1,158 matches
-
mobiliar e o haute banque a cărei activitate consistă în a cumpăra en gros și a specula en detail efectele unor întreprinderi mai cu seamă viitoare. Calea comercială și ordinară de-a desface acțiile unor întreprinderi viitoare e subscripția publică, ireductibilă, precum a fost aceea a acțiilor Băncii Naționale, acea a împrumuturilor făcute în, țară. Caseriile publice sau Case de bancă, Banca Națională în fine, {EminescuOpXII 258} {EminescuOpXII 259} se pot însărcina oricând cu asemenea lucruri, precum am văzut mai zilele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
În calcul mai multe variabile dependente (rezultate), precum fertilitatea solului, interacțiunile cu animalele (nutreț, Îngrășăminte), compatibilitatea cu forța de muncă disponibilă În familie și așa mai departe, dificultățile cu care ne confruntăm În Încercarea de a face comparații devin repede ireductibile la o metodă științifică. În acest caz, natura problemei științifice se aseamănă foarte bine cu complexitatea sistemelor fizice. Formulele elegant de simple ale legilor mecanicii formulate de Newton permit calcularea relativ ușoară a orbitelor a două corpuri cerești, pe baza
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
pe cap ș.a.m.d. În prozele lui T. alienarea are cauze cu precădere absurde: doi gemeni se căsătoresc cu două gemene și fiecare din cei patru va tânji fără sens după perechea celuilalt. Sentimentele sunt sistematic fisurate de contratimpuri ireductibile; a fi iubit până la fixație fără să știi e o situație destul de curentă: un roman, Sortiți iubirii, își dezvoltă acțiunea dintr-o asemenea relație imposibilă, ca și o proză scurtă, Ana la Boston. Afectele familiale sunt și ele cariate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
îmbolnăvit de tuberculoză la începuturile studenției, iar de-a lungul vieții a trebuit să facă față unor agresiuni, fățișe ori ascunse, inclusiv unei tentative de asasinat, la 5 decembrie 2003. Autorul inventariază atent monstruozitățile la care s-au dedat inamicii ireductibili ai poetului și prefigurează războiul psihologic în care a fost antrenat cu răutate și ură. Nu au lipsit epitetele minimalizatoare și denigratoare; "patriot de ocazie" este încă o sintagmă blândă prin comparație cu un enunț cinic de genul: "Nu merită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
realitatea este, dimpotrivă, un produs sau o reprezentare a acestui Eu, iar că legile realității nu sunt decât niște legi ale spiritului. Tocmai acest lucru l-am putea numi „orientarea subiectivă” a conștiinței. Dualismul acesta constituie o lege imanentă și ireductibilă a ființei noastre care poate Într-un mod arbitrar, În virtutea structurii sale originare, să se orienteze Înspre una sau cealaltă dintre cele două direcții. Aceste două principii antitetice fundamentale sunt valabile și legitime, atât unul cât și celălalt, pentru că fiecare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
principiu al naturii, fapta trebuie să ni se Înfățișeze ca fiind condiționată de către acest principiu. Tocmai aci rezidă antinomia, sau o refracție a ființei, În faptul că Încercăm și nu reușim să o eliminăm, În timp ce ea conține drama eternă și ireductibilă a existenței noastre. Găsim astfel subiectul plasat În fața problemei practice sau etice (quid agendum), problemă care, raportată la obiect, ar putea părea În mod evident dezgolită de semnificație, În orice moment subiectul trebuie să acționeze, adică să se comporte Într-
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
precisă, În timpul și În spațiul fizic și cea a unei activități pur interioare, obiect al unei simple intuiții imediate, explică toate diferențele care se pot constata Între drept și morală. Orice intuiție interioară conține, de fapt, un aspect original și ireductibil, care o sustrage generalizărilor facile; acestea din urmă nu sunt posibile și precise, respectiv se caracterizează prin responsabilitatea de a oferi dinainte previziuni exacte, numai pentru fenomenele ce au loc În timpul și spațiul fizic. Normele morale general acceptate prezintă astfel
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
previziuni exacte, numai pentru fenomenele ce au loc În timpul și spațiul fizic. Normele morale general acceptate prezintă astfel o imprecizie caracteristică și ele sunt puțin numeroase prin raportarea mereu renăscândă a normelor juridice. Elementul interior are Întotdeauna o valoare interioară ireductibilă care face mereu posibile morale individuale, În permanență demne de a fi respectate. Pe de altă parte, el nu este direct comunicabil, ci apare ca o experiență trăită imediat și categoric personală. Orice cunoștință exterioară, În timpul și spațiul fizic este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
evoluții sociale de fapt? Spre a Înțelege dreptul nu numai ca o așezare trecătoare a unor forțe sociale oarbe, dar ca un obiect de știință independentă, este necesar a se vedea dacă există o conștiință etică cu valoare obiectivă, conștiință ireductibilă prin natura ei la realitățile psihice și sociale care o exprimă. Este vorba a se ști, dacă mintea noastră poate Într-adevăr concepe adevăruri etice, adică activități „obligatorii” pentru noi, permise sau interzise, sau dacă, atunci când gândim că putem fi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
văd apropiindu-se de mine un ins sub patruzeci de ani. Dar nici una dintre aceste două particularități nu va funcționa acum. Ambele conțin o anumită cantitate de adevăr perfid, dar nu suficient. Pentru că tocmai acum, între paragrafe, am descoperit faptul ireductibil și înspăimântător că tânjesc să vorbesc, să fiu iscodit, să fiu interogat despre acest anume om mort. Mi-a trăsnit prin cap că printre numeroasele justificări ale acestui fapt - și, sper, unele mai puțin infame - se numără și obișnuita mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
corporală pentru Epicur? Dar o jubilare a sufletului? Cine resimte plăcerea sufletului în trup dacă nu trupul - deci sufletul? A mânca, iată o jubilare corporală; a filosofa - o bucurie a spiritului, gândesc dualiștii: dar care-s părțile separate, distincte și ireductibile care simt, resimt și fac posibile aceste senzații într-o materie unică? Epicur susține permanent în lupta sa antiplatoniciană că lumea ideilor ține de cea mai pură dintre ficțiuni, la fel ca și existența unui suflet imaterial; că există doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
știi? Iar dacă viața e fără sens, a face copii înseamnă a da naștere la și mai multă lipsă de sens... — Dar eu sunt singură, Sheba, tu nu vezi? A ridicat din umeri. Să-i vorbești cuiva căsătorit despre realitatea ireductibilă a singurătății este de obicei cartea proastă care încheie discuția. Am fost surprinsă să constat că Sheba nu s-a conformat: — Singurătatea nu e cel mai rău lucru din lume, a zis ea. — Dar e ciudat că exact oamenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în care ne oglindim - mereu aceeași -, cât despre vârste, nu; mai știu că uneori sunt foarte bătrân, alteori sclipitor de tânăr, dar nu o tinerețe fără sens, decorativă, ca trestiile în bătaia vântului, ci purtătoare a unui anume destin, magnific, ireductibil, așa cum e vârsta ființei tale, care refuză, în substanță, îmbătrânirea. - Suntem la fel, îmi răspunse, numai că eu port clară amintirea miilor de ani; nici viitorul nu mi-e străin. Îmi puse mâinile pe umeri. Ești atât de fericit, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care nutrește exact sentimentul suprem. Episodul nu are numai relevanța epică a locului în care este plasat; acesta permite clarificări poietice luând în considerare statutul de narator al personajului feminin. El (mai corect spus Creatorul) trebuie să abordeze o manieră ireductibilă la alte stiluri și viziuni, așadar, să fie subiectiv, dar, întrucât dorește ca Fred, în fapt "cititorul" gesturilor sale, să se recunoască în acțiunea narată, trebuie să fie obiectiv. Caracterul inoperant și lipsa de adecvare a termenilor "subiectiv" și "obiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
logaritmul natural astfel vom avea: 1 unitate naturală = 1 nit (se alege 1din e) 1 unitate zecimală = 1 dit (se alege 1 din 10) Relațiile între cele trei unități sunt: Simbol sau literă - sensul strict informatic se numește elementul fundamental ireductibil, care conține o informație. Alfabet se numește totalitatea simbolurilor (literelor). Cuvânt se numește succesiunea finită de simboluri (în particular cuvântul poate fi constituit și dintr-o singură literă). Limbă se numește totalitatea cuvintelor formate cu un anumit alfabet. Sursă discretă
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
de l’idée.” (Goethe) Ori de câte ori o amintire, o experiență personală sau colectivă este scrisă, trecută în text, ea devine atât un document, cât și o ficțiune. Fascinați de bogăția destinelor individuale și în același timp incapabili de a stăpâni singularitatea ireductibilă a vieții unui individ, istoricii au abordat recent problema biografică în maniere diferite, optând pentru analiza stilului propriu al unei epoci, lăsându-le altora acea depărtare în raport cu stilul propriu al unei epoci pe care o numim stil personal. și poate
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
însuși, străinul. El e în permanență altul, o alteritate. Cauza acestor contradicții? Uneori, Cioran acuză ereditatea imediată: „Ai mei, mama și tata: cu greu se pot imagina două ființe mai diferite. N-am reușit să împac în mine caracterele lor ireductibile; astfel, o dublă și ireconciliabilă ereditate îmi apasă spiritul” (I, 24). Adesea, țara din care provine: „Paradoxul poporului român este că e deopotrivă nefericit și ușuratic” (II, 294). Doar că, disprețuindu-se pe sine, Cioran își disprețuiește deopotrivă rădăcinile. Sau
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Informație suficientă pentru a explica extravaganța, patima, neliniștea și violența unui scriitor sau a oricui altcuiva. Am omis să dau acest amănunt esențial, cu siguranță cel mai important. Scăpare regretabilă, dacă ne gândim că omenirea se împarte în două categorii ireductibile: cei care dorm și cei care veghează” Ă III, 221-222) și, în tinerețe măcar, plăcerea de a-i insulta pe oameni. De adăugat la toate acestea nemulțumirea că trăiește printre francezi, tristețea sa fără motiv („Orice cruzime își are rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu pot rezolva acest conflict care mă sfâșie: pe de o parte îmi doresc o anume energie și chiar eficiență, pe de alta nu prețuiesc decât efortul pe care-l facem pentru a ne rupe de lume. Două tendințe opuse, ireductibile” (I, 100). Într-adevăr, deși în ceilalți, cum am constatat deja, Cioran se vede mai ales pe sine (cu vanitățile, micimile, meschinăriile care-l fac să explodeze), nu poate să nu constate la ei existența și împlinirea reversului său. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
decât să exclame „Ce încurcătură!”, convins fiind ca nu va reuși vreodată să rezolve cumva această dilemă organică. Mereu la mijloc, aflat între tendințe și dorințe opuse, la fel de abisale, însă, Cioran trăiește aproape în simultaneitate spațiul contradictoriului: „Două tendințe opuse, ireductibile. Să le împaci este cu neputință. Tot ce-mi rămâne e să le-ncerc pe rând Ă cu minimul de detașare și de silă” (I, 100). De fapt, cu câteva rânduri mai devreme recunoștea că este victima acestei neputințe fatale
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ereditatea, strămoșii, ființa. Până și propria familie e vinovată de neputințele pe care le explorează cu aviditate: „Ai mei, mama și tata: cu greu se pot imagina două ființe mai diferite. N-am reușit să împac în mine caracterele lor ireductibile; astfel, o dublă și ireconciliabilă ereditate îmi apasă spiritul” (I, 24). Sau: „În familia mea, nimeni, afară de mama, nu s-a dovedit în stare să înfrunte viața cu încredere și curaj. Cu toții au fost mai mult sau mai puțin disperați
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
că oamenii nu se adaptează pasiv la circumstanțe, dar sunt capabili să acționeze asupra lor și le utilizează în mod activ mult mai frecvent decât se crede" (Crozier, Friedberg, 1977, p. 37). Fiecare actor dispune de o marjă de libertate ireductibilă care-i permite să dezvolte strategii. Pentru a preciza conceptul de strategie, Crozier și Friedberg (1977) ne spun că: • actorul nu are decât rareori obiective clare și proiecte coerente; • comportamentul este activ: el este, fără îndoială, constrâns și limitat, dar
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
credincios devine pentru Anicuța atât de puternică, încât îi domină orice trăire, reducându-i impulsurile la o mortificantă inerție: se retrage în singurătate anulând comunicarea cu cei din jur. Impregnată de lirism, narațiunea are în centru un tip de feminitate ireductibilă la o simplă paradigmă. Femeia este mai degrabă o sumă a contrastelor: apatică, voluntară, vulnerabilă, puternică, distantă, volubilă, dominantă rămânând totuși nota de senzualitate. SCRIERI: Nunta de argint, București, 1966; Viscol, București, 1969; Nisipuri, București, 1972. Repere bibliografice: Ștefan Bănulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285628_a_286957]
-
tratament bronhodilatator și/sau corticodependentă sau forme de bronșită cronică, cu acutizări frecvente, semne clinice severe etc.) se apreciază ca deficiență funcțională accentuată și poate fi asimilată cu gradul accentuat de handicap; - formele clinico‑funcționale grave, cu insuficiență cardiorespiratorie severă ireductibilă - se apreciază ca deficiențe funcționale grave și pot fi asimilate cu forma gravă de handicap, necesitând îngrijire din partea altei persoane; c) sechelele după tuberculoza pulmonară sau după intervenții chirurgicale ori traumatism toracic; la acești bolnavi, handicapul, deci deficiența funcțională respiratorie
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
se poate de laic. Arta nu înseamnă câtuși de puțin că s-ar putea seculariza prin niște precepte la îndemâna oricui. Într-un fel e, în adevăr, la îndemâna oricui, dar prin asumarea unor probe penibile, socialmente compromițătoare, deci extrem de dificile pentru ireductibila vanitate și cupiditate omenească. Sfidarea și scandalul ca moduri dinamitante de manifestare sau provocare a carității sunt, cum știe toată lumea, elementele cele mai caracteristic dostoievskiene. De aici, adică din așa-numitele „situații-limită” ale lumii dostoievskiene, s-a scos părerea că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]