701 matches
-
mai vorbim de milioanele de alegători și de activiști) de aceste promisiuni și de acei profeți? Din cauza ororilor și a temerilor epocii? Se prea poate. Însă au fost oare circumstanțele secolului al XX-lea chiar atât de neobișnuite, unice și irepetabile, astfel încât să fim siguri că ceea ce îi atrăgea pe oameni la discursurile mărețe despre revoluție și reînnoire nu se va mai repeta?” Societatea contemporană face eforturi supranaturale pentru a poza într-o lume superioară, pentru care vechile încăierări între susținătorii
Brave old world (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5593_a_6918]
-
Anca Murgoci „ Viața este un cadou irepetabil. Nu lăsați să moară Zeul din dumneavoastră” a spus regizoarea Alice Barb în emisiunea „Oamenii Realității” difuzată la Realitatea TV. Ediția a fost una cu totul specială, așa cum a recunoscut, în direct pe parcursul emisiunii realizatorul și moderatorul ei Dorin Chioțea
Eveniment TV: un spectacol montat într-o emisiune by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/50633_a_51958]
-
Liana Stanciu, se străduia la fiecare intervenție a sa, și au fost numeroase, să explice că există „mii de motive” care ne fac să iubim România și ne îndemna să căutăm „în adâncul inimii” ce avem noi ca români propriu, irepetabil - să căutăm, cu alte cuvinte, specificul național, cel care ne asigură identitate și durată. Iar toată această pledoarie era susținută cu melodii interpretate de tineri cântăreți. Numai că în seara dedicată României, când trebuia să se afirme atașamentul pentru tot
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3286_a_4611]
-
dirijorului de a-și aduce publicul într-o stare de abandon asemănător transei. Din întîlnirea acestor variabile iese miracolul sau dezastrul unui concert, adică starea lui de excepție, și indiferent că e bun sau rău, un concert e un episod irepetabil, o liturghie ireversibilă, al cărei sens stă în comuniunea publicului cu orchestra. Izbînda unui concert stă în lepădarea participanților de ego-ul personal, într-o topire de care își vor aduce apoi aminte ca de un deliciu colectiv. Pentru Celibidache, conștiința
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
facultate a distincțiilor și noțiunilor, e marea pacoste care amenință muzica, intimitatea ei neputînd fi lămurită de sensurile limbii. Logos-ul e neputincios în fața melos-ului. Un asemenea fenomen intim nu poate fi decît trăit, iar trăirea unui concert e irepetabilă, de aceea pretenția de a o eterniza sub forma înregistrărilor de studio e semn de obtuzitate. Un disc nu reține decît pojghița sonoră a unui Ereignis pe care nici o înregistrare, oricît de fină, nu-l poate surprinde, căci discul nu
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
tihna de a sta în singularitatea unui adevăr incert. Și chiar aceasta e starea de spirit a societății actuale. Un volum al cărui farmec desuet va fi gustat de cei cu atracție pentru lumile trecute, a căror frumusețe, chiar dacă e irepetabilă, te ridică la un ton cultural cu neputință de găsit în epoca de față.
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
o chestiune de talent și histrionism, ci o problemă de geniu. Salvarea noastră a tututor, doritori sau nedoritori să fim călinescieni, e că, la drept vorbind, a fi călinescian e, la urma urmei, imposibil. G. Călinescu e, oricum, inegalabil și irepetabil, după cum ar trebui să recunoaștem cu o blîndă resemnare.” Cronicarul nu poate decît să-i dea dreptate criticului orădean. Plagiat sub patrafir Din CAIETE SILVANE nr. 10 (octombrie 2013), aflăm că plaga plagiatului a ajuns să molipsească pînă și curatele
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3105_a_4430]
-
Nicolae Scurtu Biografia și opera memorialistului Nicolae Țimiraș (1912-1996), strănepot al irepetabilului naratolog Ion Creangă, sunt insuficient cunoscute și, uneori, denaturate de cercetători grăbiți și fără lecturi integrale. Memorialistul Nicolae Țimiraș este, până acum, autorul a trei cărți 1, în care evocă aspecte, esențiale, din existența sa și a altora. Scrise cu
Însemnări despre memorialistul Nicolae Țimiraș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2966_a_4291]
-
ei. „De cînd s-a năruit lumea din punct de vedere muzical? (Și asta chiar s-a întîmplat!) De cînd se fac înregistrări.” (p. 57) Înregistrarea modifică tempoul de execuție, alterînd sunetul. Mai mult, orice frazare sonoră e o succesiune irepetabilă de tonuri, fiecare ton pregătind terenul pentru ivirea celui următor, ca într-o înlănțuire care, odată pornită, curge ca o cascadă al cărei curs nu mai poate fi schimbat. Din acest motiv, aceeași secvență, cîntată din nou, va da naștere
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
de fapt ascultarea muzicii cere încordarea atenției în direcția armonicelor. Sub acest unghi, nu există ascultare pasivă a muzicii, o receptare a ei în condiții de letargie, ci doar tensiunea cerută de o participare spontană la epifania sonoră. Epifania e irepetabilă, la fel ca tensiunea pe care o trăiești în acel moment. O astfel de tensiune exclude reveriile idilice, cum exclude și reprezentările unei imaginații bogate. Muzica e dezvăluirea unui numen care se manifestă prin om. Omul nu e creator, ci
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
Wagner, intrarea în templul acestuia reprezintă un ideal greu de atins, iar atunci când se împlinește, trăirea spirituală și sentimentală a momentului constituie un apogeu care nu se poate povesti, ci doar simți într-o plenitudine sufletească unică și cu siguranță irepetabilă. Din păcate, realizarea spectacolelor wagneriene în momentul de față suferă mari distorsiuni și neîmpliniri regizorale. Deși vocile sunt superbe, unele regii, printr-o modernizare forțată și nici într-un caz în spiritul stilistic al lui Wagner, se îndepărtează în mod
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
vorbesc despre ,,galopul destinului", despre ,,zilele care nu se mai întorc", despre neputința de a readuna ,,fărâmele trecutului". Sunt formulări care trimit poate prea direct la ceea ce numeam tema substanțială a romanului, aceea a timpului ireversibil, a vieții pieritoare și irepetabile. Formulări poate prea subliniate, prea ,,limpezi", mistuite totuși, până la urmă, de masa epică a romanului, care nu este unul de idei, decât prin repercutare, ci de evenimente și de explorări psihologice. Referindu-se la romanul ,,stufos" al Soranei Gurian, I.
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
nu și-ar găsi, cred, altul mai potrivit. Brusca luminare a sensurilor ațipite în amănuntele concretului și efortul de continuă descojire a aparenței, pînă la punctul de adevăr aflat dincolo de ea, dădea vieții alături de Alexandru Ivasiuc tensiunea unei aventuri intelectuale irepetabile. Nu demult am reconstituit ceva din acea atmosferă: răsfoiam niște hîrtii de-ale lui în care am găsit începutul unui eseu încredințat acum României literare. Caligrafiat pe un caiet format A8, ce poartă emblema Hungarofilm - probabil un bloc-notes primit la
Alexandru Ivasiuc - inedit by Tita Chiper () [Corola-journal/Imaginative/15478_a_16803]
-
mică trebuie privit ca un fenomen unitar, în continuă mișcare, cu elemente care se transmit de la o ediție la alta prin structura lui interioară și prin însăși natura regulamentului, după cum fiecare ediție trebuie înțeleasă și ca un fenomen unic și irepetabil, ale cărui resurse de înnoire sînt inepuizabile. Mai întîi, indiferent de ediție, el are o enormă capacitate de absorbție și un la fel de mare potențial de difuziune geografică. Față de edițiile anterioare, la care au participat în jur de patru sute de artiști
Muzeul Florean în 2005 (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11193_a_12518]
-
unui verdict legat de limbajele artistice argumentele sînt întrinseci, ele țin exclusiv de plauzibilitate, de verosimilitate, de abilitate persuasivă, și nicidecum de vreun adevăr cuantificabil și deja experimentat." Criticul muzical Dumitru Avakian vorbește despre ,bătaia lungă" a cronicii unui concert irepetabil: ,O cronică avizată, constructivă, ne formează discernămîntul, ne pregătește pentru o nouă audiție, analizează și avizează, stabilește ierarhii valorice; nu este un simplu act contabil...". Dacă Alice Georgescu glosează pe marginea publicului criticului de teatru: ,Autoritatea criticului... se exercită strict
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
și e, pînă la urmă: o suită de ieșiri la rampă ale unei generații (aici, mai curînd poetice), printr-un one woman show de sine stătător, dar nu de tot independent: ,fiecare gîndește și scrie ca și cum ar fi unic și irepetabil, însă nu face asta ,pentru generație". Dar această fantomă e necesară, ea poate uni și fanatiza, obligă și impune. Noi constituim generația, dar și ea ne constituie pe noi. Scriem despre lume și despre noi, dar scriem implicit și despre
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
orizonturilor vieții, care, în Europa, apasă mereu pe profan, și-a adăugat, pentru restul existenței sale, conceptul de sacru. De aici înainte, lumea a început să fie văzută numai pentru și în sine, înlăturându-se limitele strâmte ale acestui univers. Irepetabilul de aici, intrat în mentalul de cerc, de univers închis, și-a acceptat pe un dincolo de noi, adică, alte universuri. Rămânând pământean până a fost chemat, DE LUAT îN SEAMĂ (orientări de lectură) Eliade a crezut în puterea tămăduitoare, reconfor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
armonia și în esența autentică a lumii (cupio dissolvi). „Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă”, rostește protagonistul din Rugăciunea unui dac, altfel spus,definindu-și dorul de identificare în Nirvana budistă. Climate și stări sufletești, aceleași dintotdeauna și totuși irepetabile, aventură și pătimire, solitudine, despărțire, bucurie și fericire împărtășită, luciditate, frustrare, iubire și moarte, iluzie și desvrăjire (Venere și Madonă, Scrisoarea IV, V, Floare albastră, Crăiasa din povești, Dorința ) alcătuiesc un compendiu al dorului eminescian (al acelei nestăpânite dorințe-nostalgii, care
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
n-ar fi numaidecât o problemă. Lucrul ar putea fi interpretat și ca un gest perfect conștient (simplist sub raport poetic, dar singular eficace). Regretabil este însă faptul că acest regim al memoriei corupe, nu doar o dată, frumusețea în principiu irepetabilă a unor secvențe. Dacă la un moment dat (p. 12), un poem se încheie cu versurile „era clar: unul din noi trebuia să plutească pe apă./ Milă de cine scapă”, nu înțeleg de ce mai era nevoie ca, la câteva zeci
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
sora, pe un cal fantastic, în noaptea când la biserica satului se prăznuia învierea lui Isus. Aici Blaga iese din scenariul baladesc, cu intenția de a-și insinua concepția ce subminează dogma. Simultaneitatea unor gesturi din ritualul creștin, simbolic și irepetabil, cum spuneam mai sus, cu scenariul păgân al învierii lui Kostandin putea să pară o blasfemie. Moartea mamei, ucisă de emoție, confirmă învierea lui Kostandin, între miezul nopții și cântatul cocoșului. Și în ficțiunea imaginată de Kadare, pe tema învierii
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
întâmplat. Sexy Brăileanca (somnoros, mutându-și iar un picior peste celălalt): Ce să mi să-ntâmple? Am rămas gravidă. Patapievici: Ați considera oare că mă amestec într-un mod nedelicat în cercul dumneavoastră strâns, în intimitatea dumneavoastră imediată, unică și irepetabilă, dacă v-aș întreba cum? Traducătorul (care între timp a trecut la abdomene): Cică o să zici că-i un țăran și-o să-i dai o poșetă peste ochi dacă te întreabă cum? Cum ai rămas gravidă adică? Sexy Brăileanca: Cum
Sexy Brăileanca şi Patapievici, într-un show preţios by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19379_a_20704]
-
veacuri, în care venirea Domnului era așteptată în permanență, cu multă bucurie. Totuși traducerile românești și multe din cele moderne folosesc verbul la viitor, ceea ce face ca a doua venire a Domnului să fie înțeleasă ca un act unic și irepetabil, ce se va produce într‑un viitor necunoscut. [8] Cuvântul „una” este în acest caz un numeral ce desemnează cantitativ, dar mai ales calitativ un atribut al ființei Bisericii și deci nu trebuie confundat cu articolul omonim una. De aceea
TEZA SI SINTEZA MARTURISIRII NOASTRE ORTODOXE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349151_a_350480]
-
o artă plastică, la altă dimensiune”, îmi spune Celus Ciobanu și-și continuă fascinanta idee, ca un enunț convingător, despre marea chirurgie ca o sculptură a tămăduirii. „Doar că ea, chirurgia, din păcate nu este la fel de generoasă, materia vie fiind irepetabilă. În sculptură, dacă respecți regulile pe care ți le impun lemnul sau piatra, te poți aștepta la rezultate spectaculoase. Din păcate, materia vie îți poate rezerva surprize dureroase”, îmi spune. „Greșelile în marmură și lut se pot corecta, cele făcute
Agenda2005-33-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284082_a_285411]
-
confirmă teoria rotației-translației, lege elaborată împreună cu profesorul Eduard Pamfil. Ea face, de altfel, obiectul cărții scrise în colaborare cu renumitul dascăl universitar, lucrare intitulată „Lumea paralelă a formelor”. A rămas fidel lemnului, acestei materii vii care are suflet și este irepetabilă ca și ființa umană. „Nervurile, chiar și fisurile sunt aidoma amprentelor degetelor mâinii omului”, este convins Constantin Grangure. Drumul spre panteon Formele mobile, îndrăz- nețe, despre care unii critici de artă spuneau că, dacă se mișcă, nu mai fac obiectul
Agenda2005-12-05-c () [Corola-journal/Journalistic/283499_a_284828]
-
Acasa > Literatura > Proza > LANȚURI Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ... nu lăsa lanțurile îndoielii, să îți încătușeze secretele dorințelor alungă întunericul temerilor izvorât din adâncurile nehotărârilor irepetabile nu lăsa timpul, să se scurga printre clipele fugare ... nu se mai întoarce sărută căldura unui surâs aninat de buzele persoanei, pe care o porți in fibrele ființei tale îmbrățișează lumina din ochii ei, alungă spectrul rece al trecutului înseninează
LANŢURI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384871_a_386200]