661 matches
-
s-a priceput și a tremurat de frig sub mormanul de țoale care-i țin loc de plapumă. Astăzi Însă, s-a hotărât să iasă din culcuș, cuprins de spaima că nu mai are ce pune În gură și de irepresibila dorință de-a citi ziarul. Despre Uniunea Europeană n-a mai aflat nimic de mult timp. Prin ghetou se zvonește, totuși, că În curând primăria o să-i ,,măture,, din locul ăsta. Un concern petrolier Își va extinde birourile și a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
față de alții” și o „Înclinație către desfrîu și apetit carnal”. În fine, ca să vedeți că pînă și un craniu e capabil de un pic de ironie, am la tîmple niște mici cute, binecunoscut rezultat al fluxului și al refluxului Speranței irepresibile. Uitîndu-mă peste marginile Balonului, am făcut o hartă exactă a dealurilor și a văilor de pe bostanul lui Norman. Întipărite pe el, limpede ca lumina zilei, erau semnele inteligenței, ale spiritualității, ale energiei mentale, ale seriozității, plus un delușor perfect desenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe picioare și să fie din nou gata să lucreze douăsprezece ore pe zi, dacă nu voia să cadă În primejdia de a rămîne total neputincios În numai cîteva luni. Teama de la Început se prechimbă cu timpul Într-o teroare irepresibilă, accentuată de faptul că, deseori, treceau săptămîni Întregi fără să-l vadă pe răpitorul lui, deși simțea neîncetat În preajmă prezența lui amenințătoare. Unde anume se ascundea sau cum reușea performanța de a se mișca de colo-colo fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi fost cu neputință să mai supraviețuiască propriei rușini. Distrusese multe vieți și multe familii, printre care propria-i viață și propria-i familie, și, prin urmare, conștiința nu-i Îngăduia să accepte că nu o făcuse dintr-o irepresibilă dorință de libertate, ci pentru că profunda ei depravare o Împinsese la a-i respinge pe acei bărbați care nu fuseseră În stare s-o facă să li se supună, pe cît de mult Își dorea ea, inconștient, să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și cinică În același timp față de sine, de o fascinație revulsivă fată de aceeași persoană, induse de prestigiul unei carisme pe care n-o avea, dar recunoscute, culmea, după cum Îi spunea Violeta, chiar de către Janis, În confesiuni Înecate Într-o irepresibilă nostalgie și consemnate cu precizie de către cronicarul anonim al istoriei locale. Pe scurt, era produsul unei jalnice mistificări. Așa cum Violeta fusese victima unei lamentabile iluzii: geniul lui Grațian În care, el, Flavius-Tiberius, mai credea Încă. Pe vremea aceea, cuvântul „geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
copi lărie Încă nu-l deosebeam de realitatea cu adevărat vizibilă, el s-a estompat cu timpul. Radiația lui a virat către alb, către fumuriu și mai ales către sepia. Vederea interioară s-a dovedit a fi o spontană și irepresibilă reacție a mea la tot ceea ce se găsește În jur. Nu văd persoana cu care vorbesc, dar mi-o reprezint schematic, ca pe o umbră pe un fundal mai des chis. Dar e o umbră cu față umană, nu poate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și a-l înfrunta pe măruntul polițist care supraveghează, practic simbolic, zona, varianta secundă este unica posibilă în context. Dintr-o singură mișcare agilă, escaladez parapetul care separă plaja de drum și pornesc voinicește spre capătul acestuia. În spatele meu, contaminați irepresibil de exemplul balcanic al celor o sută nouăzeci și unu de centimetri de nesimțire, doi japonezi realizează și ei, oarecum tardiv, că promenada este calea cea mai scurtă și mai sigură până la spațiile libere de pe promontoriu și se lansează în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
parabolă (ținând, la rigoare, de patologia poeziei) are ca scop punerea în lumină a unei modeste lecții, pe care trecutul este gata întotdeauna s-o servească prezentului grafoman. Fiecare individ, originar fie din Orient, fie din Occident și mânat (aparent irepresibil) de hormonii scrisului, ar trebui să aibă în vedere permanent exemplul lui Grainger. Potrivit unei analize inițiate și executate de motorul de căutare Technorati, la sfârșitul anului 2006, erau înregistrate aproximativ șaizeci de milioane de bloguri (majoritatea provenind, evident, din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să o colonizeze, apoi, tot sezonier, prin poienile Muzeului Florean, pe care le-a și colonizat, bijuteriile erau forme perverse de refugiu din utilitarismul mărunt în contemplații calofile și baroce, iar celelalte funcțiuni, enumerate vag, confirmau și ele aceeași nevoie irepresibilă de a se păstra întreg în fața nenumăratelor adversități. Unui context limitativ, dezordonat și ostil, el a încercat să-i contrapună o interioritate generoasă, coerentă și demnă. Din această pricină și-a imaginat o lume solidă, acreditată stilistic de cercetările asupra
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
altă filosofie de viață a generat o altă imagine despre sine și despre ceilalți. Ca alternativă la lumea imaginară, în care Bochiș se autoproclamase locuitor unic, s-a instituit, încetul cu încetul, realitatea nemijlocită a spațiului urban, relativismul străzii, viermuiala irepresibilă a semnelor aleatorii. Din artist plastic recluziv, atemporal și grav, Bochiș a devenit artist vizual implicat, provocator și ludic. Salvării proprii prin enunțuri înalte, propoziții ample și semne apotropaice, i s-a substituit pe nesimțite conștiința activă de agent sanitar
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
jocului, și-a resuscitat propria vocație ludică, dar și-a reactivat și privirea incisivă și judecata critică. Jucîndu-se intens și voluptos cu materia, cu formele, cu enunțurile și cu sintaxa, el sondează, de fapt, incongruențele și disfuncțiile realului, se bucură irepresibil de spectacolul efemer, de expresivitatea involuntară a limitelor mentale și de absența reperelor înalte, dar, simultan, sancționează relativismul existenței, absența orizonturilor largi și promiscuitatea unui cotidian care uzurpă și subminează ființa. Prin propriul său ciclu de lucrări închinat hranei, de
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
închide viața în corsetul dur al instituției, ci echivalentul în epură al istoriei Genezei. De la nașterea formei prin apariția unui punct, de la extensia lui în linie prin mecanismul tainic al mișcării, de la structurarea primei imagini și pînă la tentația ei irepresibilă de a se desprinde și de a se înălța și pînă la enunțurile de tip etico-metafizic sau mesianico-social, gen: Arta reprezintă epoca în formă vizibilă; ea transmite cultura vremurilor noastre sau Arta propagă ideologia epocii sau Dominanta culturii este întotdeauna
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
bate în direcția transcendenței, se afirmă cu prisosință (poate cu un secret năduf compensator) în sfera relațiilor cu puterea politicească actuală, și ea răsfrîntă în cărți de rememorare, de un, ca și inevitabil, răsfăț, dar și de interes sub semnul irepresibilului senzațional: "un foarte incitant (și la modă) fenomen care joacă între literatura culiselor (...), literaturizare, mărturie-document și analiză retrospectivă (natural, excesiv partizană)". Nu poartă oare "memorialistica puterii" un caricatural reflex al unui mit biblic? Pornită de la o atare altitudine, persiflarea e
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
bate în direcția transcendenței, se afirmă cu prisosință (poate cu un secret năduf compensator) în sfera relațiilor cu puterea politicească actuală, și ea răsfrîntă în cărți de rememorare, de un, ca și inevitabil, răsfăț, dar și de interes sub semnul irepresibilului senzațional: "un foarte incitant (și la modă) fenomen care joacă între literatura culiselor (...), literaturizare, mărturie-document și analiză retrospectivă (natural, excesiv partizană)". Nu poartă oare "memorialistica puterii" un caricatural reflex al unui mit biblic? Pornită de la o atare altitudine, persiflarea e
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină întotdeauna pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă la anulare, limitele pînzei. Există în această dorință de organizare și de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
decenii în urmă, atunci cînd tînărul Maxim Dumitraș, din Sângiorz Băi, proaspăt absolvent de liceu și împins abisal către lumea artei de o forță ale cărei resorturi nici el nu le știa prea bine, încerca să se conformeze acestei chemări irepresibile, arta românească și, implicit, sculptura trăiau, fie și inconștient, dacă nu de-a dreptul o dramă, cel puțin o frustrare cu final imprevizibil. Cincinalul de miere cu regimul comunist și cu avangarda sa propagandistică se încheiase hotărît prin documentarea chinezo-coreeană
Sculptura, de la materie la sens (I)(Maxim Dumitraș la 50 de ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7941_a_9266]
-
a fi un foarte bun regizor, Juan Carlos Falcon este un admirabil portretist și un remarcabil realizator al tablourilor de gen care trimit către pictura spaniolă. Din filmul lui răzbat vocile ancestrale ale vechii Spanii, iar ele vorbesc cu intensitatea irepresibilă a dragostei și a urii.
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
cu alcoolica Janice, tată al unui băiețel de doi ani, Nelson, și al unei fetițe, Rebecca, aflată încă în stadiu embrionar, în pîntecele matern) simte - la început, ca variantă a unei evadări din corsetul mariajului anodin, mai tîrziu, ca exercițiu irepresibil de dinamizare a propriei existențe - dorința acută de a pleca de acasă. Precum un personaj romantic american (Wakefield al lui Hawthorne), el dispare, într-o seară obișnuită, de la domiciliul conjugal și, deși călătorește o noapte întreagă spre sud, revine în
Un (anti)erou american by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7581_a_8906]
-
acel caz de artist, pentru care fragmentarea și ofensiva pe orizontală nu sînt decît o materie primă, piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
decenii în urmă, atunci cînd tînărul Maxim Dumitraș, din Sângiorz Băi, proaspăt absolvent de liceu și împins abisal către lumea artei de o forță ale cărei resorturi nici el nu le știa prea bine, încerca să se conformeze acestei chemări irepresibile, arta românească și, implicit, sculptura, trăiau, fie și inconștient, dacă nu de-a dreptul o dramă, cel puțin o frustrare cu final imprevizibil. Cincinalul de miere cu regimul comunist și cu avangarda sa propagandistică se încheiase hotărît prin documentarea chinezo-coreeană
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
niciun efort deliberat și care exclude orice risc de monotonie. Două sînt, la prima vedere, sursele imaginarului pe care artista îl explorează în lucrările sale și în spațiul căruia mesajele artistice devin semnificative; pe de o parte, există o magie irepresibilă a lucrurilor mici, un miracol al cotidianului, care nu sînt, însă, date constitutive ale realului însuși, ci felul în care artista îl percepe și îl reproiectează, cu alte cuvinte propria sa capacitate de a-i determina măreția și a-i
Gabriela Melinescu, între joc și contemplație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7349_a_8674]
-
psihologiei colective, nu ar fi înclinat s-o facă. Așa se explică de ce figuri pe care le considera iremediabil mediocre, gen Nicolae Velea, Fănuș Neagu sau Tiberiu Utan, capătă acum un contur mult mai pronunțat. Și ține numai de bunătatea irepresibilă a autorului ca pînă și odioșii literaturii române să beneficieze de circumstanțe atenuante. De pildă, chiar și atunci cînd scrie despre scriitorii cărora posteritatea le-a pus stigmatul oportunismului ideologic - Paul Georgescu, Sami Damian, Crohmălniceanu, autorul are discernămîntul de a
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
intrăm). Desfășurarea pletorică e contracarată prin stilul succint, aforistic: "Sunt orb / ca năzuirea. // Iar atunci / cînd sunt / mulțumit cu / ziua de astăzi / din nou / încep să văd. Și văd / orice" (Năzuire). Și nu doar atît. Logoreic uneori, dintr-o vitală, irepresibilă nevoie de a-și comunica mereu pulsiunile afective, poetul ajunge a proslăvi tăcerea: "Astăzi am tăcut cel mai frumos / în toată viața mea... // o tăcere pe de rost. // Fiecare cuvînt al meu a fost / un munte înghițit. // Poate că așa
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
să-l deslușim ca atare și să-l scoatem, în orice situație, din ascunzătoarea lui". Ceva din magisteriul condescendent-vulgarizator al lui T.Maiorescu se strecoară în liniile lui Gabriel Liiceanu, ca o detentă a unei mari ambiții care simte nevoia irepresibilă de-a se exprima "simplu", povățuitor. (va urma)
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
închide viața în corsetul dur al instituției, ci echivalentul în epură al istoriei Genezei. De la nașterea formei prin apariția unui punct, de la extensia lui în linie prin mecanismul tainic al mișcării, de la structurarea primei imagini și pînă la tentația ei irepresibilă de a se desprinde și de a se înălța și pînă la enunțurile de tip etico-metafizic sau mesianico-social, gen: Arta reprezintă epoca în formă vizibilă; ea transmite cultura vremurilor noastre sau Arta propagă ideologia epocii sau Dominanta culturii este întotdeauna
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]