223 matches
-
faci pasul ăsta radical, de viață și de moarte, fuga din țară, asculți de o motivație abstractă, fugi având în minte un concept. Mai degrabă, fugi din disperare, fugi fiindcă n-ai încotro, fugi fiindcă locul a devenit pentru tine irespirabil, insuportabil, o temniță din care vrei să scapi. Probabil nici nu mai contează foarte mult unde ajungi și ce găsești acolo unde ajungi, important e să scapi din încercuire, din spațiul carceral. Și nu cred că personajele sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un cazan de smoală albă, încît și la umbră atmosfera devenise irespirabilă. Acum ― așa se întîmplă mereu, regretăm ceea ce abia am așteptat să treacă ― toată lumea se uita la cer, dorind o ploaie care să purifice puțin atmosfera, dar nici gând să se apropie vreun nor. Bătrânii abia se mai mișcau pe coridoare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ce se cățărau pe pereți și pe tavan, apa care curgea doar câteva ore pe zi era ruginită și trebuia s-o strecoare și s-o fiarbă înainte s-o bea, hainele îi erau jilave de umezeala fierbinte și aproape irespirabilă, țânțarii puiau. De câteva ori a crezut că va face stop cardiac, pentru că suferea de inimă, dar e posibil să fi fost o exagerare a celor care povesteau, numai să-l facă mai simpatic sau mai iubit. Nu era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o sută, care au cunoscut Între timp noi modificări. La 16, pe o căldură sufocantă, de 36 de grade la umbră, am participat la vernisarea Saloanelor Moldovei, vizionând Însă numai lucrările de la Galeriile „Arta“ și „Ion Frunzetti“. Deși atmosfera era irespirabilă, organizatorii au ținut-o Într-un discurs, terorizând artiștii și puținul public ce s-a Încumetat să ajungă la eveniment. Și dacă Dumitru Brăneanu și Ilie Bârzu nu puteau să se lipsească de o asemenea ocazie, surpriza a fost Carmen
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Patriarhului Kallistos. În rest, nu schimbase nimic. Stăniloae a fost entuziasmat de această descoperire și s-a apucat de treabă. Primul volum a apărut în 1946 la Sibiu, într-un context puțin favorabil „chestiunilor spirituale”. Regimul comunist instaurase o atmosferă irespirabilă și sângeroasă. Stăniloae, rector al Academiei de Teologie din Sibiu și redactor-șef al ziarului ortodox Telegraful român, a fost obligat de guvernul Groza să părăsească aceste două funcții. Înainte însă, o teribilă tragedie se abătuse asupra familiei sale: fiica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tablou devine stăpânul Ordinului Cuceritorilor. Dar parcă totul era un vis. Primul Cuceritor se prăbuși pe podea și Încercă să se târască spre Ștefănel, dar aerul era prea greu și prea rece, era un aer de dincolo de lumi, un aer irespirabil. Era Vidul. Puterea supremă a energiei În lumea de la capătul lumii. Nucleul cosmosului. Punctul dintre sfârșit și Început. Non-existența. Sub apăsarea universului nevăzut, Cuceritorul se lipi de podea, horcăi neputincios și rămase inert, ca o mare gânganie strivită, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de noi. E un vid care ne sperie. Trupul din pat e cuprins de convulsii. Echipa de gardă se agită. Trupul fierbe dar peste mine trec valuri nervoase pulverizînd genunea și umezind cu ace de ghiață holocaustul. Acolo, în tăcere irespirabilă, toate cuvintele se confundă și numele se afundă într-o ireversibilitate funerară. O soră îmi injectează ceva în punga de perfuzie. Un alt medic ridică privirea de pe monitor și-mi privește corpul înfășurat în cearșafuri ude. Spasmele se domolesc. Ei
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
multe locuri deodată, făcând inutilă orice sforțare de apărare. De la un timp, Carol începu să pună prin colțurile încăperii tăvi mari de aramă cu cărbuni aprinși, pe care presăra pucioasă. Camera se umplea de un fum greu și înecăcios, făcând irespirabil aerul și așa înfierbântat de dogoarea de peste zi. E drept că țânțarii cedau, plecând în căutarea altor locuri, unde puteau lua masa mai în voie, dar prețul cu care era obținută această victorie era exagerat. Filip ar fi optat fericit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Sistemului nostru Solar, Pămăntul este singurul care are viață. Celelalte planete: Venus, Saturn, Jupiter, Mercur, Uranus, Pluton, Marte nu au condiții de viață; au temperaturi foarte mari, de plus sau minus și dacă au atmosferă ori este foarte rarefiată ori irespirabilă pentru om. Poate Marte a avut căndva condiții și viață în stadiu embrionar dar un mare cataclism vulcanic i-a schimbat axa de rotație băgăndu-l într-o beznă totală și o iarnă fără sfărșit de peste 120 de grade minus. Dar
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
drum cu greu pe drumurile din ce în ce mai dificile. Jungla deasă este pe cale să își facă apariția, iar mașinile se înșiră pe cărările care se nasc între arbori și liane. Sunete necunoscute se aud în jurul lor, iar aerul este umed și uneori irespirabil. Copleșit de toate acestea, căpitanul Haddock nu încetează să blesteme această climă infernală, ducând un război fără milă cu maimuțele care se încăpățânează să îl hărțuiască pe vechiul lup de mare. Din când în când, o gură de whisky (căci
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
reflectat în piersicile mai vechi, care s-au înnegrit. Pețitorul spune că din cauza filamentului de tungsten. Care devine incandescent când prin el trece curentul electric. De-aia fiecare piersică e umplută cu un gaz inert. Cele mai multe cu argon. Un gaz irespirabil, care împiedică arderea filamentului. Cele mai vechi nu-s umplute cu nimic. Înăuntru e vid. Pețitorul, cu pistrui roz pe obraji și pe antebrațele dezgolite până la cot, ne spune: — Tungstenul se topește la trei mii trei sute de grade Celsius. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de când nu mai poate face plajă în pielea goală în curtea lor din centrul orașului. Aluneca pe străzi ca râma prin mâluri aluvionare. Îi era lene, lehamite, îi venea să se așeze pe jos, în mijlocul străzii. Nu numai aerul era irespirabil, ci și oamenii deveniseră irespirabili. Se uita la ei și îi vedea cât sunt de urâți. S-a scurs toată vlaga din ei, se mișcau ca niște găini bete, mișunau de colo-colo fără rost. Se grăbea spre casă, acolo închidea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
plajă în pielea goală în curtea lor din centrul orașului. Aluneca pe străzi ca râma prin mâluri aluvionare. Îi era lene, lehamite, îi venea să se așeze pe jos, în mijlocul străzii. Nu numai aerul era irespirabil, ci și oamenii deveniseră irespirabili. Se uita la ei și îi vedea cât sunt de urâți. S-a scurs toată vlaga din ei, se mișcau ca niște găini bete, mișunau de colo-colo fără rost. Se grăbea spre casă, acolo închidea ușa cu repezeală, să nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
începutul lui Thermidor, când cuțitul ghilotinei nu mai alegea decât în grabă. Temperatura urcase la 40 de grade și, de mai multe săptămâni, cerul anunța o furtună care nu mai venea. Nervii tuturor erau întinși la maximum. Zăpușeala făcea aerul irespirabil, amestecîndu-se cu teama. Unii deputați ai Convenției, care aveau motive să se simtă în primejdie, nu se culcau acasă, se ascundeau prin oraș; când se duceau la Adunare, se strecurau în sală și se informau discret dacă nu cumva numele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
seniori și cu un tip de la Third Union Bank. La prânz sunt deja complet stoarsă de la cât am repetat aceleași lucruri acelorași chipuri ce-și cenzurau cu grijă orice expresie. Mă doare capul de la luminile din birou. Uitasem cât de irespirabilă și de uscată e atmosfera aici. Încă nu mi-am dat seama ce se întâmplă exact. Avocații sunt al naibii de discreți. Știu că a fost trimis cineva la Arnold acasă să vorbească cu el și asta-i tot. Dar chiar dacă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sale, să se Înconjoare de ziduri de piatră și de teamă, acesta pare să fi fost visul nebunesc al lui Hasan Sabbah. Dar acest vid Începe să-l Înăbușe. Regii cei mai puternici au nebuni sau tovarăși veseli ca să ușureze irespirabila rigoare care-i Învăluie. Bărbatul cu ochii bulbucați este cu desăvârșire singur, zidit În fortăreața sa, Închis În casa sa, Închis În sine Însuși. Nimeni căruia să-i vorbească, nimic altceva decât supuși docili, slugi mute, adepți fascinați. Dintre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de carbon liber. Mai este și metan și amoniac, o parte din acest din urmă existând în stare înghețată... e frig afară. Voi studia acum originea constituenților, dar nu mă aștept la vreo surpriză majoră. Totul pare extrem de banal și irespirabil. ― Presiunea? ― Zece din patru pe centimetru pătrat. N-ar fi o problemă, numai dacă vântul nu se va înteți. ― Iar despre umiditate? întrebă Kane, care-și luase gândul de la oază. ― Nouăzeci și opt dublu P. Nu miroase prea bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
trei centimetri. Lichidul a încetat penetrarea. Dedesubt, Parker se întoarse spre Ripley. ― Vezi ceva? Își continuară verificarea. Sub ei se afla un mic culoar de serviciu și, dincolo, coca interioară a lui Nostromo. După aceea... nu mai era decât atmosfera irespirabilă a unei planete necunoscute. ― Nimic, răspunse ea în cele din urmă. Rămâi aici cu ochii-n patru. Mă duc să văd ce se-ntâmplă sus. Se răsuci pe călcâie și făcu drumul invers către scara superioară. Ea îi găsi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lui, îl trimite sè mai facè o turè prin zonè, Ce sè scriu?! Sunt vinovat pur și simplu! Ceea ce se simte în atmosferă încèperii strâmte a sediului de poliție, nu sunt nici substanțe chimice, nici molecule încinse de aer greu, irespirabil, ci e mirosul vinovèției lui Matei, e mirosul complotului mateian împotriva societèții, Vè previn! Sunt cu degetul pe butonul nuclear! Declanșez era rèzboiului atomic mateian! Și apoi voi fugi în America! Ce sè scriu, domnule plutonier major? îl întreb pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
autobuz rablagit. Cei 40 de kilometri erau străbătuți cam În două ore și jumătate, cu opriri bruște, hurducături și Înjurături repetate din partea șoferului. Cu cât se apropia mai mult de oraș, cu atât se aglomera mai mult și aerul devenea irespirabil. După amiaza, făceam cale Întoarsă cu același autobuz.. În cei patru ani de liceu, nu s-a Întâmplat niciodată, nici măcar iarna, când ningea viscolit, ca, această huidumă străveche făcută parcă anume să te lase definitiv undeva pe drum, dându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încă o misterioasă armonie și eleganță, Într-o infinită varietate stiluri, sunt stânjenite de construcțiile noi, urâte. Din nefericire, ghetourile nu-și mai au locul lor periferic, ele Înfloresc ca mucegaiul, pătând ființa urbei și răspândind un aer dureros și irespirabil de mizerie. Antoniu Își iubește orașul. S-a născut aici, a copilărit aici, s-a maturizat și va muri aici. Este legat ombilical de el, ca un făt de pântecele matern. N-a conceput niciodată că ar putea trăi altundeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
supere nimeni. — O să vă șocheze câte am auzit despre ea de la lume străină care a cunoscut-o de aproape. -- Lasă, lasă! Despre morți numai de bine. Stăteam acolo și gâfâiam, ca un câine lățos, pentru că, de la 6 dimineața, Bucureștiul era irespirabil. Mă Întreb cum o fi la Frankfurt, dacă la Otopeni, sub ciuperca de sticlă a aeroportului, e așa zăpușeală! Atâta că Dincolo pot să aibă aer condiționat peste tot, dar Gimmi, care ai lui sunt toată ziua afară, Gimmi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ridicându-se cu grație pe vârfuri. Am trecut pe lângă ei și o emoție bizară, necunoscută, a pus stăpânire pe Întreaga-mi făptură. N-am rezistat să nu privesc Înapoi. M-a cuprins un vertij cumplit și aerul din jurul meu devenise irespirabil. „Atâtea trăsături cunoscute!” Semăna atât de izbitor cu... Undeva, În umbra unei sălcii, vântul jelea o amintire... 29 nov. 2012 Întâlnirea (6 ianuarie 2003) A fost o noapte agitată, plină de frământări, Întrebări...după câteva zile În care sufletul nostru
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ușurința cu care trec majoritatea colegilor mei peste apostrofări și eșecuri mă uimesc! Eu mă blochez și nu mai pot rosti nici un cuvânt, îmi înnod degetele, brațele deodată sunt lungi și nu le găsesc locul, iar aerul devine greu, cremos, irespirabil. În acele momente aș vrea să pot să fiu ca ei, dar ceva din mine adânc înrădăcinat în inimă și minte, nu mă lasă. Nu plâng! „Un bărbat adevărat nu plânge!”, îmi sună în urechi cuvintele tatălui meu, de când eram
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
mai implicative, mai încadrabile penal, după caz. Temătorii, metaforic tremurătorii, nu se opun. Nu zic niciodată nu! Ei aprobă mereu. Bat din palme și când nu trebuie. Din rândurile lor apar lingușitorii. Lichelele. Ca ciupercile. Otrăvitoare. Îmbâcsesc societatea. Fac aerul irespirabil. Sunt pâinea și sarea dictatorului, faraonului, tiranului. Sunt mediul său social. Lăudătorii lui pe toate cărările. Lătrătorii săi popularizatori în toate răspântiile vieții, ajunsă repede la agonie. Exact cum spune Sfântul Apostol Pavel: “...gâtlejul lor este un mormânt deschis. Se
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]