216 matches
-
de petrol, o uzină petrochimică și, mai ales, centrală nucleară, unica din țară. O centrală de proveniență sovietică și care n-a fost niciodată terminată. Dar atmosfera orașului nu este cea întîlnită în orașele industriale, afumate și cu un aer irespirabil. Nu, Cienfuegos este o stațiune turistică, cu un golf enorm, închis ca un lac. Istoria sa merge mult în timp, dar prin secolul al XIX-lea era socotit ca un oraș prea negru. Din acest motiv, s-a facut apel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au întors la școala lor... una din marile clădiri, din orașul în ruină, ocrotită de Dumnezeu, care pe timpul marelui refugiu a slujit ca spital. Grămezi de feșe, bandaje si pansamente în două cu sânge, și, îmbibate în formol... făceau aerul irespirabil... Era o mizerie de nedescris... până și zidurile păreau impregnate cu mirosuri greu de suportat. Gândul te duce la crâncenele zile ale primului război mondial, când ieșenii au trăit calvarul războiului întregirii neamului, și epopeea marii Uniri de la 1918,.. Când
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
spaimă apocaliptică. Atunci am avut revelația catastrofei iminente. În toate locurile publice fumegau mormane enorme de gunoaie necurățate. Întreg orașul duhnea a hoit. Mirosul apăsător era de-a dreptul sufocant. O ceață murdară plutea deasupra stârvurilor și făcea aerul greu, irespirabil; oameni rari se mișcau fantomatic ca prin infern; figurile lor descărnate invocau milă, gesturile lor mecanice nu aveau nici un sens, vocile lor inaudibile păreau că aparțin morților. Am înțeles brusc că ne pierdusem cu toții condiția umană. În acea clisă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de aproape cu Turnurile Petronas, feeric iluminate pe timpul nopții. Mici restaurante, cu câteva mese pe terase, Înconjurate de multă verdeață și flori tropicale parfumate, te invită la o cină romantică cu un meniu delicios și muzică tradițională. Dimineața aerul devine irespirabil pentru plămânii noștri carpatini, când parcă din senin o ploaie caldă, se cerne dintre norii plumburii, ca o mană cerească. Tragem În piept aerul purificat și stăm În ploaie câteva minute pentru a ne mai răcori obrajii și mâinile. Apoi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
L9 și efectul de real. Sunt atinse de raclă pachete cu haine. Tensiunea din interiorul rândului. Tinerii pelerini și nemulțumirea celorlalți. Pelerinajul noaptea, după ora 22. Ceai și cafea caldă în magazinul cu produse de lux. Grupurile autogene fac aerul irespirabil. Oprit de poliția în civil pentru „legitimare”. Este ora nouă dimineața, mă aflu în zona-tampon a pelerinajului, delimitată de gura de metrou a stației Piața Unirii, trecerea de pietoni spre bulevardul Victoria Socialismului și parc. Agitația și aglomerația sunt maxime
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu vrea încă să doarmă. Unii dintre comercianți sunt conectați la rețeaua publică de curent, dar mulți dintre ei au generatoare de curent pe benzină, care bâzâie și scuipă fum tot timpul, pe punctul de a face aerul din jur irespirabil. Dorința de autonomie a comercianților ambulanți are un preț greu de suportat pentru cei din jur. 27 și 28 octombrie 2010 Tămâie și alte aromate. Vânzătoarele de veste tricotate din lână, cergă de Maramureș și gigantul Zara. La librăria Sophia
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ocazia loviturii de stat de tip legionar din 14-15 iunie - o dubă cu pâine. Pot să depun mărturie - sub jurământ - că am văzut cu ochii mei lăzile pline cu franzele proaspete, lăsate pe caldarâm, în aerul acela devenit cu desăvârșire irespirabil, din care nu peste mult timp ne-au alungat scutierii. N-am știut însă că ele reprezentau un dar al premierului. Credeam că erau trimise de vreo fabrică oarecare de pâine sau de vreo responsabilă de chioșc mai curajoasă, care
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
faci pasul ăsta radical, de viață și de moarte, fuga din țară, asculți de o motivație abstractă, fugi având în minte un concept. Mai degrabă, fugi din disperare, fugi fiindcă n-ai încotro, fugi fiindcă locul a devenit pentru tine irespirabil, insuportabil, o temniță din care vrei să scapi. Probabil nici nu mai contează foarte mult unde ajungi și ce găsești acolo unde ajungi, important e să scapi din încercuire, din spațiul carceral. Și nu cred că personajele sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
administrative și dotarea cu calculatoare a unui personal care nu știe să le utilizeze, amînînd la nesfîrșit rezolvarea condițiilor de cazare, îngrămădindu-i pe deținuți în spații înguste, neventilate. Mai ales pe timp de vară, în aceste închisori aerul este irespirabil chiar și numai acest fapt constituind un tratament inuman. Suprafața locuibilă Închisoarea poate fi definită ca o instituție menită să-i facă pe indivizii condamnați să-și ispășească pedeapsa prin intermediul unor acțiuni precise: distribuirea lor în spațiu, constituirea, în jurul lor
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
încalci punctul 3 și să te lansezi în speculații personale. Prezintă-le telespectatorilor lucruri pe care ei nu le pot vedea la televizor, dar pe care tu le simți și care oferă informații suplimentare importante. Explică-le că aerul este irespirabil atunci când transmiți din apropierea unui incendiu din pădure sau spune-le că frigul îți paralizează mușchii corpului în mai puțin de cinci minute, atunci când transmiți din casele celor sinistrați din cauza zăpezilor. Este important să le dai detaliile ce îi vor face
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
35 s-a împlinit în chipul adevărului ca izvor al imaginilor revărsat în privirea extaziată, în bucuria mută a stării de adorare. Drumul s-a așternut până aici între realitatea naturală și Logosul care se înfățișează vederii transfigurate, înălțată în irespirabilul și în insuportabilul transcendentului. Imaginea își desăvârșește natura din perspectiva - dintotdeauna deschisă - a finalității supranaturale, se șterge în evlavie pentru a sluji prototipului să se arate în icoana transparentă. Vederea panoramică vede lucrurile de la înălțime în adevărata lor splendoare, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
2011 Imagini nete pe fond negru. O piață mare, cu, în mijloc, o dezagreabilă clădire pătrățoasă, fără etaj, adăpostind buticuri de lux, parfumerii cele mai multe, și, de jur împrejur, tarabe sub cerul liber și barăci improvizate care atrag mulțimea. Aerul este irespirabil. La marginea pieței, în fața șandramalei cu trei pereți a maestrului Wang, stă maestrul Wang în persoană, pipernicit, adus de spate, cu chipul tăiat într-un fildeș uzat și gălbui, ochii mijiți, perii rari ai bărbiei împletiți într-o bărbuță subțire
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
prăjiturele „Omochi”, din care mi-am cumpărat câteva cutii. Acestea sunt prăjiturele din orez, foarte bune la gust. Sunt multe zone atractive în Kyoto, zone care merită efortul de a le vizita chiar dacă temperatura este foarte ridicată, iar aerul aproape irespirabil... pentru mine. Și din nou am dat de urmele Shogunului Tokugawa care, din orgoliu sau poate din punct de vedere strategic, și-a construit în această zonă Castelul Rezidențial pentru vizitele pe care le făcea în Kyoto, la chemarea Împăratului
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
firească a evenimentelor cotidiene. "S-a prăbușit vecia. Pe marginile gropii, În bâlciul de morminte, rămân să plângă plopii." (T. Arghezi) 23. BUNICUL ȘI NEPOTUL sau ȘTAFETA GENETICĂ Dar nu ploua. Era o căldură sufocantă, înăbușitoare. Aerul era fierbinte, aproape irespirabil. "Seceta a ucis orice boare de vânt Soarele s-a topit și a curs pe pământ." (N. Labiș) Această viziune metaforică imaginată de poet este unică în poezia română și probabil și în cea universală. Munți de lavă solară curgând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o sută, care au cunoscut Între timp noi modificări. La 16, pe o căldură sufocantă, de 36 de grade la umbră, am participat la vernisarea Saloanelor Moldovei, vizionând Însă numai lucrările de la Galeriile „Arta“ și „Ion Frunzetti“. Deși atmosfera era irespirabilă, organizatorii au ținut-o Într-un discurs, terorizând artiștii și puținul public ce s-a Încumetat să ajungă la eveniment. Și dacă Dumitru Brăneanu și Ilie Bârzu nu puteau să se lipsească de o asemenea ocazie, surpriza a fost Carmen
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
lanseze spre înălțimea camerei ciupercuțe mici și rotunde conținând în structura lor de formă aerodinamică rămășițele toxice ale procesului de combustie. Camera se umplea de fum, iar noi simțeam deja usturimea lui în ochi și pe căile respiratorii. Aerul devenea irespirabil, aproape sufocant. Cu ochii înroșiți de fum ne zburătăceam de colo-colo, iar în vânzoleala asta generală, cineva a atins căldarea de apă ce mai avea pe fundul ei un pospai și ăla înghețat, așa că în momentul în care mama a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sus. Totul era ars, ars, ars! Era un crematoriu în aer liber care te înfiora de groază. Toată păduricea mirosea a carne rumenită, de parcă mii de grătare invizibile pregăteau fripturi pentru un ospăț de proporții sardanapalice. Plutea prin aer mirosul irespirabil de pene arse și de carne făcută scrum. Jos, puii care printr-un miracol nu muriseră încă erau lichidați fără milă într-o nepăsare de-a dreptul criminală. În stânga și în dreapta mea, lopețile vâjâiau prin aer repezindu-se cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dar tăvălugul evenimentelor politice a obligat-o să le pună definitiv capăt în decembrie 1947. Bursa de doctorat la Paris, promisă de profesorul Basil Munteanu încă din 1945, s-a materializat pentru Monica Lovinescu abia în 1947. Dat fiind climatul irespirabil din România, ea își dorea intens să plece în lumea liberă și de acolo să lupte pentru eliberarea țării de comuniști - aceasta a fost ideea-forță a primilor ani de exil, codificată în corespondența cu mama ei prin sintagma „teza despre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fugim? Dar ce altceva să facem? Ce rost ar fi avut să mă agit atâta dacă nu aveam o țintă precisă? Trebuie să o întindem în maximum trei zile. Mai mult nu rezist eu. Aerul de-aici e absolut îngrozitor. Irespirabil de-a dreptul și nu mai pot de frig. Cum e vremea afară? — E frig și ninge tare, am zis băgându-mi mâinile în buzunare. Temperatura scade și mai mult noaptea. E îngrozitor. Cu cât ninge mai mult, cu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de la Céline Încoace. Senzația cea mai pregnantă produsă de scrierile sale este aceea de claustrofobie. O scriitură densă, narațiuni centrifuge și dialoguri sacadate se cantonează În densitatea de plumb a junglelor din sud-estul Asiei, Învăluite de o atmosferă (la propriu) irespirabilă, suprasaturată de ofensiva incontrolabilă a vegetației tropicale: luxurianța stilistică și retorică se Întîlnește cu aceea a spațiului referențial. De aici rezultă o lectură a cărei fascinație e contracarată permanent de efortul comprehensiv cerut În schimb. Volodine posedă o extrem de bine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
numea „falsele «modele»”, fiind împotriva revenirii numelor lui Ion Barbu și Lucian Blaga, în timp ce despre Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale scria că cititorul timpului prezent ar încerca „un sentiment de rușine și dezgust”, simțindu-se „într-o atmosferă irespirabilă, îndeosebi datorită eroului liric al acestei povestiri-poem, care atinge cu nemărginită evlavie tot ce are vreo legătură cu aristocrația decadentă.” Ideologul de acum debutase în presă în 1939, cu poezii de sursă meditativă și viziune cosmică, apărute în „Jurnalul literar
IGNAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
datorită unei riguroase conceptualizări a banalului cotidian, un fel de „program” al generației optzeciste. Această poezie manifestă într-adevăr o anume agresivitate programatică în felul în care „atacă” verbal realitatea imediată, „hiper-fizică”, încercând să-i exaspereze încărcătura de contingență brutală, irespirabilă: „Să privim realitatea în față/ în fața ei grasă de femeie de casă, fără pretenții/ prost îmbrăcată, mamă a zece copii (n-a avortat/ niciodată), pregătind de mâncare pentru o cantină/ întreagă, o armată de geniu, subpământean, aerian/ și terestru, ciorba
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
584 Articolul publicat de către Freud, "Moise de Michelangelo" a apărut în volumul 3 din Imago în 1914. 585 "În timp ce merge pe drumurile înzăpezite, K. repetă experiența pe care a făcut-o eroul din Procesul în podurile tribunalului, în care aerul irespirabil îl făcea să leșine. În această primă dimineață, K. se simte deodată obosit, cum nu i se mai întâmplase vreodată în cursul călătoriei sale în deșertul de zăpadă: el merge cu greu pe străzi, adoarme, hărțuit, în prima casă în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
era făcută pentru plămânii lui Joseph, tot așa străzile patriei zeilor nu sunt făcute pentru un străin și îl condamnă la moarte", scrie Pietro Citati în cartea sa Kafka (L'Arpenteur, 1987, p. 278). Aceasta înseamnă că existența este propriu-zis irespirabilă și fără a evoca problemele legate de ftizie, de astm, etc, vom fi sensibili la existența ca suflu și la răul ei ca spațiu în care aerul începe să lipsească, aerul otrăvit al unui aici, al unui Dasein mefitic. 586
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
e cam lacomă pentru o țară atât de săracă, și când tragi de mânecă dreapta că ar fi cazul s-o lase mai moale cu șperțurile către populație. Îl scriu doar pentru a constata că viața publică românească a devenit irespirabilă în mare parte și datorită presiunilor a tot felul de grupuri anonime de pe internet care-și varsă, în plină și impunitivă iresponsabilitate, veninul. Nu sunt, Doamne ferește!, adeptul ,stilului silențios", dar sunt adeptul ferm al semnării unei opinii. E posibil ca
Masca cyberspațială by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11399_a_12724]