1,594 matches
-
am fi nepoliticoși, a spus ea Înclinându-se ușor, nu facem decât să apelăm la bunătatea dumneavoastră ca să ne dați o mână de ajutor. O viață Întreagă petrecută În Asia o Învățase să cedeze ca să obțină ce vrea. Insistența irită, iritarea duce la refuz, iar În Asia refuzul e definitiv, pentru că cedarea ulterioară e În dauna auto rității, iar asta e umilitor. Prin urmare, nu Încerci niciodată să te impui fățiș, nu insiști, sugerezi. Ții seamă de gesturile interlocutorului. Zâmbești. Te
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înainte de... — Înainte de ce? El a dat iar din umeri, un tic pe care-l căpătase de puțină vreme, a observat Margaret, o ușoară Înălțare a umerilor care putea să nu Însemne nimic. Nu era lămurită dacă era oboseală nervoasă sau iritare, furie sau ignoranță. Pe când nu ieșiseră Încă bine din curtea spitalului, au zărit-o pe sora Cantik alergând stângaci după mașină, Împiedicându-se În sandalele ei jerpelite. Strângea ceva În mână, un cocoloș alb de hârtie. Avea să-l dea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o zgândăre ceva, cât de bine izbutește ea să se controleze. Asiaticele pă reau capabile În chip firesc de așa ceva, iar Margaret era de obicei În stare să facă la fel, nu și de data asta. Își dădea seama că iritarea ei era vizibilă. Liniștește-te, Margaret Bates, nu te lăsa. — Cum te cheamă pe dumneata? a Întrebat cu glas potolit. — Zubaidah, a răspuns fata. Mulți mă numesc Z. Ai mei mi-au spus așa. Glasul Îi era și mai calm
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ce-aveam de făcut era să-i dau o mână de ajutor pentru o cauză dreaptă. Z a oftat. Lui i s-a părut că se Încrunta, că Încerca să nu spună nimic, de parcă ar fi vrut să-și stăpânească iritarea la auzul vor belor lui. Nu-i vedea expresia, simțea doar masajul ritmic, pre siunea blândă a mâinii ei, care nu se modificase În nici un fel. O pendulă bogat ornamentată i-a atras atenția. Era așezată pe un scrin, ai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-a gândit la vorbele lui Alexe, "mica lichea sictirită", a rememorat întregul dialog, de zeci de ori, e drept, Ovidiu fusese foarte distant și morocănos, nerăbdător să se încheie conversația, de altfel, de câteva zile simțea în el o iritare mocnită, poate era într-adevăr obosit după restanțele susținute. Dar nimic din vorbele lui Ovidiu nu-i îndreptățea pe soții Alexe să-l considere lichea sictirită de vreme ce aveau la dispoziție atât de puține informații. Era imposibil ca ei să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
culme. Acum parcă am bateriile încărcate. Cu adevărat, parcă nu mai avea nimic pe suflet, nimic din vechile trăiri, neliniști, parcă lepădase acolo, în camera ei de fată, totul, creierul îi rămăsese curat, limpezit, nu mai stăruia în celule decât iritarea proaspătă, iscată de nerăbdarea lui Ovidiu de a pleca mai repede din casa părinților, afișată, o percepea ca pe o impolitețe, ca pe o demonstrație fățișă de respingere a acelei lumi, a lumii ei. Prima oară în prezența Sidoniei, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înțelegi că ne-am despărțit anume, ca să ne regăsim. Pare livresc, pare absurd, pare cum vrei, dar, spune-mi, tu ai trăit înainte ceea ce trăim noi acum împreună? Nu cred, imposibil, imposibil. Ea îl privea tristă, slăbită, deja simțea că iritarea dintre ei a slăbit, că se transformă încet, încet în dorință. Șopti: De data asta eu sunt cea realistă. Ne-am despărțit, după câte știu eu ca tu să te poți căsători cu Larisa, o femeie la fel de ambițioasă ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poți extrage niște caracteristici grafice și potrivit cu acestea îți poți trasa mai departe linia de conduită. Ea ținea să i se prezinte lui Dimitrie în ipostaze felurite, nu pentru că se instaurase o stare de necesitate, observase semne de oboseală, de iritare, nu, ea o făcea pur și simplu preventiv, planificat, poate citise prin romane și acum voia să verifice... Parcă își propusese să execute un test nu să trăiască alături de un bărbat, să formeze împreună cu el un cuplu. Fana vorbea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doar în vorbe, îl cheltuia fără nici un folos, nu era conștientă de marea calitate cu care era înzestrat creierul său, se risipea în acest gen de conversație superfluă. Își dădu seama că o asculta din nou cu interes, îi dispăruse iritarea, gândul sâcâitor că-și pierde lângă ea timpul, un timp care trece o singură dată și ar putea fi umplut și altfel, nu numai cu vorbe. Zăcea acum în fotoliu învinsă, vocea Fanei îi încânta auzul, puțin răgușită, puțin cântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chiar mai corectă decât mine, își afișa fără jenă intențiile. În mare secret pot să adaug că acolo, de la o masă vecină, mă fixa un individ. Nu știu ce se întâmpla cu mine, dar de la o vreme ocheadele îmi provocau o vie iritare. Până la urmă am reușit să-mi înfrâng starea de nervozitate, m-am întors către masa aceluia, ca din întâmplare, urmărind un grup gălăgios de italieni, dar n-a ieșit nimic din asta. Mai târziu, când am întors din nou capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tandrețea părinților și refuza brutal orice dialog. Mânca În grabă, fără să le arunce măcar o privire, fie ea de reproș. Apoi ziua trecea, iar el aștepta cu urechea lipită de perete apariția primelor semne Într-o stare confuză de iritare și voluptate. Trebuia să urce de fiecare dată pe un podium vechi, prăfuit, Înconjurat din trei părți de scaune și bănci pe care se Înghesuiau elevi și părinți emoționați, importanți sau numai curioși, dar respirând cu toții cu stoicism același miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ce să vadă aici? Cum ce, domnule? izbucni o voce cunoscută parcă dinspre valiza mașinii de scris. A cui totuși? Obișnuit ca tot felul de voci venind din cele mai neașteptate direcții, Petru nici măcar nu tresări. Aceasta era părerea lui. Iritarea valizei i se părea de neînțeles. De-a dreptul provincială. Și, pe deasupra, trăda o anume ignoranță, greu totuși imputabilă unui cufăr: cu vremea, străzile cu case cu tot se mută În oameni, le sistematizează viscerele și unde nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
domnu' farmacist, e asta: cu ce drept fac Revelion În casa ei, și Încă cu vânzare, numiții Hollosi, Ziffer și Nagy Oszkár? Sunt pictori, dragul meu. Și ce dacă? se oțărî poștașul. Pe deasupra și morți, preciza Zegrea În speranța că iritarea lui Gheretă se va domoli. Ceea ce nu se Întâmplă deloc. Asta nu le dă dreptul să folosească după plac bunurile celor În viață În lipsa lor. Indignarea lui Gheretă crește văzând cu ochii. Păi, nici nu le folosesc, zise Zegrea, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Flavius-Tiberius, zâmbind timid În fața unei avalanșe de vorbe din care nu lipseau mici accente patetice, nepotrivite după părerea lui cu o ființă dezinhibată și voluntară. Înclina să creadă Însă că tirada Iolandei era o Încercare stângace de a-și ascunde iritarea pe care i-o provocase apariția lui nedorită. Se ridică gata să plece. Cuierul e În hol, zise Iolanda. Cu el am venit, cu el plec, replică Flavius-Tiberius. Tot așa gândesc și eu. Un palton ca ăsta nu se demodează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
e foame? Motanul se uită doar la mine. — Mmm, am făcut, trăgându-mă în spate. Totuși ce nume mai e și Ian pentru un motan? Motanul se uită doar la mine, fața lui mare și roșcată reușind să exprime plictiseală, iritare și îngâmfare, toate în același timp. Se uită la mine ca și când aș fi fost de-o prostie ieșită din comun. 3 Sufletul meu era spațiul infinit, iar mintea - matematică În decursul a șapte ani, fiecare celulă din corpul omenesc e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o bagi înăuntru. O să se facă praf. Dacă nu e distrusă deja. I-am urmărit privirea în jos, spre prag. La picioarele mele era o cutie udă leoarcă. — O, am făcut. Așa-i. Bărbatul ridică bărbia într-o exclamație tăcută iritare, apoi se întoarse și, strângându-și în continuare haina în jurul trupului, se îndepărtă șontâcăind pe strada plouată, galbenă în lumina felinarelor, fără vreo altă vorbă. Cutia din prag era mare, precum cele pe care le iei de la Tesco atunci când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unde ar fi trebui să fie ele. Bomba cu litere, de fapt, nu era destinată ludovicianului. Ai adus-o pentru a folosi împotriva lui Nimeni, nu-i așa? — Ori-ori, se eschivă Scout, ridicând din umeri, dar i-am surprins ușoara iritare, șoapta fantomatică a tensiunii. Am simțit că mi se încordează toți mușchii. — Cine era el? — Nimeni? Am încuviințat. Scout împunse resturile din farfurie. Cred că-mi plăceai mai mult când nu vorbeai. Cred că-mi plăceai mai mult când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ce se acorda acestei aniversări de către conducerea de partid a U.R.S.S. La manifestări a participat și o delegație a Bisericii Ortodoxe Române, condusă de Prea Fericitul Patriarh Teoctist. Din păcate, aprecierile din țară nu au fost pe măsură, producând iritare la conducerea superioară de partid. Alte însărcinări ce le-a îndeplinit la Moscova au fost: Atașat de presă și responsabil cu protocolul ambasadei, ambele cerând un mare volum de muncă, capitala U.R.S.S., fiind o placă turnantă către alte țări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
că trebuie să mă obișnuiesc cu rolul de soț. În consecință, nu remarcai nimic. -Nici un telefon de la Olaf? mă întrebă. -Nu. Sigrid, știi foarte bine că nu ai nici un motiv să-ți faci griji. Vorbisem cu o urmă de iritare. Această asprime o liniști: -Ai dreptate, sunt o proastă. De-atâta vreme, ar trebui să știu asta. „Să știu ce?” mă gândii, dar nu spusei nimic. --Vrei să ieși? întrebă ea. Am mirosit capcana. -Dar dumneata? -Eu mi-am petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
sale se îndreaptă împotriva unor lideri ai PSD, partid care a adus prejudicii României, nu constituie o scuză. Stilul grobian-miștocăresc îl descalifică până la urmă pe autor, nu pe oamenii politici vizați: „În timp ce în PSD tandemul Ionel&Bombonel provoacă din ce în ce mai multă iritare, în rândul membrilor de partid și a sondajelor, gașca de la Cluj, cu merțanul Rus în frunte, strigă tare, s-audă și miticii, că dacă nu se reformează partidul, au greșit adresa. Păi, cu Ionel cu potență ca la 45 de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
doar nu le-or fi luînd pentru sex oral!“ Adresanta A tresare, conștientă că tocmai ea este posesoa rea unei voci precum cea visată și dorită de solicitant. Coinci dența o flatează, dar ea nu se oprește aici: intrigată de iritarea prietenei sale, se deplasează la sursă să vadă cu ochii ei cum se produce o carte audio. Îi scrie lui E: „Ei bine nu știu dacă Înaintea sau În urma ta pe Ruba l-am Întîlnit și eu. M-a-mpins
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Nando Rossi, care până atunci se mulțumise să tacă și să asculte. Am urmărit cu atenție tot ce-ați spus aici despre social-democrații lui Titel Petrescu, își făcu el auzit glasul. Demnitarii de partid își întoarseră cu oarecare nedumerire și iritare privirile spre el, de parcă de-abia atunci ar fi realizat cu adevărat că discuția lor confidențială avusese drept martor pe acest vizitator străin și necunoscut. Dar Nando Rossi nu se arătă deloc tulburat. După o scurtă și calculată pauză, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de radio occidentale, ascultate de mulți. Discuțiile studenților de la matematică pe această temă erau, însă, destul de potolite și, în general, fără nimic sentimental în ele. Mai erau și unii care ridicau din umeri, cu indiferență sau chiar cu o anumită iritare. Ei, și?... Ce ne privește pe noi?... Asta e treaba ungurilor, nu a noastră! Lăsați-i naibii pe ungurii ăștia și problemele lor!... Universitatea n-are nimic de-a face cu politica!... păreau să spună acești colegi. În schimb, alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care au mai rămas în viață i-au jurat credință acestuia și au cerut să fie trecuți la pravoslavnici ca apoi să se sălășluiască în vreo Slobozie în partea de sus a Moldovei. O psea krew! A cugetat cu vizibilă iritare invincibilul. Mii de viteji neînfricați, mii de cai cu harnașamente, sute de tunuri de asalt, care cu obuz și alte materiale s-au spulberat într-o singură noapte!.. Asta-i pedeapsă de la Dumnezeu atotputernicul, un adevărat semnal de atenționare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
viitoromanie."), pe de alta, speranța că rândurile pe care le scrie își vor găsi o întrebuințare practică! "Cine știe? O fi existând în aceste note puțin aur?" În ciuda dependenței totale de mamă, frecvent afirmată, nu durerea e sentimentul primordial, ci iritarea. Scrisul lui Barthes frizează cinismul tocmai prin precizia și adâncimea analizei, prin capacitatea, în mijlocul durerii, de a divaga savant despre îndatoriri și concepte. Mama moartă încă nu e îngropată, iar Barthes găsește resurse pentru a face subtile disocieri pe tema
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]