1,431 matches
-
ea. Oricum, am s-o vînd, să nu le rămînă nimic. Ție ți-a rămas, totuși, ceva de la părinți. Tu ce le lași? Blestemele mele, asta le las. Ăia sînt copii? se amestecă baba în vorbă. Dar ce-s? întreb iritat. Diavoli, ca motanul acela afurisit. Văd realitatea goală și am o senzație de vomă. Și cum s-a terminat cu motanul? Eu am reușit să-i prind coada și Gheorghiță (hopa!) îl înțăncușa cu țepușa. Ce miorlăit de diavol scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Îmi ajunge doar un ochi vînăt. A naibii Roxana asta, poetesa! Și aista ca și aceala Claudia stătea cu ochii în tavan și asculta sfîrîitul monoton al prosperului burlac, om de afaceri, Viorel. Pe măsură ce trecea timpul, femeia devenea tot mai iritată și își făcea sînge rău din nimic. S-a întors spre cel care bîrnîia exasperant și a început să-l studieze de pe o poziție neutră. Un firicel de salivă curgea din colțul gurii deformată de pernă, chelia era jilavă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
avion? Și încă mai sînt. Nu te-am văzut. Am fi putut sta de vorbă... N-ai pierdut mare lucru. Cred că nu te-ai plictisit. Mitică se întoarce spre fată și continuă: Ne-am cunoscut la aeroport. Fata devine iritată și completează: Acum șase ani. La Londra. Nu prelungesc discuția și merg în urma celor doi. Deodată Mitică strigă panicat: Vai, mă așteaptă nevasta... Fata cuminte grăbește pasul și Mitică îl încetinește. Urmăresc atent scena și răspund absent la salutările primite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o masă oficială erau universitari de seamă și un francez, proprietarul restaurantului. S-a vorbit doar în franceză, mulți înghițindu-și limba cu furculition cu tot. Vă rog să vorbiți în românește că și francezul o rupe binișor, intervin puțin iritat. Mai exersăm și noi un pic, dom' primar. Dar cel puțin 6 persoane nu știu franceza, încerc un solid argument. Înțelegem perfect, intervine unul din cei șase. Observam masa puțin enervat. Cei șase erau ochi și urechi, adică mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Eu n-am auzit de așa un profesor. Da’ dacă cucoana spune așa... După o vreme, a sunat telefonul. Portarul a ridicat receptorul. De la celălalt capăt al firului, a răspuns Duța. ― Nu răspunde nimeni la cabinetul profesorului. Apoi, cu ton iritat: ― Băi, aista! Mai termin-o cu tâmpeniile! Eu nu-s gagica ta. Tu o ai pe foanfa ceea din Păcureț... Ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, portarul i-a comunicat Liei: ― Auzi? Nu-i În cabinet. Mai așteaptă. Dacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
meu de "informații", știu bine că nu dă greș niciodată nici la dus, nici la întors. Mai face și omul ceva contrabandă cu marfă rusească, doar trebuie să trăiască și el, nu-i așa ? Nu ți-e bine, Ciprian ? întreabă iritat Dragoș. Doar nu vrei s-o expui pe doamna Dora la riscuri. Știi bine ce a pățit bietul Atanasie... E peste jumătate de secol de atunci. Și se pare că pățania de atunci l-a îndârjit pe Atanasie mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu probleme psihomotorii progresează. O echipă de la spitalul din Strasbourg, dirijată de doctorița Alindora Bosch, împreună cu dânsul, care a acceptat propunerea de a fi gerantul acestui Centru, nu-și văd capul de treabă : contracte, comenzi, formare de personal... Gândește puțin iritat: "De s-ar întoarce Dora ; de când a plecat nimic nu mai are nici un gust și casa este goală." Publicitate, nimic decât publicitate, își spune luând brațul de hârtii pentru a le arunca la coș. Dar iată că dintre ele alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai meargă înainte cu lectura, preferă - pentru întâia oară - să se prezinte la școală fără tema pentru acasă făcută, decât să continue corvoada, citind mai departe. „Cartea asta-i o prostie! Îmi pierd de tot vremea cu ea!”, concluzionă el iritat. Mai c-ar fi vrut, la început, s o azvârle direct la gunoi, dar nu-i aparținea... Așa stând lucrurile, el purcese din nou la bibliotecă, spre a o returna, cu gândul bun că altcineva, poate, în setea-i nestăpânită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sfinte... Aproape că nu te mai recunosc deloc. Spune-mi drept și să nu mă minți: tu mai crezi în Dumnezeu sau nu? Zi, ca să aflu și eu! - Auzi, ia nu mă lua așa, bine?, se răsti tânărul imediat, vădit iritat. Chiar nu-ți permit asta, să știi! Ei bine, uite că întrebarea ce mi-ai pus o mi se pare una chiar foarte intimă, și nimeni n-are autoritatea de a mă face pe mine să răspund la ea, dacă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
minte toate aceste bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât? Ia zi! - Eu nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire cât o mie de înjurături, lucru care o făcu pe femeie să turbeze aproape și mai tare. - Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ocolit locul mi-am continuat plimbarea prin iarba verde spre tăpșan . -Ei! ... unde pleci? Cine ești și mă rog de ce nu mă iei cu tine? a strigat tipa după mine. -Eu sunt cine sunt, dar tu cine ești? am întrebat iritat. -Eu sunt Toxina. -Bine, bine și... cauți pe cineva anume? -Mi-am pierdut locuința după ce a fost tăiat porcul, unde trăiam foarte bine. Tipului în care am ajuns, după ce a înghițit o grămadă de toxine direct de pe grătar împreună cu o apă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ai drumul tău, eu am drumul meu; nu eu, ci tu ai căutat loc în stomacul meu. Dacă ai uitat, întoarce-te de unde ai venit și o să-ți aduci aminte. Am revenit în realitate, lăsând-o pe Toxina să țipe iritată. Telefonul în furcă dansa și pe mine mă chema la un ceai din fructe de pădure. Vântul flutura perdelele lăsând o mărgea ruptă din ploaie să se rostogolească pe covor. CINE SAPĂ GROAPA ALTUIA CADE SIGUR ÎN EA Într-o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Ceaiul. Toată cantitatea pe care o ai să o supui distilării, ocazie cu care toxinele vor fi eliminate, nu în totalitate, și ceea ce rezultă va fi pusă în slujba omului, dar altfel. -Bine și cu asta ce am rezolvat? întrebă iritat Alcoolul. -Vei fi tu alcool, dar trebuie să mai aștepți acolo în sticlă, nu imediat să te slobozești că te împrăștii în atmosferă. Dacă ai răbdare, o să-ți spun tot ce ai de făcut. Din această distilare va rezulta un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o frunză verde. Și s-a adresat păianjenului: -Hai afară la aer, hai să respirăm aerul Mamei noastre și să ne bucurăm de viață. Dacă stăm așa, îmbătrânim și murim înainte de vreme. Păianjenul a ascultat furnica, apoi a întrebat puțin iritat: -Cum să merg? Nu vezi că n-am picioare? -Uite așa bine, te urci pe frunză și eu o să te duc afară din adăpost. -M-ai convins, ești o adevărată prietenă, trebuie să recunosc asta. -Cam târziu, dar te iert, cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
le-a ieșit în față un băiețel îmbrăcat în zdrențe, murdar din cale afară, plin de bube pe față și pe mâini, cerșind: -Dați un ban la băiatu! Fie-vă milă, în numele binelui! -Cum te cheamă, cerșetorule? l-a întrebat iritat primasul. -Mă cheamă cum mă cheamă, dar bunicul meu îmi zice Filozoful ... A răspuns cerșetorul. -Și ... ce faci aici, dacă ... zici că ești Filozoful? a mai întrebat primasul. -Stau la cerșit. Din puținul pe cât îl mai au, oamenii acestei comunități
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
întrebat craiul. -Este de datoria crailor să facă bine pentru cei neajutorați, răspunse crăiasa. -Bine, așa o fi precum spui și se mai îmbună apoi o întrebă: Știi să călărești? -Ai uitat cine sunt? răspunse crăiasa cu regret în glasu-i iritat, văzând că bătrânul crai nu se comportă cu ea după rang. -N-am uitat, doar mi-am făcut datoria de gazdă, zise craiul, după care a început să fluiere de ziceai că mână oile la strungă. Și din tufișurile din spatele colibei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lui Hegel, cu titlul Menschwerdung Gottes. Eine Einführung in Hegels theologisches Denken als Prolegomena zu einer künftigen Christologie (Întruparea lui Dumnezeu. Introducere în gândirea teologică a lui Hegel, prolegomene pentru o posibilă cristologie). Când reparcurg această carte, mă simt încă iritat văzând câtă muncă am depus pentru studierea istoriei dogmelor cristologice în Biserica antică și în teologia medievală și cât de puțin s-au ocupat de această chestiune cei cărora le place să se prezinte ca apărători ai ortodoxiei. Dar în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tipi oareșicare. Or, tocmai aici era buba acestei afaceri atât de neobișnuite: era prea bine plătită pentru a nu fi și neliniștitoare. Instinctul lui de vechi soldat mirosea primejdia. Nu-i vorba de bani. — Prisosesc spadele În Madrid, insinuă mascatul, iritat. Căpitanul nu Înțelese bine dacă se referea la căutarea unui Înlocuitor, sau la cineva care să-i facă lui felul dacă refuza noul contract. Posibilitatea ca asta să fie o amenințare nu-i plăcu defel. Din reflex Își răsuci mustața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dumitale memorie. Și te previn că am călăi În stare să i-o Învioreze și celui mai căpos. — Rog pe Excelența Voastră să mă privească bine În față. Olivares, care nu-l părăsise din ochi pe căpitan, se Încruntă brusc, iritat și surprins totodată. Expresia lui deveni și mai serioasă, și Alatriste crezu că va chema chiar atunci gărzile ca să-l ia de acolo și să-l spânzure pe loc. Însă favoritul rămase nemișcat și tăcut, privindu-l pe căpitan drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spunea ea. Până și existența trecutului e îndoielnică. Noi existăm doar în ochii celorlalți, în clipa în care ei ne privesc. Nu, am spus eu. Noi nu suntem acolo. Ceea ce mi-ai citit tu adineauri există, am continuat, un pic iritat, pentru că voiam să-mi citească mai departe. Domnul Oehler și scriitorul merg împreună pe stradă. în vreme ce domnul Karrer a fost internat la azilul de nebuni Steinhof, ei vorbesc despre Karrer și despre încercarea lui de a-și cumpăra pantaloni. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pierdute urmele prin misteriosul Orient, plin de fundamentaliști puși pe fapte mari și de ură viscerală între seminții în fond înrudite, sau fusese făcut scăpat de către amicii binevoitori cu funcții de răspundere în structurile câtorva ministere. Până la urmă, plictisit și iritat că nu reușea să dea articolului turnura gazetărească perfectă, care ar fi putut să-l mulțumească, Bart aruncă într-un colț al biroului hârtiile trase la imprimantă și socoti necesar să-și ia un pic de răgaz, regretând totodată că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
copii; în piesă se Un gest condamnabil Prtoim, din partea zlaruîui „Cu. râatiil" următorul îndreptățit protest: Etî după amiază, la o oră la care namai colegul nostru 1. Călugăru obklnuește si stea la redacție — î'a strecurat înăuntru d, Păstorei Teodoreanu. Iritat ca totdeauna lupă masă, d. Păstorel Teodo-'eanu a apostrofat $i lovit pe colegul nostru, după ce ta întrebat dacă el este autorul cronicei dramatice asupra piesei a cărei prună reprezentație a avut loc sitele trecute. Temănda-se de lecția pe care
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
gest condamnabil", cititorii ziarului au putut astfel citi: „Primim din partea ziarului „Cuvântul" acest îndreptățit protest: Eri după amiază, la o oră la care numai colegul nostru I. Călugăru obișnuiște să stea în redacție - s-a strecurat înăuntru d. Păstorel Teodoreanu. Iritat ca întotdeauna după masă, d. Păstorel Teodoreanu a apostrofat și lovit pe colegul nostru, după ce l-a întrebat dacă el este autorul cronicei dramatice asupa piesei a cărei primă reprezentație a avut loc zilele trecute. Temându-se de lecția pe
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
pântecul tău, iar genunchii ți s-ar deschide încet peste o umedă, netedă, fragedă moliciune de grotă care-mi încătușează dorința cu o fermitate de fildeș. Dar de astă vară mă ignori, îndrăgostită de un coleg de an cu acnee iritată și tulee ce abia se ivesc, care ne vizitează sub pretextul unor nelămuriri la geografie sau la matematică și îmi strânge falangele, până ce oasele-mi pocnesc, salutându-mă cu atâta cruzime. Redus la o vagă rubedenie cu vestă, cravată și
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
scenă. Rămîne în sine, autonomă. Din acest palier lipsesc două elemente fundamentale: ludicul și eroticul. Mă gîndesc la perechile de îndrăgostiți. Și nu numai, desigur. Discursul scenic al actorilor din această parte a montării este linear, monocrom, paralel, este doar "iritat", revoltat, nu se "înmoaie" nici o secundă, este fără urme, măcar, de senzualitate, de dorință, deși, cam despre asta este vorba în noaptea magică a Sînzienelor. Despre abandonarea identităților, despre iluzie, despre spațiul în care se poate visa și se poate
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]