1,688 matches
-
cine trebuie să caut acolo? Vocea tatălui meu devenea tot mai slabă și toropită, iar fața lui tot mai vineție: — Trebuie să-ți dezvălui un secret pe care l-am păstrat atâția ani... E o poveste lungă... Tatăl meu își irosea în acele cuvinte ultimul suflu al agoniei sale, iar eu, cunoscându-i tendința spre divagare, spre întreruperea oricărei discuții cu digresiuni, paranteze și reveniri, mă temeam că nu avea să ajungă niciodată să-mi comunice esențialul. — Repede, tată, spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un animal maroniu, costeliv, cu una sau două pete albe și cu coada tăiată. Îl găsise la marginea satului, abandonat și mort de foame, și-l luase să stea cu el în casa bunicii. Ea fusese împotriva ideii de-a irosi mâncarea pe un animal care, aparent, nu le era de nici un folos, dar el își impusese punctul de vedere, iar câinele a rămas. În câteva săptămâni se dovedise a fi folositor, omorând trei șerpi în curte și unul în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
luată în serios, îi trebuia cineva care să răspundă la telefon sau să preia mesajele dacă ea lipsea. Mma Makutsi era o dactilografă de excepție - obținuse nota 9,70 la examenul de absolvire al școlii de secretariat - și probabil se irosea într-o firmă măruntă ca aceasta, dar îi ținea o companie plăcută, era loială și, cel mai important, era discretă. — Nu trebuie să discutăm ceea ce vedem în profesiunea asta, subliniase Mma Ramotswe când o angajase, iar Mma Makutsi încuviințase dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aflu aici și de ce vreau să mă ajutați. Dacă puteți să mă ajutați, voi fi fericită, dacă nu, o să vă înțeleg. — Vă voi spune dacă pot, promise Mma Ramotswe. Nu sunt în măsură să ajut pe toată lumea. Nu o să vă irosesc timpul sau banii. O să vă spun dacă vă pot ajuta sa nu. Doamna Curtin puse cana pe birou și-și șterse mâna de pantalonii ei kaki. — Haideți, atunci, să vă povestesc de ce se află o americancă în biroul dumneavoastră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
situația actuală, primea vizitele bărbaților in timp ce stăpânul era la slujbă - fără știința lui, evident - și mergeau în dormitorul domnului J.L.B. Matekoni, unde e patul acela mare, dublu, pe care-l cumpărase de la Central Furnishers. E tare confortabil - se irosea aiurea cu un burlac, zău așa - și bărbaților le plăcea. Îi dădeau cadouri în bani, iar aceste cadouri erau și mai mari dacă apucau să petreacă ceva timp împreună în dormitorul domnului J.L.B. Matekoni. Toate acestea se vor sfârși dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Deci, Mma, reveni el. Mi-ar plăcea să petrec mai mult timp discutând filosofie cu dumneavoastră. Dar, în curând, am o întâlnire și aș dori să-mi spuneți de ce mă căutați. Să discutăm filosofie, oare? Ea râse. — Nu v-aș irosi timpul, Rra. Sunteți un bărbat inteligent, cu multe obligații. Eu nu sunt decât un detectiv particular. Eu... Îl văzu cum se încordează. Mâinile i se desfăcură și se mutară pe brațele fotoliului. — Sunteți detectiv? întrebă el. Vocea lui era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vă simțiți în siguranță? Nu-i răspunse la întrebare. — Aveți o casă drăguță, spuse ea. Sunteți norocos. El îi făcu semn să-l urmeze în sufragerie, apoi îi arătă un scaun și se așeză și el. — Nu vreau să-mi irosesc timpul stând la palavre cu dumneavoastră, replică el. Stăm de vorbă doar fiindcă m-ați amenințat și am niște necazuri cu femei mincinoase. Ăsta-i singurul motiv pentru care am fost de acord să ne-ntâlnim. Are amorul propriu șifonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
multe ori. Dă-i apă, altfel moare. Oberlus se aplecă deasupra omului inconștient, cercetă cu luare-aminte fața lui trasă, brațele scheletice, mîinile Însîngerate și trupul Învins și acoperit de răni supurînde și tăgădui cu hotărîre: - Ar fi o prostie să irosim apa pe el, spuse. E terminat. - O să-l lași să moară așa? - Nu. O să-l arunc În mare. Carmen de Ibarra Îl privi nedumerită. Cu toate că petrecuse aproape un an alături de el și fusese martora și victima atîtor cruzimi din partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bucata. Cățelușii ăia-s așa de triști, că până și fetele dolofane cu permanentele alea scârboase de studente la colegiu stau ore-ntregi să ciocănească-n vitrină, zicând: „Te iubesc, micuțule. Mămica te iubește, mititelule“. Viitorul e pur și simplu irosit pe unii oameni. Sari la puntea de observație din vârful Acului Spațial, de unde nu poți vedea picioarele de oțel, așa că e ca și când ai plana deasupra Seattle-ului într-o farfurie zburătoare cu o grămadă de suveniruri de vânzare. Totuși, cele mai multe nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să pozăm sărutând cadavre. Mașinile astea abandonate au toate găuri de rugină în ele, margini zimțate, iar eu sunt aproape goală și încerc să-mi amintesc când am făcut ultima dată un vaccin antitetanos. Fotograful lasă jos aparatul și zice: — Irosesc filmul dacă voi, fetelor, nu vă hotărâți să vă sugeți burțile. Să fii frumoasă cere din ce în ce mai mult efort. Și zgăihițele de la ras te fac să-ți vină să plângi. Depilarea inghinală. După injecția cu colagen în buze, Evie a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
burete. Sofonda zice: — Contur de ochi! ACUM! Și eu trebuie să plec, Shane, cât timp tu dormi. Dar vreau să-ți dau ceva. Vreau să-ți dau viață. Asta-i a treia șansă a mea, și nu vreau s-o irosesc. Aș fi putut deschide geamul de la camera mea. Aș fi putut-o împiedica pe Evie să te împuște. Adevărul e că n-am făcut-o, așa că-ți dau viața mea, pentru că eu n-o mai vreau. Îmi vâr poșeta sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
înaintarea mult mai comoda pe drumul reușitei, insă prețul ridicat pe care deseori se vedeau nevoiți să-l plătească cei care o făceau îi descuraja pe aceia care considerau că libertatea este o monedă mult prea prețioasă pentru a o irosi cumpărând cu ea succesul. Chimé era unul dintre puținii care nu-și puseseră niciodată această problemă - probabil datorită faptului că nici membrii sectei nu-și puseseră problemă cooptării în rândurile lor a unuia precum Uriașul din Farepíti - însă Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de agresiune din partea lor va atrage după sine executarea celorlalți ostatici și devastarea insulei. Pentru Tapú Tetuanúi, perioada următoare fu de-a dreptul insuportabila: zile și săptămâni întregi de privit orizontul, conștienți că erau zile din viața lor care se iroseau prostește sub privirile ostile a douăzeci de perechi de ochi, ce păreau să-i urmărească peste tot, precum și sub privirile celor care, din extremitatea cealaltă a istmului, păreau să aștepte și ei cea mai mica greșeală pe care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pizdoși. Soții Clark credeau că multe cupluri se îmbogățeau de pe urma filmelor pentru adulți. Industria filmelor de amatori are succes doar pentru că pornografia video a creat cererea. Toate cuplurile cu excepția lor își suplimentau fondurile în timpul liber. Alte cupluri căsătorite nu-și iroseau partidele de sex fără să fie privite, apreciate de necunoscuți. Mai întâi închiriau o cameră de filmat și masa de montaj. Găseau apoi un distribuitor pentru filmul lor. Fiind căsătoriți, spusese Nelson, nici măcar nu era păcat. Acum n-are sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
i-a încrucișat și picioarele din genunchi. I-a pus băiatului mâinile desfăcute în poală. Păpușile zâmbeau acolo nemișcate. Amândouă aveau ochi de sticlă albaștri, păr blond. Dinți strălucitori de porțelan. — De ce-ți pare rău?, a întrebat directoarea. Pentru că irosise fondurile locale, a răspuns Cora. Cumpărând ceva atât de scump pe nevăzute. Crezuse că face o afacere. Acum agenția avea să rămână cu vechile păpuși de cârpe pentru încă un an. Agenția n-avea ce face, și păpușile astea trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Reverendul Fără Dumnezeu ridică un braț și adulmecă la subsuoară. Taftaua umedă e acolo mai întunecată din cauza transpirației, și porii lui păstrează amintirea prea multului parfum Chanel No. 5. Cărând un cadavru în sus și-n jos pe scări, ne irosim grăsimea prețioasă. Și totuși, ar trebui să avem o ceremonie funerară, spune Sora Justițiară strângându-și Biblia în mâini. Cum domnul Whittier e cărat la subsol, împachetat strâns într-o perdea roșie de catifea luată de pe promenada imperială chinezească, legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Centrala pe care a distrus-o domnul Whittier. Cineva a reparat-o. De undeva din întuneric, o pisică zbiară, o singură dată. Ceva trebuie să se întâmple. Așa că o pornim pe treptele de lemn, purtând cadavrul domnului Whittier. Asudăm cu toții. Irosind și mai multă energie în căldura asta imposibilă. Urmând leșul în întuneric, Mama Natură spune: — Ce știi tu despre purtatul perucilor? Cu cioturile mâinilor, cu inelul scânteind, își răsucește peruca pe cap, spunându-i Reverendului: Ce știe o matahală ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de fiecare dată, cu mama și Bica, în fața bradului gătit și a bucatelor de pe masă, împărțindu-și cadourile și singurătatea. Luana era sătulă de acel Crăciun sărbătorit în tăcere doar în prezența celor două, de noaptea Revelionului an de an irosită la lumina seacă a becului din sufragerie, de lipsa veșnică a musafirilor veseli și puși pe șotii. Bica le antrena la rugăciune, făcea rozariul și le povestea viața sfinților, în vreme ce Luana, pitită în cochilia sufletului ei, îi invidia pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un mare imbecil. De câte ori își vizita mama, aceasta nu pierdea ocazia să-l înțepe cu tăioasele ei ironii. Nu putea înțelege de ce un bărbat superb, inteligent, cu o carieră frumoasă, căruia orice femeie i-ar fi stat la picioare, își irosea viața așteptând pe una care-l dezamăgise, îl părăsise și devenise a altuia. Ștefan îi tăia elanul de fiecare dată. Își apăra fosta soție cu o îngăduință care-o umplea de ciudă pe doamna Escu. Hotărât să anihileze repetata imputație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spun că atunci când am răsturnat conținutul poșetei, jumătate din lucrurile aflate acolo erau bonuri de la diferitele supermarketuri la care îmi fac cumpărăturile. Căzute cu fața în jos, aspectul imaculat al fițuicilor mi-a dat o senzație de gol. Câtă hârtie irosită fără rost! Ce-ar fi să începem o campanie de publicitate pe aceste foițe care mișună în toate sacoșele, poșetele și buzunarele? Nu știu dacă s-a mai gândit cineva la asta. Din câte știu, s-au gândit americanii. Bravo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că Fana era un noian de impresii, un receptacul mereu treaz spre care se îndreptau fel de fel de nuanțe, erau alese, scuturate de praf și catalogate după importanța lor. Avea un spirit de observație ascuțit, păcat că și-l irosea doar în vorbe, îl cheltuia fără nici un folos, nu era conștientă de marea calitate cu care era înzestrat creierul său, se risipea în acest gen de conversație superfluă. Își dădu seama că o asculta din nou cu interes, îi dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cum se luptă cu propria-i furie ca să se hotărască dacă ar trebui să răspundă. Nu știu, zise într-un târziu. Ward ar putea întrerupe conexiunea în orice clipă și-atunci totul s-a terminat. Fiecare minut pe care-l irosim făcând baie de soare ne scade din șansele de izbândă. — Doctore, am spus. — Facem și noi ce putem. Scout scoase un suspin de exasperare și se întoarse cu spatele, pornind înapoi spre puntea superioară. Cu mult în spate, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ce o adâncește și mai tare. Eu văd foarte clar stigmatul pe sufletul tău, este momentul să-i dai un sens, el are valoarea lui, nimic nu e întâmplător. Va trebui să-i găsești un sens nobil, să nu-l irosești, e mare păcat! Ce știi tu despre copilăria mea? Ești îngerul meu din copilărie? De ce ai sosit abia acum? Bunica mea spunea că fiecare copil are îngerul lui păzitor, târziu am înțeles că va trebui să ne împărțim îngerii așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rățoiește taximetristul. — Să nu spui că ai de gînd să ne sechestrezi în mașina dumitale, zîmbește Părințelul. — Cînd crezi că l-ai pierdut cu totul, cînd vrei s-o lași baltă și să-ți plîngi de milă că ți ai irosit timpul de pomană cu unul fără nici o vocație, omul tău se dă pe brazdă, observă Roja. — Gîndește-te că tot ce-am vorbit noi acum, toate balivernele astea fără logică sînt provocate de pandaliile unui ramolit care vrea să-și răzbune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
disperată ca cea de față, i-ar fi rîs în nas, i-ar fi spus să-și ia picioarele la spinare, să lase glumele proaste, că așa ceva nu este posibil. Un an, cinci, zece, mai mult? Cît din viață își irosiseră? Angelina gustă prima o felie de portocală cu frișcă pe care o purtă puțin prin gură înainte s-o înghită. — Ce nu mi-a plăcut de la bun început legat de ele, zie Roja, a fost că s-au acrit imediat ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]