619 matches
-
Eliade, va migra și în țară ca o cale de a rezista în fața tăvălugului ideologic. Cu trecerea anilor, nu se mai poate vorbi de un exil unitar, ci de exilați, metamorfoză negativă provocată, pe de o parte de infestarea cu iscoade ale netrebniciei împresurătorii, secondați, "printr-o ironie nefastă, de veleitarii care-și închipuie că exilul începe cu ei; pe de altă parte, timpul și trecerea lui au cristalizat insulele de puținătate morală și intelectuală". Virgil Ierunca își motivează prietenia care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ghicești gândurile personajului! Clasa a II-a: Fetiță; Fetiță veselă; Fetiță jucăușa. Aș vrea să știu unde e: soarele Vântul, Clasa a III-a: Veselie; Poznașa; Șireata. Ghici la ce ma gandesc? Am să cresc eu! Clasa a IV-a: Iscoada; Ghicește!; Cumințenia pământului; Ghici la ce ma gandesc?; Iscodind povestea. Am o idee! Stai să vezi! Poate că nu mă ceartă! 3. Unde poate fi personajul? B. Dirijarea demersului creativ 1. Scrie o propoziție despre fetiță din imagine! 2.Scrie
Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
răspunsese un oștean -, trei morți și un rănit. Arcașul Simion. Ceilalți, morți toți. - Îngropați-i aici - poruncise Pietro. Pe-ai noștri n-avem cum să-i ducem Înapoi. Îi vom pomeni acasă, la mănăstirea Sucevei. Acum, pregătirea de plecare. Două iscoade Înainte, dar nu pe mijlocul drumului. Două În urmă, la un zbor de săgeată. La orice mișcare, semnalul știut. Doi arcași În stânga și dreapta, În codru, nevăzuți și neauziți. Restul, În jurul carâtei. Ne oprim În partea cealaltă a munților, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
podul Rialto. Te Întorci numai după ce te-ai Încredințat că mesajul a ajuns și a fost citit. Nu aștepți răspuns. Pietro scosese hârtie de epistolă din șaua calului, scrisese câteva cuvinte, pusese un sigiliu, Îl Împături și-l dăduse solului. Iscoadele plecaseră Într-un tropot ușor. - Contessina, vom călători noaptea Întreagă, iar mâine la apus vom fi lângă Udine, unde Încetează puterea Austriei și Începe cea a Serenisimei, mai spusese Pietro, luându-l de mână pe Alexandru și făcând câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Se schimbară caii. Copilul se ascunse cât mai adânc sub saci. Cineva ridică pologul căruței, privind Înăuntru. Apoi Îl Închise la loc, continuând să vorbească răstit, În limba aceea aspră, de neînțeles. * Mârzacul Djelma se certa cu un trimis al iscoadelor de la Nistru. Îi ajunsese din urmă cu știri rele. La opt ceasuri de la trecerea lor, cinci sute de călăreți Înarmați trecuseră prin vadul Sorocăi și goniseră Întins pe urmele lăsate de căruțe. Prea puțini ca să fie o amenințare pentru măritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de a călări, după arme și, cine știe, poate și după semnele pe care le aveau pe mantiile albe: un scut și o spadă. - Nu știu cine sunt oamenii aceia, am Îndeplinit doar porunca lui Ogodai! strigă Djelma. - Și căruțele astea? arătă iscoada spre convoi. Ai avut poruncă de jaf? Dacă da, atunci trebuiau să fie mult mai multe. Dacă nu, atunci ai Întârziat mult drumul, iar acum puteai fi la picioarele măritului noyon. - Erau acolo, sunt pline cu merinde, Ogodai Îmi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fie cu totul nebuni să treacă Nistrul pe pământurile stăpânite de tătarii de la malurile Bugului, aflați sub protecția măritului han al Crimeii... Dincolo de prima tabără, la o zi călare, e tumenul lui Ogodai viteazul, cu zece mii de oameni... - Bine, spuse iscoada cu nerăbdare. Nu călăreții mă neliniștesc, ci hotărârea lor de a urmări un simplu ceambur de pradă, ca atâtea nenumărate care au pustiit Moldova. Va trebui să dau socoteală măritului noyon, să-i spun cum aceasta a fost cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cum aceasta a fost cu putință, cine ar fi putut da o asemenea poruncă și, mai ales, de ce. De la moartea lui Alexandru bătrânul, nu s-a mai Întâmplat așa ceva. Te sfătuiesc să pleci fără Întârziere spre tabără. Voi fi acolo. Iscoada Încălecă scurt, fără să pună piciorul În scări, și porni În galop spre zarea nesfârșită a câmpiei. În urma ei, convoiul se puse În mișcare. * - Prima poruncă a căpitanului Oană a fost dusă la Îndeplinire, Măria Ta - spuse Petru. - Văd, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
el, privind În jur. - Aveți poruncile pentru Soroca, reluă voievodul. Vreau două sute de lucrători, de mâine, cu uneltele de trebuință. - Am trimis deja... Începu paharnicul Toader. - Lângă acești două sute de lucrători, vreau alți două sute. Boierii se priviră fără a Înțelege. - Iscoadele tătare și polone vor vedea patru sute de oameni care ridică val de pământ și cetate de lemn pentru apărare. Nu va trebui Însă ca toți să care pământ și să geluiască scânduri... Din câte știu, țăranii noștri sunt și minunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o primejdie, niciodată vreun călăreț al acelei țări nu izbise iurta vreunui călăreț al noyonului Ogodai. Acum Însă, totul se va schimba. Oană știa că atacul lui va provoca schimbări În relațiile Moldovei cu Hanatul Crimeii și va intensifica mișcarea iscoadelor Islamului pe pământ moldovean. Chiar dacă Ștefan nu autorizase acțiunea, el devenea, Începând cu această noapte, un tânăr domnitor ciudat, care dădea semne de nesupunere față de marile puteri ale Răsăritului și nu avea nici o alianță cu cele ale Apusului. Un sinucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Toma Cânde, ce dușmani ne-or Înghiți și unde se află ei acum! porunci voievodul, fără a se Întoarce la vorbele lui Toader, păstrându-le parcă pentru mai târziu. Ce se Întâmplă În stepele tătare și În cortul marelui han? - Iscoadele noastre spun că noyonul Ogodai a Înnebunit de mânie, aflând de cumplita moarte a fratelui său, dar mai ales aflând că a pierdut aproape trei mii de oameni Într-o singură noapte, spuse vornicul Goian. Oamenii din tumenul lui șoptesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Goian. Oamenii din tumenul lui șoptesc că nu pot fi decât djinii, duhurile din pădurile Moldovei, prea des călcate de hoardele hanului Crimeii. N-au scăpat de sabia căpitanului Oană decât vreo patruzeci de oameni. Care au fost interogați de iscoadele lui Ogodai, torturați și decapitați pentru nevolnicia lor. Capetele lor se află și acum Înfipte În pari, În jurul cortului lui Ogodai. - Se mișcă tătarii? Întrebă voievodul. - Nu, răspunse vornicul. Nu se mișcă. Așteaptă poruncă de la hanul Hadji Ghirai. Care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și ascultând vocile groase ale boierilor strigând: - Să trăiești, Măria Ta! Spătarul rămase până când sala se goli. - Zici că n-ai nici o veste despre Oană? Întrebă voievodul. - Nici una, Măria Ta. - De la cetățile de hotar, de la olăcarii domnești, de la hanuri, de la iscoade, nimic? - Nimic, doamne. - Atunci e bine, spuse gânditor voievodul. Înseamnă că se află acolo unde a fost chemat să se afle și că balanțele puterii Încep să se miște și În partea asta de lume... - Nu Înțeleg, Măria Ta... mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Constantinopolului. - Există, totuși, o posibilitate, spusese o voce. Dincolo de Caucaz și de influența Hanului Crimeii s-a format Hanatul Ak Koyunlu, Oile Albe. Împreună cu emirii Karamaniei, ar putea constitui o alianță periculoasă pentru spatele armatei lui Mahomed. Avem nevoie de iscoade acolo, de o parte și de alta a Caucazului, Între Marea Caspică și Marea Neagră. - E cu putință, spusese altă voce. Putem folosi drumurile de negoț, mai ales căile de acces, prin sud, spre marile trasee ale Drumului Mătăsii. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nici o mișcare. Nu veți trece nici un râu, nu veți ataca nici o forță a Cuceritorilor. Veți aștepta ca timpul să aducă spre voi bătăliile ce vor veni. - Ascult. - Oamenii noștri din Hanatul Crimeii au raportat o mișcare ciudată de patrule și iscoade Între Nistru și nordul Mării Caspice, spre vărsarea Volgăi. Cete de luptători au pornit În căutare prin toate ail-urile și ulus-urile de tătari dintre Hoarda de Aur și Hanatul de Astrahan. Oană nu-și dezlipea privirea de ochii mari, căprui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În aplicare putea provoca o catastrofă. Emirul pornise mai devreme la drum, iar acum se afla la doar trei zile distanță de locul Întâlnirii. Firește, putea aștepta acolo. Dar era mult prea primejdios. Nu putea intra pe teritoriul Moldovei, căci iscoadele turcești și tătare ar fi aflat imediat că o caravană de mari dimensiuni s-a abătut de la drumurile de negoț, luând-o spre Cetatea de Scaun. Rămânea doar ca Măria Sa să-i transmită, prin acest sol, dacă acceptă Întâlnirea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
află În munții Transilvaniei, după cum bine știi. Căpitanul Petru se gândi câteva clipe. - Fie, Măria Ta. Nu mă pot pune de-a curmezișul unei hotărâri domnești. Dar am o ultimă rugăminte. Destăinuie-mi locul și ora Întâlnirii, ca să pot trimite iscoade cu o zi mai devreme. Vom ști, măcar, puterea cu care sosește acest mare conducător și mișcările altor puteri care se află În apropiere... - Vin de Cotnari, vechi de zece ani... șopti Angheluță În urechea căpitanului Oană, suficient de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Întregime un lac turcesc, iar Dobrogea era din ce În ce mai nesigură. Se luminase de ziuă, iar câmpia Nistrului se desfăcea din cețurile dimineții cu verdele proaspăt al ierbii și cu galbenul și albastrul sălbatic al florilor. Era o dimineață frumoasă. Dinspre apus, iscoadele anunțaseră sosirea voievodului Ștefan Însoțit de o mie de luptători. Grupul se ivi curând, iar Uzun Hassan ieși În Întâmpinarea lui, Îmbrăcat Într-o tunică lungă de atlaz albastru, brodată cu fir de aur. Îl zări pe Ștefan În mijlocul luptătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
negociere diplomatică sau de amenințare cu oastea. În jurul cortului emirului, rămaseră cincizeci de oșteni ai lui Uzun Hassan și alți cincizeci ai spătarului Albu. Ceilalți Înconjurară caravana, cu fața spre exterior, sugerând că singura amenințare putea veni doar din afară. Iscoade ale Oilor Albe și ale moldovenilor plecară În cele patru zări, pentru a se asigura că și În depărtare aceeași liniște plutește deasupra câmpiei, În legănarea ușoară a vântului cald, aducător de arșiță timpurie. Cetatea Sorocăi se afla În plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
voievodului Ștefan și apoi Îi spuse lui Uzun Hassan: - Zgomot de cai, la două ceasuri depărtare, spre miazăzi. - Câți? - Mulți. Cinci mii. Poate zece mii. - Prea mulți ca să fie o herghelie de cai sălbatici sau o caravană de negustori. Trimiteți cinci iscoade, pe caii cei mai iuți. Se apropie și revin pe rând, pe măsură ce primejdia se apropie. Dacă e primejdie. Poate că ne Înșelăm. Afară se auziră apoi alte voci. Moussa intră din nou. - Căpitanul Petru dorește să-i vorbească voievodului Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ce rol vor avea În vremea care va veni. Ștefan tresări. Evenimente inexplicabile, atacuri fără noimă, ucideri ce par inutile... Atacul de la Albești, asupra familiei căpitanului Oană... Era, oare, posibil? Moussa intră din nou În cort, tulburat. - Iertare, luminate emir. Iscoadele dau semnale. Zece mii de tătari se Îndreaptă către noi, dinspre miazăzi. După tuiuri, e Întregul tumen al lui Ogodai. - S-ar putea Îndrepta spre Liov și Prusia, Întru sprijinirea craiului Cazimir În lupta Împotriva teutonilor? Întrebă Ștefan. - Au părăsit drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de aur cu rubine și safire și sceptrul lăsat pe perna de catifea roșie de lângă tron. În fața lui se afla căpitanul Petru Ilaș, care nu primise Încă poruncă să revină În rândurile Sfatului. Aștepta alte Întrebări, ca să dea alte lămuriri. Iscoadele Apărătorilor se dovediseră din nou mult mai rapide decât cele ale logofătului Cânde. Ele spuseseră până atunci că porturile turcești de la Marea Neagră și Marea Marmara lucrau cu viteză sporită la construcția de galere și galioane de război. Că trupele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vorbesc despre ieșirea În larg a unei flote otomane de mari dimensiuni. Am anumite rezerve asupra acestui aspect, pentru că nu cred că, În doar câțiva ani, turcii au avut posibilitatea de a-și spori flota la capacitatea despre care vorbesc iscoadele noastre. Trei sute de nave de război sunt o pură fantezie. Trei sute de nave de război poate aduna doar Veneția, și asta Într-un răgaz de șase luni, fiindcă vasele sunt Împrăștiate pe toate mările lumii. Spania și Portugalia la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vecernie. Oană descălecă și privi cu atenție În vale. La cinci sute de pași mai jos se afla drumul de care. De undeva dinspre nord se auzea un zgomot surd, ritmic. Două regimente de ieniceri, Înaintând În ritm de marș. Iscoadele se aflau Înainte, atât pe drum, cât și la liziera pădurii. Căpitanul socoti distanțele și Își dădu seama că regimentele porniseră dinspre Belgrad, căci nici o altă cetate din nord n-ar fi putut adăposti un număr atât de mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cei zece călăreți care stăteau nemișcați la cincizeci de pași În spatele lui. Îl văzuseră. Știau că nu e unul dintre ieniceri și nici un alt fel de dușman, fiindcă nu făcuse nimic Împotriva lor. Dar era, totuși, un străin. Poate o iscoadă a altei puteri. Prezența lui acolo trebuia lămurită. Căpitanul luă calul de dârlogi și se Îndreptă spre călăreți. Unul dintre ei porunci ceva În limba sârbă și alți doi se repeziră spre Oană, dar se opriră la doi pași. Căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]