973 matches
-
la fortăreața Petru și Pavel din Sankt Petersburg. A fost primul Romanov care a primit asemenea onoruri după Revoluția Rusă. Cu toate acestea, autoritățile au insistat că acest lucru nu a fost un pas către restaurarea monarhiei, ci doar către ispășirea vinei istorice față de familia Romanov. După decesul lui Vladimir, fiica sa, Maria Vladimirovna, și-a asumat titlul de Cap al Familiei Imperiale Ruse. Acest lucru a fost contestat de Nicolae Romanov, Prinț al Rusiei, care susține că el are cel
Vladimir Kirillovici, Mare Duce al Rusiei () [Corola-website/Science/320049_a_321378]
-
președintele ei. După plecarea la Iași, venirea și șederea lui Mihail Sadoveanu la Fălticeni de atunci, de dinainte și de după aceea, au însemnat întotdeauna, așa cum el însuși o mărturisește, "„călătoria cea mai mare la locurile sfinte de curățenie și de ispășire.”" La 16 noiembrie 1930, cu prilejul sărbătoririi, la Fălticeni, a vârstei de 50 de ani, Mihail Sadoveanu a scris în cartea de aur a Liceului „Nicu Gane”: "„Revăd cu emoție orașul copilăriei și al amintirilor.”" Cu același prilej a rostit
Casa memorială „Mihail Sadoveanu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327045_a_328374]
-
este o idee de Dumnezeu. "Vezi și articolul principal Cur deus homo". Prin cartea aceasta, Anselm e primul care a consacrat o lucrare de teologie dedicată mântuirii: astfel creează un nou domeniu în teologie: soteriologia. În același timp, dezvoltă dogma ispășirii. După Anselm, păcatul e o ofensă grea împotriva lui Dumnezeu, care îi dă dreptate acestuia din urmă de a se mânia împotriva omului. Prin păcat, omul răpește cinstea lui Dumnezeu. Or dacă Dumnezeu se lasă călcat în picioare de către propria
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
Motorola? Timișoara? Cine dintre cei de azi ar fi fost acolo unde sunt. Toți sunt eroi. Ce făceați dacă nu era Stănculescu? Scârbă, ură și dezgust. Ajunge. Nu se poate mai mult. Să fiți blestemați”" . La 20 mai 2014, după ispășirea a cinci ani din cei 15 ani de închisoare la care a fost condamnat, Victor Stănculescu a fost eliberat condiționat. În 24 martie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins plângerea lui Victor Stănculescu și a coinculpatului său din
Victor Atanasie Stănculescu () [Corola-website/Science/304802_a_306131]
-
a fost instalat ca arhiepiscop de Bourges. În aprilie 1145, Eleanor a dat naștere unei fiice, Maria. Cu toate acestea, Ludovic încă simțindu-se vinovat de masacrul de la Vitry-le-Brûlé, și-a dorit să facă un pelerinaj în Țara Sfântă pentru ispășirea păcatelor sale. În toamna anului 1145, Papa Eugenius i-a solicitat lui Ludovic să conducă o cruciadă în Orientul Mijlociu pentru a salva Comitatul de Edessa de la un dezastru. În consecință, Ludovic și-a declarat intenția sa de a merge la
Eleanor de Aquitania () [Corola-website/Science/311642_a_312971]
-
anticomunist român; a fost membru al Partidului Național Țărănesc, începând cu anul 1936 până la desființarea partidului de autoritățile comuniste, în 1947. Condamnat la 15 ani de închisoare, a fost încarcerat la Aiud, Baia Sprie, Nistru și Râmnicu Sărat, iar după ispășirea pedepsei a fost deportat în Bărăgan. Revenit în București, a activat la întrunirile clandestine ale țărăniștilor. După anul 1989 a fost în conducerea Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, fiind ales ca deputat în Parlament în trei legislaturi consecutive (1990-1992, 1992-1996
Ion Diaconescu () [Corola-website/Science/305459_a_306788]
-
de exemplu Karaiți), observă numai prima zi. Mesianismul, iudaismul ortodox și cel conservator sărbătoresc ambele zile. "Sabat Șuva" ("Sâmbăta Întoarcerii" שבת שובה) se referă la sâmbăta care are loc, după Yom Terua, în cele zece zile de pocăință până la Ziua Ispășirii care încheie sezonul pocăinței (Teșuva), de patruzeci zile anuale, care începe în prima zi a lunii Elul. În aceste zece zile poate avea loc doar o singură sâmbătă. Aceasta este denumită după primul cuvânt al Haftara (Osea 14:2-10) și
Yom Terua () [Corola-website/Science/323926_a_325255]
-
din cele șapte altare). Tezaurul Bisericii (expresie care uneori nu pare tocmai fericită) "nu este o însumare de bunuri, cum ar fi bogățiile materiale, adunate în decursul veacurilor, ci este valoarea infinită și nesecată pe care o au la Dumnezeu ispășirile și meritele lui Christos, Domnul nostru, oferite pentru ca omenirea să fie eliberată de păcat și să ajungă la comuniunea cu Tatăl; este însuși Cristos, Răscumpărătorul, în care se află, vii, îndestulările și meritele răscumpărării. Acestui tezaur îi aparține deopotrivă prețul
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
și pedeapsă pentru păcate, ajungând să critice teologia catolică pentru că ar avea o „dublă înțelegere a păcatului“. De fapt, catolicii vorbesc de o dublă "pedeapsă" pentru păcat. Reformatorii au propus un mod mai simplu de a privi pocăința, înlăturând îndestularea, ispășirea, mărturisirea detaliată dar, pe de altă parte, unele elemente marginale sau corelate, cum ar fi indulgența sau pedeapsa vremelnică, le-au perceput ca făcând parte din pocăința însăși, așa cum o înțeleg catolicii. Deci înainte de a ajunge la indulgență, există divergențe
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
detaliată dar, pe de altă parte, unele elemente marginale sau corelate, cum ar fi indulgența sau pedeapsa vremelnică, le-au perceput ca făcând parte din pocăința însăși, așa cum o înțeleg catolicii. Deci înainte de a ajunge la indulgență, există divergențe în privința ispășirii și a pedepsei. Potrivit reformatorilor, nu le revine creștinilor să ispășească, pentru că singura ispășire a fost împlinită de Christos. Participarea credincioșilor la lucrarea Răscumpărării nu este pusă în discuție numai în cazul creștinilor luați individual, ci și în cazul întregii
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
indulgența sau pedeapsa vremelnică, le-au perceput ca făcând parte din pocăința însăși, așa cum o înțeleg catolicii. Deci înainte de a ajunge la indulgență, există divergențe în privința ispășirii și a pedepsei. Potrivit reformatorilor, nu le revine creștinilor să ispășească, pentru că singura ispășire a fost împlinită de Christos. Participarea credincioșilor la lucrarea Răscumpărării nu este pusă în discuție numai în cazul creștinilor luați individual, ci și în cazul întregii Biserici. Biserica transmite mântuirea și este în stare să mijlocească, în timp ce în învățătura catolică
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
un preot Înalt. Pregătindu-se să intre. Nu știu ce-mi vine și mă iau după el. Un impuls ancestral, nevoia de-a auzi o vorbă de Încurajare, cine știe? Îmi zice: -Ce dorești, fiule? -Să mă spovedesc, părinte. Caut ispășirea păcatelor și duhovniceasca sfinției tale binecuvântare. Ai ucis? -Da! -Rău! Nemți? -Nemți! -Bine! Îți place la teatru? -Da! -Bine! Dar Moartea lui Mihai Viteazul? -Nu! -Rău! Crezi În Dumnezeu? -Da! -Bine! Dar În N. Iorga? -Nu! -Rău!... Și de ce nu
Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
aspru. Persoanele care făcuseră pușcărie ca "politici" erau o problema pentru "Primul departament ("Pervîi Otdel", reprezentant al poliției secrete în toate intreprinderile și instituțiile), deoarece foștii "politici" trebuiau monitorizați. Mulți liberați aveau restricții de stabilire în orașele mai mari. După ispășirea unor pedepse lungi, mulți oameni se descalificaseră profesional și își pierduseră contactele sociale. De aceea, la eliberarea din lagăre mulți dintre ei decideau de bunăvoie să se stabilească (sau să rămână) în "colonii voluntare". Această decizie era de asemenea influențată
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
din Leida, au devenit cunoscuți sub numele de "contra-remonstranți". În "Remonstranță" și alte scrieri mai târzii, arminienii au publicat o alternativă la doctrina calvinistă a Confesiunii belgice, prezentând cinci puncte de divergență. Ei susțineau alegerea pe baza prevederii credinței, o ispășire universală, depravarea parțială a omului, harul rezistibil și posibilitatea căderii din har. Simon Episcopius (1583-1643) a fost purtătorul de cuvânt al celor treisprezece reprezentanți ai remonstranților care au fost citați în fața Sinodului din 1618. Sinodul a concluzionat respingând aceste vederi
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
Episcopius (1583-1643) a fost purtătorul de cuvânt al celor treisprezece reprezentanți ai remonstranților care au fost citați în fața Sinodului din 1618. Sinodul a concluzionat respingând aceste vederi și prezentând doctrina reformată corespunzătoare fiecărui punct, și anume: depravarea totală, alegerea necondiționată, ispășirea limitată, harul irezistibil și perseverența sfinților. Acestea sunt uneori numite " Cele cinci puncte ale calvinismului". "Decizia Sinodului din Dort în privința celor cinci puncte de doctrină în dispută în Țările de Jos", cunoscută îndeobște drept "Canoanele de la Dort", este o explicație
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
în 1982, dar Oxana s-a reîntors în patrie, în 1989, unde a murit în 2004. O altă soră, Volodimira, a fost condamnată la muncă într-un lagăr sovietic, în perioada 1946 - 1956. Ea s-a reîntors în Ucraina după ispășirea pedepsei, în 1956. Despre Bogdan, un alt frate al lui Stepan, nu există informații veridice cu privire la soarta sa. Se speculează că ar fi fost omorât de germani, în 1943, sau de sovietici, în 1944, dar membrii familiei nu au nici o
Stepan Bandera () [Corola-website/Science/320395_a_321724]
-
un paravan. În practică, această interdicție nu era aplicată în mod rigid, și existau situații în care se aducea un paravan separator atunci când numărul de credincioși era mai mare. La 24 septembrie 1928, în ziua de Yom Kippur sau Ziua Ispășirii, cea mai importantă dată a calendarului religios evreiesc, poliția britanică (se pare, foști membri ai unităților „Black and Tans” care au acționat în trecut în Irlanda) a recurs la forță pentru a înlătura paravanul (mehitzá) adus de credincioșii evrei pentru
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
de luare de mită (de la Compania Zera) și i-a comutat pedeapsa la 18 luni închisoare. Un tribunal din Ierusalim l-a condamnat în plus și la o lună de închisoare pentru delictul de obstrucționare a justiției. Olmert a început ispășirea pedepsei în februarie 2016 în închisoarea Maasiyahu.
Ehud Olmert () [Corola-website/Science/304394_a_305723]
-
sânul lui Avraam. Sufletele după părerea lui în "refrigerium" nu suferă, ci ele așteaptă acolo Judecata de Apoi. În secolul al VI-lea, Papa Grigore I cel Mare caută să precizeze imaginea purgatoriului și să-l integreze în procesul de ispășire a păcatelor. În catehismul publicat în 1992 este aprobată de Papa Ioan Paul al II-lea versiunea despre purgatoriu al papei Grigore I cel Mare: "trebuie să se creadă că înaintea Judecății de Apoi, există o posibilitate de ispășire a
Purgatoriu () [Corola-website/Science/322923_a_324252]
-
de ispășire a păcatelor. În catehismul publicat în 1992 este aprobată de Papa Ioan Paul al II-lea versiunea despre purgatoriu al papei Grigore I cel Mare: "trebuie să se creadă că înaintea Judecății de Apoi, există o posibilitate de ispășire a păcatelor mai mici". În religia ortodoxă nu este recunoscut purgatoriul, acesta fiind unul din motivele pentru care a eșuat sinodul al doilea din Lyon din 1274. Teologii religiei evanghelice resping, de asemenea, teoria existenței purgatoriului. În evul mediu, purgatoriul
Purgatoriu () [Corola-website/Science/322923_a_324252]
-
iertate în veacul acesta, iar altele, în veacul viitor. Această învățătură se întemeiază și pe practica rugăciunii pentru cei morți, despre care vorbesc apocrifele din Biblie: „De aceea (Iuda Macabeul) a pus să se facă pentru cei morți jertfa de ispășire, ca să fie dezlegați de păcat” (2 Mac 12,45). Încă din primele timpuri, Biserica Catolică a cinstit amintirea celor morți și a oferit sufragii pentru ei, îndeosebi Jertfa Euharistică, pentru ca, purificați, să poată ajunge la vederea fericitoare a lui Dumnezeu
Purgatoriu () [Corola-website/Science/322923_a_324252]
-
care păstrează amintirea pendelelor. Prispa aparentă, situată pe partea de sud a naosului, i-a fost dată, potrivit vechii tradiții, o destinație specială, anume de loc de pedeapsă pentru cei certați cu bunele moravuri. Se spune că acest loc de ispășire a pedepsei, nu era un loc de tortură a penitentului ci reprezenta, prin așezarea celui osândit de comunitate cu mâinile în jurul perindelelor, un mijloc de condamnare morală, mai ales prin supunerea rușinii publice pentru faptele sale nelegiuite, cu prilejul ieșirii
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
Războiul din octombrie (; ) a fost un conflict armat dintre Israel și o coaliție de națiuni arabe condusă de Egipt și Siria, care a durat între 6 octombrie și 26 octombrie 1973. Războiul a izbucnit de ziua de Iom Kipur ("Ziua Ispășirii", cea mai importantă zi de post evreiască), printr-un atac surpriză conjugat egipteano-sirian, forțele atacatoare traversând liniile de încetare a focului din Peninsula Sinai și respectiv, de pe platoul Golan, teritorii cucerite de Israel în Războiul de Șase Zile (1967). Egiptenii
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
pe nedrept de uciderea boierului la care muncea, dar fuge în munți și este ucis când coboară din nou în sat de veșnicul său dușman, jandarmul local. Este pus accentul pe tragedia individuală a personajului principal care, chiar și după ispășirea la temniță și apoi pe front a unor păcate mai vechi, este stigmatizat în continuare de societatea rurală în care trăiește. Acest film a fost propunerea României la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1977. Pentru participarea
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
noiembrie 1950, conform sentinței Judecătoriei Supreme a RSSM, au fost condamnați pentru activitate antisovietică 10 membriși susținători ai organizației clandestine „Sabia Dreptății” : În conformitate cu art. 33 al Codului penal al URSS, ultimii 5 au fost declarați „deosebit de periculoși social” și după ispășirea pedepsei trebuiau săfi e exilați pe un termen de 10 ani în regiuni îndepărtate ale URSS. La 23 august 2010 președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a semnat decretul privind conferirea „Ordinului Republicii” unui grup de luptători împotriva regimului totalitar-comunist
Sabia Dreptății () [Corola-website/Science/323385_a_324714]