965 matches
-
să-l judec privind-ul cu inima rece, să-i simt pulsul mut din opace trăiri, ce sapă mereu brazde-n clipa ce trece. Mă cuprind răscolitoare amintiri, de soartă pedepsite la abdicare, erup din vulcanul ce se zbate-n ispășiri, regrete din suflet, îngenunchiate la altare. Cu ochii înlăcrimați petrec iubirea, prin toamnele din suflet, care-au obosit, grăiesc în șoapte, doar cu amintirea, mă-ntreb, cu ce-am greșit, că te-am iubit..? Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Cu
CU CE-AM GREȘIT..? de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352919_a_354248]
-
sprijinită de-al tău umăr, Am auzit și îngerii visând, Și-am început ca anii să mi-i număr Cu primăvara ultimului gând. Iubirea noastră a-nvățat cuvinte, Să râdă și să plâng-a învățat - Poemul - taina lucrurilor sfinte, Durerea ispășirii de păcat. Căci din poeme a născut iubirea, O perlă ce creștea în amândoi Și-am început să ne ferim privirea De lacrima durerilor din noi. Maria IEVA, poet, scriitor, jurnalist, născută la data de 4 august 1975 în comuna
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
sprijinită de-al tău umăr, Am auzit și îngerii visând, Și-am început ca anii să mi-i număr Cu primăvara ultimului gând. Iubirea noastră a-nvățat cuvinte, Să râdă și să plâng-a învățat - Poemul - taina lucrurilor sfinte, Durerea ispășirii de păcat. Căci din poeme a născut iubirea, O perlă ce creștea în amândoi Și-am început să ne ferim privirea De lacrima durerilor din noi ------------------------------------------------- Maria IEVA Timișoara noiembrie 2014 Referință Bibliografică: Maria IEVA - CURCUBEUL IUBIRII (POEME) / Maria Ieva
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
om politic, nu se poate să nu te cutremuri când vezi că ai ajuns la cheremul și poftele nesăbuite ale unor conducători nedemni de numele de români. Cum poți fi inuman când aparții umanității? Pentru orice greșeală există și o ispășire, o compensație, o penitență. Dacă am sta să socotim greșelile proprii, nimeni nu ar fi imaculat. Cu toții avem găuri negre în care ascundem toate faptele de rușine. Credem că le acoperim, precum mâța propria scârnă, dar ele ies la suprafață
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358341_a_359670]
-
aduse lui Yahve, sfârșind cu primul fratricid din Geneză. Poetul susține punctul de vedere al fiecăruia: Cain aduce jertfă din sângele fratelui său lui Dumnezeu, iar Abel îi mulțumește lui Dumnezeu că a avut prilejul să moară ca jertfă de ispășire pentru fratele lui. Un foarte frumos poem dedicat Fecioarei Maria este intitulat: “Flori de iconiță”, un poem-rugăciune și cerere de iertare de la Mijlocitoarea noastră pe lângă Fiul ei Isus. Lumina are un rol hotărâtor în lirica lui Jianu Liviu Florian, ea
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > ADRIAN BOTEZ - ISPĂȘIRE ÎN ICOANĂ (POEME) Autor: Adrian Botez Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului PARADOXURI DE LIMITĂ Venus - ca femeie - a simțit că i-a dăruit mai mult decât avea ea de dăruit - deci l-a
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
am furat Grebla și alte cele - și astfel - Regalitatea Crimei Celeste-a amorțit - s-a lăsat despletită și re-mpletită țesută inestetic - ba chiar pocit - din paiete și nuiele - între-ale Parcelor oarbe războaie și strâmbe ìglițe și andrèle... CE-I ROADA? - ISPĂȘIRE ÎN ICOANĂ de ce - în lumea mea - eu - astăzi - să fiu trist? grădină de lumină și comori de lacrimi în bătătură - pururi - am de grăit cu Crist în raze povestim cum am răzbit prin patimi lângă Hristos stau cum lâng-un pom
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
cu Crist în raze povestim cum am răzbit prin patimi lângă Hristos stau cum lâng-un pom cu flori dar El așteaptă de la mine roadă: Sfânt Născătoarea se vădește-n zori... icoană-n sine - ruga nu-i corvoadă... ce-i roada? - ispășire în icoană și împlinirea unui Zùgrav Vagabond - sfântul tablou nu are-ntr-însul zvoană: rodu-i tăcere mistică-n râu rond... întoarcere în sine e tot ce afli-n lume: iubire de lumină și minune CABOTINISM primăvară bearcă - prafuri de asfalt fată alintată
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
sălbatici cabotini sunt - bieții: teatru de-amatori... ...am vorbit cu vâlve - zăpezi fără fulg repetăm la urme: mă duc să mă culc... ------------------------- Adrian BOTEZ Adjud, Vrancea 20 martie 2017 scorpionii lui scârboși - m-am săturat - întrebarea: Referință Bibliografică: Adrian BOTEZ - ISPĂȘIRE ÎN ICOANĂ (POEME) / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2286, Anul VII, 04 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Adrian Botez : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
noi. Toată cetatea este de față, Trădătorul este aici în viață. Înaintea lui Zalmoxis, atotputernic și plin de bunătate, Să-și dea seama, cântărindu-și vina, să se arate. Mărturisind, ușurare de cuget dobândește, Pentru a lui vină țara pătimește. Ispășirea degrabă, Zalmoxis nu îngăduie zăbavă. Care colț al țării naște trădători? Aceste buruieni udate cu roua din zori Cresc în Dacia străbună? De când? De unde se adună?! ...Și altă dată Roma astfel de stârpituri ne-a trimis, Dar dacul a știut
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
ce săvârșește nedemna faptă! Pedepsește, însă, cum gândurile lui vor, Alături cu făptașul întregul popor. Precum știți, pedeapsa încălcării Măsurilor de pază a țării, Se pedepsește cu moartea prin îngheț Pe muntele Orole, pe vârful cel mai semeț. Aceasta e ispășirea prin datini lăsată De Zalmoxis drept răsplată. Prin ea nu mai este înălțat La fericirea veșniciei cel vinovat. POPORUL Să recunoască cel vinovat! Murmură în semn de rugă și blestem.). VEZINAS Răgazul mărturiei umile Este de acum în trei zile
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
oferit ca să-L câștigi de partea ta? Ce i-ai pus la dispoziție? Viața, averea, banii? Timpul? Nici măcar. Dovada supremă a dragostei lui Dumnezeu a fost aceea de a ni-L oferi pe Însuși Fiul Său preaiubit, ca Jertfă de ispășire. Care om și-ar oferi copilul ca jertfă? Maica Domnului spune: „Oferiți novene, sacrificând acele lucruri de care vă simțiți mai legați. Doresc ca viața voastră să fie legată de mine.” (Mesajul din 25 iulie 1993-Medjugorje). Însă, tot ea spiune
MĂREŢ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359403_a_360732]
-
fi un păcătos (v. 11). În plus, pentru păcatele poporului - dar nu și pentru ale sale, cu toate că era iudeu - postea de două ori pe săptămână, lunea și joia, deși Legea prescria pentru aceasta un singur post anual - cel din Ziua Ispășirii, și plătea zeciuiala cuvenită din tot ce cumpăra, însă nu și din grâul, vinul și untdelemnul obținute din noua recoltă, din care ar fi trebuit să dea zeciuială producătorului. Rugăciunea trufașă a fariseului din Evanghelia Sfântului Apostol Luca 18, 11
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
al atelierului mecanic, în care muncitorii își ispășeau pedepsele după ce ieșeau din șut. În coloniile muncitorești scenele în care câte un muncitor necăjit, cu hainele cârpăcite și aproape desculț, încadrat între baionetele jandarmilor era escortat spre locul de judecată sau ispășire a pedepsei. Condițiile deosebit de grele, programul prelungit de muncă uneori de 10 - 12 ore, munca obligatorie în zilele legale de odihnă, lipsa alimentelor de strictă necesitate, a medicamentelor, a hainelor și încălțămintei i-au nemulțumit pe muncitorii de la mina Petrila
PETRILA ( PARTEA A TREIA ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359975_a_361304]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ISPĂȘIRE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 473 din 17 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt clipa răzvratită prinsă-n lanțuri Când noaptea mi-a lăsat ferestre în trup, Mergând cu zeii din care-o să mă rup Prin
ISPĂŞIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359164_a_360493]
-
mea soartă Deghizată înt-un coltuc de pâine. Tu să mă ierți dacă mi-i vorba șuie Se-nalță-n aer o rugă prin cuvânt, Nimic din mine nu zace sub pământ Sunt sus pe cruce țintuit în cuie. Referință Bibliografică: Ispășire / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 473, Anul II, 17 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ISPĂŞIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359164_a_360493]
-
rămas fără moarte, printre care și eu. Jur, ar fi fost mai bine să fiu nimerit de-un plumb rusesc, decât să ajung în iadul siberian. Am convingerea că moartea-i o bijuterie pe lângă viața în acest monstruos lagăr de “ispășire și educare definitivă”, cum “gavareau” comandanții când ne adunau să ne numere, să ne scadă, să ne asculte cu urechea, să verifice cam pe unde ni se mai află sufletul, cam pe unde ni se mai zbate coliva. Sigur că
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
însingurării”, o carte în care metafora își sacralizează drumul spre desăvârșire: „Pe sub chiparoșii deznădejdii, viață, spune-mi, în piept ce m-apasă?” Cele douăzeci de poeme în proză cultivă rostiri și tăceri presărate cu îngândurări, incertitudini, bucurii, amăgiri, ispite, penitențe, ispășiri, melanholii, imagerii, toate respirând esența „Frumosului.” Aflăm din Istoria adevărată, după Lucian din Samosata, că „aici, la ceas sorocit, gândurile poeților se întrupează în pești înveșmântați cu solzii de argint ai versului, pentru ca, risipiți prin oglinda fără de sfârșit a timpului
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
prototipicalitate: pentru a-și amâna moartea, Seherezada ridică ficțiuni. Pe ea, ficțiunea o securizează. Va trăi atâta timp cât va fi capabilă de ficțiune: ficțiunea prelungește viața. Epica Seherezadei este, pe de o parte, „relatare” împotriva morții, iar, pe de alta, o ispășire în care iertarea este condiționată de generarea de ficțiune. Povestitoarea trăiește pentru că este iertată. Ispășirea și iertarea se realizează simultan. „Relatare despre moartea mea” pare să nu respecte regula Seherezadei, să nu se conformeze postulatului că, în ultimă instanță, esteticul
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
trăi atâta timp cât va fi capabilă de ficțiune: ficțiunea prelungește viața. Epica Seherezadei este, pe de o parte, „relatare” împotriva morții, iar, pe de alta, o ispășire în care iertarea este condiționată de generarea de ficțiune. Povestitoarea trăiește pentru că este iertată. Ispășirea și iertarea se realizează simultan. „Relatare despre moartea mea” pare să nu respecte regula Seherezadei, să nu se conformeze postulatului că, în ultimă instanță, esteticul amână moartea. În „Idiotul” lui Dostoievski întâlnim chiar ideea că frumosul, esteticul va salva lumea
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
va salva lumea. Esteticul va înșela întotdeauna moartea, o va pune mereu în întârziere. Ficțiunea este o magie în care în viață ne trăim moartea; mai mult și mai exact: moartea ne-o ispășim trăind. Moartea se ispășește trăind. Orice ispășire este de unul singur. Nu ce iartă ceilalți ne eliberează, ci faptul de a solicita cu smerenie iertarea. Niciodată mântuirea nu vine din refuzul iertării de altul și de sine. În acest sens, „Relatare despre moartea mea” este o relatare
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
de unul singur. Nu ce iartă ceilalți ne eliberează, ci faptul de a solicita cu smerenie iertarea. Niciodată mântuirea nu vine din refuzul iertării de altul și de sine. În acest sens, „Relatare despre moartea mea” este o relatare despre ispășire. Prin relatare se ispășesc lucrurile pe care dacă le-ai pierdut și-ți devin și irecuperabile, atunci acele lucruri nu mai merită. Lectorul în situație (Anne, respectiv, Adam Wellington) nu poate percepe ficțiunea decât ca pe o realitate: mai exact
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
prototipicalitate: pentru a-și amâna moartea, Seherezada ridică ficțiuni. Pe ea, ficțiunea o securizează. Va trăi atâta timp cât va fi capabilă de ficțiune: ficțiunea prelungește viața. Epica Seherezadei este, pe de o parte, „relatare” împotriva morții, iar, pe de alta, o ispășire în care iertarea este condiționată de generarea de ficțiune. Povestitoarea trăiește pentru că este iertată. Ispășirea și iertarea se realizează simultan. „Relatare despre moartea mea” pare să nu respecte regula Seherezadei, să nu se conformeze postulatului că, în ultimă instanță, esteticul
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
trăi atâta timp cât va fi capabilă de ficțiune: ficțiunea prelungește viața. Epica Seherezadei este, pe de o parte, „relatare” împotriva morții, iar, pe de alta, o ispășire în care iertarea este condiționată de generarea de ficțiune. Povestitoarea trăiește pentru că este iertată. Ispășirea și iertarea se realizează simultan. „Relatare despre moartea mea” pare să nu respecte regula Seherezadei, să nu se conformeze postulatului că, în ultimă instanță, esteticul amână moartea. În „Idiotul” lui Dostoievski întâlnim chiar ideea că frumosul, esteticul va salva lumea
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
va salva lumea. Esteticul va înșela întotdeauna moartea, o va pune mereu în întârziere. Ficțiunea este o magie în care în viață ne trăim moartea; mai mult și mai exact: moartea ne-o ispășim trăind. Moartea se ispășește trăind. Orice ispășire este de unul singur. Nu ce iartă ceilalți ne eliberează, ci faptul de a solicita cu smerenie iertarea. Niciodată mântuirea nu vine din refuzul iertării de altul și de sine. În acest sens, „Relatare despre moartea mea” este o relatare
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]