1,366 matches
-
imobile în ramele lor, țintuite sub sticle, îi strigau, deschide, deschide fereastra, ai aburit cu respirația geamul, nu mai vezi nimic, hai repede, repede, trage de mâner, cât încă nu e prea târziu. Abia așteptau, săracele, ca ea să-și isprăvească cercetarea și să le lămurească, gesticulând a lehamite: Nu v-am spus eu? Cu foanfele din ziua de azi nu-i șagă, ce, mai există credință, ce, mai există bun simț? Zboară din floare în floare, ei, aș, ce spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
primei săptămâni, Carmina deja era epuizată, avusese două zile sterpe când "știuse" că vine, se îmbăiase, se parfumase, își masase obrajii, își aranjase cu ondulatorul vârful la păr, cu respirația accelerată, tot mai speriată că el va veni înainte de a isprăvi ea pregătirile, că va auzi cheia învârtită în broască, în timp ce va sta întinsă pe pat cu ochii acoperiți cu pansament, sub infuzia de tei ce-i atenua cearcănele, o va găsi așa cu mâinile ridicate în sus spre tavan, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sub infuzia de tei ce-i atenua cearcănele, o va găsi așa cu mâinile ridicate în sus spre tavan, ca sângele să coboare încetișor de-a lungul brațului, să-i lase degetele reci și albe, va veni înainte de a fi isprăvit manichiura, înainte de a se usca părul, înainte de a petrece pe după gât lănțișorul de aur dăruit de Ovidiu de pe timpul când îi era soț, înainte de a-și pune inelușul subțire cu piatră din safir roșu, descoperit în cutia de chibrituri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
curți și grădini. Închise poarta cu cheia, o lăsă apoi să cadă În cutia poștală fixată pe grilajul porții și porni la drum promițându-și să se Întoarcă până la telejurnalul de seară. Ninsoarea se Întețea din nou. 7. Coriolan Își isprăvise lucrul și acum se odihnea. Admira forma antenei pe care o socotea foarte nimerită pentru o antenă. Deși muncise atâția ani În cinematografie, proiectând filme sau lipind afișe, despre televiziune nu știa mai nimic. Acest lucru nu l-a Împiedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zicând: Io, de chind sind, așe un cuplerai nu vezut! Înmormântările În schimb aveau ținută. La români, mai ales, păreau interminabile. Precum nunțile, un fel de superproducții de hollywood autohton. Ungurii erau mai reținuți, iar evreii păreau extrem de grăbiți să isprăvească povestea și să se Întoarcă la viață. Dacă nu au simțul eternității. Păcat de ei, că altfel nu-s proști, zise directorul liceului, domnul Zdrulă. Fu aprobat cu admirație pentru cugetare. Nici Anita nu se dovedi o visătoare, cum credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
inimă”, mă gândeam de fiecare dată când analizam uimitoarea mea situație. Plăteam cu bani gheață, de pe o zi la alta. Să schimb toate bancnotele furate la Versailles mi-a luat ceva timp: acesta din urmă nu îmi lipsea. Când am isprăvit, am aranjat teancurile de euro într-o valiză din piele de crocodil și m-am dus la sediul HSBC Suedia unde am cerut o întrevedere. Un bancher m-a primit cu ceremonie. -Vreau să deschid un cont, spusei arătând conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
s-a petrecut în noaptea asta aici. La urmă o să încropesc și eu un raport pe care o să-l semnați cu toții, așa, să dea bine la dosar dacă cineva o să-l dezgroape vreodată. Și cît se poate mai repejor, ca să isprăvim odată cu porcăria asta, îi zorește. Nici dacă m-ai fi lăsat să aleg prima n-ar fi ieșit mai bine gîngurește Angelina sorbindu-l din ochi pe Părințel, ar fi fost culmea să ne luăm de păr din cauza lor ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
secu, a lichidat doar doi bărbați care Îndrăzniseră să se atingă de casa lui. În rest, i-a iritat doar și și-a bătut joc de bolșevici. Legendele Îl preumblă peste tot prin Întinșii codri ai Silvaniei, atribuindu-i doar isprăvi justițiare, gesturi caritabile și multe farse curajoase: masa luată incognito cu securiștii, bilețele semnate cu numele lui limpede și Întreg, lăsate pe sub dosare la ședințele de partid la care participa deghizat, Înspăimîntarea activiștilor pe care, la cîte o nuntă, la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vină să-l vezi și-n altă sărbătoare! Îi răspunsese un glas de femeie din vîrtejul de văpăi, nu se știa care, dar lucru dovedit e că, de atunci, nu le-a lipsit făina din casă. Cum dădea să se isprăvească, se umplea la loc sacul. PÎnă ntr-un alt ajun de SÎnziene cînd, luîndu-se cu treburile, mama Floarei a uitat să mai dea pe la locul unde jucau Frumoasele. De a doua zi, sacul s-a golit și au trebuit să ia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
patru ispite ale diavolului. Primele trei sunt cele bine știute, dinaintea începerii misiunii publice. Ele apar și la Marcu, și la Matei. Ultima însă este creația lui Luca. În capitolul 4, după consumarea încercărilor, el notează: „și după ce și-a isprăvit (syntelesas) toate încercările (panta peirasmon), diavolul s-a îndepărtat (exact: «a stat departe de El») până la momentul potrivit (achri kairou)”. Traducerile românești consultate (Noul Testament de la Bălgrad, 1648, Biblia de la 1688, Biblia sinodală, Cornilescu, Anania) propun un calc incomprehensibil: „până la o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
proclamă împotriva Duhului, dacă la un moment dat ei revin pe făgașul ortodoxiei, păcatul le este iertat. Altă ipoteză respinsă: unii, maximaliștii, rigoriștii, fundamentaliștii intratabili, pretind că păcatul împotriva Duhului este păcatul comis după botez. Te-ai botezat, s-a isprăvit, nu mai ai voie să păcătuiești. Aceștia exclud, pe de o parte, pocăința din partea păcătosului, iar pe de altă parte, capacitatea harului de a lucra și de a ierta, bunătatea harului. Aluzie clară la donatiști! Contraargument de bun-simț: ce se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
toate cele, în chip frumos și sfânt, de dreptate și de adevăr. 307 După cum am spus, în fiecare zi se adunau în locul acela tare plăcut, deopotrivă liniștit și luminos, și lucrau ce aveau de lucrat. Se întâmplă așa încât tălmăcirea fu isprăvită în șaptezeci și două de zile, ca și cum ar fi fost stabilit dinainte. 308 La sfârșit, Demetrios, adunând toată comunitatea evreilor în locul unde se înfăptuise traducerea, o citi tuturor în prezența tălmăcitorilor, care se bucurară de o caldă primire și din partea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
În urma convoiului. La un moment dat, căpitanul - sprijinindu se de brațul meu - m-a Întrebat: „Cum s-a Întâmplat de a fost rănit Toader? E grav?” I-am povestit Întâmplarea. De fapt, toată acțiunea noastră din acea noapte... Când am isprăvit, l am auzit spunând, puțin oftat: „Bietul Toader. Cine știe dacă se va mai Întoarce Între noi?” Abia atunci m-am gândit și eu la această eventualitate... Am ajuns la bordeiul nostru. Pe Toader l-am Întins pe pat, iar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pregătească mesele pentru nunți, cumătrii sau alte petreceri... Așa că m a Învățat și cum se fac alivencile. ― Apoi cam de multișor n-am mai mâncat eu așa bunătăți - a vorbit tata Toader, gustând dintr o porție... Când fiecare și-a isprăvit bucata din față, bătrânul Hliboceanu a reluat povestea: ― În ziua următoare, nu m-au pus la altă treabă, ci mi-au dat voie să „mă prefac a șurubăi” pe lângă tractor și platformele cu bușteni. Colegul meu de la Nicolina se uita
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Numai că... În ziua aceea, călătoria noastră pe tren a luat sfârșit... Din gara unde s-a oprit marfarul nostru și până am trecut Prutul, am umblat și desculți... ― Nu ne-ai spus ce ați mai mâncat când s-au isprăvit cojile de pâine uscată - l-a Întrebat Despina. ― Apoi, draga lui bunu’, era trecut de mijlocul verii, așa că pământul avea de toate. Mere pădurețe, corcodușe, mai găseam și câte un alun... Mergeam mai mult noaptea și ziua ne odihneam. Ocoleam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
târască înaintea mea în genunchi și să mă roage să-l iert!... "Tată, pupa-ți-aș tălpile, iartă-mă, c-am greșit!" Că eu pe Siminică l-am avut la suflet, dar acum gata, mi l-am scos, s-a isprăvit!!... Bine, bine, Grigore, fă cum crezi... Eu nu vreau să mă amestec în daraverile tale de familie..., rosti Stelian conciliant și dornic să pună capăt discuției pe această temă. Țăranul se înmuie puțin și se săltă de pe scaun, ca să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dacă voiam să trăiesc la oraș, de mult puteam să plec, da' n-am vrut, cuscre!... De ce să dau bani și pe ce apă nu curge?... Și pe-urmă, nu e Bucureștiul la doi pași de noi? Părând că-și isprăvise pledoaria, Grigore Gospodin se săltă de pe laviță și dădu să o ia din loc, dar se răzgândi și se așeză înapoi. Eu mă gândeam, cuscre, la o treabă mai bună, grăi el cu o voce mieroasă. Uite, dacă vrei, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se pare ție, mă Mazurcă... Haide mai bine să lăsăm palavrele, că timpul trece și-avem de lucru de nu ne mai vedem capul! vorbi el pe un ton grav și oficios, de șef care ține la autoritatea lui. Ai isprăvit cu fișele de inventar?... Hai, dă-i zor, că mai avem și alte lucruri de făcut!... Gata, uite-acum! S-a făcut! Le rezolvă băiatu!... clamă funcționarul, luându-și un aer serios, și se apucă să scoată dintr-o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Uneori moș Panciu, proprietarul, mai găzduia câte-un căruțaș venit cu treburi în reședința de raion. Spre surpriza sa, în casă îl găsi pe Grigore Gospodin, picat într-o vizită la care se aștepta de-abia pe la primăvară. Socrul său isprăvise tocmai de ospătat o strachină cu sarmale și mântuise aproape o mămăligă întreagă, iar acum golea o stacană cu vin roșu și stătea la taifas cu Mariana. După chelia transpirată și după chipu-i roșu și zâmbitor, se vedea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
De la regiune, Virgil se grăbi să se ducă până în Lipscani, ca să facă niște cumpărături pentru Mariana și pentru copii, apoi merse la frizeria lui Ticu, pe care nu-l mai văzuse de la parastasul mamei sale. Unchiul său patern tocmai își isprăvise tura de dimineață și se pregătea să plece. El se arătă bucuros de vizită și se întinse la vorbă, fiind dornic să știe cum se descurca cu servicul și cum o ducea departe de casă. Despre Victor al său îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe-acasă câte ceva din ce-ți lipsește... În următoarele zile Stelian continuă cu inventarul, luând fiecare lucru la verificat, spre deznădejdea lui Ghiță Marangoci, care se vedea înfundat fără nici o portiță de scăpare. În cele din urmă, când inventarul fu isprăvit, lui Stelian îi veni să se ia cu mâinile de cap. O asemenea situație încă nu-i mai fusese dat sa vadă. În gestiunea lui Ghiță Marangoci era o gaură atât de mare, încât se năștea în mod firesc întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
când se întâmpla să vină seara mai târziu acasă, fără să mai aibă răbdare să-l asculte explicându-i că asta era din cauză că serviciul pe care îl conducea se afla mai tot timpul grevat de lucrări care nu se mai isprăveau. În mai multe rânduri, Mariana îi făcuse adevărate rechizitorii, evocând cu lux de amănunte tot ceea ce nu-i convenise în căsnicia lor: certuri, neînțelegeri, jigniri, calomnii, insulte și câte și mai câte. Marianei îi plăcea, îndeosebi, să-i amintească soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi hrănească, să îi doftoricească, atunci când erau răniți sau bolnavi. Și pentru faptele astea de omenie, cincisprezece ani de muncă silnică de unde nu s-a mai întors... Ce importanță are pe lângă toate astea faptul că "frații Frunză" nu și-au isprăvit studiile universitare ? Dora își dă bine seama că de fapt acest "fapt lipsit de importanță" l-a măcinat mult pe Ciprian. Desigur și pe Dragoș. Dragoș trebuie să apară ca să prânzim împreună și eu am trăncănit o mulțime fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Minodora de o mână. Ochii ei mari, ochii lui Simion alungiți spre tâmple, îmi căutau cu groază ochii. Numai în adâncul lor m-au privit în răstimpul ce părea fără sfârșit în care omul cu chip de câine și-a isprăvit netrebnicul du-te-vino între coapsele mele imobilizate. Subalternii lui nu au pregetat să urmeze pe loc pilda mai marelui lor. În oribilele interminabile minute, în care cred că un timp mi-am pierdut cunoștința, am auzit vorbele : "Devușca malencaia..." Deci Minodora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mici și gâtul spart! Harnic lucrător, frățioare! 'Conu' Mazilu' își începe ziua di muncă pe-nserat! Din toată discuția acesta a reținut doar cuvintele Conu Mazilu' și veselia spontană a oamenilor, doi bărbați și două femei, care mulțumeau cerului că au isprăvit țărnuitul ogorului de porumb înainte de apusul soarelui, garanție sigură că plantele vor primi ploaie la vreme și vor da rod bogat. Da! Mazil! le-a răspuns Zimbru aspru. Dar voi nici nu visați că străbunicul meu a fost în slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]