26,665 matches
-
în marea lor majoritate ei se complac în tăcere limitându-se, exact ca în vremurile comuniste, să discute doar în particular. Dar, pentru Dumnezeu, sau faptele pe care le susțin sunt adevărate (de pildă, că a fost profanată memoria eminentului istoric și arheolog care a fost Radu Popa, că persoane a căror semnătură apare în tratat n-au dat niciodată bun de tipar și nici n-au știut că vor semna textele respective etc. etc.) și atunci ele trebuiau prompt și
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
prof. dr. Lidia Bârzu, nu este vinovată și a cerut să se lămurească faptul. N-am putut urmări toată emisiunea, așa că nu știu care a fost poziția prof. Al. Zub. O dezbatere serioasă se impune cu o participare largă în care toți istoricii (slavă Domnului există suficienți) să-și poată spune public părerea despre tratat, cu atât mai mult cu cât este vorba de un tratat al Academiei și nu de un manual de istorie alternativ oarecare. Ne amintim câtă cerneală a curs
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
manualului alternativ de istorie publicat de Editura Sigma, la câtă revărsare de indignare am asistat cu acea ocazie. Nu este cazul să rupem tăcerea atunci când Academia Română publică un tratat asupra căruia planează grave suspiciuni? La începutul elogiului funebru pe care istoricul latin Tacitus l-a scris în memoria socrului său Agricola găsim următoarea caracterizare a domniei împăratului Domițian, în fapt o stigmatizaare definitivă a oricărui regim tiranic: Timp de cincisprezece ani, un răstimp enorm pentru o viață de muritor, mulți au
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
amărăciune de dna Blaga, că Editura Academiei nu i-a tipărit academicianului epurat nici o carte, nici după ce l-a reabilitat, și asta vreme de peste o jumătate de secol, spune multe. În același număr, dna Marta Petreu inventariază titlurile în care istorici literari români au studiat chestiunea atașurilor legionare din tinerețea lui Cioran și Eliade. E un fel de răspuns la cartea Alexandrei Laignel-Lavastine. Nu ne îndoim că dna Petreu nu se va opri aici. Așteptăm cu interes. Excizie și canibalism Un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
iveală, dacă sunt atât de la îndemâna oricui? În afară de câteva generalități repetate în neștire, fără nici un adaos de idee, mare lucru nu se știe despre mutațiile interioare suferite de om în ultima jumătate de secol. Și nu se știe pentru că relatările istoricilor, analizele psihologilor, conceptele filosofilor pornesc în bună măsură de la imaginile create de operele majore. Elaborările artei dau cel dintâi impuls al cunoașterii de sine și științele umaniste tind să se articuleze pe interpretarea ei, bineînțeles cu problematici, metode, canoane specifice
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
literaturi, aceea nu este decât încercarea de a scoate din narațiune și analiză portretul lui Eminescu." În Postfața la ediția a II-a revăzută, G. Călinescu își exprimă nevoia de critică activă, socotind-o "colaborare", iar Eugen Simion face un istoric al recunoașterilor în epocă a debutului în critică prin biografie a lui G. Călinescu și a accentului pus pe creație. Nu cronologie documentară, ci roman biografic al cărui erou este Mihai Eminescu este noutatea ideii de critică creatoare. Nu este
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
se sfiiește de a fi exact, fără sentimentalisme sau nostalgii când vine vorba de știință. Cu aceeași balanță cântărește contribuțiile străinilor, ca și pe cele românești, În două chestiuni de fond: legionarismul și antisemitismul lui Mircea Eliade. Dacă pentru primul, istoricul culturii Îl justifică În context, fără a-l transforma În cap de pod ca o structură de vector permanent, pentru el legionarismul rămânând o efemeridă de cult imediat. Pentru al doilea, nu numai că-l infirmă, ci Îl distilează farmaceutic
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
clipe de destindere intelectuală, de beneficii enciclopedice oferite de Mircea Eliade, În Chicago, Saul Bellow a deturnat „impardonabil” sensurile nobile ale unei relații, transformând-o Într-o jenă de morală josnică. Lângă numele (și faptele, fie și literare) lui Bellow, istoricul propune altele, pe care le dezbate imparțial prin grila adevărului, a bunului simț și a chemărilor politice nu toate motivate. Așadar, notăm printre detractori pe Norman Manea (SUA), Zigu Ornea (România), Leon Volovici (Israel), Daniel Dubuisson (Franța), Russel McCutcheon („născut
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
În stăpânire, cu sau fără voie, și România. Aci, viziunea de ansamblu a fenomenelor politice (și politicianiste!), a orizontului tulbure instaurat În toate țările, nu numai ale Europei, ci și ale Americii sunt disecate de Francisc Ion Dworschak În maniera istoricului de carieră, a intelectualului obiectiv. Pe acest fundal al situației create, se lămurește starea de fapte ale evreilor În raporturile lor de conlocuire cu nativii români. O incizie În adevărul crud al situației a realizat istoricul Eugen Weber, de la Universitatea
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
Ion Dworschak În maniera istoricului de carieră, a intelectualului obiectiv. Pe acest fundal al situației create, se lămurește starea de fapte ale evreilor În raporturile lor de conlocuire cu nativii români. O incizie În adevărul crud al situației a realizat istoricul Eugen Weber, de la Universitatea California, din Los Angeles, În 1966 (apud. F.I.D.) Ideea de naționalism, des invocat la Mircea Eliade, este echivalent cu cel de românism, propovăduit mult Înainte de Eminescu, prin zeci de exemple. Mai târziu, filosoful Constantin Noica l-
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
texte, documente, cărți, articole, conferințe, dezbateri, colocvii) pe toate fețele, Internetul devenindu-i bun și fidel prieten? Nutresc gândul că avântul ce și l-a luat după 2000 la Începutul cercetării a crescut măsurabil cu profunzimea vocației redescoperite În postura istoricului, a diplomatului de carieră. Știința medicinii i-a fixat lui Francisc Ion Dworschak În mod circular orizontul cercetării -, fiind vorba de un Om, și Încă unul de excepție, cum s-a arătat a fi fost Mircea Eliade la răscruce de
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
o istorie a literaturii române. Fără să fie o figură mediatizată a lumii culturale, Dan Grădinaru pare să fie dintre aceia care lucrează în tăcere, dar adînc, cu atacuri și reinterpretări în chiar zonele tari ale literaturii și cu metodele istoricului dedicat și discret. Felul în care o face contrazice însă această izolare, pentru că Dan Grădinaru scrie cu dezinvoltura unui eseist francez de poziție centrală în sistem, cu o nonșalanță și un curaj care numai ale unui marginal nu sînt. Și
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
societate depresivă, într-o societate în care psihiatrii înșiși sunt nevindecați și asimilați, iar conflictul - interior - este expurgat; interioritatea nu doar că nu va fi explorată, dar va fi chiar abandonată. Pandantul acestor soluții-minune îl reprezintă - și Roudinesco schițează convingător istoricul unei atari involuții - șamanismele, spiritismele și ocultismele de tot felul, similare ca resort și uz cu hapurile sintetice ale fericirii. Iar indicatorul poate cel mai limpede al regresiei îl constituie edițiile succesive ale faimosului manual american pentru diagnosticarea și statistica
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
arheologică" a textelor din presa românească a anilor '30-'40, iată o bază documentară care impune respect. În lumina ei, atașurile ideologice ale lui Eliade și Cioran din anii premergători ori din perioada războiului sînt incontestabile. Nu, desigur, noi, pentru istoricii români ai ideilor (din care Lavastine îi citează pe cei mai importanți), militantismul ideologic ori partinic al celor doi în slujba legionarismului, simpatia pentru Hitler și nazism, oroarea de democrație și parlamentarism, apelul la dictatură și, vai, chiar la crima
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
cu evrei sînt considerate "utile" ca mijloace de protecție. Delirul acuzator devine de-a binelea sistematic în stabilirea a "patru cercuri" de amiciții utile în cazul Eliade: cercul unor savanți și scriitori celebri, de origine evreiască, cel al colegilor evrei, istorici sau filosofi, cu care colabora ori schimba opinii științifice, cercul celor cu un trecut similar antisemit cu al său și cercul foștilor legionari pripășiți în Statele Unite. Lipsa de logică a acestei sistematizări sare în ochi: cum pot fi puse laolaltă
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
mai scandalos din carte. Lavastine n-are nici o dificultate în a scrie negru pe alb: "Că pozițiile sale ideologice, expuse și argumentate de-a lungul a sute de pagini înainte de 1945, au contribuit în mare măsură la a hrăni gîndirea istoricului religiilor, este un lucru de necontestat..." (p. 453-454). Sau: "Categoriile religioase și concepțiile politice care l-au împins spre fascism și i-au determinat fascinația pentru mistica Mișcării legionare sînt aceleași pe care savantul și-a construit universul mental și
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
copil, "fura" limba de la părinți). Deși n-a ajuns, ca Adorno, în America, și n-a apucat să producă o critică sistematică asupra culturii de masă, Walter Benjamin a devenit o figură de prim plan peste ocean. Teoreticieni ai filmului, istorici ai culturii, critici literari recurg la rigoarea celui care a surprins, în momentul în care tehnologiile de masă începeau să deformeze cotidianul, tensiunile dintre cultura de elită și kitsch, dintre romantism și modernitate, literatură și film. în Europa se știe
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
cu un Festival al filmului psihiatric animat de doctorul Alain Bouvarel. Publicăm în exclusivitate textul comunicării lui Philippe Artière de la Colocviul Foucault - Deleuze. Într-un strălucit articol omagial, pe care Michel de Certeau l-a intitulat "Râsul lui Michel Foucault", istoricul consideră că râsul este semnătura filosofului Foucault în fața ironiei istoriei. De Certeau plasează la originea întregului efort foucaldian formele jubilatorii explozive, cvasi-extatice. Râsul ca geneză a operei. De Certeau scrie astfel despre Foucault: "străbătea cărțile așa cum cutreiera Parisul pe bicicletă
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
p. 725). Totodată, în interviul dat ziarului Le Monde în 1980, Foucault propunea râzând ca autorii să intre în joc fără nume. Rezistența lui Foucault în fața arhivei Michel Foucault, cititorul, a fost un scormonitor formidabil al arhivelor; în ipostaza de istoric al discursurilor, foarte atent la emergența istorică a noțiunilor de autor și de operă și prin acestea a aceleia de arhivă a operei, demonstrează încă din 1964, într-o analiză făcută la Mallarmé-ul lui Jean-Pierre Richard, felul în care secolul
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
o perpetuă izvorîre. (Completările din volumul 3 ale numelor de autori și ale titlurilor de opere, care nu au fost cuprinse în primele două volume). Prefața întregii lucrări este semnată de savantul Ovidiu Bîrlea, la vremea cînd mai trăia. Este istoricul apariției instrumentelor de lucru în acest spațiu, cuprinzînd nume și opere de o mare importanță, cît și enumerări de ani, cu punct de pornire în 1885 și cu întinderi, în timp, pe cît de copleșitoare, pe atît de valoroase. Sînt
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
diafană a basmului. Aventurile unui roman Peripețiile capodoperei ficționale a lui Tolkien, The Lord of the Rings, sînt demne de aventurile oricăruia dintre eroii imaginați de autor. Încă de la apariție, romanul are parte de probleme de încadrare, editorii, criticii și istoricii literari supunînd-o la probe mai grele decît cele ale "Frăției Inelului" în drumul spre Mordor, ținutul de piatră și cenușă al Stăpînului Întunericului. Astfel, cronicile (și, mai tîrziu, dicționarele și enciclopediile) vorbesc în mod eronat despre o trilogie, cînd, de
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
autorului (1973), corecturile grafice și tipografice efectuate de cel de-al treilea fiu al său, Christopher, inclusiv la nivelul hărților, îmbogățesc conținutul romanului prin inserția unor noi detalii obținute din arhiva tatălui, dar, în același timp, complică munca editorilor, a istoricilor literari și a cititorilor pasionați de adnotarea riguroasă a lumii lui Tolkien. Misterul, fascinația aventurii (literare sau literale) și, mai ales, așteptarea unui deznodămînt clar și definitiv nu par să ocolească nici lumea filmului inspirat de cartea lui J.R.R. Tolkien
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
clasic s-a impus: pe când lucram la studiul introductiv și la comentariul Istoriilor lui Tacitus am citit în revista The Classical Quarterly din 1968 un scurt articol al profesorului englez G.M. Lee în legătură cu un text controversat din monografia Germania a istoricului latin; profesorul englez afirmă că trei sunt interpretările posibile ale textului; conform primeia, cu care el este de acord, Tacit ar fi exprimat în fraza respectivă ideea că cei puternici își arogă titlurile de moderație și de justiție; și acum
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
în segmentul art nouveau-lui românesc, a ignora faptul că un Teodor Cuza, dar nu singurul, reprezintă componenta art deco din pictura noastră, sunt nu doar forme de ignoranță care îl privesc doar pe unul sau pe altul dintre criticii și istoricii români mai vechi ori mai noi, ci vicii de fond ale fenomenului însuși, o disfuncție inacceptabilă a metabolismului receptării și un impas grav al conștiinței de sine a artei plastice românești. Împotriva acestei crize de creștere a unui organism tînăr
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, așa cum îl și pune în valoare Adriana Mitu în parantezele titlului. Contribuția Adrianei Mitu îmbină rigoarea informației cu judecata disciplinată, eleganța și autoritatea expozeului privind Cuvântul de îngropare a lui Ștefan, panegiric însoțit de istoricul publicării, cu trimitere la Mihail Kogălniceanu și la Lepturariul românesc al lui Aron Pumnul, dar și la enunțarea atribuirilor, cu citarea numelor lui Antonie Sion, B. P. Hasdeu, Iorga, Bianu, Ovid Densusianu, Sextil Pușcariu, Dan Mănucă, și cu citarea aprecierilor
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]