284 matches
-
de însăși istoria civilizației noastre și care necesită o demonstrație sub variate unghiuri. De aceea, găsesc de cuviință să subliniez că încercarea pe care o fac în prezenta sinteză dorește să înfățișeze o posibilă imagine, punctele de vedere fiind ale istoriografului, respectiv ale istoricului culturii, o imagine care se cere mereu reluată și îmbogățită pe baza descoperirilor științifice. Eu însumi o voi relua ori de câte ori va fi cazul. Să privim, prin urmare, și din unghiul de vedere al celui din Centru și
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și casa ordinului iezuit de acolo. O serioasă pierdere a suferit patrimoniul bibliotecar din țara noastră prin risipirea colecției de cărți a seminarului catolic din Oradea (sporită din 1789) în care a fost înglobată și moștenirea de cărți rămasă de la istoriograful Pray György, precum și biblioteca de 30.000 de volume a episcopiei catolice înființată la sfârșitul celui de-al XVIII-lea secol”. Am rotunji imaginea spunând că un număr relativ redus din colecția conventului hunedorean se află la Muzeul Județean din
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
modernismului în postmodernism. Ea se datorează conceptului de megaparadigmă folosit de Doll jr. pentru a periodiza istoria gândirii occidentale. Doll jr. nu a ținut seama de specificul istoriei curriculumului: a „topit” acest specific în periodizarea clasică a istoriei folosită de istoriografi, ajungând astfel să creadă că John Locke nu este un clasic al pedagogiei, ci un teoretician modern al curriculumului, iar Bruner și Gagné ar fi postmoderniști. După Doll jr., istoria gândirii occidentale poate fi împărțită în trei megaparadigme: premodernă, modernă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se referea Dolger și de care, evident, nu auzise. Nu am găsit în corespondența sa o asemenea indicație, întrucât probabil nici Daniel Foster nu cunoștea lucrarea în discuție. Am aflat întâmplător însă că Henry Ernest Sigerist (1891-1957) a fost un istoriograf elvețian, stabilit temporar în SUA, care a publicat în 1943 o lucrare „Civilisation and Disease”, iar în 1951, la New York, o alta, „A history of Medicine”. Nu știu în care dintre ele se află citatul menționat. Sunt de acord, împreună cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
atâta timp cât va reuși să supraviețuiască omenirea, exprimând în fapt lupta între Bine și Rău, între Adevăr și Minciună, între Lumină și Întuneric (13, 14). Despre descoperirea insulinei s-a scris în zeci de monografii și sute de articole. În 1982, istoriograful canadian Michael Bliss a publicat o lucrare senzațională, intitulată „Discovery of Insulin”. S-a apreciat că aceasta reprezintă „o istorie definitivă a descoperirii insulinei”, afirmație hazardată și infirmată în anii ce au urmat. În 1986, I. Pavel publică în Editura
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
în anii ce au urmat. În 1986, I. Pavel publică în Editura Academiei o lucrare intitulată „Corespondență în sprijinul priorității lui N. C. Paulescu în descoperirea insulinei”, în care sunt incluse scrisorile schimbate cu Ian Murray, diabetolog de marcă și istoriograf din Glasgow (susținător al priorității lui Paulescu în marea descoperire), cu F. G. Young, endocrinolog britanic, președinte al IDF la acea vreme și cu Dr. Daniel Forrester din Texas, SUA, președintele Asociației Americane de Diabet. Această corespondență este de o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
academică. Pentru un istoric ideografic, care descrie cît mai îndeaproape o epocă, fără a căuta să înțeleagă ce aduce ea nou, practica asocierii la distanță este un joc al spiritului. Pentru un "filosof al istoriei" (cum îl numesc disprețuitor savanții istoriografi), este un joc rentabil, căci variația anacronică degajă invariabilitățile și diferențele. Și cum metafizicienii ne părăsesc, s-a făcut loc, la urma urmelor, pentru meta-istorici. Un joc pe care l-aș rezuma aici fără dificultate: trăim un secol al XVI
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
reia și dezvoltă subiectul din teza de doctorat. Bazată pe o bogată documentație, lucrarea valorifică cercetările anterioare în domeniu, precum și propriile investigații în bibliotecile și depozitele de carte din țară. Reconstituind sistematic itinerariile parcurse de-a lungul veacurilor de tipărituri, istoriograful probează, cu noi argumente și fapte, ideea conștiinței de neam, desprinsă deopotrivă din mereu reluata „referință la unitatea dacică a teritoriului locuit de români” și din „efortul păstrării neștirbite a credinței ortodoxe”. În această privință, Transilvania îi apare ca o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]
-
rolul Sbiera din drama istorică Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu, în care au jucat împreună. În rolul bătrânului Stan din drama Plăieșul, logofăt mare de Theodor Codrescu a avut „o creațiune demnă de toată stima”, așa cum l-a caracterizat istoriograful T.T. Burada. Alte roluri apreciate de confrați și de presa vremii: Mecena din Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, Miller din Intrigă și iubire de Fr. Schiller. A jucat apoi în Clotilda sau Crima și amorul, drame de Fr. Soulié și
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
ea [...] va tipări orice carte de știință sau litere, iar mai cu seamă cele de știință trebuincioase școlarilor gratis...Va avea o singură ortografie pentru toate cele ieșite de sub tiparul ei. Societatea Junimea va debuta prin tipărirea tuturor cronicarilor și istoriografilor români într-o nouă edițiune cu note explicative și cu index”... Junimea își propusese tipărirea atâtor cărți, dar nu avea o tipografie proprie. S-a întâmplat, însă, ca în acea perioadă Dimitrie Cozadini să intre în stăpânirea tipografiei Monitorului Oficial
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
în care publică Introducere în documentarea științifică (în colaborare cu Aurel Avramescu; 1960), primul tratat pe această temă din România și al doilea apărut în lume, după cel al lui Paul Otlet (Bruxelles, 1930). În aceeași perioadă se afirmă ca istoriograf. De numele său se leagă aducerea la lumină a unui volum necunoscut din biblioteca lui Bălcescu, Histoire de la Valachie de M. Kogălniceanu, adnotată de N. Bălcescu. Traducând originalul slavon al unei cărți a lui Afanasie Nikitin, Călătorie peste trei mări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
în jos de gura pârâului. În hotarnică era consemnat Troianul, dovadă că e Sărata de dincolo de Prut. Teoria referitoare la proveniența numelui târgului Huși de la persoana numită Husul a fost subliniată în perioada interbelică și de Virgil Caraivan, publicist și istoriograf bârlădean, preocupat de istoria locală. În studiul Hușii, Caraivan afirma că „numele Hușilor vine însă de la un stăpânitor al acestor locuri, Husul”, dar că „Moșia Husului a devenit prin răscumpărare domnească”. Și el era de părere că târgul Sărata a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
permite, plecau în pelerinaj la Ierusalim. Prizonierii evrei luați în robie în primul război iudeo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul Imperiului Roman și au fondat comunități evreiești, cum a fost cazul romaioților din Peninsula Balcanică. Titus Flavius Iosephus, istoriograf evreu încetățenit la Roma, a scris despre 97.000 de sclavi evrei aduși în Peninsula Italică. Cercetări recente indică proveniența unei majorități a evreilor așchenazi din comunitatea evreiască a Romei antice. Din Peninsula Italică, evreii s-au răspândit în zonele
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
româno-ruse”; Constantin Șerban, „Mișcarea revoluționară în Rusia între 1850-1860”; Letiția Lăzărescu, „Războiul ruso-româno-turc”; Mihail Guboglu, „Contribuții sovietice în cercetarea Hoardei de Aur”; Ion Radu Mircea, „Activitatea revoluționară a lui Alecu Russo în izvoarele rusești”; Vasile Mihordea, „Istoriografia iluministă din lucrarea istoriografului sovietic A.I. Veinstein: Istoriografia Evului Mediu”; R. Ciocan, „Opera istorică a lui B.D. Grecov”; Iorgu Iordan, „Elemente rusești în limba românească”; Alexandru Voitinovici (procurorul general al RPR), „Constituția Stalinistă”; O.C., „Informațiile scriitorilor antici despre Sciția și Caucaz” de V.V.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
preoți, legionari, foști membri ai partidelor istorice), în ciuda pericolelor la care se expunea. Mihai Ungheanu fixează cheia de lectură a „Introducerii” sale în momentul în care vorbește despre Religie și naționalism (autor Olivier Gillet) ca despre o carte cu care „istoriografii și credincioșii cu greu se pot împăca”. Mihai Ungheanu crede, spre deosebire de Olivier Gillet, că Occidentul a ignorat două forme de „luptă anticomunistă”: opoziția și rezistența, privilegiind lupta stradală, rezistența armată și disidența. în viziunea acestuia, categoria rezistenței cuprinde o subramură
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Barbu Lăzărescu, Matei Rareș, Matheiu H. Rareșiu, Alexandru B. Trudă. Mai însemnată este activitatea lui L. în direcția istoriografiei literare și a folclorului, domenii în care contribuția sa relevă mai degrabă o disimetrie între omul de carte și militantul politic. Istoriograful, spirit ce cocheta cu enciclopedismul, reușește uneori să pătrundă dincolo de suprafața fenomenului cultural, aducând în glosele și comentariile sale referințe inedite, rezultate din cercetarea atentă a manuscriselor și a documentelor. Începute în 1917 sub titlul generic Arheologie literară, cercetările lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
aici și atenția sporită a criticilor) Istoria secretă și a fost conceput de Procopiu ca un fel de "anale de culise" a timpurilor pe care le-a trăit, menite să fie cunoscute de generațiile viitorului. Scrierea a apărut după moartea istoriografului, trezind, cum spuneam, suspiciuni de paternitate (întărite și de faptul că ea se constituie într-o diatribă violentă la adresa domniei lui Iustinian, împărat altfel abordat pozitiv în textele istorice redactate și expuse de Procopiu pe parcursul vieții!). Considerată de unii "anecdotică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la un punct, justificat!), nu avem decît filozofii sterile, biete "viclenii ale rațiunii", cum le-ar fi numit Kojéve. Bibliografie Charles Bukowski Șuncă pe pîine. Traducere din limba engleză de Cristina Ilie. Colecția "Biblioteca Polirom. Proză XX", Iași: Polirom, 2013. Istoriograful Drakul Nu trebuie să judecați prea aspru emoția intensă a naratorului din fragmentul următor. Din biroul său elegant, de profesor universitar, dintr-un renumit campus academic de peste Ocean, el se trezește, subit, în decorul lugubru al unei săli subterane, vag
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
descoperit un mare scriitor 192 Literatura "texistenței" 199 Istorii secrete. De la Procopiu din Cezareea la Donna din Mississippi 205 Postmodernismul american: generația următoare 212 Misterele suburbiilor. O poveste din Detroit 222 Viața lui Holden Caulfield așa cum (ar fi) fost 230 Istoriograful Drakul 236 Despre profesorat 246 Doris Lessing: între social și psihologic 253 Sîmbăta învingătorului 259 Experimentele postmodernității 267 Poezia Irlandei profunde 274 Despre comedia englezească 280 Parabole neurologice 287 ADDENDA LITERATURĂ UNIVERSALĂ 297 Despre estetica lui Theodor W. Adorno 299
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Medicină Generală din Cluj cu lucrarea de diplomă "Shakespeare în psihiatrie"; Ion Cantacuzino (1860 - 1934), mare personalitate a științei, culturii și artelor, colecționar de artă, editor, autorul unui "jurnal intim" ce "își așteaptă editorul"; Dimitrie Cantemir (1673 - 1723), iatro-filosof și istoriograf medical în cele trei Istorii ale sale: Ieroglifică ..., a Creșterii ..., a Imperiului Otoman (descrie pentru prima oară "o operație de hernie"); Iulia Carâp (1924 - 1997, Niteroi-Brazilia), medic cu o activitate stimabilă de traducător de texte literare românești în limba portugheză
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ideologic și propagandă (ce a inclus însă și perioda de liberalizare diversionistă, 1964 - 1971, cu recuperarea frenetică a literaturii interbelice). Așa se face că autorul formulează dramatica interogație: cui îi e frică de revizuire?. Cine are ceva de pierdut, cititorul, istoriograful, istoria literară în general? E bine, desigur, să fim mai săraci, mai supli și mai cinstiți, decât ridicoli, umflați cu pompa pe măsura "măreției trecutului nostru" și sub imboldul unor strategii ideologice, inclusiv interbelice, sau de conivență conjuncturală, străine criteriilor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și apostolice a Bisericii Orientale - Ortodoxa confessio fidei catolicae et apostolicae ecclesiae orientalis, ed. bilingvă, introd. trad., Iași, 2001; Epictet, Manualul și fragmente, București, 2002 (în colaborare); Etnogeneza românilor - The Romanians Ethnogenesis - L' Éthnogenèse du peuple roumain. Noi lecțiuni din istoriografi latini, ed. plurilingvă, Iași, 2003; Publilius Syrus, Maxime, ed. bilingvă, introd. trad., București, 2003 (în colaborare). Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Esop în vestmânt românesc, ATN, 4; N.V. Baran, Esop, „Fabule”, SC, 1973; Eugen Munteanu, Teatrul lui Seneca în românește, CRC
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
Muzeul Banatului. Mărturia cronicii Însemnătatea Timișoarei de-a lungul veacurilor nu poate fi pusă la îndoială. O prezentare sugestivă a importanței sale o face, încă în secolul al XVI-lea, cronicarul otoman - celebru în epocă - Mustafa Celalzade. „Fortăreața Timișoarei - consemna istoriograful turc - era o cetate pizmuită[...] , avea turnuri și ziduri foarte puternice, fiind cu neputință de a fi trecute. De aceea era greu să se pună mâna pe ea. Era cea mai însemnată și cea mai puternică dintre cetățile Țării Transilvaniei
Agenda2003-49-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281784_a_283113]
-
spre trecut cântărește ceea ce trecutul împrumută prezentului, ceea ce se transformă în tradiție sau chiar în traseu destinal. Tocmai aceste racursiuri mi se par printre cele mai interesante din carte, iar materia Istoriei critice... îl servește deopotrivă pe critic și pe istoriograf. Filmul românesc este privit permanent în oglinda deformantă a unor contexte nefavorabile, de la cel ideologic la cel al birocrațiilor tranziției, astfel încât posibilitățile unui cinematograf excepțional devin coordonatele unui cinematograf al excepțiilor, „un cinema care nu există decât prin excepții”, cu
Ultimul Val – cronica unei generații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4937_a_6262]
-
întrebări sau de a reda o stare și prin felul în care trădează convenția genului consacrat de decenii bune de hollywood-popcorn-western spaghetti, prin nuanțări și puneri în abis cu o psihologie subtilă. Datele precise ale istoriei consemnate parcă de un istoriograf atent aduc o notă autenticistă, însă stilul relatării de o mare forță poetică ne îndepărtează de consemnarea seacă a unui cronograf. Filmul lui regăsește ceva din poezia spațiilor deschise parcă spre infinit care-i întîmpinau pe primii coloni, ceva din
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]