1,082 matches
-
am nevoie și eu de o mică înviorare. Dacă nu te superi, o să mă retrag să mă spăl, înainte ca tu să continui, dacă îți vei reface puterile. Da, mă simt în stare să continui deși mi-a rămas de istorisit partea cea mai grea, cea mai oribilă a vieții noastre din detenție, continuă Teodora după ceaiul și bunătățile amintite. În numai câteva zile de la începerea noii vieți de către dezrădăcinații din Brodocul nostru siberian, viața spitalului pentru femei a căpătat alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
propria viață, părinții nu au ce căuta acolo. Relația mea cu Minodora a fost diferită pentru că am avut parte de o viață diferită. Dar nici relația noastră nu a avut numai pagini albe. O să înțelegi asta mâine, când o să-ți istorisesc cum s-au petrecut lucrurile după întoarcerea din Siberia. Nu-mi pot opri lacrimile când mă gândesc la înstrăinarea asta. Am încercat să o uit, să o trec prin filtrul rațiunii, numai că tristețea, ca și iubirea de mamă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
așa, fără să rostească nici un cuvânt, ca o soră mai mare care își alină fratele mai mic aflat în suferință. După care se așeză la loc, sorbi din ceașca de cafea, și privindu-l în ochi, îi ceru să-i istorisească și ei, amănunțit, cum era cu boala aceea a lui, cumplită, de care zicea că suferă. Îți mulțumesc din suflet că nu vrei să pleci, răspunse bărbatul, vizibil emoționat. Ești o femeie adevărată și am să-ți spun totul din
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și plină de veselie. Doamne, ce fericire! Era, însă, în fetița aceasta și ceva grav, matur, căci suferința este o experiență prin care nimeni nu poate trece fără urmări..., dar asta era. Stând în preajma ei zi și noapte, Arm îi istorisea propria ei copilărie cu atâtea și atâtea pățanii înduioșătoare și pline de învățăminte, o mângâia și îi promitea solemn că avea s-o învețe și pe ea, cât de curând, să picteze icoane pe sticlă. Ba, dacă dorea, avea să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
școală nu s-a dus -, dar până seara nu s-au întors. Și nici în zilele următoare... Cam așa stăteau lucrurile, după spusele singurului martor ocular. Copiii mai pun de la ei, se știe. Dar - în lipsă de alte dovezi - cele istorisite de acesta au găsit o neașteptată crezare, adăugându-se, astfel, unei povești ce, în loc să se limpezească, devenea tot mai nedeslușită. După un timp, noaptea, unii târgoveți zăreau în atelier umbra Ceasornicarului: își căuta cărțile; alții spuneau că este a Filozofului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
învățîndu-i totodată pe ,mitropoliți" să-și identifice altfel dușmanii, iar pe vînători să afle noi mijloace de a amăgi prada. ,Pe timpul lui Odobescu, cînd dropiile erau cu mult mai numeroase, apropierea lor se făcea, pare-se, destul de ușor - așa cum se istorisește în Pseudokynegheticos - cu ajutorul faimoaselor căruțe cu coviltir. Chiar dacă ele ar mai exista și astăzi, forma lor ciudată ar speria cu siguranță dropioiul, adaptat și el ritmului contemporan, pe care îl suportă, ca toate sălbătăciunile, fiindcă, de cînd s-a născut
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
care a venit Pora încălțată în emisiunea lui Robert Turcescu- „aceleași de vara trecută”. „Pentru cei care n-au putut să vadă emisiunea lui Robert Turcescu, pe care nu puteam să-l ratăm, dar nu puteam nici să nu-l istorisim: pe sub această masă, la un moment dat, fiind foarte atent la Andreea Pora, am văzut cum s-a reîntors sandaua de vara trecută, sandaua despre care vorbeam în fiecare zi. Ca un picior de panteră ieșea pe sub masă sandaua doamnei
Banciu: Pora și "piciorușul de panteră". Plus: Cum ridică tensiunea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79565_a_80890]
-
în limbile neamurilor Duminică de Rusalii mai este numită și „Duminică Cincizecimii”, întrucat pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinții Apostoli, în Ierusalim, a avut loc în cea de-a cincizecea zi de la Înviere. Sfanțul Evanghelist Luca, în „Faptele Apostolilor” (cap. 2), istorisește momentul în care Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe Apostoli, pentru început aceștia căpătând marea putere de a grâi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflați
Rusaliile, Tradiții și obiceiuri. Vezi calendarul zilelor libere la români by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78382_a_79707]
-
cu orez din bucătărie, suportul pentru prosoape de la toaletă, cel pentru creioane și diversele prespapieruri din birou -, toate aflate într-o ordine deplină. Aceeași atenție se acorda și discuțiilor. În casele prietenilor, se mai trezea câte unul mai în vârstă istorisind povești absurde. De exemplu, la un moment dat, careva a povestit foarte serios cum îi apăruseră la fereastră doi aștri selenari, unul din ei deghizat în bursuc. Mai apoi și-a reluat forma inițială și a plecat, după ce a fost
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
se va face frică de tine, de bogăția și influența ta și te vor lăsa în pace". Fiind în continuare nehotărât evreul se decide să-l viziteze pe rabin. Îi spune povestea lui, iar rabinul îi răspunde: "Fiule, îți voi istorisi una din pildele noastre străvechi, iar asta cred că va arunca puțină lumină asupra problemei tale. Se spune că era odată o fată frumoasă care urma să se mărite. Neștiind ce să poarte în noaptea nunții și-a întrebat mama
BANCUL ZILEI: Boc în război cu vameşii () [Corola-journal/Journalistic/68229_a_69554]
-
cinci se află prinși într-o capcană mortală, iar regizorul se folosește de orice pretext pentru a lăsa reflecției celor cinci doar propria interioritate chestionată fără milă. Una din cheile filmului se află într-o poveste neterminată pe care o istorisește Semenski. Este vorba despre un arhitect care, în loc de aur, îi propune împăratului care i-a ordonat construcția unui palat un alt material, noroiul, mâzga, care apare acolo unde, spune el, două lucruri se întâlnesc. Această mizerie este materialul de construcție
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
în celebrul tablou. Descrierea are valoarea unei mise en abyme: "Panoul cu Paradisul se află în stânga, în centru e Pământul, iar Infernul e plasat în dreapta. Această așezare de la stânga la dreapta, așa cum se citesc cărțile sau se privesc benzile desenate, istorisește o poveste, povestea unei căderi. La începutul poveștii, omul se găsește în Paradis, acolo păcătuiește mâncând din pomul interzis și e pedepsit, alungat pe pământ; iar de acolo, la capătul unui parcurs infam, omul cade în Infern. Asta e ordinea
Deliciile unei prefăcătorii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7114_a_8439]
-
unei țări aflate în schimbare. O adevărată revelație îmi oferă întâlnirea cu Dumitru Radu Popa, prozator mereu în mare vervă, un adevărat David Lodge al românilor, și eseist rafinat. Surpriza o constituie extraordinarul său talent de actor-povestitor. Nu numai că istorisește (orice) mai bine decât mine, dar îl întrece în această privință și pe Pavel Șușară! Nu duc lipsă în America de literatură. Am constatat însă că polițiștii americani nu prea sunt sensibili la frumusețea literară a unui text, mai ales
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
Mărginean Kohno pentru un text fluent și nunațat) este un moment culminant pentru care Murata a primit premiul Akutagawa. De asemenea, volumul a stat la originea scenariului unuia dintre ultimele filme regizate de Akira Kurosawa, Rapsodie în august (2011). Povestea istorisită din perspectiva unei adolescente, Tami, are în centru patru copii și pe bunica acestora. Părinții celor două perechi de frați sunt plecați peste ocean, în îndepărtatul Hawaii, unde un frate al bunicii, plecat după sfârșitul celui de-Al Doilea Război
Amintirile sunt ca legumele dintr-o supă by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4940_a_6265]
-
iar miza o reprezintă în principal recompunerea căznită a unor povești de familie. Prozatoarea speculează abil vârsta bunicii - depozitară a numeroase secrete din istoria familiei -, avansând ipoteza naratorului necreditabil. Copiii, mirați sau înspăimântați de poveștile pe care bunica lor le istorisește, preferă să creadă că memoria îi joacă feste. Povestea urmează în principal două fire narative - unul al istoriilor personale ale unei familii obișnuite de japonezi, care se revoltă împotriva cutumelor și un al doilea (fructificat într-o mult mai mare
Amintirile sunt ca legumele dintr-o supă by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4940_a_6265]
-
întruparea unui erou mitic. Mitosul este, de altfel, substanța din care se nutresc toate poveștile din lume. Cât îl privește pe povestitor, și el joacă un rol jucat înainte de un altul, fie în cer, fie pe pământ. Când Eliezer îi istorisește tânărului fiu al lui Iacob extraordinarele călătorii și fapte de vitejie ale lui Avraam și ale celuilalt Eliezer, presupusul strămoș, el joacă rolul acestuia din urmă, cu care se identifică. „Știm că el îi povestea adesea și bucuros, ba ne
Prâslea cel voinic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6131_a_7456]
-
de joc. Camil era unul din oamenii care-și manifestau cel mai constant curiozitatea pentru fel de fel de lucruri care puteau să apară în conversație : vroia să știe, să i se explice, să înțeleagă, îl interesa orice. El însuși istorisea cu șarm, celebra lui privire albastră era fermecătoare și în acele prime dăți am avut impresia că față de noi încerca uneori să se scuze, să explice colaborarea lui cu noul regim. Nu era nimic de explicat”. Vocația portretistică a autoarei
O retraversare a infernului (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4880_a_6205]
-
Vreau să spun că doar un singur om care a participat la înmormântarea lui Beethoven putea ști cine îi va urma, cine va împărți cu el gloria epocii -, și anume Schubert însuși. Biografia lui Kreissle spune povestea atât de des istorisită despre ce a făcut Schubert în acea zi. S-a dus împreună cu prietenii săi, muzicienii Franz Lachner și Benedikt Randhartinger, la taverna Mehlgrube, unde a umplut două pahare cu vin. Cu primul, a închinat în amintirea lui Beethoven, iar cu
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
care Dinu Flămând îl are din plin - , și o cultură diversificată, profunzime și, nu în ultimul rând, viziune. „Tendința de a alcătui în jurul meu un alt univers, asemănător acestuia, dar populat cu alți oameni, nu mi-a părăsit niciodată imaginația”, istorisește Pessoa într-o scrisoare. „Îmi venea uneori câte o expresie spirituală, cu totul străină, dintr- o pricină sau alta, de cel care sunt eu, sau de cel care mă cred că sunt. Și o spuneam imediat, spontan, ca și cum ar fi
Cum traduce un scriitor. Pessoa în limba română by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5157_a_6482]
-
deși, pe drept cuvânt, intimidat. Borges locuia în apartament împreună cu mama lui, doña Leonor. Întrucât orbirea lui avansa, la cerea altora să-i citească. Firește, toți cei solicitați erau de acord. Cititul devenise pentru Borges realitatea obiectivă; asculta glasuri diferite, istorisindu-i povești pe care le cunoștea. Sau poeme. Sau eseuri. Oamenii aveau impresia că Borges citise totul, ceea ce nu era adevărat. De exemplu, în acea dimineață, glasul lui Manguel începuse să-l informeze asupra gândirii lui Pessoa, pe care Borges
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
poet, ci arhitect și pictor brazilian originar din România, Stephan Eleutheriadis, n. 1922, și-a scris memoriile în aceeași notă a poeticii peregrinării 3. Într-o limbă română intactă, cel ajuns să trăiască și să câștige renume în America de Sud își istorisește copilăria de la Mangalia, când se juca imaginând „ramele unei bărcuțe, imitând onomatopeic zgomotul apei lovite de lopeți: cilimba, cilimba...” și asista la povești spuse la cafenea, unde se povestea totul - inclusiv visele. Pe lângă părinți și Elisabeta Moraitaki, o minunată soră
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
sintetizez în puține cuvinte, aș spune că - pe lângă interesul meu profund pentru cultura germanoromână, pentru cultura germanilor care au trăit și trăiesc de secole în România - ar fi sentimentul profund de demnitate și respect cu care Schlesak a înfruntat și istorisit acele enorme tragedii. Ar mai fi și sentimentul său profund de dragoste față de propria naționalitate germană, de german din România, puternic afectat de sentimentul culpei germane, fără a fi, însă, distrus de acest sentiment. Îmi amintesc în special o frază
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
Farmacistul de la Auschwitz este o reprezentare extraordinară a acestor aberații. De altfel și el, ca și mine, nu caută atât să inventeze, cât să nareze realitatea, cu mult mai originală (la bine și la rău) decât plăsmuirile noastre. Cartea lui istorisește lucruri extrem de adevărate cu care nici o fantezie nu ar putea să concureze”. Adam Salmen, ultimul evreu care a supraviețuit Shoahului în orașul natal din Transilvania al lui Dieter Schlesak, îl sfătuiește pe autorul care lucrează la o carte să o
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
care a trăit și încă mai trăiește bucurându-se de comorile lui. Cu barbuta lui albă semăna cu un fetiș din Șamoa. Mi-a arătat flintele și pistoalele mari cu care-și urmărise dușmanii și învinsese antilopa și tigrul. Își istorisea aventurile cu o voce egală, șoptita. Era ca și cum ar fi intrat soarele în ciuda ferestrelor închise, lăsând să pătrundă o rază firava, ca un fluturaș zburdalnic învârtindu-se printre idoli. La plecare i-am destăinuit intenția mea de a mă duce
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
civilizații și culturi. O copilă teribilă Cine este Faďza Gučne, dacă nu o copilă teribilă, în viața căreia se petrec mici miracole?! Provine din mediul imigranților din suburbii, are o salvare - îi place să povestească, are și talentul de a istorisi, în plus norocul unei profesoare care îi intuiește potențialul și o soră a profesoarei, editor, care o publică. La 19 ani. Tirajul primei ei cărți ajunge la câteva sute de mii de exemplare, urmează traduceri în 27 de țări, cu
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]