1,946 matches
-
tine bucățica de mâncare obținută cu trudă, am acceptat să știu că stau lângă unul care a omorât, am acceptat că trebuie să ai parte măcar la bătrânețe de cineva cu mintea așa mai luminată, dar să te plictisești de istorisirile mele, mi se pare o gravă ofensă adusă demnității de om care a citit atâtea cărți...,, Kawabata izbucnește În râs și fumul de țigară se Împrăștie În Încăpere ca bătut de suflul unei pale de vânt. -Tu nu pricepi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Literatură și Artă" (prima ediție), acordat de autoritățile din Xinjiang. Operă remarcabilă din folclorul etniei kârgâze, Manas continuă să se bucure de o reputație deosebită. Astfel, Organizația Națiunilor Unite a declarat anul 1995, anul internațional Manas. Capitolul XII BASME, LEGENDE, ISTORISIRI 1. Basme și povești Pangu, cel care a despărțit cerul și pământul Se spune că, la început, universul era gol, cerul și pământul nu erau despărțite. Întregul cosmos semăna cu un ou mare, în care domnea un întuneric imens. Sus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cunoscute. Dar și în nordul țării se găsește o grădină la fel de renumită. Aceasta este la Templul Jinci dintr-o suburbie a orașului Taiyuan, provincia Shanxi, mai precis în munții Xuanweng, de unde izvorăște și râul Jinshui. În legătură cu această mănăstire există multe istorisiri. În anul 1064 î.e.n., la doi ani după înfrângerea dinastiei Shang, împăratul Wu, fondatorul dinastiei Zhou moare și fiul său, prințul moștenitor Jisong, îi succede la tron, devenind împăratul Cheng din dinastia Zhou. El era încă un copil, dar a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
336 Cronica celor trei regate 336 Călătorie spre soare-apune 338 Visul din pavilionul roșu 340 Renumitul prozator Pu Songling 342 4. Epopei din China 344 Povestea regelui Ghesar 344 Epopeea Jangar 345 Epopeea kârgâză Manas 347 Capitolul XII BASME, LEGENDE, ISTORISIRI 349 1. Basme și povești 351 Pangu, cel care a despărțit cerul și pământul 351 Nüwa, zeița care a creat oamenii 352 Povestea celor cinci munți sfinți 353 Sui, omul care a descoperit focul 355 Povestea lui Kuafu, cel care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
episoade în același timp, căci ceea ce vreau e ca povestirea să fie înconjurată de multe altele, pe care le-aș putea spune și poate le voi spune, sau poate, cine știe, le-am spus deja cândva; un spațiu plin de istorisiri, poate chiar timpul vieții mele, în care mă pot mișca în toate direcțiile, ca în spațiu, găsind mereu povești noi, pe care, pentru a le povesti, ar fi nevoie să povestesc altele, așa că, plecând de la un moment sau loc oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o pădure extinsă în toate direcțiile, atât de deasă, încât nu lasă lumina să treacă; un material mult mai bogat decât cel ales de data asta ca figurând în prim-plan, din care pricină nu e exclus ca cine urmărește istorisirea mea să se simtă puțin frustrat, văzând că fluviul se risipește în atâtea pâraie, iar din faptele esențiale îi ajung numai ultimele ecouri și reverberații; dar nu e exclus ca tocmai acesta să fie efectul pe care mi-l propuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Flannery. O altă scrisoare, tot din Cerro Negro, e scrisă, în schimb, pe tonul unei evocări inspirate: prezentând - se pare - o legendă locală, cuprinde povestea unui bătrân indian numit „Părintele Povestirilor“, de vârstă imemorabilă, orb și analfabet, care povestește neîntrerupt istorisiri ce se petrec în țări și timpuri complet necunoscute lui. Fenomenul a atras la fața locului expediții de antropologi și parapsihologi: s-a stabilit că multe romane publicate de autori celebri fuseseră recitate cuvânt cu cuvânt de vocea răgușită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pudreze, a fumat două țigări, a băgat un deget pe gât și-a dat afară felia de tort cu frișcă, aproape intactă, refolosibilă ș-aia, s-a șters la gură plină de speranță, lăsând pentru masa de adio de sâmbătă istorisirea pe îndelete a altora dintre amorurile ei nefericite, trăgând spre tragic. - Lacrimi, bătăi pe umăr, îmbrățișări, dar și bucuria de pudel parfumat și frezat care se poate tăvăli într-o balegă destul de caldă și îmbietoare. Viață adevărată! - Da... O să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Aici s-ar putea să aveți dreptate, pe Leonard Bîlbîie l-a carn furat imaginația. A pierdut contactul cu realitatea, cum s-ar spune..." De parcă nici n-ar fi observat pasul pe care îl făcuse Mihai Mihail, Șerban Pangratty continuă istorisirea evenimentelor. Nu fusese chiar foarte sincer atunci cînd declarase că a amînat cumva povestea din motive emoționale. Emoționat n-a fost niciodată, nici cînd Bîlbîie l-a adus pe Radul Popianu, un ins aproape sfîrșit, dacă nu alcoolic, atunci măcinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl încercase în acele clipe. Poate nici nu era prea bine spus "consecință", mai exact ar fi fost "prelungire", chiar așa, o prelungire firească a sentimentului, o continuare normală din impalpabil în palpabil a îngrozitorului sentiment pe care îl crease istorisirea lui Radul Popianu despre noutățile introduse în Vladia de către Comitetul de Acțiune al colonelului Stoicescu. "Nu știu dacă răposatul Bîlbîie a făcut bine, acum că nu mai este nu vom ajunge să-l vorbim de rău, dar avînd în vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adevărat să rezolve probleme geografice complexe, mai ales dacă ținem cont că nici unui polinezian nu i-ar fi putut trece prin minte că pământul ar putea fi rotund și, astfel, puțin după aceea, Miti Matái hotărî să-și reia firul istorisirii, care era singurul lucru care îi interesa cu adevarat. —Tovărășii mei au început să moară de foame și de frig și când spre dimineață a apărut în fața noastră o uriașă insula albă, am inceput sa strigam de bucurie, crezând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
stăpâneai puhoiul de lacrimi, care ar fi izbucnit din clipă în clipă. Cele două fete îți mai alină durerea, una din ele îți povestește un basm cu pajuri și cu zmei, iar tu rămâi în continuare îngândurată, dar asculți totuși istorisirea ei. Frământarea ta sufletească, grija pentru mine, fiul plecat de mult timp, se regăsesc în tăcerea și gesturile tale: scapi fusul, el se deșiră, dar nu-l ridici. Copilele te privesc cu tristețe și apoi fără nici o îndoială alergi la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cunoașterea în profunzime a celor de lângă tine și, în fapt, cunoașterea de sine. Am ascultat cu răsuflarea tăiată istoriile celor pe care i-am întâlnit, le-am visat visele și m-am recunoscut în fiecare dintre ele. De multe ori, istorisirile lor derulau la rândul lor alte povești... Și tot așa, din poveste în poveste, mă regăseam deodată subtil în istoria inițială care nu era alta decât povestea mea. În prima zi, am întâlnit un om foarte trist ce-și petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
simțea în momentul de față mai apropiată decât familia lui cea zgomotoasă. Deși chipul Lalei abia și-l amintea, doar că o simțea mai aproape..., dar nu atât de vie precum Lucreția, pe care n-o văzuse. Toate lamentările și istorisirile străbunicului locuiau acum neadumbrite în capul lui, ca și cum acea parte de mult îngropată a memoriei îl împingea deodată cu forță către suprafață și se suprapunea peste straturile recente. Faza 7. Lumina ce se închide De câteva zile, verișoara lui, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
exprimare cât mai nefiresc. Artificialitatea stridentă a scrisului său distrage însă atenția cititorilor de la sensul textului, în maniera în care costumul mov și cravata portocalie ale unui conferențiar produc rumoare în sală și perturbă audierea conferinței. Iată cam cum decurge istorisirea: „Încremenirea - surdă. Aleargă. Simultan, din toate direcțiile. Înlăuntru, din toate direcțiile. Afara sorbindu-se cu cer cu tot. Cercuri largi. Vârtej. Cercuri. Vârtej. — Ce cauți? Ce cauți? Alergarea - crescând. Din toate direcțiile. Cercuri mici. Vârtej. Cercuri. Vârtej. Înlăuntru. Cu afara
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
române. ‹ Scris la persoana întâi, din perspectiva unui bărbat bogat și aventuros, romanul recent apărut este o poveste de dragoste plină de agramatisme ca o stradă (din România) de gropi. Chiar dacă treci cu vederea romantismul, nu naiv, ci pueril al istorisirii, chiar dacă te străduiești să privești cu simpatie sau măcar cu înțelegere modul kitsch în care este reprezentată ideea de dragoste, tot nu poți să înaintezi cu lectura pentru că te poticnești la tot pasul în greșeli de exprimare. Iată, ca exemplu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
întâmplat unor cunoscuți de-ai lui, cum s-au îmbătat sau cum s-au certat cu un șef, cum au furat sau cum au ajuns să facă parte din trupa unui teatru de amatori. George Costin nu se întreabă dacă istorisirile lui interesează pe cineva. Impetuos, dezinvolt, el intră în tot felul de amănunte lipsite de semnificație, convins că cititorii mor de curiozitate să le afle. Nu mor. Iar dacă totuși mor, mor de plictiseală. Multe dintre povestiri par produsul indiscreției
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Dâmbovița și la apa Sucevei (Moldopress, Pașcani, 2006), se referă la perioada 1961-1973 și ne face cunoscute, îndeosebi, succesele la femei repurtate de autor. Modul cum el își reprezintă dragostea este naiv narcisist și, uneori, pueril, aducând aminte de stilul istorisirilor vânătorești. Totuși, însemnările cu acest subiect sunt, în general, pitorești și inofensive. Există însă și însemnări despre scriitori surprinzătoare prin rea-credință și inadecvare. Iată cum este evocat Nichita Stănescu, intrând, în seara zilei de 3 aprilie 1963, în redacția revistei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lui Morminiu curg trei globule roșii și două albe, absorbite imediat de instalația de recuperare a pierderilor fiziologice, apare, salvator Piți piți, înarmat cu un ștrecher de ultimă generație. Și așa mai departe. Copiii nesupravegheați de maturi improvizează adeseori asemenea istorisiri fără sfârșit, unele mai năstrușnice decât romanul lui Costi Gurgu. Dar nu le publică. Și nici nu se consideră scriitori. Mania comparat ´ iei Ioan Hada crede în mod greșit că un poet are obligația să compare mereu ceva cu altceva
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
În plus, relatarea este frecvent întreruptă de citate din Biblie, cu care romanul ar trebui, probabil, în intenția autorului, să intre în rezonanță. Din cauza acestui proteism arbitrar, nu se înțelege mai nimic. Pasajele licențioase, chiar dacă atrag atenția cititorului, nu fac istorisirea inteligibilă: „Trenul nu-i aglomerat. Îi reîntâlnesc pe Pluto, pe Burcă și Nan. Duhnesc a băutură și au chef de arțag. [...] Neavând succes să se-ncaiere cu necunoscuți, se iau de mine. Ce-i, Didelule, mă-ta te-a făcut
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Botoșani, 2002). Nu este vorba de fabule, pentru că lipsește umorul reprezentării animaliere sau vegetale a atitudinilor omenești. Autorul nu face decât să se complice inutil, scriind „leuștean“ în loc de „Popescu“ și „pătrunjel“ în loc de „Ionescu“. Din acest efort de falsă cifrare rezultă istorisiri întortocheate și anoste: ,,— Pătrunjele, degeaba te zbați. Nu te pricepi să înhami un armăsar ca mine. Dar să ne trezim puțin. Precum spui, leuștene. Prietene, să-i dai o mână de ajutor mărarului! Ce-mi este dat să aud! Eu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Radu (Alpha, Buzău, 2000) este scris la persoana întâi, din perspectiva unei fete de la țară, Silvana, care își povestește viața. Ea își deplânge soarta nefericită. Noi, cititorii, o compătimim sincer, dar nu înțelegem ce legătură are lamentația ei cu literatura. Istorisirea începe, bineînțeles, cu anii copilăriei. Ca într-un film indian melodramatic, Silvana, un copil fără tată, se cuibărește la pieptul mamei ei, o țărancă săracă și aspră, cerșindu-i zadarnic puțină afecțiune. Într-o curte vecină se plimbă arogant personajul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
despre altceva decât despre șantier. Autorul descrie viața de familie a unor personaje, relațiile lor extraconjugale, reacțiile la moartea unor oameni apropiați etc., dar în aceeași manieră simplist-realistă care era pe vremuri pe placul activiștilor de partid. Chiar și când istorisirea ajunge la perioada de după 1989, stilul - expresie a suficienței și a unei operativități de om de șantier - se păstrează. De unde și proverbul: regimurile trec, stilurile rămân. P.S. Pe coperta a IV-a, o grațioasă inepție semnată de Henri Zalis: „Impulsul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
utili, / zvonind că înrăiții robotitori / îi poartă, marelui porc, ranchiună, / pretinzând că osânza măririi sale e proprietate comună.“ (Interes) O fabulă care merită numele de fabulă, oricât de fantezistă sau chiar excentrică ar fi, are o anumită coerență, este o istorisire cu o morală la urmă. „Fabulele“ lui Ioan Voaideș seamănă mai curând cu un delir verbal. În turbulentul flux de cuvinte identificăm din când în când și unele sclipiri, dar ele dispar repede, absorbite de vârtejuri semantice întunecate. Practic, autorul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
rugînd-o să-i pună la uscat În cuptorul golit de pîine foile de tutun și hainele ude. Apoi, nană, io gîndesc că dumneta ai călcat, Doamne feri, Într-o urmă blăstămată de strîgă, i-a spus gazda după ce a ascultat istorisirea călătoarei. — Zău, nănucă dragă, doară n-am fost pățîtă una ca asta! — Ba drept așe ai pățît că, ia, fă bine și șezi aci la căl dură, lîngă cuptor, că ți-oi spune ce mi s-o arătat odată și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]