350 matches
-
insista în continuare asupra primului stadiu. Avem un motiv în plus să procedăm astfel și în faptul că dimensiunea etică a istoriei ca Geschichte este ilustrată în principal de Droysen, ceea ce ne oferă prilejul de a face o comparație între istorismul lui și cel al lui Dilthey, evidențiind totodată relația celor doi cu filozofia kantiană. Mai întâi observăm că Schnädelbach echivalează primul stadiu al istorismului cu ceea ce Droysen numea Historik (vezi II, nota 1). Istoria este chemată să se substituie rațiunii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este ilustrată în principal de Droysen, ceea ce ne oferă prilejul de a face o comparație între istorismul lui și cel al lui Dilthey, evidențiind totodată relația celor doi cu filozofia kantiană. Mai întâi observăm că Schnädelbach echivalează primul stadiu al istorismului cu ceea ce Droysen numea Historik (vezi II, nota 1). Istoria este chemată să se substituie rațiunii, devenite insuficiente. Acest imperativ e subliniat de Droysen, care afirmă răspicat: "Etica și istoria (Historik) sunt, într-un fel, coordonatele. Fiindcă istoria (Geschichte) generează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
afirmațiile noastre anterioare: la Droysen istoria (Geschichte) capătă "un dublu sens", fiind deopotrivă categorie și definire a naturii subiectului cunoașterii, ceea ce are ca rezultat "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei"37. Cel de-al doilea stadiu al istorismului, relativismul istoric, este pus de Schnädelbach tocmai pe seama acestei relativizări a apriorismului kantian. Consecința faptului că "apriorismul cunoașterii istoriei este integrat el însuși în procesul istoric" este o intensificare extremă a tendinței istoriste, ceea ce face ca relativismul sau perspectivismul să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în forța normativă a faptelor istorice ori este de rea-credință, ori pune în joc, fără să bage de seamă, propriile-i reprezentări subiective despre valoare, travestindu-le într-un veșmânt științific", spunea Max Weber 40. Acest al doilea stadiu al istorismului este "un rezultat al iluminismului istorist" și a fost înfățișat de Nietzsche "sub forma experienței nihilismului": toate valorile obiective ce păreau să călăuzească științele spiritului, se dovedesc tocmai prin critica istorică "un nihil și niște ipostazieri ale valorizărilor subiective." Această
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
iluminismului istorist" și a fost înfățișat de Nietzsche "sub forma experienței nihilismului": toate valorile obiective ce păreau să călăuzească științele spiritului, se dovedesc tocmai prin critica istorică "un nihil și niște ipostazieri ale valorizărilor subiective." Această experiență constituie fundamentul "crizei istorismului", care este în realitate o "criză de identitate a conștiinței istorice înseși"41. Încă din 1874, Nietzsche declarase ca o necesitate vitală "ruperea de istorie". În numele unei frenetice filozofii a vieții, el denunța "boala istorică"42. Apoi, criza istorismului s-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
crizei istorismului", care este în realitate o "criză de identitate a conștiinței istorice înseși"41. Încă din 1874, Nietzsche declarase ca o necesitate vitală "ruperea de istorie". În numele unei frenetice filozofii a vieții, el denunța "boala istorică"42. Apoi, criza istorismului s-a amplificat treptat, o dată cu avântul naturalismului și constrângerile scientismului. Aceste tendințe "au detronat istoria (Geschichte) ca forță conducătoare în plan cultural". Locul ei precizează Schnädelbach a fost luat de Leben, Evolution, Werte și Sein43. e) Concluzii pe marginea istoricului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
s-a amplificat treptat, o dată cu avântul naturalismului și constrângerile scientismului. Aceste tendințe "au detronat istoria (Geschichte) ca forță conducătoare în plan cultural". Locul ei precizează Schnädelbach a fost luat de Leben, Evolution, Werte și Sein43. e) Concluzii pe marginea istoricului istorismului Nu am desprins aceste concluzii pe măsură ce ele au apărut în expunerea anterioară, ci am preferat să le adunăm la un loc, pentru a le prezenta acum coerent și a avea o imagine globală asupra consecințelor istorismului. Abia după aceea vom
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Concluzii pe marginea istoricului istorismului Nu am desprins aceste concluzii pe măsură ce ele au apărut în expunerea anterioară, ci am preferat să le adunăm la un loc, pentru a le prezenta acum coerent și a avea o imagine globală asupra consecințelor istorismului. Abia după aceea vom avansa spre miezul problematicii care ne interesează. Așadar, ce relevă în fond istoricul istorismului? Am văzut că istorismul înseamnă un refuz al universalului, sau așa cum spunea Vianu, istorismul nu mai caută "ceea ce este comun și universal
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
am preferat să le adunăm la un loc, pentru a le prezenta acum coerent și a avea o imagine globală asupra consecințelor istorismului. Abia după aceea vom avansa spre miezul problematicii care ne interesează. Așadar, ce relevă în fond istoricul istorismului? Am văzut că istorismul înseamnă un refuz al universalului, sau așa cum spunea Vianu, istorismul nu mai caută "ceea ce este comun și universal în lucruri", ci "ceea ce este în ele unic și incomparabil"44. Coborîrea din atemporalitatea unei raționalități imuabile și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
adunăm la un loc, pentru a le prezenta acum coerent și a avea o imagine globală asupra consecințelor istorismului. Abia după aceea vom avansa spre miezul problematicii care ne interesează. Așadar, ce relevă în fond istoricul istorismului? Am văzut că istorismul înseamnă un refuz al universalului, sau așa cum spunea Vianu, istorismul nu mai caută "ceea ce este comun și universal în lucruri", ci "ceea ce este în ele unic și incomparabil"44. Coborîrea din atemporalitatea unei raționalități imuabile și universale a reprezentat de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și a avea o imagine globală asupra consecințelor istorismului. Abia după aceea vom avansa spre miezul problematicii care ne interesează. Așadar, ce relevă în fond istoricul istorismului? Am văzut că istorismul înseamnă un refuz al universalului, sau așa cum spunea Vianu, istorismul nu mai caută "ceea ce este comun și universal în lucruri", ci "ceea ce este în ele unic și incomparabil"44. Coborîrea din atemporalitatea unei raționalități imuabile și universale a reprezentat de fapt descinderea în planul unei temporalități individuale, fluctuante în manifestări
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Weltanschauungslehre. În același timp, tăgăduirea existenței unei rațiuni superioare, a spiritului absolut care se întrupează în istorie și o călăuzește din exterior, în virtutea unei imanențe a gândirii, a reprezentat un puternic atac la adresa supraistorismului (în ce măsură acesta poate fi detașat de istorism vom vedea mai jos), ceea ce a avut însă drept rezultat abandonarea unui ideal major: deplina inteligibilitate a faptelor istorice interpretate prin grila raționalismului hegelian. Dacă există o rațiune în istorie, aceasta e imanentă, iar noi urmează s-o descoperim, astfel încât
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Or, astfel de criterii de excelență care funcționează ca niște invariante atemporale sunt refuzate cu fermitate de relativismul radical, ce nu acceptă nici o condiție cu caracter supraparadigmatic (vezi și II, 2Bf). Mircea Florian surprinde foarte bine dilema în care ajunsese istorismul: pe de o parte, acesta "paralizează acțiunea prezentului, fiindcă el ne arată că și străduința noastră, pe care o luăm în serios și o credem durabilă, este tot atât de provizorie și de lovită de caducitate ca și celelalte produse culturale ale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
el ne învață că fiecare moment are sarcinile sale și că întreaga cultură este încercarea de a traduce în faptă aceste sarcini" (s.n.)48. S-a ajuns astfel la o criză de identitate a conștiinței istorice și, implicit, la criza istorismului. Ceea ce a urmat a fost o evoluție spre Lebensphilosophie, spre axiologie și ontologie. Dar și adăugăm noi, anticipând discuția ce va urma spre "critica rațiunii istorice". O asemenea evoluție, credem noi, ar fi greu, dacă nu chiar imposibil de conceput
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o evoluție spre Lebensphilosophie, spre axiologie și ontologie. Dar și adăugăm noi, anticipând discuția ce va urma spre "critica rațiunii istorice". O asemenea evoluție, credem noi, ar fi greu, dacă nu chiar imposibil de conceput în absența deschiderilor promovate de istorism. Ținem să adăugăm această concluzie într-un dublu scop: pe de o parte, pentru a putea trece la viziunea lui Dilthey, după ce am conturat contextul istoric și istorist în care el și-a dezvoltat ideile, iar pe de altă parte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
epocile istorice drept "stadii ale cunoașterii de sine, ale cunoașterii lumii și ale cunoașterii de Dumnezeu", iar istoria (Geschichte) "o cunoaștere de sine a umanității, siguranța și conștiința ei de sine"50. 2. Viziunea istoristă asupra filozofiei În momentul apariției istorismului se consacraseră două perspective asupra evoluției istorice a gândirii filozofice. Prima se conturase pe baza proiectelor lui Descartes și Kant. Ea avea o vocație reformatoare, viza întemeierea filozofiei ca știință și împingea într-un fel de preistorie a filozofiei tot
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Așa cum reiese din cele spuse, această viziune diltheyeană constituie un autentic moment de ruptură atât în raport cu perspectiva reformatoare a hiatusului (aparent) definitiv, cât și în raport cu perspectiva supraistoristă, universalistă, a continuității. Chiar și din această scurtă expunere se poate observa că istorismul și, mai cu seamă, încercările de a depăși impasul acestuia au relansat dezbaterea cu privire la o serie de idei precum unitatea și/sau diversitatea istoriei în general și a (istoriei) filozofiei în special, continuitatea și/sau discontinuitatea demersului filozofic, progres sau
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
general și a (istoriei) filozofiei în special, continuitatea și/sau discontinuitatea demersului filozofic, progres sau stagnare, imanența epocilor, evanescența acestora 53 etc. De aceea credem că înainte de a vorbi despre Dilthey, se cade să discutăm mai pe larg despre poziția istorismului și a supraistorismului în legătură cu aceste idei, pentru ca apoi să vedem în cunoștință de cauză unde se situează autorul supus analizei. A) Istorism și supraistorism a) Continuitate și discontinuitate "Ceea ce mă învață experiența în anumite circumstanțe trebuie să mă învețe oricând
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
De aceea credem că înainte de a vorbi despre Dilthey, se cade să discutăm mai pe larg despre poziția istorismului și a supraistorismului în legătură cu aceste idei, pentru ca apoi să vedem în cunoștință de cauză unde se situează autorul supus analizei. A) Istorism și supraistorism a) Continuitate și discontinuitate "Ceea ce mă învață experiența în anumite circumstanțe trebuie să mă învețe oricând și tot așa trebuie să-l învețe pe oricine, iar valabilitatea acesteia nu se limitează la subiect sau la starea lui din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să mă învețe oricând și tot așa trebuie să-l învețe pe oricine, iar valabilitatea acesteia nu se limitează la subiect sau la starea lui din momentul respectiv", susținea Kant în Prolegomena...54, referându-se la condițiile de posibilitate a experienței. Istorismul relativizează însă acest cadru transcendental al cunoașterii. "Jede Epoche ist unmittelbar zu Gott", spune Ranke, în timp ce Wundt arată că orice epocă istorică "a devenit cu necesitate așa, și nu altfel". Comentând aceste afirmații, M. Florian vorbește chiar în spiritul lui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
va fi deci supraistoric" (s.n.)55. Altfel spus, ea are propriu-i spirit (Zeitgeist) și se derulează în virtutea acestuia, fără a se subordona unui Spirit absolut, cum se întâmplă la Hegel. Cele înfățișate până acum creează într-adevăr impresia că istorismul (atașat de ideea unicității temporale sau valorice vezi I, nota 45) susține discontinuitatea. Logica noastră, cu operațiile ei antinomice, ne-ar determina atunci să-i atribuim numai supraistorismului ideea continuității. De altfel, am precizat și în capitolul anterior că această
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
niște simple deveniri singulare, care se consumă în cadrul unuia și aceluiași moment istoric, ca să zicem așa "cu circuit închis" -, cât mai cu seamă o evoluție în diacronie, ce străbate epocile, dincolo de diferențele lor specifice. Atunci, de vreme ce nu ignoră evoluția diacronică, istorismul recunoaște implicit și o anumită continuitate. Vom arăta mai jos despre ce fel de continuitate este vorba. Fiindcă încercăm să procedăm inductiv, analizând mai întâi ca și Dilthey datele "empirice", ne mulțumim deocamdată să avansăm doar conceptul de continuitate paradigmatică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un sens conceptual, pe care noi îl atribuim istoriei ca Historik? Răspunsul la această întrebare l-am anticipat deja când am arătat că Droysen pornește de la "cunoașterea obiectului", iar nu de la "obiectul cunoașterii", ceea ce îl plasează pe acest reprezentant al istorismului în apropierea transcendentalismului kantian. (De altfel, către finalul capitolului după ce vom fi luat în dezbatere și alte aspecte, spre a surprinde nuanțele unei asemenea problematici -, vom căuta să răspundem pe larg la întrebarea anterioară.) Pentru Droysen, ideea de continuitate înseamnă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
recuzate, se impune o reorientare spre filozofia istoriei, "defăimată anterior". Desigur, în condițiile date, aceasta "nu mai poate fi de tipul speculației hegeliene asupra istoriei". Acum intră în scenă Dilthey, o dată cu care "filozofia istoriei devine critica rațiunii istorice"70. B) Istorismul lui Dilthey a) Relativizarea apriorismului kantian În subcapitolul precedent am văzut că Riedel vorbește despre faptul că Droysen "s-a văzut obligat să renunțe la unitatea rațiunii". Este timpul să adăugăm că mai nimerit ar fi fost ca Riedel să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înseamnă că el ar ceda unor tentații supraistoriste, deoarece o distanțare de universalismul hegelian se poate înfăptui chiar printr-o relativizare a cadrelor a priori, și nu neapărat prin negarea existenței acestora. În sensul existenței unei coordonate apriorice la nivelul istorismului în general ne îndrumă și Schnädelbach atunci când, referindu-se la Droysen, vorbește așa cum am văzut despre "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei" (s.n.). Modul în care comentatorul explică această aparentă "ciudățenie" și "eroare de construcție" este valabil
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]