720 matches
-
să mă așez să aștept 5-10 minute să-mă linștesc. Odată eram cu Shakka în grădina și am simțit că-mi vine criză și m-am grăbit să mă duc în apartamentul meu care este la etaj. M-am așezat istovit pe un fotoliu și respirăm adânc ca să-mi revin. Shakka a început să plângă și mi-a sărit în brațe și a început să mă lîngă... Așa săruta ea! Într-o seară, pe când Shakka avea ceva mai puțin de un
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
Mă crezi? Sunt sufletu-ți pereche în muguri a-ncolțit E primăvară-n noi, răsare un firicel de nostalgie?... În vis, sub pleoape eu te pierd, te caut în iluzii, Mă amăgești, povestea-i un trecut, în amintire-o țin; Că istoviți zburăm, când ceru-i roșu și îmi faci aluzii; Te aștept să vii la mine, și tu mă uiți, suspin!... Sunt singură cu mine, și când nu ești, te strig... Te rog însingurată, rămâi, privirea mi-o înfig;... Și am
UN FIRICEL... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349874_a_351203]
-
militar trecut prin lagărele siberiene și apoi prin penitenciarele României comuniste a experiat nu numai puterea de rezistență pe care rugăciunea o dă celui întemnițat, dar a trăit fericirea unei rugăciuni făcute în suferință, când ciomegele gardienilor curgeau pe trupul istovit fără însă ca acesta să le simtă. Salvat de rugăciune și de dangătul clopotelor ce a pătruns prin pereții celulei în care era zidit de viu, Nicolae Cojocaru, un ofițer român ce cunoscuse rigorile Vorkutei siberiene, de data aceasta aflat
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
omului de om, cu indivizi ca ”actori figuranți / într-o mitologie locală”, ce-și joacă, parcă, ultimul rol ”într-o lume a umilinței”. În această lume străină, nici omul de zăpadă nu mai este cum era cândva, ci a ieșit ”istovit de tristețe” Și, vorba latinilor, ”Medicus curat, natura sanat”, adică... medicul îngrijește, natura însănătoșește! Peste întreg tabloul dezolant tot noaptea albă a iernii mai poate face lumină, mai poate curăți, însănătoși, ca lectura unui psalm: Noaptea coboară albă/ precum o
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350097_a_351426]
-
Acasa > Cultural > Modele > MAIA MORGENSTERN. UN CEVA CARE SUBLINIAZĂ NOBLEȚEA... Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului N-ar trebui ca frumusețea să istovească ochii, oricât timp ar fi privită, n-ar trebui să cadă cadența inimii, oricâtă plăcere ar exalta-o, n-ar trebui să se lase obloanele peste minte, oricâtă inteligență ar încărca-o, n-ar trebui să ajungă niciodată iubirea în
MAIA MORGENSTERN. UN CEVA CARE SUBLINIAZĂ NOBLEŢEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350131_a_351460]
-
au și ei mai sfânt, Ci folosesc verbe cu programare, Înfometându-și setea de mare, Vrerea proprie de floare... Că nu știu cum un cuvânt micuț Numai unu produce ce ai vrut, Ce-ai cuvântat și ce-ai gândit, De n-ai istovit el s-a împlinit, Programând și adn-u și minte, Chiar prostindu-te-n cuvinte, Nici ADN-ul nu va sta cuminte.. Cum tu cuvintele ști să-ți cuprinzi Ți-este susținerea prin care tinzi, Ce nu este drept la copiii
CÂND NU TE ÎNCREZI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365978_a_367307]
-
îndrăgit mulțimile care se țineau de El, scrie Radu Botiș: „Milă Îmi este de mulțime, că sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n-au ce să mănânce. Și de-i voi slobozi flămânzi la casa lor, se vor istovi pe drum, că unii din ei au venit de departe” (Marcu 8, 2-3). Însă Cuvântul Lui devenea Lege. Mulțimile se apropiau de El prin puterea sfințeniei care se câștigă prin două mari virtuți: dragoastea și înfrățirea.Din Învățăturile lui Hristos
DIN SUFLET PRIN CUVÂNT,GINDURI DESPRE CARTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365096_a_366425]
-
draperia peste șoapta sânilor tăi cu care-mi liniștești visele de pe noptiera inimii. * Dacă eram apă îmi așezam izvorul sub obrazul tălpii, ca iarba să-mi șteargă lacrima cu buzele. * Îmi trec o mână prin părul copacilor. Parcă sunt eu istovit de tusea toamnei. * Te-am luat în brațe și m-am privit. Era Pieta lui Michelangelo. * Trupul mi se copilărea sub pardesiul privirii tale albastre. Oasele vântului învățau să cânte dimineața mahmură de bătrânețe. George Baciu Referință Bibliografică: GÂNDURI DE
GÂNDURI DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364918_a_366247]
-
cerul de cleștar brodând speranță... Îndrăznește! Țiuie timpul răsucit sub tălpile-ți feciorelnice Pădurile se-adună sa-ți cânte Din foi subțiri de mesteacăn și-alun Brândușe violete te-așteaptă pe cărări de munte Să ți se-aștearnă coroană Vino! Istovită de soare, mă-ntind pe câmpul de smarald Cu brațele în cruce, în galbenul de miere Ca-n patul unui râu.... Te-aștept! Armonia contrariilor Un clarobscur liliachiu mânjit cu mangal Înrămează impozant infinitul În vreme ce Armonia și Entropia își dau
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
când și-mbălsămez întruna gând de gând spre-a le-ngropa apoi în poezie. Tot mai străin, speriat și resemnat cărarea cea din urmă o străbat. Eram pe culme Eram pe culme și priveam vrăjit în jurul meu,uitând că-s istovit de-atât urcuș pe cărărui abrupte, julit de stânci și înțepat de spini și sfâșiat de vulturii haini care doreau din mine să se-nfrupte. Eram pe culme și-am văzut în zări un munte mai înalt,fără cărări, ce
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
slobozit ca din strâmtori, am fugit cu-a vieții valuri, de minciuni și dictatori. Și așa trecând prin vremuri, eu acasă des mă-ntorc, chiar și-n suflet în adâncuri, mai trăiesc, rămas pe loc. Dar în țara mea iubită, istovită de-ncercări, s-au născut ca din ispită, oameni seci de cugetări. Au vândut un rai de țară, ca pe-un petic de pământ, mulți străini ce se înșiră , umilesc și graiu-ți sfânt. Vechea dragoste de țară, doar în slove
VREŢI SĂ APUNĂ ÎN TĂCERE?!.. de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365618_a_366947]
-
mai potolește-o apă și nu te răzbuna. Tu ,care ai grijă ca-n iureșul mișcării să nu simțim rotații, să fie somnul lin, mai iartă-ne o dată, alungă din blesteme, pentru răule ce-l facem și că te-am istovit. Mai dă-ne încă hrană, mai potolește setea, mai dă o șansă vieții, mai ține-ne ... Și-atunci când fiecare, în clipa despărțirii, îți lasă trupul rece să-l ții în casa ta, eliberează-i duhul și lasa-l ca să zboare
PĂMÂNTUL , FRATE BUN de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361678_a_363007]
-
să mă așez să aștept 5-10 minute să-mă linștesc. Odată eram cu Shakka în grădina și am simțit că-mi vine criză și m-am grăbit să mă duc în apartamentul meu care este la etaj. M-am așezat istovit pe un fotoliu și respirăm adânc ca să-mi revin. Shakka a început să plângă și mi-a sărit în brațe și a început să mă lîngă... Așa săruta ea! Într-o seară, pe când Shakka avea ceva mai puțin de un
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
format electronic. Copil fiind, ori adolescent, citeam călare, citeam în căruța care troncănea alene pe-nserate; mai târziu - în troleibuz, în tren, sau flanând pe aleile Cișmigiului. Chiar și în somn visam că citesc. Mă umpleam de realitatea din preajmă. Mă istoveau dragostele din podul cu fân de deasupra grajdului (înțelegi, desigur, că mă refer la o parte din tinerețea mea!). Cititul din marea carte a vieții mă înnebunea, deopotrivă cu buchisitul cărților. Citeam de toate și înțelegeam mai nimic. La pășune
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
ce poartă-n ea, în chip de minereu sufletul meu. Nu vreau să vii Nu vreau să vii. Nimic din ce reții, în iarna de acum nu vei găsi. Vei regreta și vei pleca grăbită văzând că viața mea e istovită de vremea ce-a trecut. Nu vreau să vii să te-nfiori că-n anii mei târzii numai regrete și melancolii ai să găsești, că trista mea ursită arată ca o floare ofilită. Nu vreau să vii, păstrează-mă în amintiri
SUFLETUL MEU NU VREAU SĂ VII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352102_a_353431]
-
de bucăți împrăștiată. Cum să mă mai așez în genunchi când genunchii mi-au fost retezați? Și cum să te mai nasc când nu mai am trup, când mierea și laptele milei mi-au secătuit sânul de tot și-am istovit, am istovit... Dragă Singurătate, tu faci zidurile toate să dispară și mă duci în locuri fără memorie... Sunt una cu tine până și-n gând. Degeaba te-am dat afară pe ușă te-ai strecurat înapoi ca o pisică. Ție
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
împrăștiată. Cum să mă mai așez în genunchi când genunchii mi-au fost retezați? Și cum să te mai nasc când nu mai am trup, când mierea și laptele milei mi-au secătuit sânul de tot și-am istovit, am istovit... Dragă Singurătate, tu faci zidurile toate să dispară și mă duci în locuri fără memorie... Sunt una cu tine până și-n gând. Degeaba te-am dat afară pe ușă te-ai strecurat înapoi ca o pisică. Ție îți pun
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
pe sat... MOTTO: „Pisica blândă zgârie rău!” (Proverb românesc) ... s-a supărat domnul prim-ministru. S-a supărat rău de tot pe cei care stau „cu mâinile încrucișate”. Bine că nu s-a supărat pe cei care dau din mâini, istovind la lopată, spărgând zăpada înghețată ce depășește incredibila înălțime de circa șase metri. S-a supărat, chipurile, pe cele aproximativ șaptezeci de victime ale unei ierni cum de mult n-a mai fost. Ei stau „cu mâinile încrucișate” pe piept
CA VĂCARUL PE SAT de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356303_a_357632]
-
în rai: nu numai pentru sărăcia lui, ci mai ales pentru aceste virtuți ale lui cu totul dumnezeiești. Lazăr nu voia decât să nu moară de foame, atât. Văduva din Evanghelie striga la bogat, dar Lazăr tăcea. Fața lui era istovită de durere, de boală, de foame, dar el tăcea și răbda. Stătea acolo, la poartă, liniștit, resemnat și desigur, se ruga - altfel n-ar fi putut răbda grozava lui suferință. Nu hulea, nu judeca, nu cârtea. Alții ar fi zis
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
privesc nepoțelul îl iau pe genunchi împletesc povești nu mă crede nici eu adevărul se disipează cu timpul spun povești fantastice din podul ochilor e numai o aruncătura de băț până la cer poveștile în steiuri de busuioc se reincarnează buzele (istovite până și de un mic surâs) pentru o ruga și poate EL se va aplecă (foto-pictura pe pânză în ulei realizată de fiica mea Ioana) Referință Bibliografica: Povară clipelor ninse / Maria Ileana Belean : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 244
POVARA CLIPELOR NINSE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355987_a_357316]
-
și se apuca de scris. Când se trezea, Aurora era primul critic al celor mai proaspete fraze din “Moromeții”. A moșit facerea cărții, care a fost, într-un fel, și copilul ei. Singurul pe care l-au avut împreună. Erau istoviți unul de altul, dar niciodată plictisiți. În primăvara lui ‘55, s-au căsătorit la Sfatul Popular. Singuri, pe fugă, fără vreo floare sau vreun pahar de șampanie. Aurora spune despre el că era un amant perfect și un soț excesiv de
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
lipsit de vlaga și, cu ultimele puteri,s e izbea de geamuri, hotărât să iasă în lumea ce ii fusese închisă între patru pereți, nici eu nu știu cum...M-am apropiat...nu mai avea nici puterea să fugă...era atât de istovit, încât a acceptat să îl cuprind în palme...I-am simțit inimioara cum îi bătea atât de tare, încât mi-era și frica să nu-i spargă pieptul...L-am ținut în palme, alintat, ocrotit, mângâiat, până s-a liniștit
...DE UNDE VINE FERICIREA... de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355481_a_356810]
-
25 noiembrie 1888, p.1, face pledoarie pentru sprijinirea ioconarilor din partea Ministerului Culturii. Alexandru Vlahuță în poezia “La icoană “ ilustrează viața chinuită de muncă a femeii de la țară care, după atâta istovire, pleacă pe jos cu copilul în brațe care istovit de atâta drum a murit.Femeia nebună de durere, observă această nenorocire chiar în fața icoanei sfinte. Era, deja, nebună și blestema icoana. Mai târziu Ion Pillat în poezia “ Sfârșit de toamnă“ vorbește de icoana ancestrală ce străbate veacurile:” Icoana tăinuită
MOTIVUL ICOANEI ÎN LITERATURĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356171_a_357500]
-
Articolele Autorului Prea mult amar în gândul ăstei zile și-aș vrea să-l șterg cumva, însă nu pot. S-au răsturnat cerneluri peste file, negre cerneluri... Umbre peste tot în haite se adună și îmi mușcă mâinile pale, trupul istovit de statul ăsta-așa chircit în cușcă... Prea mult amar în gândul ce-a-ndrăznit să creadă c-ar putea să evadeze, s-alerge prin fânețe și păduri sau pe tipsia mării să danseze... Scrășnești din dinți când dat ți-e să
AMAR de AURA POPA în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370305_a_371634]
-
Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce suspină cu aeru-i asmatic. Pitită în căsuța ostatică tăcerii, Aștept înfrigurată sublima sărbătoare, Pogoară-ncet Ajunul pe treapta gri a serii, Se
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]