672 matches
-
dragoste. Așa cum scriai în scrisori. — Da. Dragostea mea s-a stins. Când au apărut zorile și s-a făcut puțină lumină în cameră, am privit atentă fața bărbatului care dormea lângă mine. Era chipul unui om în pragul morții. Complet istovit. Chipul unei victime. O victimă prețioasă. Bărbatul meu. Curcubeul meu. Copilul meu. Îmi venea să-l urăsc. Om fără principii. Mi s-a părut apoi un chip de o frumusețe nemaiîntâlnită pe lumea asta. Vibram de emoția dragostei reînviate. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ar face-o. Iar taică-său, croitorul, nu părea să știe că sunt acolo, acest bărbat slab, neras, adus din spate, și mă uitam la el cât de mult aveam poftă în timp ce el punea bolduri, spăla, călca, cu o față istovită și neatent la nimic în jur. Oricum, odată ce intra în casă, Hilda nu mai ieșea. Se cufunda acolo și părea să nu mai aibă absolut nici o treabă pe stradă. Când sunt atâtea fete frumoase în jur la care te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu chipul împietrit, cum parcă ar fi dorit să ne ia la toți capul, și mi-am amintit și de micul dejun dinainte de înmormântare când am ajutat la servit în bucătărie. Bavatsky a fost cel care a făcut cafeaua. Einhorn, istovit însă nu doborât, stătea cu edenul său negru împins pe ceafă și fuma - fără să-mi adreseze nici un cuvânt, cu excepția câte unui ordin. Dingbat a insistat pe o voce uscată și îngroșată să-l împingă în scaun până în salonul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-i mai aveam ca să cumpărăm pâine și unt de arahide și două sticle de lapte și am cinat. Era după zece și ploua zdravăn. Nu aveam de gând să alerg după un alt marfar în noaptea aceea, eram mult prea istovit. I-am zis: „Hai să găsim un culcuș,“ și el a fost de acord. Am găsit niște vagoane trase pe dreapta, care fuseseră scoase din funcțiune, extrem de vechi, putrezite și umflate de apă, pline de hârtii vechi și paie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
destinație imediat ce le fura, nu se găsea nici o dovadă împotriva lui la el în cameră. În favoarea lui era și faptul că n-arăta deloc ca un escroc, ci doar ca un mexican tânăr, cu umeri înguști, cu mișcări rapide, cumva istovit și inofensiv, care intra și el în librărie, își punea pe nas ochelarii, și se pierdea cu picioarele împleticite prin termodinamică și chimie fizică. Faptul că nu obținea nici o plăcere din furt contribuia grozav la succesul lui. Există o frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ei și îi ridicam în palmă sânul, nu mai era același gen de intimitate în acel hol încărcat de nimicuri luxoase, parțial inventariate de lună, cu bătrânul care fornăia la etaj, vigilent până și în somn. Prin urmare mă simțeam istovit încă înainte de sosirea dimineții galbene și supurânde, cu gerul ei bolnăvicios și dogoarea murdară a sobei dinăuntru din care se prelingea benzina. Nu mă îndoiesc că o există o metodă de a căra tot felul de astfel de lucruri precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-mi spasmodic mâna. Cu ochii închiși, a lăsat spasmul să treacă și apoi s-a culcat din nou, iar eu am ajutat-o să se acopere. Încet încet, medicamentul a fost eliminat din organism și a lăsat-o cu mușchii istoviți , furioasă pe doctor și de asemenea și pe mine. Dar știi bine că n-a promis nimic. Ia nu fii prost, mi-a spus cu răutate. De unde știi că mi-a dat doza care trebuie? Poate o fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
muște, o cameră cafenie cu un cactus uriaș și plin de țepi, care bloca fereastra. Și acolo întâi m-am plimbat de colo până colo, iar apoi m-am așezat și am stat jos în întuneric cu brațul pe masă, istovit. După câteva ore, o amorțeală mi-a cuprins toată partea și umărul, până la os. Muștele mă mușcau, pentru că n-aveam decât o singură mână liberă și nu voiam să îl sperii. Thea a trimis un băiat după cafea, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
eu l-am înjurat cu sete; dar am continuat să-l port pe mână. Din când în când, Thea mă mai înlocuia, dar greutatea era mult prea mare pentru ea și după o oră îl ademeneam înapoi pe brațul meu istovit. În ultima perioadă năucită nu am mai fost în stare să rămân în cameră și am plecat cu el pe stradă unde țipetele cu care era întâmpinat l-au făcut să se foiască. Am intrat cu îndrăzneală la un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Din acea poziție am zărit un om care se ținea și el de pupă, nefericitul. Am strigat la el, fericit, încântat, dar omul avea capul coborât. Am înotat înnebunit în spatele lui să văd ce pățise. Ești lovit? am întrebat. Nu, istovit, a mormăit el. Hai, te ajut eu să sui și după aia îmi dai și mie o mână. Trebuie să încercăm să vedem dacă nu reușim să mai culegem și pe alții. A trebuit să așteptăm până ne-am recăpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
focul trecea în adânc, gheața se topea, dar fiecare undă de apă care urca din adâncul gheții lua și ceva din puterea lui. Ajunsese aproape de Soarele înghețat, dar puterea era pe sfârșite. Triumfătoare, gheața începuse să se strângă în jurul trupului istovit. Și atunci, și-a amintit. Oamenii ceței spuneau ceva, își spuneau ceva unul altuia, înainte de a se destrăma în ceață: că în ultima clipă, Dumnezeu îți trimite scânteia. Și-a amintit și a fost de ajuns: gheața s-a topit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
știam că, dacă stau acolo, am să-L văd din nou. Dacă adorm. Mergeam pe deal, dar somnul nu venea. Nici regele nu venea. Venea, în schimb, odată cu seara, liniștea aceea plină de lacrimi, care sfâșie sufletul și te lasă istovit și gol și plin de groază pe dinăuntru. Așa o fi când mori, îmi spuneam... De atunci nu-L mai văzusem. Dar las' că știu eu ce am de făcut. Unchiu-mio și cu vecinu' Cleopa pleacă mâine din Ierusalim. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aproximativ am fost și eu câteva ceasuri. nevoia de mit O legendă mexicană spune că niște exploratori s-au rătăcit într-o peșteră întunecoasă. Și au continuat să umble chiar când n-au mai văzut nimic. La un moment dat, istoviți, au vrut să renunțe. În clipa aceea, au auzit o voce care le-a spus că au de ales. Dacă vor merge mai departe, vor ieși într-o zi afară din peșteră, dar soarele va fi prea tare pentru ochii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
descoperit. Acesta a străbătut jungla, împreună cu un desenator și cu câțiva însoțitori, afundîndu-se într-o vegetație luxuriantă (țin minte și acum detalii din aventura lui Stephens)... pădurea virgină și perfidă, țipetele maimuțelor și papagalilor, călăuzele tăind cu cuțitul lianele, exploratorii istoviți, crezând din ce în ce mai puțin în șansa lor, când, deodată, sub plantele care barau drumul au descoperit o stelă impunătoare, acoperită cu hieroglife ciudate... apoi altele, ruine aproape devorate de pădure, unele prinse, înlănțuite de rădăcinile și de ramurile arborilor tropicali... Întâmplarea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
adevărat zbir. Și dogmatică pe deasupra. Cînd, în alte clinici, femeilor, mai ales celor tăiate, li se aduc copiii la pat, ea le trimite într-o sală mizerabilă, în niște halate nespălate, să alăpteze "din motive de igienă", că nevastă-mea, istovită cum era, a scăpat băiatul din brațe, noroc că l-a prins pe genunchi. Zău?! ridică Mihai din sprîncene. Să vezi ce le face madam Săteanu gravidelor, mai ales fetelor necăsătorite, care vin cu hemoragii provocări ori accidente -; nu mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
om, și le-ai dus ăleia cu căciulă albă, las' c-o altoiesc eu și pe aia. Ce-s eu în casa asta, măi, ce-s eu?! Din rama icoanei a mai rămas doar latura mai lungă pe care Sultana, istovită, o ține ridicată, gata să lovească iarăși la cel mai mic gest al soțului. Am avut unul bețiv, că-l adunam din șanț, iar acum am parte de-un stricat, că nu-i mai ajung... Ce-ai găsit la putoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
interior, dar care interior?! Necontenit viața are nevoie-n noi / De negre-ngrășăminte, ca planta, de gunoi" îi sună iarăși în minte versurile astea, de Voiculescu, ale căror adevăr și frumusețe, uneori, tot în momente ca acum, ori poate noaptea cînd, istovit, se ridică de la masa pe care stă o nouă lucrare a sa, le simte mînjite prin numai simpla rememorare a lor, de un bărbat ca el. Nu-i adevărat, bîiguie, scuturat de friguri interioare nu-i nevoie de gunoi ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-se în fereastra din mijloc, în timp ce înăuntru, în sala restaurantului, s-a stins orice șoaptă, rămînînd vii doar privirile bolnave de foame și de teamă ale pasagerilor. Lîngă sobă, Dorin șade cu fruntea pe genunchi, fără putere să mai plîngă. Istovită, Letiția dormitează, căutînd mereu să-și acopere picioarele goale cu colțul unei pături. Bătrîna cu ochelari, așezată lîngă soț, uită să mai clatine din cap, dar continuă șirul de oftaturi prelungi. Nina, întinsă, învelită pînă la brîu cu o pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și dinții încleștați în marginea cearșafului. În fereastră, viscolul lovește o dată, cu mai multă putere, zgîlțîind-o. De ce nu exiști cu adevărat, Doamne? scrîșnește Maria, aruncînd o privire spre fereastră să te rog să-l ucizi încet, acolo, în viscol... Apoi, istovită, se acoperă mai bine, continuînd să plîngă, strîngînd în dinți colțul cearșafului. *** Pá-pa, páaa-pa!! izbucnesc copiii fericiți cînd văd în farfuriile din față bucățile de carne de porc fiartă într-un clocot, apoi rumenită pe cărbuni. Tatăl pisează cu vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu coniac. Bea o înghițitură lungă, parcă ar fi apă, apoi lasă sticla pe colțul mesei. "De ce atîta pustiu?!" gîndește cu groază, ajungînd în dormitor. Nici o amintire. Stă stingheră, ca într-un magazin de mobilă, nehotărîtă ce să cumpere. Agale, istovită, se întoarce în sufragerie și se trîntește în fotoliu. Își descalță pantofii, bagă picioarele sub ea, trage pătura din păr de cămilă de pe recamier, se învelește și bea din nou o înghițitură de coniac, păstrînd sticla alături. Și totuși, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de lucruri în Pelham Crescent pe care le-ai putea aduce înapoi sau ai putea închiria o mașină, nu cred că ar încăpea toate în mașina ta. — Vrei să aflu dacă Palmer te mai iubește? am întrebat. Antonia mă privi istovită, ca de la mare distanță, prin nenumărate văluri cenușii de tristețe și resemnare. Nu se poate să mă iubească, altminteri n-ar fi renunțat la mine numai pentru că i-ai tras un pumn în ochi, zise ea. Era adevărat în aparență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
maltratări și Înjosiri din partea militarilor români și germani, chiar și din partea supraveghetorilor lor: „Deși bolnav și prăpădit de pe urma efectelor dramatice pe care șle-am trăitț nu am fost găsit șbunț de internat În spital, cum omenește trebuia, ci «bun de muncă». Istovit, fără un pic de putere fizică, am fost trimis Într-un sat, Georgeni, la muncă. Sub biciu și persecuții, amenințări, Înjurături și apăsări, am muncit două luni - până când autoritățile s-au Îndurat, fiindcă căpătasem prestigiul victimei, să ne trimită acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
fost făcută din materiale mai solide decât plastic și burete. — Ce l-a găsit pe Jeff? am Întrebat eu. Numai ce s-a uitat extrem de bizar la mine și practic a rupt-o la fugă afară din clădire. Rachel arăta istovită; ochii migdalați Îi erau umbriți de cearcăne, dar, ținând cont despre cine era vorba, ele nu-i știrbeau cu nimic frumusețea, dându-i În schimb un aspect al dracului de sexi. Cu toate astea, mișcările pe care le făcea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să se simtă ca o regină. De ce dracu se lăsase îmbrobodită de Gabriel, atât de dragă și de binevoitoare, și acceptase să fie adusă în casa asta? Pentru prima dată în viața ei, Stella se simțea într-adevăr bolnavă și istovită. Trebuia să treacă printr-o neobișnuită stare de slăbiciune, precum aceasta de acum, ca să se teamă într-adevăr de George, să se teamă că ar putea într-adevăr s-o ucidă, desigur printr-un accident. S-ar fi putut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
niște șerpi, oftând și apoi gemând în tumultul asurzitor al apei care curgea. Căldura era binevoitoare cu trupul lui mătăhălos, stăpânit de dureri. În timp ce se bălăcea ușurel în apă, nu putea să nu creadă în forța ei terapeutică. Dar pentru istovita diminuare a celulelor creierului nu exista leac, decât poate un puternic șoc electric care să le scuture bine și să le readune, ca pe niște fise la un joc de cărți. Era atât de obosit și atât de bătrân, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]