207 matches
-
se organizează echipe integrate de dezvoltare în paralel care abordează procesul de creare a noilor produse pe baza conceptului de inginerie concurentă (sau simultană), mai degrabă decît pe baza dezvoltării secvențiale.( Vezi ) Cercetarea, dezvoltarea, designul și proiectarea au loc în iterații concurente. Activitățile creatoare de valoare ale firmei sunt intim legate cu furnizorii și clienții, cu rețelele și comunitățile în care sunt incluse firmele. Procesul de inovare din a cincea generație este un răspuns la nivelurile înalte de risc și incertitudine
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
a fazelor procesului. Fiecare fază a procesului de dezvoltare se termină cu evaluarea riscului și construirea unui prototip care este o versiune de lucru a software-ului. Versiunea completă și finală va fi produsă numai după un număr adecvat de iterații (bucle în spirală). Fiecare prototip este utilizat pentru a determina dacă proiectul trebuie să fie continuat, stopat sau înapoiat la fazele precedente. Modelul în spirală constă, principial, din șase activități-cadru: 1) Comunicarea cu clienții; 2) Planificarea; 3) Analiza riscului; 4
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
loc învățarea din erori, modificarea și sondarea din nou. Modelul de tip spirală este util pentru proiecte care implică elemente de risc ridicat, proiecte mari și complexe. Pentru proiecte cu elemente riscante este benefic să se deruleze o serie de iterații, pentru reducerea riscurilor. Una dintre cele mai frecvent citate scheme ale procesului de inovare, în zona cu expresie în l. germană, este cea dezvoltată de N.Thom (1992) Schema procesului de inovare, propusă de N.Thom (op.cit.), se concentrează pe
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
repulsivă. O abordare alternativă folosește direct sistemul Zaharov-Shabat și următoarea transformare Darboux: care lasă invariant sistemul. Aici, formula 14 este o altă matrice inversabilă, soluție a sistemului Zakharov-Shabat (diferită de formula 15) având paramertul spectral formula 16: Începând cu soluția trivială formula 18, prin iterații succesive, se obțin soluții cu "n" solitoni. Soluțiile sistemului se găsesc printr-o varietate de metode, de exemplu metoda înmumătățirii intervalelor. Ecuația Schrödinger neliniară este invariantă Galilean în următorul sens: Dând o soluție formula 19, o nouă soluție poate fi obținută
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
inginer de design, inginer constructor etc.), realitatea virtuală poate reduce timpul pentru realizarea unor mai bune soluții. • Computer Aided Manufacturing (CAM) Inginerie și analiză interactivă. Astăzi aproape toate aspectele simulării centrale energetice au nevoie de pregătire off-line intensivă, calcule și iterații. Timpul necesar fiecărei iterație poate varia de la o zi până la câteva săptămâni. Este nevoie de anumite unelte pentru o tehnică de colaborare interactivă în care inginerul să determine un proces de gândire dinamic pentru a permite explorarea în timp real
Inginerie virtuală () [Corola-website/Science/319713_a_321042]
-
constructor etc.), realitatea virtuală poate reduce timpul pentru realizarea unor mai bune soluții. • Computer Aided Manufacturing (CAM) Inginerie și analiză interactivă. Astăzi aproape toate aspectele simulării centrale energetice au nevoie de pregătire off-line intensivă, calcule și iterații. Timpul necesar fiecărei iterație poate varia de la o zi până la câteva săptămâni. Este nevoie de anumite unelte pentru o tehnică de colaborare interactivă în care inginerul să determine un proces de gândire dinamic pentru a permite explorarea în timp real a întrebărilor “ce s-
Inginerie virtuală () [Corola-website/Science/319713_a_321042]
-
producție, încep vânzările și se monitorizează rezultatele. Obiectivul analizei post-lansare este compararea rezultatelor reale obținute cu cele așteptate pentru întregul proiect de dezvoltare a noului produs. Procesul faze-porți nu este un proces liniar: într-adevăr, în interiorul fazelor există multe bucle, iterații iar unele activități sunt efectuate secvențial, altele în paralel și altele se suprapun. Sunt posibile chiar suprapuneri de faze sau iterații la faze precedente. .De exemplu, în faza de evaluare preliminară tehnică, ingineri din fabricație evaluează manufacturabilitatea (posibilitatea de fabricare
Procesul faze-porți () [Corola-website/Science/315509_a_316838]
-
de dezvoltare a noului produs. Procesul faze-porți nu este un proces liniar: într-adevăr, în interiorul fazelor există multe bucle, iterații iar unele activități sunt efectuate secvențial, altele în paralel și altele se suprapun. Sunt posibile chiar suprapuneri de faze sau iterații la faze precedente. .De exemplu, în faza de evaluare preliminară tehnică, ingineri din fabricație evaluează manufacturabilitatea (posibilitatea de fabricare) a conceptelor de produs, generate simultan de ingineri de proiectare. Pentru fiecare "poartă" se stabilesc criterii de performanță sau metrici pe
Procesul faze-porți () [Corola-website/Science/315509_a_316838]
-
mai stabilă, este convergentă în orice situație, însă timpul de calcul este de câteva ori mai mare. Metoda LMTD necesită o inițializare mai îngrijită și nu este convergentă întotdeauna, dar, dacă converge, soluția se obține rapid, în mult mai puține iterații. Se folosesc în cazurile când coeficientul de convecție pe partea unuia din fluide este mult mai mic decât cel de pe partea celuilalt fluid, caz în care îmbunătățirea coeficientului global de transfer termic se poate obține prin mărirea ("extinderea") suprafeței de
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
directe sunt adecvate pentru rezolvări de sisteme liniare cu o singură variabilă. Dacă sistemele au mai multe variabile, a căror comportare este neliniară, rezolvarea lor se poate face numai prin metode iterative. Metodele iterative rezolvă sistemul global de ecuații prin iterații succesive. Fiecare iterație calculează o nouă soluție, pe baza soluției precedente. Pentru pornirea calculului este nevoie de o "soluție inițială", dată de utilizator. Această soluție poate fi destul de departe de soluția reală, însă cu cât soluția inițială este mai bună
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
pentru rezolvări de sisteme liniare cu o singură variabilă. Dacă sistemele au mai multe variabile, a căror comportare este neliniară, rezolvarea lor se poate face numai prin metode iterative. Metodele iterative rezolvă sistemul global de ecuații prin iterații succesive. Fiecare iterație calculează o nouă soluție, pe baza soluției precedente. Pentru pornirea calculului este nevoie de o "soluție inițială", dată de utilizator. Această soluție poate fi destul de departe de soluția reală, însă cu cât soluția inițială este mai bună, cu atât este
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
mai probabil ca stabilitatea calculului să fie mai bună și efortul de calcul mai mic. Pentru îmbunătățirea stabilității, în special la rezolvarea ecuațiilor neliniare, se folosește "subrelaxarea", adică corecțiile se iau mai mici decât cele rezultate din calcul. După fiecare iterație sunt verificate "reziduurile". Reziduul este dat de expresia formula 50, unde formula 51 este soluția după iterația "n". Cu cât reziduul este mai mic, cu atât soluția calculată satisface mai bine sistemul de ecuații. Dacă în timpul calculului reziduul scade, soluția calculată "converge
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
Pentru îmbunătățirea stabilității, în special la rezolvarea ecuațiilor neliniare, se folosește "subrelaxarea", adică corecțiile se iau mai mici decât cele rezultate din calcul. După fiecare iterație sunt verificate "reziduurile". Reziduul este dat de expresia formula 50, unde formula 51 este soluția după iterația "n". Cu cât reziduul este mai mic, cu atât soluția calculată satisface mai bine sistemul de ecuații. Dacă în timpul calculului reziduul scade, soluția calculată "converge" spre soluția reală. Când reziduul este suficient de mic, calculul poate fi considerat terminat. MFN
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
este împărțită conform resurselor disponibile. Există rețele cu memorie distribuită (de exemplu calculatoare individuale conectate în rețea) și stații cu mai multe procesoare, cu memorie partajată. Fiecare procesor prelucrează partea sa de matrice și apoi, după un anumit număr de iterații, schimbă între ele rezultatele. Schimbul de informații în rețele de calculatoare individuale este relativ lent, astfel că algoritmii trebuie să minimizeze aceste schimburi. Distribuirea sarcinilor se face în funcție de posibilități. De exemplu în sistemul de operare Windows XP un proces nu
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
acestui șir se notează cu "a". Apoi, trebuie calculate diferențele dintre termenii succesivi ai seriei acestea sunt Primul termen al "acestui" șir se notează cu Δ"a". Transformarea lui Euler folosește și următoarele diferențe ale diferențelor (prin tot mai multe iterații), dar toate diferențele dintre termenii șirului sunt 0, și de asemenea cele ulterioare vor fi tot 0. Transformata Euler a seriei inițiale este calculată în acest caz ca fiind: Folosind terminologia modernă, se poate spune că seria este sumabilă Euler
1 − 2 + 3 − 4 + · · · () [Corola-website/Science/316973_a_318302]
-
Un aspect foarte important la scrierea unei aplicații paralele în MATLAB pentru îmbunătățirea timpilor de calcul îl reprezintă folosirea variabilelor neindexate într-o buclă "parfor" (cum ar fi array-urile) - ca în orice algoritm de calcul paralel, este important că orice iterație dintr-o buclă "parfor" să fie independentă de celelalte. Altfel, array-urile trebuie împărțite (tehnică numită "slicing" - "feliere"). Exemplu rulare MathWorks:
MATLAB Paralel () [Corola-website/Science/326483_a_327812]
-
scrie sub forma: Rrezolvarea problemei funcțiilor si valorilor proprii pentru operatorul hamiltonian se reduce, astfel, la rezolvarea aceleiași probleme pentru operatorul formula 28; dacă se notează prin formula 29 valoarea proprie asociată funcției proprii formula 30 atunci ecuația devine: Printr-o metodă de iterație și folosind proprietatea că funcția proprie formula 31 nu este nulă, se arată că valorile proprii formula 32 trebuie să ia valori întreg și pozitive sau valoarea zero: Astfel, problema de valori proprii pentru operatorul formula 33 este complet rezolvată. Pe baza acestui
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
Divide et impera și apare în mod natural: problema este împărțită recursiv în subprobleme care apoi sunt rezolvate. Triangulația finală se obține unind toate rezultatele. Problema esențială a acestei metode este că valorile de intrare devin din ce în ce mai mici la fiecare iterație și din acest motiv procesoarelor nu li se repartizează munca egal. Rezultatele practice sunt destul de slabe. O triangulație T(P) a unui set de puncte P în spațiu Euclidian este o mulțime de arce E astfel încât: Triangulația formula 2 a unui
Triangulația Delaunay paralelă () [Corola-website/Science/326511_a_327840]
-
deplasate între centrele de prelucrare și o matrice care identifică costul transportului. După calculul costului amplasării inițiale, CRAFT schimbă locația perechilor sau tripletelor de centre de prelucrare care sunt adiacente sau se află în aceeași zonă și după mai multe iterații și evaluări sunt printate soluțiile finale care produc cea mai mare reducere estimată a costului. Sunt necesare mai multe iterații deoarece o singură amplasare inițială nu garantează obținerea soluției optime,de aceea analistul va propune diferite variante ale amplasării inițiale
Amplasare industrială de utilaje () [Corola-website/Science/322114_a_323443]
-
perechilor sau tripletelor de centre de prelucrare care sunt adiacente sau se află în aceeași zonă și după mai multe iterații și evaluări sunt printate soluțiile finale care produc cea mai mare reducere estimată a costului. Sunt necesare mai multe iterații deoarece o singură amplasare inițială nu garantează obținerea soluției optime,de aceea analistul va propune diferite variante ale amplasării inițiale. Algoritmul pentru modelul computerizat CRAFT a fost publicat de E.S.Buffa et al. (1964) Software CRAFT nu funcționează bine dacă
Amplasare industrială de utilaje () [Corola-website/Science/322114_a_323443]
-
poate face este să adune valoarea unei coloane "n" + 1 cu cea a coloanei "n" pentru a produce noua valoare a coloanei "n". Coloana "N" poate doar să stocheze o constantă, coloana 1 afișează (și eventual tipărește) valoarea calculului de la iterația curentă. Mașina se programează prin setarea valorilor inițiale ale coloanelor. Coloana 1 se setează la valoarea polinomului la începutul calculelor. Coloana 2 se setează la valoarea obținută din prima și a doua derivată a polinomului la aceeași valoare a lui
Mașină diferențială () [Corola-website/Science/322260_a_323589]
-
valoarea obținută din prima și a doua derivată a polinomului la aceeași valoare a lui "X". Fiecare dintre coloanele de la 3 la "N" se setează la o valoare calculată din primele formula 1 derivate ale polinomului. În proiectul lui Babbage, o iterație, adică un set complet de operații de adunare și propagare a transportului are loc o dată la fiecare patru rotații de manivelă. Coloanele pare și impare efectuează alternativ câte o adunare într-un ciclu. Șirul de operațiuni pentru coloana formula 2 este
Mașină diferențială () [Corola-website/Science/322260_a_323589]
-
efectuează alternativ câte o adunare într-un ciclu. Șirul de operațiuni pentru coloana formula 2 este deci: Pașii 1,2,3,4 au loc pentru fiecare coloană impară, în vreme ce pașii 3,4,1,2 au loc pentru fiecare coloană pară. Fiecare iterație creează un nou rezultat, ceea ce se realizează în patru pași corespunzători celor patru rotații complete ale manivelei. Cei patru pași sunt: Mașina reprezintă numerele negative în complement față de zece. Scăderea este doar o adunare cu un număr negativ reprezentat astfel
Mașină diferențială () [Corola-website/Science/322260_a_323589]
-
în" Problema imaginar Newton-Fourier" a fost primul care a observat dificultăți în generalizarea metodei lui Newton la rădăcinile complexe de polinoame cu un grad mai mare de 2 și valorile inițiale complexe. Acest lucru a deschis calea pentru studiul teoriei iterațiilor funcțiilor raționale. Să presupunem că "ƒ" : ["a", "b"] → R este o funcție derivabilă definită pe intervalul ["a", "b"] cu valori în mulțimea numerelor reale R. Formula de convergență a rădăcinii poate fi ușor dedusă. Să presupunem că avem o aproximare
Metoda tangentei () [Corola-website/Science/329756_a_331085]
-
soluția x*, atunci f, f' și f", fiind continue pe un interval închis, sunt mărginite pe acel interval. Notând cu M - maximul în valoare absolută al funcției f"/(2*f'), atunci Deci raza de convergență R>=1/M. Alegând prima iterație :formula 19 astfel încât :formula 20 obținem un șir convergent la soluția :formula 19. Se demonstrează că daca funcția "f" este strict monotonă (f' de semn constant si nu se anulează) și convexă sau concavă (f" de semn constant) pe intervalul cuprins între rădăcină
Metoda tangentei () [Corola-website/Science/329756_a_331085]