253 matches
-
mașini, altele erau pericolele, mai ales animalele. Era așadar vital să poți detecta rapid toate semnele unor situații potențial periculoase, ca foșnetul frunzelor, zgomotul unor pași apăsați, vestind apropierea unui prădător. Dar amenințarea putea veni de asemenea din partea altor Cro-Magnoni iuți la mânie! Era așadar necesar să poată repera unele indicii ale pericolelor ce puteau veni din partea celorlalți indivizi. Dintr-o dată, descifrarea emoțiilor oglindite pe chipuri devenea o competență capitală pentru a putea rămâne în viață. Într-adevăr, anumite expresii faciale
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
Boc de mari, și omul nu știa cum să-i numere, fiindcă oricum îi număra, la urmă îi dădea cu virgulă? Sau poate... cine mai știe, dar oricum, ceea înțeleg foarte bine eu din știrea asta, este că guatemalezii, deși iuți la mânie, sunt nițel cam boccii și nu au nici pe departe spiritul ludic atât de dezvoltat ca al românilor. Păi, numai imaginați-vă domnilor, doamnelor și domnișoarelor, amatori și amatoare de senzații tari, oferite prin farse, că dacă ar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Cerșind din târg în târg până la mine". Imaginarul cu tangențe suprarealiste din Destin cu boabab urmărea, deliberat, uimirea: "În piața cu celebru nume șvab / Creștea, până la cer, un boabab / Cu fructe cât o casă, cu bodegi / Și trenuri de sidef iuțind prin crengi". Se manifesta, de la început, voluptatea enunțurilor baroce dilatate ca în Destin cu bile; pe puntea unui vechi vapor, iată o chermesă bizară reunind "dudui / Și cavaleri în frac cu mov joben / Ținând în zgardă bile de eben / Rotunde
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
primăvara sau toamna când fierbe vinul, căci mulți sunt atunci cu căței și gărgăuni la cap", dar vântul este și asociat cu personaje mitice feminine vântoasele, vântoaicele, ielele, volburile 162: "femei urâte și răufăcătoare, locuiesc în scorburi de munți, sunt iuți, pe cine răpesc îl duc ca vântul (s. n.); vânturi locuite de duhuri rele, care pot face rău."163 În legende, vântul a fost creat de Dumnezeu ca să rupă pânza păianjenului-demiurg ce întuneca lumina soarelui: "Paiangănul e rău, pe dânsul să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sub forma mișcării oniriste, reprezentată de Eugen Jebeleanu, Dan Deșliu, Dumitru Tsepeneag, Leonid Dimov, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu etc.26 Interesant e că "ritmul de succesiune al generațiilor nu e regulat, el având tendința de a se iuți în secolul XX, când generațiile par să se succeadă la intervale mai scurte (de 20 sau chiar de 15 ani)"27. Desigur, această clasificare a generațiilor, realizată de către Al. Piru, se oprește aici, esențial fiind, însă, că "definiția generației literare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
continuitatea. În ceea ce privește prezentarea spontană, există două justificări: sună bine și face posibilă interacțiunea dintre vorbitor și ascultători. Toate acele fețe din public pot fi revelatoare și de ajutor: îți pot arăta când este nevoie să încetinești ritmul, când să-l iuțești, dacă trebuie să explici ceva, sau e nevoie să omiți altceva. Pregătire Pregătirea unei prelegeri înseamnă să pregătești subiectele pe care le va conține aceasta, ordinea în care aceste subiecte vor fi prezentate, precum și legăturile dintre ele pe care consideri
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
omul este o creație de esență divină care, aflat sub protecția zeilor atotstăpânitori, a învățat de la ei abc ul vieții. Să iubească, dar săși urască. Să admire frumosul, dar să fie și orgolioși. Să ofere ofrande, dar să fie și iuți la mânie. și-n așa conjunctură a miticului, omul ar putea crede că totul i se cuvine. Legănat de cântecul orfic, pentru el iubirea înseamnă înăOțare și împlinire: „Ziua-și ridicase fruntea / Din pădurea adormită.../ Potopind cu aburi zarea / Printre
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
vine la semnele ciobanului, dobîndite prin meșteșug și inițiere, să se veselească ori să jelească. Vrăjmașului îi rămîne să respecte ultima dorință a pribeagului. Și totul se păstrează în marginile normalului. Biciul îl pune pe bou în mișcare, calul este iuțit cu varga; numai oaia se lasă ademenită de fluier, instrument mai întîi doar la îndemîna zeilor: Și cînd vîntul a sufla Fluierul a fluiera, Oile or înturna. Oile cele cornute, Mîndru m-or cînta pe munte, Oile cele bălăi, Mîndru
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Leu știe bine drumul, măgarul celălalt vine legat, deci cuvioșia ta se pregătește de odihnă? — Nu prea mă încearcă somnul. Gherasim ridică privirea spre cerul senin, oftă și continuă. Încă nu a trecut de amiază, drumul este bun, am putea iuți pasul dobitoacelor, dar îmi place răgazul acesta care vine să se sălășluiască între noi, aducător de tihnă. Frumoasă viață ai dus, măria ta, câți ani aveai când ai ctitorit schitul Sfântului Ștefan de la Hurezi? — Știu eu, nici douăzeci cred. Îl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
năprasnice, dar nu să molipsea om de om, ca de ciumă". Pe un vechi manuscris chirilic s-a păstrat și însemnarea destoinicului negustor câmpulungean Petre Aninoșanu, care consemna "că-n iulie 1831, foametea se întărise și moartea de holeră se iuțise, de secera mereu". În vechiul pomelnic al Mănăstirii Câmpulung, alcătuit în 1832, din porunca egumenului Filaret Apamias Beldiman, se făcea cunoscut că, în anul 1828, stricîndu-se pacea între Sultan și Curtea Rusiei, fără veste au trecut oștile roșienești și s-
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
spre pretorul care se uita disperat la Bologa. ― Am luat însă imediat măsuri de îndreptare, se grăbi să adauge locotenentul, ca să scape pe pretorul uluit din încurcătură. Totuși pretorul simți că generalul s-a supărat și, murmurând o scuză, își iuți pașii, ca să ajungă cel dintâi la locul execuției și să se încredințeze cum i s-au împlinit ordinele. Dintr-o aruncătură de ochi văzu tot, fără a se sinchisi de caporalul înțepenit într-o salutare înfricoșată. Vru să se întoarcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
scurtă. ― Dumnezeu e bun și mare, îi bolborosi la ureche preotul, speriat, întinzîndu-i crucea la buze. ― Pe dincolo, părinte... vă rog! răsună iarăși glasul pretorului, nervos și răgușit. Trebuie ordine... Plutonier, ia seama! Nu-ți știi datoria? Mersul convoiului se iuți ca la comandă și în câteva clipe se făcu o roată de oameni în jurul spânzurătorii. Toți tăceau însă, parcă le-ar fi fost frică să nu tulbure somnul unui bolnav istovit de suferințe. Doar zgomotul de pași nerăbdători se amesteca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
simțea atât de vinovat față de logodnica lui, că de-abia aștepta ziua de mâine, să alerge la ea, să-i cadă la picioare și să-i ceară iertare... În curând se zăriră în beznă sclipirile turnului bisericii și Apostol își iuți mai tare mersul. Casa părintească era scufundată în noapte... Când deschise portița, un dulău bătrân îi sări în cale, hămăind furios. Apostol îl domoli cu o șoaptă și câinele i se gudură la picioare, bătând pământul cu coa-da-i stufoasă, parcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
plecând ochii și ocolindu-l. ― Șireato, șireato! făcu Apostol, fericit de răspunsul ei. Dar eu tot te-am văzut adineaori, din cancelarie... Veneai de undeva și erai mânioasă, și-ți ședea bine... Ilona trecuse, fără a mai scoate un cuvânt, iuțindu-și mersul și dispărând degrabă, în vreme ce Bologa, întorcîndu-se pe loc, o urmărea cu ochii aprinși. Apoi, de după cotitura care înghițise pe Ilona se auzi huruit de roți grele și în curând se ivi o căruță încărcată zdravăn cu lăzi de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lipăiau pașii pe uliță, parc-ar fi fost desculț, iar pintenii zăngăneau regulat, subțire și dulce, ca niște clopoței de argint într-o depărtare nehotărâtă. Întâi câteva siluete negre și două căruțe venind de pe front, la pas, cu răniți... Își iuțea mersul fără să-și dea seama, ca și cum ar fi vrut să ajungă undeva la oră fixă. Și era cald și toată căldura i se grămădea în inimă. Trecu pe lângă gara cu coperișul roșu și ieși din sat. Unde se încrucișează
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
te aștepți și de aceea rar sunt cei ce se încumetă s-o treacă în înot. Exista și un pod de frânghii pe care îl treceau încet, cu teamă, să nu facă balans. Oamenii sunt la fel, aparent liniștiți, dar iuți la treabă, la muncile câmpului și probabil la mânie. Este un sat obișnuit din Ardeal, unde crumpenele se fac, însă cu multa trudă ca de fapt toate roadele câmpului. Se însămânțează grâu să-și facă tot omul o pită în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în strânsoarea unei cordeluțe aurii, m-a oprit părintele după slujbă, să trec pe la el, așa că n-am mai ajuns-o din urmă pe Ileana, abia am scăpat de preoteasă să nu rămân la ei la masă, degeaba mi-am iuțit pasul, Theo nerăbdător să vină Corina, și când ea a intrat pe poartă i-a spus, După parfumul ce-l simt am impresia că ești îmbrăcată în ceva de culoarea sânzâienelor, îmbrățișarea de-o clipă dintre frate și soră, brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
locuitorii Romei, îmi vine să strig, și iarăși apelez la bătrâni, nu mai e mult, îmi spune o bătrânică ieșită la plimbare cu cățelul, prima stradă la dreapta, e apoi un gang, galleria, ce dă într-o altă stradă, Grazia! Iuțesc pașii, ajung cu ușurință la gang, trec printr-o curte interioară și apoi dincolo în cealaltă stradă, ridic ochii să caut denumirea străzii și dau de cele două turnuri hexagonale ale bisericii Trinita dei Monti, printre ele țâșnind vârful obeliscului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Nu voi mai întreba nimic pe nimeni. Neliniștea însă creștea. — Dar de ce l-au numit pe împărat? Zaleucos știa că era cu neputință să îndepărtezi întrebările din mintea micuțului; totuși, constrâns la tăcere de condiția lui de sclav, nu răspunse. Iuți pasul, fiindcă vedea cum pe străzile castrului se adunau în dezordine grupuri de soldați; părea că nimănui nu-i păsa de disciplina severă de zi cu zi. Se știa că în rândul acelor puternice legiuni revolta se putea răspândi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
abandonaseră deja fără o vorbă. Valizele și coșurile de nuiele, rachetele de tenis, bastoanele de cricket și costumele de Pierrot zăceau În lumina soarelui, ca bagajele unui grup de turiști care dispăruseră În cer. Ținîndu-și bine cutia de lemn, Jim iuți pasul. După atîția ani fără nimic care să-i aparțină, nu voia să arunce nimic acum. Se gîndi la doamna Philips și la discuția lor de lîngă canalul Însorit, un loc mult mai plăcut decît cimitirul lagărului, unde o Întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
parcă din trotuar de supărare. Pantofii cu toc îi alungeau pulpele și, pe când se îndepărta, acei mușchi întinși ca un arc îmi străpungeau inima. Nu ne mai putem vedea, mi-a spus. Îmi pare rău, dar nu mai putem. Am iuțit pasul ca să o ajung din urmă. —E ridicol. Nu înțelegi. Nu, și nu am înțeles nici legea naziștilor care interzicea legături între evrei și neevrei. —E oribil ce spui tu. Poate, dar e adevărat. S-a oprit și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
posomorâte și rezervoarele greoaie de ulei din New Jersey, am traversat podul Goethals și am continuat să merg spre est. Nu mai fusesem acolo de ani de zile, dar încă mai știam drumul. Pe vremea aceea, când treceam pe lângă clădire, iuțeam de obicei pasul. Am găsit un loc de parcare puțin mai jos pe stradă. Ploaia se transformase în ceață. Se ridica de pe asfalt, ducând cu ea mirosul putred de canal. Un bărbat plimba un câine cu trei picioare. Doi băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
gresie și faianță, al cărei ecou îl aud și astăzi, m-a luat din nou prizonier. Zile în care nu s-a petrecut nimic în afara poveștii fără sfârșit a rumegătoarei numite foame, dacă se face abstarcție de zvonurile care goneau, iuți de picior, prin lagăr și în acest timp apucau să facă și pui. Exista temerea că toți prizonierii de origine est-germană aveau să fie transferați forței sovietice de ocupație. Regimente întregi de cazaci care luptaseră de partea noastră se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cerurilor... Ropotele se aud, când sacadat, când murmurat, ca o cicăleală care nu se mai termină și devine obositoare, traumatizantă chiar. Mi se pare că aud pe cineva strigând la poartă și aruncând pe mine un trenci, ies la repezeală, iuțind pașii pe alee. Poarta se deschide cu un scrâșnet, sătulă și ea de atâta umezeală. Rămân uimită. În fața mea, o mogâldeață trece împleticindu-se prin noroiul uliței. Este Roza, o fetiță din vecini. Mama ei a plecat de aproape un
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
forme noi, abdomenele se Întăreau după ani de fraternizare cu canapeaua În fața televizorului, bărbiile duble dispăreau ca prin farmec sub degetele silitoare. Pe măsură ce maseuzele lucrau asupra trupurilor de clienți În dormitoarele umbroase, presiunile arteriale Începeau să crească, bătăile inimilor se iuțeau, iar serviciile suplimentare Își făceau loc pe extrasele cărților de credit. — Nimic mai firesc, mă asigură Crawford pe cînd ne apropiam de sfîrșitul turului de dimineață. Atunci cînd e implicată dorința sexuală, natura furnizează și infrastructura. Eu nu fac decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]