307 matches
-
rădăcini 5 în plus, sacralitatea reprezentată de Soare a permis, în vremea sincretismului greco-oriental, o îndrăzneață reelaborare teologică și filosofică, astfel încât s-ar putea spune că zeul solar a fost ultima teofanie cosmică ce avea să dispară în fața expansiunii monoteismului iudeo-creștin. 6 Adăugăm că, mai târziu, omul, ca făptură terestră (GHCMON), se opune în Occident ființelor celeste, în vreme ce în Orient găsim o concepție despre om ca făptură rațională, (MCNU), opusă animalelor; cf. Devota, Origini indo-europene, pp. 264 sq. 7 E. Benveniste
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu a jucat decât un rol secundar în reflecțiile cu privire la "justiția" lui Zeus. Or, problema "justiției" divine, cu corolarul său, "soarta" omenească, pasiona gândirea greacă de la Homer încoace. 87. Omul și destinul. Semnificația "bucuriei de a trăi" Judecată în perspectiva iudeo-creștină, religia greacă pare să se fi format sub semnul pesimismului: existența umană este, prin definiție, efemeră și încărcată de griji. Homer compară omul cu "frunzele rostogolite de vânt în țărână" (Iliada, 6,146 sq.). Comparația este reluată de poetul Mimnermos
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
asigură sau nu transpunerea sau transferul unuia în celălalt. * Ce e "negru" în cutia neagră numită "Întrupare"? Nici Cuvîntul în el însuși, nici Trupul. Luate izolat, fiecare din aceste elemente își pot declina identitatea. Genealogia Cuvîntului este cunoscută. Acest mixaj iudeo-creștin s-a născut din încrucișarea cuvîntului lui Iahve, cauza eficientă a creării lumii încă de la începuturile Genezei, cu logosul lui Heraclit, al lui Filon din Alexandria și al neoplatonicienilor. În el se reunesc suflul dumnezeiesc și principiul logic al lucrurilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
din Milano (care îi copie pe Vasile din Cezareea și Grigorie de Nazianz), părinții bisericii sînt "orientali" (Irineu din Lyon vine în realitate din Smyrna) sau "africani" (ca Tertulian, Augustin sau Ciprian). Europa e o rachetă cu trei segmente grec, iudeo-creștin și liber-cugetător a cărei rampă de lansare a fost Asia. Menționez în trecere această informație trivială și respinsă cu consecvență de exclusiviștii "Europei occidentale", adică de adepții izolării europene. Semn de asfixiere culturală și de amnezie istorică. Fiindcă alfabetul vocalic
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un anumit element angoasant de altă natură decât cel caragialesc. Și-aici are dreptate Merejkovski, în cartea lui, care se numește Gogol și diavolul. Da’ la Gogol este vorba despre o dezbatere cu diavolul, și anume cu diavolul în viziunea iudeo-creștină, nu cu alte forme de demon. Ei bine, la Caragiale avem de-a face cu altă dialectică. Mă gândesc că data de 18 ianuarie 1879 - deci câțiva ani după alt eveniment memorabil, cultura noastră și justificarea noastră ca națiune în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
istoria lui coincide cu cea a modernității. În ordinea istoriei și a greutății sale în economia civilizației europene, acest concept a devenit central în morală odată cu opera lui Immanuel Kant, „marele restaurator al demnității omenești”. Dar istoria sa în tradiția iudeo-creștină este mult mai veche și începe cu liberului arbitru: ideea că dăm seama individual de faptele și gândurile noastre în fața lui Dumnezeu, dacă ni se recunoaște discernământul și avem posibilitatea să îl exercităm. Alminteri responsabilitatea devine vorbă calpă. Paternalismul nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
de către alte grupări militante pentru drepturile femeilor, din motive diferite. De exemplu, multe feministexe "„feminist" indiene l-au respins ca „imperialist” (pentru că reflectă experiențele femeilor europene și americane, mai ales ale celor albe din clasa de mijloc, precum și tradițiaxe "„tradiție" iudeo-creștină, la care se raportează). Alexandra Kollontaixe "„Kollontai,Alexandra", conducătoarea organizației de femei a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice îl respinsese ca termen liberal și reformist, preferându-l pe cel de emanciparexe "„emancipare". Această abordare s-a păstrat și în țările
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
a problemelor publice (Landesxe "„Landes,Joan", 1988, p. 2). Dualismul sferelorxe "„dualismul sferelor" (publică și privată) duce la construirea unui spațiu social cu particularități de gen pentru femei și bărbați. În tradițiaxe "„tradiție" modernității europene, ca și în cea veche, iudeo-creștină, spațiul privatxe "„spațiuprivat"xe "„privat" s-a identificat cu femeile, iar cel publicxe "„public", cu bărbații (vezi distincția: treburi bărbătești, treburi femeiești). Spațiul privatxe "„spațiuprivat" are caracteristici „feminine”: este un spațiu al sentimentelor, intimității, grijii, al particularului și al parțialității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
un musulman. O dată cu versetul ascuțit din Coran: Sunt cu siguranță necredincioși cei ce afirmă: "Allah este Mesia, fiul Mariei"" (Coran, sura 5, 17), profetul Mahomed s-a transformat într-un "amenințător" pentru creștinătatea derivată din elenism, în care vechea interpretare iudeo-creștină a lui Dumnezeu, în lumina noilor interpretări elenistice, nu avea mai deloc posibilitatea de supraviețuire. Nici un iudeo-creștin nu ar fi avut desigur ceva împotriva ideii ca Isus să fi fost fiul lui Dumnezeu în sensul de reprezentant: "Domnul a spus
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
după cum este enunțat în Biblie (pentru ziua întronizării regelui); Dumnezeu "naște" pe regele lui Israel. Astfel, modelul islamic ar putea fi interpretat chiar ca o corectare a paradigmei dogmatizării elenistice a lui Cristos. Coranul trimite de fapt la modelul originar iudeo-creștin, precum am arătat recent în ultima mea carte Der Islam (Islamul, 2004). Sarcina mesajului Bisericii ar fi de a traduce conceptele fundamentale ale credinței creștine ce au fost exprimate prin vocabularul grec antic târziu, iar după aceea cu cel latin
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cazul naturii omului; pentru a da ființă și esență, spațiu și timp celui de lângă el, pare că îl privează de infinitatea sa, de eternitatea și de însăși perfecțiunea sa, toate acestea fiind calități ce s-au păstrat în lunga tradiție iudeo-creștină. Dar finitul nu poate limita infinitul din principiu; dimpotrivă, chiar și un univers infinit nu ar putea să-l limiteze pe Dumnezeul infinit, ce există în toate lucrurile. Creația va fi mai comprehensibilă ca "explicare a lui Dumnezeu" (explicatio Dei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din aceste organizații își elaborează și se conduc după coduri profesional-etice proprii. Perenitatea ideilor și standardele cu valoare normativă formulate de filozofii, moraliștii și liderii religioși contemporani acelor vremuri fac din Evul Mediu și Renaștere fundamente pentru orientările viitoarei culturi iudeo-creștine și ale eticii muncii, comune atât Europei, cât și Americii de mai târziu. 1.1.3. Societatea capitalistă Câteva dintre fenomenele socio-economice care debutează în capitalism vor marca istoric evoluția și progresul societății. Apar doctrine și instituții care vor alimenta
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
pentru a pune de acord doi interlocutori, pentru a putea da vina pe absent. În Liban, unde schimburile de opinii islamo-creștine proliferează, se celebrează în surdină alianța arabilor contra israelienilor evrei și regruparea necesară în fața dușmanului sionist. La Paris, dialogul iudeo-creștin este la loc de cinste, dar de la colocvii lipsesc și musulmanii și creștinii din Orient, verișori stânjenitori, deh: cei doi rămași se întrețin între ei ca occidentali de viță veche ce sunt, înzestrați cu rațiune, și cu atât mai bine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
juxtapunând crucea și steaua lui David, ba chiar am auzit și un kaddish în piața din fața catedralei Notre-Dame. Dacă toate cele trei semne de recunoaștere se vor fi întâlnit într-o zi pe vreo banderolă, miracolul mi-a scăpat. Prietenia iudeo-creștină își are în Franța figurile ei proeminente, Claudel, Maritain, cardinalul Lustiger. Prietenia islamo-creștină, pe ale sale, mai bănuitoare și din ce în ce mai discrete, Massignon, Corbin, Mansour. Cele două rețele se ignoră politicos. Fiecare cu totemurile sale. Mai rău: cu cât duetiștii se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Corbin, Mansour. Cele două rețele se ignoră politicos. Fiecare cu totemurile sale. Mai rău: cu cât duetiștii se felicită reciproc pentru buna înțelegere, cu atât devin mai surzi față de al treilea, ca și cum ar exista un efect de basculă între apropierea iudeo-creștină, îmbucurătoare, și îndepărtarea de islam, neliniștitoare. Niciun miracol. Colocviul familiei nu scapă regulii cinice dura lex sed lex: așa cum oamenii liberi au nevoie de sclavi și lumea civilizată de niște barbari, Sem și Jafet au nevoie de un Ham. Plecând
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Copleșit de onoruri ca predicator. Marele premiu al statului Israel, premiul Knessetului, decan al Facultății de Filosofie a Universității ebraice, animator al Casei Sfântului Isaia, consacrată științelor iudaismului, "celălalt" institut dominican din Ierusalim. A fost vârful de lance al dialogului iudeo-creștin, un intermediar reputat, cam în genul unui André Chouraqui. Preot vorbitor de ivrit, el a ținut să-și ia cetățenia israeliană imediat după Războiul de Yom Kippour, pentru a susține deschis comunitatea de destine dintre învățăturile lui Hristos și "misterul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
francezi au readus la viață această abație lăsată multă vreme în paragină. Frații de la Abu Gosh, vorbind ivrit, sunt, ca și surorile de la Notre-Dame-de-Sion, cei mai atașați cauzei Israelului. Fostul stareț Jean-Baptiste Gourion a primit chiar, în Knesset, premiul Prieteniei iudeo-creștine. În cadrul serviciilor culturale ale armatelor, acești călugări își aleseseră ca misiune să prezinte dogma creștină recruților israelieni. Fratele Olivier primește așadar în grădină câte un grup de soldați mai mult sau mai puțin puși pe glume și cu care el
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al credinței. Faptul că Dumnezeu se revelează pentru prima dată, la stejarul Mamvri, ca persoană treimică, ce făgăduiește și împlinește pentru ca apoi să ceară înapoi, fără a da socoteală și pentru care totul este posibil, face posibilă credința în sensul iudeo-creștin. Împlinirea voinței divine se face prin aparenta abandonare a liberului arbitru tocmai datorită credinței că Tatăl știe mai bine ce îi trebuie fiului. Acceptarea necondiționată a voii lui Dumnezeu, deși poate fi confundată cu obediența, este cea mai plenară formă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cu începutul: al lumii materiale, al omului, al civilizației. El mai este legat, uneori, de divinitate și de creație. De imaginarea timpului și a curgerii sale a depins și imaginarea istoriei, de la concepția greco-latină a ciclicității și până la cea liniară iudeo-creștină. Secularizarea societății, care a început o dată cu cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, a însemnat secularizarea timpului prin desacralizare, măsurare și reconfigurare a atitudinii umane față de cunoaștere. Conceperea paradigmei științei moderne și inserarea istoriei în ea au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
referim doar la Declarația Universală a Drepturilor Omului, știm că, în 1948, Arabia Saudita s-a abținut de la ratificare, pe motiv că încalcă Șaria 20. În 1982, reprezentantul Iranului la ONU a spus că Declarația reprezintă o viziune laică a tradiției iudeo-creștine, care nu poate fi implementată de musulmani fără a se intră în conflict cu Șaria 21. A urmat o serie de alte declarații ale Iranului și încercări de a se susține ideea că e nevoie de o revizuire a documentului
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
serioasă, foarte științifică și conduce la ideea că "fizicienii pot deduce prin calcul existența lui Dumnezeu, precum și inerența învierii morților către o viață veșnică". Deci fizica, cu legile ei, așa cum sunt ele înțelese în prezent, vine să acrediteze adevărul teologiei iudeo-creștine. Cum universul vizibil și-a început existența cu 20 de miliarde de ani în urmă, înseamnă că el este o sferă cu un diametru de 20 de miliarde de ani lumină. Sfera va crește pe mă-sură ce universul se
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
universul la o scară suficient de mare, iar "ipoteza Dumnezeu" a fost mai curînd negată de știință. În cel mai bun caz, Dumnezeu a fost înțeles ca o ființă, cînd, de fapt, El este Ființa, realitatea ultimă, personală, potrivit tradiției iudeo-creștine. El nu este separat de lumea noastră, nu este un "Alt-Cineva", ci e viu și continuu lucrător în creație, în noi și cu noi, din dragoste nesfîrșită. Asta face ca El să poată fi descoperit pe cale științifică. Cum spunea Sf.
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
fizic al învierii individuale constă afirmă Tipler în emularea persoanelor decedate în calculatoarele viitorului îndepărtat. Așadar, fiecare dintre noi va trăi din nou "într-un Cer nou și un Pămînt nou". Spre deosebire de greci, care credeau doar în nemurirea sufletului, tradiția iudeo-creștină și islamică își manifestă și credința în învierea și îndumnezeirea trupului, foarte aproa-pe și de ceea ce se crede în daoism și hinduism. Expresia Sfîntului Pavel, de "trup spiritual", descrie bine modul cum vede fizica învierea trupului, adică simultan materială și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Al. George, Anton Dumitriu, Vasile Lovinescu etc. Angelo Morretta își propune și reușește, în baza unei incredibile osârdii cărturărești, dar și a experiențelor directe (zece călătorii în India), să aducă temeinice argumente în favoarea obârșiilor comune ale celor două mari civilizații, iudeo-creștină și indiană, pledând pentru recuperarea sinonimiei pierdute între Cuvânt și Viață, între Spiritul electiv al omului și interioritatea elocventă a Tăcerii semnificante. Performanța discursulul lui Morretta atinge desăvârșirea prin forța de a converti cele mai aride concepte specifice unei vaste
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
care a început la 1 septembrie. Sfântă Scriptură nu ne relatează acest eveniment, dar scrierile apocrife oferă foarte multe amănunte despre originea șsi copilăria Fecioarei Maria. Cea mai importantă sursă în acest sens, o reprezintă Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creștină din sec. al II-lea. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris în jurul anului 140. Părinții Fecioarei Maria - Ioachim și Ana Tatăl Fecioarei Maria se numea Ioachim și era din seminția lui Iuda. Soția lui Ioachim se numea Ana
Sâmbătă, creștinii sărbătoresc Nașterea Maicii Domnului () [Corola-journal/Journalistic/65855_a_67180]