232 matches
-
10 unguri, 2 de altă naționalitate); dintre locuitori 216 erau greco-catolici, 7 romano-catolici, 13 izraeliți 1894: 220 locuitori La recensământul agricol din anul 1895, Prodăneștiul era consemnat cu următoarele date privind avuția satului: erau 72 de gospodării care dețineau 239 iugăre de pământ arător, 18 iugăre de grădini, 106 iugăre de fânațe, 134 iugăre de pășuni, 214 iugăre de păduri și 29 iugăre de pământ neproductiv. Sătenii dețineau un atelaj cu un cal, 2 atelaje cu 2 cai și 5 cu
Prodănești, Sălaj () [Corola-website/Science/301825_a_303154]
-
naționalitate); dintre locuitori 216 erau greco-catolici, 7 romano-catolici, 13 izraeliți 1894: 220 locuitori La recensământul agricol din anul 1895, Prodăneștiul era consemnat cu următoarele date privind avuția satului: erau 72 de gospodării care dețineau 239 iugăre de pământ arător, 18 iugăre de grădini, 106 iugăre de fânațe, 134 iugăre de pășuni, 214 iugăre de păduri și 29 iugăre de pământ neproductiv. Sătenii dețineau un atelaj cu un cal, 2 atelaje cu 2 cai și 5 cu câte 2 boi. În grădini
Prodănești, Sălaj () [Corola-website/Science/301825_a_303154]
-
erau greco-catolici, 7 romano-catolici, 13 izraeliți 1894: 220 locuitori La recensământul agricol din anul 1895, Prodăneștiul era consemnat cu următoarele date privind avuția satului: erau 72 de gospodării care dețineau 239 iugăre de pământ arător, 18 iugăre de grădini, 106 iugăre de fânațe, 134 iugăre de pășuni, 214 iugăre de păduri și 29 iugăre de pământ neproductiv. Sătenii dețineau un atelaj cu un cal, 2 atelaje cu 2 cai și 5 cu câte 2 boi. În grădini existau 106 meri, 74
Prodănești, Sălaj () [Corola-website/Science/301825_a_303154]
-
13 izraeliți 1894: 220 locuitori La recensământul agricol din anul 1895, Prodăneștiul era consemnat cu următoarele date privind avuția satului: erau 72 de gospodării care dețineau 239 iugăre de pământ arător, 18 iugăre de grădini, 106 iugăre de fânațe, 134 iugăre de pășuni, 214 iugăre de păduri și 29 iugăre de pământ neproductiv. Sătenii dețineau un atelaj cu un cal, 2 atelaje cu 2 cai și 5 cu câte 2 boi. În grădini existau 106 meri, 74 peri, 2 vișini, 474
Prodănești, Sălaj () [Corola-website/Science/301825_a_303154]
-
locuitori La recensământul agricol din anul 1895, Prodăneștiul era consemnat cu următoarele date privind avuția satului: erau 72 de gospodării care dețineau 239 iugăre de pământ arător, 18 iugăre de grădini, 106 iugăre de fânațe, 134 iugăre de pășuni, 214 iugăre de păduri și 29 iugăre de pământ neproductiv. Sătenii dețineau un atelaj cu un cal, 2 atelaje cu 2 cai și 5 cu câte 2 boi. În grădini existau 106 meri, 74 peri, 2 vișini, 474 pruni, 6 meri și
Prodănești, Sălaj () [Corola-website/Science/301825_a_303154]
-
anul 1895, Prodăneștiul era consemnat cu următoarele date privind avuția satului: erau 72 de gospodării care dețineau 239 iugăre de pământ arător, 18 iugăre de grădini, 106 iugăre de fânațe, 134 iugăre de pășuni, 214 iugăre de păduri și 29 iugăre de pământ neproductiv. Sătenii dețineau un atelaj cu un cal, 2 atelaje cu 2 cai și 5 cu câte 2 boi. În grădini existau 106 meri, 74 peri, 2 vișini, 474 pruni, 6 meri și o cultură de căpșuni. De
Prodănești, Sălaj () [Corola-website/Science/301825_a_303154]
-
relevă și preocupările sătenilor în perioada respectivă: producție de fân, cultura viței de vie pentru vin, creșterea boilor, cailor, vacilor, oilor, porcilor etc.. . Recensământul din 1897 consemnează în Marin 153 de gospodării, cu următoarele categorii de folosință a terenului, în iugăre: 657 - pământ arător, 71 - grădini, 206 - fâneață, 4 - vie nealtoită, 256 - pășune, 297 - păduri, 9 - păpuriș și 50 - terenuri neproductive. În total, 1550 de iugăre. Din această suprafață, 37 de iugăre sunt date în arendă, iar 3 sunt luate în
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
1897 consemnează în Marin 153 de gospodării, cu următoarele categorii de folosință a terenului, în iugăre: 657 - pământ arător, 71 - grădini, 206 - fâneață, 4 - vie nealtoită, 256 - pășune, 297 - păduri, 9 - păpuriș și 50 - terenuri neproductive. În total, 1550 de iugăre. Din această suprafață, 37 de iugăre sunt date în arendă, iar 3 sunt luate în arendă. La 1897, în Marin erau 40 de atelaje, dintre care 11 cu cai, opt cu boi, trei cu bivoli și 18 cu vaci. Conform
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
gospodării, cu următoarele categorii de folosință a terenului, în iugăre: 657 - pământ arător, 71 - grădini, 206 - fâneață, 4 - vie nealtoită, 256 - pășune, 297 - păduri, 9 - păpuriș și 50 - terenuri neproductive. În total, 1550 de iugăre. Din această suprafață, 37 de iugăre sunt date în arendă, iar 3 sunt luate în arendă. La 1897, în Marin erau 40 de atelaje, dintre care 11 cu cai, opt cu boi, trei cu bivoli și 18 cu vaci. Conform aceluiași document, numărul pomilor fructiferi pe
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
iar la nord-est cu Cojocna și Căra. În anul 1346 satul Boju, alături de Pată și Rediu, erau parte integrantă a moșiei nobilului ungur Chech de Rediu. Conform unei statistici din 1720 satul se întindea pe o suprafață de circa 700 iugăre, din care circa 600 erau arabile, diferența reprezentând fânețe naturale. În anul 1900 statisticile consemnează extinderea satului, suprafața fiind de 3381 iugăre (circa 1700 ha), ponderea fiind deținute de familii nobiliare maghiare. Încă din timpul românilor, Boju a constituit răscruce
Boju, Cluj () [Corola-website/Science/300320_a_301649]
-
ungur Chech de Rediu. Conform unei statistici din 1720 satul se întindea pe o suprafață de circa 700 iugăre, din care circa 600 erau arabile, diferența reprezentând fânețe naturale. În anul 1900 statisticile consemnează extinderea satului, suprafața fiind de 3381 iugăre (circa 1700 ha), ponderea fiind deținute de familii nobiliare maghiare. Încă din timpul românilor, Boju a constituit răscruce de drumuri ce lega exploatarea de sare de la Cojocna cu orașul Turda (Potaissa), respectiv legătură orașelor Turda cu Cluj-Napoca, pe traseul spre
Boju, Cluj () [Corola-website/Science/300320_a_301649]
-
pentru prima oară în documente în anul 1828, iar satul Prelucele abia în anul 1856. La sfârșitul secolului al XIX-lea, ocupația de bază a localnicilor este agricultura și creșterea animalelor. Documentele atestă că în acea vreme erau cultivate 934 iugăre de teren, iar recensământul animalelor din gospodăriile țărănești indica existența a 952 de cornute, 1290 oi și 19 cai. În anul 1895 comuna apare atestată cu numele Cercul Negreni din Plasa Aleșd, comitatul Bihor. Ulterior, aparține când de comitatul Bihorului
Comuna Negreni, Cluj () [Corola-website/Science/300343_a_301672]
-
provenită din Adelbald din Germania (întâlnit și astăzi ca nume de familie și de localitate). În 1313 apare și o localitate Oppoldishusen, ai cărei locuitori sunt fugiți în Ungaria, iar mănăstirea Engeltaj (Wetterau, Hessa - Germania) cumpără cu 8 mărci opt iugăre și jumătate de pământ din averea celor fugiți. Posibil ca numele localității să fi derivat de la numele persoanei (greavului) care a întemeiat-o. O a doua ipoteză care încearcă să explice existența mai multor localități cu același nume este că
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
au cerut o valorificare mai bună a pământului expropriat de 120.000-180.000 lei hectorul- adica 70.000.000 lei pentru suprafață de 226 de hectare pământ expropriat. Comună Tohanul Vechi numără 1.785 locuitorilor, teren arabil 1.104 hectare iugăr, iar fâneața 892 iugăre. Curtea, în numele legii, decide: terenul situat în regiunea Tohanul Vechi Zărnești din jud Brașov, în suprafață totală de 226,5627 hectare, compus din 798 parcele ai cărui proprietari actuali, suprefete, calitate și vecinătăți sunt prevăzute în
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
mai bună a pământului expropriat de 120.000-180.000 lei hectorul- adica 70.000.000 lei pentru suprafață de 226 de hectare pământ expropriat. Comună Tohanul Vechi numără 1.785 locuitorilor, teren arabil 1.104 hectare iugăr, iar fâneața 892 iugăre. Curtea, în numele legii, decide: terenul situat în regiunea Tohanul Vechi Zărnești din jud Brașov, în suprafață totală de 226,5627 hectare, compus din 798 parcele ai cărui proprietari actuali, suprefete, calitate și vecinătăți sunt prevăzute în înaltul decret regal nr
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
de război, fiindu-i amputate ambele picioare. El acceptă să-și sacrifice viața pentru a căpăta astfel o identitate socială și un nume și a șterge astfel umilința din viața sa. În plus, fosta lui soție urmează să primească două iugăre de pământ în Cosalău de la preot, sora lui 25.000 de lei de la medic, iar vărul Ioanichie un iugăr de pământ în Răsad de la notar. Întâlnindu-se afară cu copilul după ce acceptase acel târg infam, Ipu și băiatul se joacă
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
socială și un nume și a șterge astfel umilința din viața sa. În plus, fosta lui soție urmează să primească două iugăre de pământ în Cosalău de la preot, sora lui 25.000 de lei de la medic, iar vărul Ioanichie un iugăr de pământ în Răsad de la notar. Întâlnindu-se afară cu copilul după ce acceptase acel târg infam, Ipu și băiatul se joacă pentru ultima oară de-a Napoleon și țarul, iar bătrânul primește rolul împăratului francez, după ce până atunci fusese țarul
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
a unor păduri ce-i aparțineau. Autorii incendierilor erau de fapt prizonierii italieni care, după ce au fost eliberați, au dat foc la pădurile în care lucraseră. Moșia de la Beliș era în proprietatea grofului Janos Urmanczy și cuprindea 28.000 de iugăre de pădure, o exploatare forestieră și un castel modern pe vârful unui deal. La exploatarea forestieră lucrau copiii și bătrânii din sat, precum și prizonieri de război italieni, toți aceștia fiind ținuți în înfometare și mizerie. După încheierea armistițiului, proprietarul a
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
mânerul de argint și pantofi cu cataramă mare," adică se îmbrăca conform cu moda începutului de secol de la oraș. Sava Slavici a fost "maistor" cojocar, cu cojocărie proprie, deși în registre, insista a fi trecut "econom", adică agricultor, deoarece deținea câteva iugăre de pământ, o vie și două "paghini de fâneață". Sava se căsătorește în 1842 cu Elena Borlea, care provenea dintr-o familie veche și numeroasă întinsă în mai multe sate din zonă, iar din căsătoria lor au rezultat cinci copii
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
numele de Stolun. În anul 1733 în timpul conscripției efectuate de episcopul unit Ioan Inochentie Micu (1729-1743) în Stolna, sat pur românesc, erau 12 familii uniți, iar preotul lor se numea Ioan. Erau 60 de suflete, aveau biserică și casă parohială, ½ iugăr de teren arabil și fânaț de 3 care. În 1750 parohia Stolna aparținea protopopiatului Jucu (Archidiaconatus Suchiensis), din dieceza Făgărașului, erau 178 de locuitori, o biserică, un preot, un cantor, un paracliser, o casă parohială, pământ arabil de 3 găleți
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
înalte (peste 100 m):Câmpul Orășteșului,Miclăușului,Dorongușului, Pustei, Pădurița,Ioancii,Rozman și Ceichii - în aceste câmpuri înalte pânză freatică se află la adâncimi mai mari de 5 metri; - Câmpiile joase (sub 100 m):Câmpul Belocului,Zoltan,Ghizu,Momac,Lupu, Iugăre, Crăciun; - Luncile pârâului Teuz și canalului Sartiș Administrativ teritorial comună Șepreuș se află în partea central nordică a județului Arad,județului Arad, la o distanță de 63 Km față de municipiul Arad. Vecinii comunei sunt: - spre nord - comună Apateu cu satul
Comuna Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/310114_a_311443]
-
prim corator.” Clopote: de 45 kg, de 50 de kg, turnate în 1925 la Sibiu. Cărți: Octoih, Liturghier, Sibiu, 1798; Molitvelnic, București, 1764; Minei, 1838; Strastnic, Blaj, 1929. Casa parohială. se află lângă biserică. Bunuri funciare: sesie bisericească veche 14 iugăre.
Biserica de lemn din Antăș () [Corola-website/Science/310127_a_311456]
-
Societății Brașovene de Mine și Metalurgie, avînd în frunte, ca președinte, pe Max Egon, principe de Furstenberg, iar ca vicepreședinte, pe baronul Ludwig von Habersen, a cumpărat în anul 1867 pentru uzină din Călan, un teren de cca.180 de iugăre, în parte mlăștinos, de la Sandor Bertha, căsătorită cu groful Adam Vas. În anul 1868, a fost angajat ing.Otto Gmelin, din Germania, pentru proiectarea uzinei. În perioada 1949-1952 s-au clădit primele blocuri de locuințe și o școală de ucenici
Călan () [Corola-website/Science/297036_a_298365]
-
el a înaintat un memoriu către episcopul diecezan, în care informa ierarhia bisericească asupra dezideratului oamenilor ca o mănăstire să fie întemeiată, memoriu care a primit agrementul instituției. A cerut de asemenea Adunării urbarialiștilor din comuna Vasiova să doneze 2 iugăre de pământ pe izlazul comunei. Pământul pe care se afla izvorul aparținea societății Österreichisch-ungarische Staatseisenbahngesellschaft. Nicolae Drăgălina a sugerat sinodului eparhial să nu fie cerută cedarea terenului, ci să fie propus un schimb de terenuri cu o suprafață mai mare
Mănăstirea din Valea Godinovei () [Corola-website/Science/313820_a_315149]
-
ar fi putut determina proprietarul să exploateze în scop propriu izvorul. În 1898, direcțiunea generală a societății a răspuns negativ cererii de cedare prin vânzare sau schimb, propunând în schimb arendarea suprafeței. În același an, Nicolae Drăgălina a cumpărat un iugăr de pământ vis-a-vis de izvor, în credința că „izvorul tot va fi odată al nostru”. A întreprins măsuri ca să cedeze terenul diecezei, și împreună cu Mitru Oancea a zidit o cruce de marmură în fața izvorului, care se găsește actualmente în fața bisericii
Mănăstirea din Valea Godinovei () [Corola-website/Science/313820_a_315149]