12,885 matches
-
fermitatea unei asemenea posturi, G. Dimisianu atestă înscrierea d-sale în nucleul de conștiință a celei de-a cincea generații postmaioresciene, căreia, cronologic, îi aparținem. Natural, opiniile criticului-memorialist nu se suprapun totdeauna cu ale subsemnatului. O mai apăsată diferențiere se ivește în capitolele închinate lui Paul Georgescu și lui Ov. S. Crohmălniceanu, prea tolerante în optica noastră, și care ne reamintesc un simțămînt exprimat în repetate rînduri de Witold Gombrowicz, fost o vreme judecător, în Jurnalul său și anume că în măsura în care
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
ales și apoi reconfirmat cu entuziasm, și-a îndepărtat intr'atat încât după ce a încercat să se bizue pe PRM-ul pe care l-a criticat intens, astăzi și-a alăturat partidul PSDului.. Supt Emil Constantinescu. Sperând că s-a ivit o șansă ca tară să iasă din impasul post-comunist, am căutat să-l sprijin de pe când era candidat, participând activ la întâlnirea sa cu românii în Washington DC în 1996. Aportul a fost atât financiar cât și moral, ultimul constând
Relatia ales-alegator: o incompatibiliate? (Ajutor nesolicitat pentru cei care ajung la putere). In: Editura Destine Literare by Claude Matase () [Corola-journal/Journalistic/75_a_303]
-
său și intră în dialog cu virtualii cititori ai cărții. El anticipează astfel posibilele reacții în fața acestui produs insolit, dar asemenea vechilor cronicari își anunță și intenția de a duce truda pînă la capăt, indiferent de obstacolele ce se pot ivi în calea sa: „E scrisă în românește, dar bate cîmpii aiurea, despre un cuplu de americani care se pregătesc să plece în vacanță, iar cînd e vorba de români îi arată mai degrabă ca pe niște neisprăviți. Voi continua această
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
zbate însă între toate vicisitudinile vremii, dintre care cea mai nefastă este precaritatea literaturii acelui moment dominat de sămănătorismul și de militantismul național-țărănesc al lui Iorga. Sensul constructiv al unei orientări, fundamental deosebite din punct de vedere estetic, se va ivi odată cu E. Lovinescu, ale cărui opinii moderniste vor fi mai clare abia după campania de revizuiri desfășurată în „Flacăra” (1914-1916). Ruptura lui Ilarie Chendi de Nicolae Iorga nu va însemna însă și o ruptură totală de sămănătorism, dar îi va
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
și ridicolul caragelian, pedepsirea lui Malvolio, “mumificarea” lui Antonio, insațietatea Oliviei, toate acestea și încă multe altele stîrnesc o voluptate extraordinară în actori și, deopotrivă, în spectatori. Despre această voluptate și despre multe altele, în numărul viitor. Zorii s-au ivit și, ca Șeherezada, supusă, tac. Pînă săptămîna viitoare. Pînă atunci, nu uitați: iubirea purifică și explică toate, cum bine spune Elisa F. Bibian.
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
despărți le-am mai turnat două sticle de bere, au plecat cu mobila, am hotărât ca restul gospodăriei, cărțile și îmbrăcămintea să le donez unor instituții de caritate; am dat telefoanele de rigoare și în scurt timp s-au și ivit mai mulți oameni miloși gata să-mi preia avutul, storcătoarea de lămâi, ediția mea din Schwitters și bluza cu paiete, adevărat chilipir, cumpărată pe bani puțini de la o artistă vieneză în design și tocmai bună să fie expediată în diverse
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
-n câteva cărți publicate anterior, atâtea întâmplări spectaculoase din doar de el știuta istorie a comunismului românesc? Lista de întrebări e mai lungă: în ce măsură își vor păstra originalitatea ipotezele sale, după ce le-am văzut circulând prin cărțile atâtora dintre politologii iviți în România după 1990? Nu va părea el, astăzi, epigonul propriilor săi epigoni? Risipitor cu sine și de-o incredibilă generozitate, Vladimir Tismăneanu n-a ezitat să-și împărtășeacă imensa experiență, fie că respectivii o meritau, fie că nu. Au
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
cuiva, liliacul își aparține.” Odată rostite, “te pomenești că ai rămas fără cuvinte, și fără copac.” Astfel de conversații trimit cititorul la titlul enigmatic al cărții și dau o oarecare idee despre cauza înstrăinării cuprinse în el. Tribulațiile personajului se ivesc cel mai adesea din impetuozitatea gândului care “se rostește pe sine”, din ruperea lui de lume și de sine. Punându-și masca copilăriei, autoarea scoate în evidență cauza nebănuită a destrămării ființei, înstrăinarea prin cuvânt, care vine, în mod fatal
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
cu grijă: înțeapă repede și se retrage în scorbură. Păianjen de zodie, ar paraliza cultura întreagă pentru a o revizui, totul în literatură i se pare deformat. 25 martie - ziua Bunei Vestiri, ziua nașterii mele. Acum cincizeci de ani mă iveam în casa Mariei de pe strada Frumoasă. Când pot, trec prin zonă; construcția se află la numărul 14, nu la capătul ce dă pe Pod, ci la celălalt, care se afundă în mahalaua Buzeștilor. Leagănul prunciei mele s-a nimerit sub
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
catarg al amiezii ucigașe cine se mai poate salva să aștepte ivirea celui de pe urmă cuvânt pe buzele tale sfințite pe străzi pustii vântul scutură obloanele ruginite ale unei vechi porunci din inscripțiile gotice de pe pereții fosforescenți ai antimateriei se ivește din când în când câte un mic animal apocaliptic cu picioare de nichel stă și privește în lungul esenței divine de parcă ar aștepta să cadă din clipă în clipă orologiul din turnul burgului în care s-a adăpostit cândva Sfânta
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
acolo va pătrunde prima caravană înfiorând neființa cu mâna ridicată la liziera umilinței el prevestește zodii de fier ceva la porți depărtate foșnetul abisului s-a liniștit parcă e cineva câteva umbre în noaptea catedralei de aburi a sufletului se ivește memoria pe două cărări lațul se strânge și istoria glisează ușor înspre un bănuit continent fii foarte atent zice sfetnicul orb cu stiletu-ntre dinți la capătul acestui principiu se naște vecia cum firul de vis coboară-n abis de ivoriu
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
vînt a izbit în zid ușa strîmbă a șurii. perdeaua s-a zbătut, fîlfîind. se porni o ploaie grea. i-am pus mîna pe braț. a închis ochii. pămîntul aburea sub ropotul subțiat și ca-n verile copilăriei, soarele se ivi deodată printre nori de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat mergând mai departe îmi trimit mie însumi mesaje, grăind în numele lor, dispăruți și prezenți și e doar ceea ce aud, coborînd pleoapele ne stingem spre a afla că nu murim orice
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
Nu pot să dorm Dlui dr. N. Costovici Uneori nu pot dormi de frig. îmi aștern sentimentele dintr-o viață anterioară și încerc să dorm, mă culc pe ele. Starea asta ar putea dura un timp, de nu s-ar ivi zorile, de care sunt agățate diminețile - cântece scoase de păsările evadate din stranietatea copacilor încă înfrunziți. Încerci Trec zilele frumoase ale toamnei furișate, asemenea ielelor, înspre iarnă. Nu distingi decât foșnetul lor arămiu, nu distingi decât sfioșenia îngerilor care le
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
simtă neliniștiți de râvna cu care Încercam să le descopăr tainele. Mă adâncisem mai bine de brâu În groapa pe care o lărgisem căznindumă cu același lamă de laborator când, din galeria ce mi se dezvăluia centimetru cu centimetru, se iviră două antene mari, negricioase, terminate cu niște pămătufuri uriașe la capătul lor. Mi-am oprit brațul, așteptând. După ce pipăiră buza galeriei rămase Întregi, antenele se retraseră tot așa de repede după cum se iviseră. Adu-mi repede o folie de plastic
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
mi se dezvăluia centimetru cu centimetru, se iviră două antene mari, negricioase, terminate cu niște pămătufuri uriașe la capătul lor. Mi-am oprit brațul, așteptând. După ce pipăiră buza galeriei rămase Întregi, antenele se retraseră tot așa de repede după cum se iviseră. Adu-mi repede o folie de plastic! iam cerut colegului cu nerăbdare În glas. Lăsându-mi paltonul pe grămada de pământ proaspăt săpat, Joo dispăru. L-am privit pe jumătate Înciudat, pe jumătate bucuros că se grăbea sămi aducă ce
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
nu atât de teama insectei uriașe cât mai ales de teama să nu se Întoarcă În galerie. Priveam la rându-mi prin folia capcanei Încropite și mă felicitam de gândul bun ce-mi venise. Curând din capătul de galerie se iviră alte și alte antene, care după o scurtă cercetare ieșeau În groapa devenită repede neîncăpătoare. Ce-or fi astea? l-am auzit pe Joo ca prin vis. Coleoptere, dragul meu, coleoptere. Așa mari?! nu-și putu stăpâni mirarea acesta lăsându
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
vomă Moartea menajeră pregătește în bucătărie o salată de cruzături Surorile de mizerie albă ale urgenței ne scot vata din nări și din gură Aleluia! Ura cojește icoanele-n biserici la rigolă aurește flegma învingătorilor Din vremuri barbare s-a ivit iarăși gheara și o husă enormă cade pe tot ce-ai iubit Grăbește-te trebuie să fie un loc pe aproape roagă-te să-l găsești până nu se întunecă. LyriCola Se cumpără cutia se ține cu stânga se trage
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
vorba în actuala ediție, așa cum precizează autorul în prefață, "de încercarea de a cuprinde totalitatea operei epice a lui Mircea Eliade, inclusiv literatura confesivă, de a o reanaliza, acolo unde este cazul, în raport cu documentele publicate în ultimul deceniu". Aceste documente ivite în amintitul interval, în a căror lumină opera epică eliadescă se impune a fi reanalizată, sunt jurnalul, memoriile, proiectele de roman rămase în ciornă (Ștefania, Viață nouă, Gaudeamus), corespondența. Dramaturgia lui Eliade (piesele Iphigenia și Coloana nesfârșită) este și ea
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
avea prea clar delimitată în mintea sa această noțiune, această realitate. Așadar, în fiecare dimineață, trebuia să urmeze o altă cale spre a-și afla biroul. La început, avea nevoie chiar și de câteva ore să-l găsească pentru că tot ivindu-i-se în față fundături, obstacole pe care obligatoriu trebuia să le ocolească, se trezea înapoi în față impozantei uși de la intrare ca și cum ziua lui de muncă s-ar fi încheiat și acum ar fi plecat acasă. Sau la birt
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
atunci aveau ei zi de baie), iar pe cealaltă - joi, vineri, sâmbătă (când o spăla și p-asta, dar de data aceasta clandestin pentru că sâmbăta era zi de baie pentru familia Cervenkov, familie cu care împărțeau apartamentul de două camere, ivite dintr-o singură încăpere mai mare și un hol). Apartamentul, ca să-i zicem așa, fusese reproiectat printr-un vag perete despărțitor constând dintr-un soi de draperie subțire și jigărită ce atârna pe un cablu de curent electric dăruit de
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
de unde tot felul de devieri în prezentarea nu doar a realismului (maniera artistică mult mai vastă și, în același timp, laxă, decît pare la primă vedere), ci chiar și a romantismului, precum și a unor probleme ale moștenirii literare ce se ivesc uneori și astăzi. Doar dezvăluirea tuturor valențelor - și tendințelor - artei romantice, evidențierea tuturor modelelor lui, inclusiv cele mai puțin investigate, poate duce la concluzii mai largi privind specificul acestui fenomen atît de complex, inclusiv prezența și locul exact, în scrierile
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
-mă-n stele și sălcii, așa... TOAST LA STATUIA LUI GORGASALI Linia cea lingușită și tandră mă voia răstignit la apus. Dezgolit de huma disprețului, ard trandafirii rănirii, precum Shota Rustaveli, prefăcut tamada... De după culmea de foc din Saburtalo se ivesc căprioare. Kazbeghi mă cheamă. Și strig: „Gaumargios!”, tinerețe pierdută! „Gaumargios!”, pasăre cu cioc de opal! „Gaumargios!”, mister al iubirii din Bodbe! Și-n somn vă strig pe voi, iubiri pierdute: Djvari, Mtskheta, Vardzia, Svaneti, scumpă Uplistsikhe... SCADENȚA DIN VIS Greu
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
de urâtă. (după un timp. Departe se aud țipetele triste ale pescărușilor ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Nu, nici nu m-am gândit... Ăsta ar putea fi doar un gând secret al artistului și nu se poate În mintea geniului să nu se ivească o asemenea măreție de gând. (respiră adânc, ca și cum ar ofta) Ce gând diavolesc... Dar ce gând mare! Geniului, la un moment dat, când ajunge să aibă conștiința valorii lui, a puterii lui urieșești În lume, Îi trece prin minte un
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
beție obișnuiește să pricinuiască un extaz (o ieșire din sine) a minții, luată în stăpânire de vin. Deci starea spre care se îndeamnă s-a înfăptuit atunci și se înfăptuiește totdeauna, prin mâncarea și băutura aceea, odată cu mâncarea și băutura ivindu-se strămutarea și răpirea (extazul) minții de la cele mai rele la cele mai bune”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia a X-a, în PSB, vol. 29, p. 253. footnote>. Această „răpire” a sfinților din
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
desfășurarea până la capăt a acestui proces odată declanșat”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj, 1993, p. 96. footnote>. De ajungem să consimțim la faptă, gândul simplu se concretizează în imagini. Acolo unde se ivesc imagini în gând, s-a produs consimțirea, mișcarea fără imagini fiind doar un atac nevinovat. Urmează încuviințarea sau consimțirea, care, odată acceptată, duce la păcat, iar din acesta se naște robia, apoi urmând patima, care duce la deprindere prin obișnuința
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]