394 matches
-
în fața Domnului și a zis: «Eu îl voi înșela.» Și Domnul i‑a zis: «În ce fel?» 22Și a zis: Voi merge și voi fi duh mincinos în gura tuturor profeților lui.» Și [Domnul] a zis: «Vei înșela și vei izbândi. Du‑te și fă așa»” [traducere după Septuaginta, vol. 2, Colegiul Noua Europă / Polirom, 2004, trad. de Florica Bechet - n.t.]. . La singular: 1In. 2,18; 2,22; 4,3; 2In. 7; la plural: 1In. 2,18. * Traducere după Biblia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Îi lipsesc cunoașterea resortului confruntării și plusul de energie în raport cu ofensiva celuilalt. În acest context, se pierde un conflict-duel și nu o confruntare capcană. Răutatea renunță la marama vicleniei pentru că, în asaltul său, nu mai întâlnește fragilitatea naivității. Ea poate izbândi sau rata în demersul său malefic. Însă, ceea ce importă aici este nu rezultatul expansiunii uneori debordantă a negativității celuilalt, ci însăși această negativitate. Prin urmare, în ce constă răutatea agresivă a celuilalt? Ce o definește? Unde își are sursa vitalismului
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
faptului de a fi văzută fără a vedea, recunoscând, așadar, în vizibilul pictat anterioritatea și alteritatea reală a unei alte priviri decât ea" (Jean-Luc Marion, op. cit., p. 133). 29 Experiență și cultură, în IP I, p. 271. 30 " Nu vei izbândi nimic câtă vreme nu se va smeri firea ta în copilăria zidirilor" ( Cum se scrie un imn, în IP I, p. 273). 31 Tehnica poetică, în IP I, p. 275. 32 Experiență și cultură, în IP I, p. 269. 33
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
salvării este, și de această dată, asigurarea memoriei și a neuitării (a)-lhvqeia), a adevărului. Spre deosebire de tovarășii săi vrăjiți și transformați în porci, Ulise nu își pierde cunoștința, nu este adormit de vrajă. Aptitudinea cea nouă o impresionează pe Kirke. Izbândind în acest dificil test (un rit de trecere), lui Ulise i se oferă un bonus excepțional: dreptul de a coborî în Hades și de a vedea soarta posthanatică a multor defuncți. Vorbește cu profetul Tiresias despre sufletele multor eroi. Află
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Acest „trebuie” - imperativ și constrângător - este însăși nemiloasa Ananke, Necesitatea oarbă. Cercul destinului odiseic se închide implacabil prin nostos. Parcurgerea lui era însă și ea necesară: Ulise trebuia să învețe viața; adică să parcurgă aventura cunoașterii totale, experiența integrală. Cum? Izbândind în numeroase încercări care sunt tot atâtea rituri de inițiere și de trecere. Este „învățarea de a deveni ceea ce trebuie să fii”, „școala vieții”, enkyklios paideia, formarea de-a lungul întregii vieți, curriculum vitae. Așadar mathesis și paideia așezate în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
națiune alcătuită din cetățeni proveniți din toate neamurile și rasele pestriței lumi terestre. Religia pragmatică și-a creat repede eroi ai experienței: self-made man, the first, the winner. Este șocantă asemănarea acestora cu eroul elin exemplar, vestitul Herakles, cel care izbândea în „cele douăsprezece munci”. Cea mai importantă trăsătură comună este apaideusia, adică incultura. Semidoctismul acestor „biruitori americani” este notoriu și răspândit în proporție de masă. Majoritatea populației Statelor Unite era alcătuită, în secolul XX, din middle men formați în collegies și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rezistență, iar unitatea între membrii ei nu se poate dobândi decât prin sacrificiul voit al persoanei fiecăruia" (Rădulescu-Motru, 1998: 235-236). Îndemnul către vigilență în momentul crucial nu lipsește, arătându-se că în lumea nouă deja trebuie să schimbăm lucrurile ca să izbândim. În termeni mai concreți, schimbarea petrecută în mediul rural este observabilă prin aspecte cum ar fi diminuarea creației folclorice, de exemplu. De asemenea, evenimentele importante din viață, care anterior erau prilejuri de socializare, de întărire a tradițiilor, a legăturilor comunitare
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
3: 22). Și Dumnezeu a alungat perechea din Paradis și a condamnat-o să muncească spre a-și câștiga existența. Pentru a reveni la scenariul evocat mai înainte - Zeița goală și Arborele miraculos păzit de un dragon - șarpele Facerii a izbândit, la urma urmei, în rolul său de "paznic" al unui simbol al Vieții sau tinereții. Dar acest mit arhaic a fost radical modificat de către autorul legendelor biblice. Eșecul inițiatic" al lui Adam a fost reinterpretat ca o pedeapsă pe deplin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a "rezistenței și inerției. Mitul este multivalent; alături de semnificația sa cosmogonică, există valențe "naturiste" și "istorice". Lupta lui Indra slujea ca model luptelor pe care arienii au trebuit sa le dea împotriva triburilor Dasyusilor (numiți, de altfel, vrtăni). Acela care izbândește în luptă, îl ucide, cu adevărat pe Vrtra" (Maitrăyani-Samhită, II, l, 3). Probabil că, la început, lupta dintre Indra și Vrtra constituia scenariul mitico-ritual al sărbătorilor de Anul Nou, care asigura regenerarea lumii 36. Dacă acest zeu e, în același
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai merita nici iubirea ei. A lăsat un bilet și alor săi: Iubită mamă, dragă frate Vlad, vă iubesc, am hotărât să plec la partizani, iertați-mă de alegerea mea, dar numai aceasta e varianta în care cred, sper să izbândesc și să ne vedem cu bine, Victor. Apoi, după miezul nopții, când s-a convins că Vlad și mama dorm, s-a strecurat pe ușă ținând în mână geanta sa de elev în care înghesuise ceva de-ale gurii, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
legate de Sulmona acoperită de ninsoare, de muntele Morrone, de sanctuarul lui Hercule Curinul, de mama sa mereu plină de grijă, de ciupercile gătite cu cimbrișor. Aflăm din gura lui Marin Mincu că Ovidiu, mai precis Ovidiu „al său”, va izbândi. Va reuși să se elibereze de greaua povară hedonistă, de filozofiile îngăduitoare ale Occidentului și că, murind, va renaște în locuința cerească a lui Zalmoxis. E greu să scapi de senzația că Mincu, chiar dacă se mișcă cu finețea unui mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Polonia ? A.M.P. : În Polonia a fost un pact, n-a fost o revoluție. A fost un pact deoarece comuniștii nu erau așa de puter‑ nici. Și atunci a fost o tranziție graduală și foarte bună. În Estonia, da, a izbândit revoluția. Cum am spus, unul din factorii care au ajutat e faptul că erau ocupați de ruși. De exemplu, este singura țară din Europa de Est care a dat afară toți judecătorii. A închis curțile și tribu‑ nalele câteva luni, până când au
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cinste și aspiră să le fie asemenea. Ștefan s-a aplecat cu grijă asupra oamenilor de rând, "prostimea" cea multă și vrednică, "sarea pământului", care a fost puterea de nădejde în "Oastea cea mare a Moldovei", cu care Ștefan a izbândit în bătăliile lui răsunătoare. Legendarele iubiri ale Mușatinilor aruncă o undă de lirism, de poezie asupra tristelor iubiri ale Domnului Ștefan, care nu e stăpân nici pe inima sa; el nu are decât o singură mare iubire: Moldova. În acele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nimeni nu deslușește ce bolborosește el acolo. Simte răsuflarea caldă aburindă a calului ce-și freca botul de umărul lui. Îl mângâie pe coamă cu drag și recunoștință. Ridică privirile: Ce-mi stați ca niște curci plouate?! izbucnește el. Am izbândit doar! Să lăsăm morții să-și îngroape morții! Boierii atâta așteptau; se dezlănțuie: Strălucită izbândă!! Strălucită-strălucită, mormăie Ștefan. M-or blăstăma moldovencele de atâta "strălucire", oftează adânc mângâind fruntea calului ce nechează a mulțumire. "Pentru Ștefan!! Pentru Moldova!!" răcnesc vitejii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
La Dunăre! strigă vitejii Măriei sale îndemnând spre cai. Mă mir că n-am sforăit câteva cuvinte "mari" care să sune din coadă; despre glorie, sânge, oase... Oasele străbunilor, bineînțeles! Aistea ajută la luptat și la murit, filozofează Ștefan. Dar am izbândit Ștefane... altfel cum? spune Vlaicu. Desigur, altfel nu se poate... Cronicarii vor izvodi în letopiseți: "Marți, ghenarie, 10, anul Domnului văleat 6983 de la Zidire, la Vaslui, în locul de-i spune Podul Înalt, Vodă Ștefan a lovit cu mare război Împărăția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se poate... Cronicarii vor izvodi în letopiseți: "Marți, ghenarie, 10, anul Domnului văleat 6983 de la Zidire, la Vaslui, în locul de-i spune Podul Înalt, Vodă Ștefan a lovit cu mare război Împărăția turcească și cu voia lui Dumnezeu moldovenii au izbândit!". Dar, continuă cu glas scăzut, nicăieri nu va scrie cât de greu, cât de greu ne-a fost... și cât de scump am plătit pentru aiastă "Strălucită izbândă!"... Tace. Tăutu îndrăznește încetișor arătând spre câmpul de bătălie: Și... și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Iertați-mă că-n toți anii aceștia v-am chinuit, v-am biciuit, am fost neîndurător cu voi!... V-am cerut să dați totul!... Am socotit că "nu dai nimic, dacă nu te dai pe tine însuți"! Numai astfel am izbândit! Altfel... nu se putea altfel... Aut Caesar, aut nihil! spune Țamblac. Nu, nu e aiasta, Ioane... Nu... nu pentru mine, Ioane, nu pentru mine... Da! Ne-ai chinuit! Fără milă! Ai scos sufletul din noi! exclamă vornicul Bodea. Dar cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aceea, la chemarea Voievodului Ștefan, Moldova toată s-a grămădit în jurul tău: o oaste de patruzeci de mii n-a adunat nicicând Moldova... Ștefan, pe gânduri, privește focul ce arde în cămin și spune încetișor: A fost greu... Dar am izbândit. Să nu ne pierdem capul. Am câștigat o bătălie numai. Războiul continuă... Brusc, se smulge gândurilor: Cu drept cuvânt Moldova are de ce să se veselească! Și Transilvania e în sărbătoare. Se trag clopotele, se înalță slujbe de mulțumire... Eram în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
celor ce-or striga după unire într-o mare cruciadă împotriva Antihristului! Visele Mahomedului trebuie spulberate, să n-apuce să ne pună belciugul, c-apoi ne mână cu biciul. Deci iar, oftează Stanciu. Iar, oftează Ștefan. Greu a fost să izbândim, dar și mai greu e să păstrăm ce-am cucerit. Să vină! strigă Mihail entuziast. Să poftească, de nu s-au săturat de trântaie! Uite-așa, cum ne vezi, am știrbit noi iataganul turcesc?! Măi-măi! Sunt ceva de spăriet moldovenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe Ștefan. Îți mulțumesc Ștefane! M-ai făcut fericită! De când visez clipa asta! Ce-ai făcut pentru "cauza noastră"... Știu că nu ți-e ușor, tocmai acum... Și eu îți mulțumesc, adaugă Țamblac. Să dea Domnul și Maica Precistă să izbândească, spune Maria și-și face cruce. Ștefan tace. Se plimbă cu mâinile la spate, apoi începe să râdă: În sfârșit, a sosit iscoada noastră de la Stambul! Mi-a povestit tărășenia... Sunt vești rele?! Spune! Spune! se precipită Maria. Ce vești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan acela din pricină că nu e ajutat să încheie pace cu turcii..." Fragment din scrisoarea Papei Sixt către regele Ungariei Matias Corvinul (înainte de lupta de la Valea Albă). * "...Nu mai puțin de vitejia moldovenilor care erau gata ori să moară, ori să izbândească, cât de meșteșugul lui Ștefan Vodă..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei * "Să nu cutezați a-mi dea mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri... Acolo Sus, cineva ne iubește îl știu eu. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
șnur al bastru și scrisul nu părea măsluit, cei doi primiră misivele cu Încre dere. Fără să piardă timp, Bodo porni spre mânăstirea Sfân tul Petru, unde fusese chemat, iar Adelheid se Îndreptă spre Lenzkirch. În cele din urmă, uneltirile izbândiseră. * * * În timp ce, din porunca starețului Urban, Heribert se Îndrepta spre chilia sihastrului, un curier ieșea cu repeziciune pe poarta mânăstirii, cu destinația Zürich. Schimbând caii la fiecare han, așa cum i se poruncise, curierul ajunse fără Întârziere și În aceeași seară bătu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
popor. Spaniolii: E un grande? Germanii: E doctor? Franțujii: E bine cu primul ministru? Olandezii: Câți bani are? Englezii: Ce fel de om e? Muscalii: Câte moșii și câți servi? Moldo-Valahii: Ce slujbă și cât îi pică? *1 Când vicleanul izbândește toată lumea îl firitisește. *1 Bețivul nu face rău că bea, ci că umblă pe drumuri și printre oameni. *1 Pe scenă, amanții discută infinit, fel și chip, cheltuind vremea zadarnic. Bogăția este avantajul pe care îl are deseori un neghiob
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
este de tipul tiraniei militare sau politice sau de tipul democrației liberale, care Își pune și ea pecețile cenzurii economice, oricum! Oricât ar suna de patetic, eu cred că numai „cel care a luptat și suferit” sau cel care a „izbândit” În folosul său, dar și al colectivității, poate „Înțelege” și judeca. Dacă vrea neapărat să „judece” o epocă sau pe unii și pe alții. Da, și noi aici facem unele judecăți de valoare și chiar morale, dar ne restrângem la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
răspăr cu opinia cvasicomună de la bursa autorilor, numai din egocentrism ori din mania insolitării în peisaj, atunci ai murit ca evaluator estetic. În sfârșit, localismul, patima circumscrierii într-un areal limitat. Pro-vincialismul derivă adeseori din resemnare: conștient că nu poți izbândi la Centru, campezi definitiv în orașul de baștină, comentezi superlativ mediocrități, tragi cu tunul în vrăbii, te prăbușești în libații și spumegi, când și când, pamfletar la adresa capitalei și-a vedetelor aflate-n bătaia reflectoarelor. Pericole mai sunt, desigur, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]