485 matches
-
fiind un nume de botez la fel ca Ștefan, Mihai sau Petru. Faptul că el a purtat un nume străin, „nu scade întru nimic românitatea lui Basarabă”. După alți istorici, numele „Basarab” ar însemna în cumană "„prea sfânt, prea puternic, izbăvitorul”". Georgeta Penelea remarcă faptul că "„Originea cumană a numelui Basarab este incontestabilă, dar de aici nu se poate susține că și dinastia munteană ar fi fost de origine cumană. S-ar putea ca mama lui Basarab să fi fost o
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
emigrat peste Ocean neîndoios numai astfel și-au salvat viețile. Am citit câteva cărți despre modul cum intelectualii români prestigioși de orientare legionară, dar nu numai aceștia, erau trecuți peste graniță de către oameni specializați Într-o asemenea operațiune riscantă, dar izbăvitoare. În selecția făcută alături stau la Câmpul Românesc: scriitorul Horia Stamatu (19121989), George Dornev (19091998), poetul Vasile Posteucă (1912-1972), diplomatul și scriitorul Vintilă Horia (1915-1992), savantul În istoria religiilor și scriitorul Mircea Eliade (19071961), diplomatul și scriitorul Aron Cotruș (1891-1961
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
să aflăm de ce... Cîtă luciditate, atâta suferință!" Da, așa e! Dar cine dracu te pune? De ce nu ne mai iubește? Ce stupid, când totul ar fi atât de simplu dacă am păstra în noi revelația acelor clipe sublime, acea seninătate izbăvitoare. Trebuie să spun că iubeam frumusețea acestei fete, atât, capul ei frumos, nu sufletul ei amorf și nici corpul și cu atât mai puțin mintea, și mi-ar fi fost de-ajuns pentru toata viața, cu condiția, ei da, ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
urmă, un fel de continuum al valorilor a contrario, în care aproape orice element se convertește în opusul său. Pretutindeni ne întâmpină un fel de frenezie a formării/deformării sensurilor, ce nu poate fi separată totuși de „credința în puterea izbăvitoare a unei pure frumuseți, născută din tensiunile și temperaturile înalte la care sunt supuse cuvintele în procesul creator”312. Din această perspectivă, poetica argheziană rămâne totuși esențial modernă (deși nu întotdeauna modernistă!), prin dialectica ei destructiv-constructivă, prin îmbinarea paradoxală de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
București, 1968; Discul, București, 1972; Bucuria cuvântului, Cluj-Napoca, 1974; Între pământ și cer, București, 1977; Foc nestins, Cluj-Napoca, 1980; Aripa din piatră, Cluj-Napoca, 1986; Prima zăpadă, București, 1990; Periplu, Târgu Mureș, 1993; Veșnicul început, pref. Al. Cistelecan, Târgu Mureș, 1996; Izbăvitoarea povară, București, 1998; Pod peste abis, București, 2000; Provocarea labirintului, București, 2002. Repere bibliografice: Dan Culcer, „Discul”, VTRA, 1972, 10; Adrian Popescu, „Bucuria cuvântului”, ST, 1974, 3; Ion Cristofor, „Foc nestins”, ST, 1981, 1; Dumitru Mureșan, „Foc nestins”, VTRA, 1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
a creat toate, și în Cel Care, cu o neasemuită dăruire de Sine și cu măreția unui suflet dumnezeiesc, a avut curajul să propovăduiască această învățătură la toți locuitorii pământului, cu prețul celor mai mari primejdii și al unei morți izbăvitoare, deși socotită rușinoasă, pe care l-a îndurat pentru mântuirea oamenilor”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea I, cap. XI, în PSB, vol. 9, p. 38) „După cum cere Scriptura, e mai bine să accepți o învățătură prin intermediul gândirii și prin înțelepciune
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
al trupului meu/ Dar ce se transmută-n/ adîncul ființei/ privind-o trecînd pe sub ramuri/ e un monad migrînd/ ca o globulă de sînge/ în fericia/ lui Dumnezeu" (Trec). La modul obiectiv, contemplă un univers depopulat, umplut doar de respirația izbăvitoare a Atotputernicului: "O, adierea vieții ei/ lăuntrul/ acestei adieri/ ce-mbată totul/ pînă-n istovul lacrimilor -/ dacă nu e/ lumirii noastre/ respirarea însuși/ a Domnului pe ape -/ n-a fost nimeni/ la vămile durerii/ și-ale morții/ n-a stat nimeni
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
avem fiorul vinovățiilor, într-un fel sau altul? În realitatea de zi cu zi, spaima face parte din viața noastră. S-a instalat. Angoasele sînt mari, violențele se înmulțesc. Atunci, din cînd în cînd, tot fuga spre artă este salvatoare, izbăvitoare, spre amintirile care fabrică alte amintiri. Cînd editura Humanitas a publicat, într-o ediție splendidă, Cartea cu Apolodor a lui Gellu Naum, Ioana Pîrvulescu i-a dăruit un exemplar fiului meu, contînd pe admirația lui față de atrăgătorul pinguin din Labrador
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
după Chip și după asemănare văzându‐l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a pogorât și S-a sălășluit în pântecele Fecioarei, fără schimbare, ca într‐Însul să înnoiască pe Adam cel stricat, care strigă: slavă arătării Tale, Izbăvitorul meu și Dumnezeu” (Litia, stihira 4, alcătuire a lui Ioan Monahul). Iar Sfântul Grigorie de Nyssa († 395) descrie scopul Întrupării Fiului Cel veșnic al lui Dumnezeu, zicând: „Firea noastră cea slăbănogită, într‐adevăr, avea nevoie de doctor, omul căzut de
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
opera lui Wagner este bazată pe epopeea medievală "Cântecul Nibelungilor". Tetralogia este compusă din următoarele 4 opere: Tetralogia lui Richard Wagner urmărește aventurile zeilor, uriașilor, gnomilor și oamenilor, care luptă cu lăcomia și trădarea pentru a ajunge la un final izbăvitor. În prima operă ("Aurul Rinului" - "Das Rheingold"), nibelungul pitic Alberich renunță la iubire pentru a câștiga aurul Rinului, din care își face un inel care îi conferă puteri magice. În acest timp, Wotan, stăpânul zeilor, regretă promisiunea de a o
Inelul Nibelungilor () [Corola-website/Science/316678_a_318007]
-
pe un cal alb, omorând cu sulița balaurul. Icoana sfântului este bogat lucrată cu fir de argint, aur și mătase albă, roșie și verde. Mantia sfântului este roșie. Icoana este încadrată cu litere de aur în limba slavonească: „Ca un izbăvitor al celor robiți și săraci folositor, neputincioșilor doctor, împăraților ajutor, purtătorilor de biruință mare mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre”. Pe cealaltă față este reprezentată scena botezului Domnului, încadrată de o altă inscripție în slavonă. Pe
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
Gluma se îngroașă în subtext. Dar ar fi nedrept să îi plasăm pe cei doi doar în lumina rece a reflectorului politic. Ei simt cu toată ființa că "hîrtia duce în ispită" și scriu dintr-o imensă plăcere a vorbei izbăvitoare de orice tragedie. Livrești, de gust baroc, fac din "ideile primite" cele mai fanteziste combinații. Iubitor de Anton Pann și de Arghezi în egală măsură, P. Georgescu își imaginează o inscripție pe călimară: "Dacă nema putirința, ce mai chichirez gîlceavă
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
înmormântării lui Ernest Blot (narat de ginerele lui, Robert Toscano), un bancher cinic și cam nesuferit, care-i adună la un loc pe toți eroii acestui sitcom literar, legați într-un fel sau altul de biografia lui. Moartea nu e izbăvitoare, nu e nici măcar importantă, fiindcă isteria cotidianului o transformă și pe ea într-un eveniment monden, curățând-o cu totul de orice urmă de sacru. După ce aruncă în apă cenușa defunctului, văduva acestuia se ceartă și se îmbrâncește cu fiica
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
ea Învie, prin traiul de sfințenie și prin propovăduirea cu timp și fără timp, vom atrage binecuvântarea cerească cu Împăciuirea pământească și izbânda românească. Nici o suferință, nici o primejdie, nici chiar moartea martirică să nu ne Împiedice la ajungerea acestui liman izbăvitor. Dacă am viețui Într-o așa Înțelepciune apostolică și filozofare martirică ne-am asigura pe lângă Îndrumarea dumnezeiască cu mântuirea veșnică și aprecierea omenească, acea autoritate morală cu rezultate pastorale, de care mereu ne plângem. Cum suntem și cum trebuie să
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
lui Eminescu, desigur. Lucrurile poate ar sta așa, dacă deciziile importante ar veni din partea celor care-l apreciază pe marele poet. Dar într-o țară în care cultura joacă rolul Cenușăresei, este greu de spus când se va ivi Prințul izbăvitor și când se va produce această minune. Este de reținut însă faptul că "parabola" intuită de Theodor Codreanu denotă, înainte de toate, respectul față de valori și că o "carte" poate fi esențială pentru destinul unui popor. În cazul de față este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în lumea lumen, cu condiția ca acesta să conștientizeze cauzele destrămării și opacizării. Încrezător în destinul omenirii, el citează reverențios pe D. Stăniloae ("Omul se creează pe sine însuși") și apreciază în consens ca ilustrul teolog că acesta este lumina izbăvitoare, numai în măsura în care descoperă transparența lumii, angajându-se în dialogul spiritual. Numai așa va putea evita "complexul lui Iuda" care, după trădare, se trădează și pe sine însuși, întorcând spatele lumii, naturii, luminii din lucruri și din lume, alegând soluția sinuciderii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și vid. Să oferim un loc unor eșecuri Venite de niciunde, ca un vânt, Ce-au învățat să completeze cecuri Dar au uitat, firește, cine sunt. Ar fi momentul să ne dăm deoparte Din toată oboseala asta grea, Să implorăm izbăvitoarea moarte, Să nu mai fiu al tău și tu a mea. S-ar bucura, sărmanii, să ne lase Închiși într-un azil uitat, mizer, Eventual cu mari dureri în oase, Eventual legați de-un pat de fier. Să ne prefacem
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
o energie spirituală - e ca o descărcare electrică. John Robert rămase pe gânduri. — Mă rog, iubire în tăcere, fără rod, există destulă, și ar fi nevoie de un Dumnezeu ca să-i confere un sens. Eu nu cred în suferința dumitale izbăvitoare. O idee seducătoare, ca și Hristosul dumitale mitic - o minciună. Nu-i decât o autoamăgire, o iluzie, ca aproape tot ceea ce ne face plăcere. Ești un narcisist? — De bună seamă, narcisiștii pot fi de folos și altora, pentru că sunt mulțumiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu George?“ Brian telefonase de câteva ori la George și nu primise nici un răspuns. La gândul că s-ar putea ca în momentul de față Stella să-l îmbrățișeze pe George, să-l ierte, să-l strângă în brațele ei izbăvitoare, Gabriel simțea o durere ascuțită, și știa că e o durere vinovată. Sentimentele ei pentru George țineau în parte de prostia ei, și în parte de stupida slăbiciune și sensibilitate care o făceau să încurajeze fragila atitudine a lui Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aproape la vedere câte un furtișag, ca să fie prins și condamnat și ca să-și rostuiască un locșor călduț și mâncare de trei ori pe zi până Începea să se Înstăpânească primăvara. În vremea când alesul ei Își ispășea pedeapsa cea izbăvitoare de greutăți aproape de netrecut, Maria se ducea la moș Simion Urâtu, un bătrânel văduv, mic și al dracului, Încă În putere, care o primea În casa lui la fiecare Întoarcere pe femeie, nu Înainte să o bată sălbatic, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de refuzuri, dar obsedat în continuare de realitățile de care se lepădase 125. În aceste condiții nu ne poate mira structura mitologică a comunismului, sensul său eshatologic 126. Marx prelua unul din marile mituri ale lumii asiatico-mediteraneene și anume rolul izbăvitor al celui Drept („alesul“, „unsul“, „neîntinatul“, „trimisul“) pe care îl asimila însă cu proletarul 127. În plus, el îmbogățea acest mit străvechi cu o întreagă ideologie mesianică, iudeo-creștină: pe de o parte, rolul profetic și funcția soteriologică pe care i
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
viața modernă complicată și plină de răspunderi, pot fi lesne seduși de utopia automatizării proceselor istorice, într-o ordine ideală și definitivă, adică utopică. Or, tocmai această dorință de a deproblematiza existența devine fermentul din care se nasc falșii profeți izbăvitori. Utopia comunistă a prins rădăcini exact într-un asemenea context social-politic și intelectual. La fel ca și în cazul ideologiei fasciste, dar și a populismului peronist ori a dictaturilor militare latino-americane21. Când idealurile unei generații s-au prăbușit, încrederea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Prin generozitatea sa și a lui Dumnezeu, omul devine om, oferit sieși prin ceilalți. Prin dragostea 258 față de semenii săi, față de familie și ceilalți oameni, creștinul împlinește porunca lui Dumnezeu. Dragostea este la îndemâna tuturor și funcționează ca un dar ceresc, izbăvitor. Chiar dacă inițial apare ca o religie a celor obidiți, cu timpul creștinismul, prin forța sa, se va impune ca o religie dominantă 259. Pe acest fond iubirea-pasiune, dintre bărbat și femeie apare, așa cum era și normal, doar în occident. Și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
e-o fericire și mai mare. De fericirea asta am avut parte în zilele acelea minunate, în care, de dimineață până seara, am dat cu sapa” (I, 332). Imediat, o concluzie care spune totul: „Mântuirea prin activitatea brațelor. Există ceva izbăvitor în munca manuală” (idem). Între munca fizică și cea intelectuală, Cioran o preferă pe prima: „Zece zile de grădinărit. Oricum, mai bune decât zece de bibliotecă. Între datul cu sapa și cititul prin terfeloage, alegerea mea e făcută. În plus
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
propusă ca subiect de lucru - pe Noaptea de Sânziene. Cineva a susținut o lucrare - bună, de altfel -, apoi toată lumea s-a angrenat În discuții pe marginea romanului, căutând sensuri foarte grave (atemporalitate, mit, rit, fuga de timpul real În spațiul izbăvitor al timpului „sacru”, al originilor, adică tocmai stereotipiile pe care le găsim oriunde În Eliade), până la un moment dat când cineva a spus că toate lucrurile de până acum sunt frumoase, numai că În roman apare istoria peste tot, distruge
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]