297 matches
-
percepție și trăire: "Ce importanță mai au pentru mine lămuririle ei? Tot ce a fost aseară, absolut tot, e parcă numai văzut și înțeles de mine, nu și simțit așa cum anestezia locală te lasă să vezi toată operația, să simți izbitura și tăietura ‹‹bisturiului››, dar să nu ai nici o durere." Lăcrămioara Petrescu aprecia că: <ref id="32"> 32 Idem, pp. 95 -96. </ref> Textul devine funcțional și își descoperă valoarea în măsura în care este citit și descifrat de cititor. Scrierea presupune existența cititorului
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
o bîtă, urlînd cu glasul gros al celui Însetat de sînge și de moarte. — Te calc În picioare, fir-ai al dracului de cioroi Împuțit! Îți zdrobesc creierii! - și Îl lovește violent cu bîta În cap pe negru, iar, sub izbitura elastică, scrîșnetul osului lovit de lemn răsună cumplit și limpede pe Întinderea cîmpiei. În spatele albului buhăit, un funcționar, un biet om de paie al acestei lumi, un șobolan În cămașă, iute ca un șobolan cînd e vorba să-și caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
învăluită într-o ceață atît de deasă de emoții disperate că, în cele din urmă, trebui să se oprească și să își tragă sufletul. Pe malul depărtat al canalului erau atelierele uzinei metalurgice Blochairn. Dinspre ele se auzeau lovituri și izbituri monotone, iar o lumină portocalie străluci orbitor deasupra, pe cer; apa canalului făcu bășici negre și dîre de abur valsară pe suprafața ei și o luară în sus spre un nor care plana peste cărarea edecului. Un gard de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
curăță sîngele, iar corpul ei este din ce în ce mai prost hrănit. — Știe? — Nu. Nu încă. Apoi Thaw își întoarse fața și plînse puțin în întuneric. Lacrimile lui nu erau fierbinți, ci doar o sîngerare slabă a ochilor. A fost trezit de o izbitură și un țipăt puternic. Au găsit-o pe mama lor zbătîndu-se să se ridice de pe podeaua din în hol. încercase să meargă la toaletă. — Uf, tati, sînt terminată, zise cînd domnul Thaw o ajuta să se întoarcă la pat. Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luă mîna dintr-a ei, păși încet și atent înainte, cu picioarele lunecîndu-i, o prinse din nou să se sprijine și o trase cu greu în jos. Căzură unul în brațele celuilalt, apoi el se rostogoli într-o parte simțind izbiturile ritmice ale rucsacului. Cînd se opri și reuși să se ridice în picioare, pămîntul părea neted și rămase singur în ceață. Nu se mai vedea nici măcar linia galbenă. — Rima! Rima! Rima! țipă el și ascultă, dar nu auzi decît marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
alb ca varul. Nu văd cum ar fi putut ei să... Simțiră o zguduitură puternică, iar nava se răsuci într-o rână și păru să se răstoarne. Grosvenor se pomeni trântit pe podea. Rămase o clipă locului, parcă amețit de izbitură, apoi spaima îl făcu să-și recapete cunoștința. Îi văzu pe ceilalți întinși pe jos în jurul lui. Unii gemeau de durere. Morton strigă un ordin, pe care Grosvenor nu-l putu înțelege. Căpitanul Leeth se ridică în picioare și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
murmură Pennons prin casca desfăcută a costumului său spațial. Nici măcar barosul nostru greu de zece tone n-ar fi în stare să găurească dintr-o singură lovitură un perete de microoțel gros de patru degete. Da, am auzit o singură izbitură. Dezintegratorului atomic i-ar trebui cel puțin un minut ca să facă o asemenea treaba, dar atunci întreaga zonă ar rămâne radioactivă timp de mai multe săptămâni. Să știi, Morton, că avem de-a face cu-o ființă supranaturală! Directorul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
poate încerca doar să-i spună: „Ei, nu te prosti, nu e totul așa de negru“, însă nu se dezmetici cât să înțeleagă, fiindcă între clipa orbirii și apropierea vagoanelor fulgeră o secundă din cu totul alt timp și o izbitură sau o explozie îl făcu să se clatine și să se lovească de peretele de ciment. O simți pe Duchesse ridicându-se pe picioarele de dinapoi. Nechezatul ei sparse norii și aduse lume în preajmă. Îi simți apoi tropotul înnebunit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ȘI SUPĂRĂTOR CĂ STĂTUSE MULTĂ VREME ÎN CÎMPUL DE FORȚĂ SUPRANORMALĂ CARE-I ANULASE RĂMĂȘIȚELE INERȚIEI, DINCOLO DE LIMITA REZONABILĂ SAU PRUDENTĂ. NERĂBDĂTOR ȘI CHIAR STÎNJENIT ÎN AȘTEPTAREA LUI, PÎNĂ LA URMĂ HEDROCK ADORMI PE UNA DINTRE CANAPELE. SE PRODUSE O IZBITURĂ CARE-I ZGUDUI OASELE. HEDROCK SE TREZI TRESĂRIND, DAR SE LINIȘTI REPEDE CÎND SIMȚI PRESIUNEA CONSTANTĂ ASUPRA TRUPULUI. ERA PUTERNICĂ, AIDOMA CURENTULUI UNUI VÎNT FOARTE INTENS. DAR ACUM CĂ TRECUSE DE PRIMUL ȘOC, ERA SUPORTABILĂ. CEEA CE-L INTERESA ERA ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pe țărm, între Stâncile de marmură. Acolo femeia a dispărut. Se înnorase și marea începuse să fiarbă. Am auzit un zgomot și m-am întors. Filip lovea cu o bară de fier în piatra funerară a Tuberculosului, icnind la fiecare izbitură. Se răzbuna pentru moartea Prințului. I-am strigat: "Ce faci? Îți bați joc de munca mea?" Văzîndu-mă, Filip s-a așezai în genunchi. Tremura din tot corpul și avea o privire de animal îngrozit. "Să nu mă spuneți, domnule scluptor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mergem. Te-ai distrat destul, îi spuse domnul Levy soției sale. Vino! Începe să mă deprime. — O clipă, interveni domnul Gonzalez. Am corespondență pentru dumneavoastră. Pe când șeful de birou se îndrepta spre masă ca să aducă corespondența, se auzi o izbitură în partea din fund a încăperii. Toți, cu excepția domnișoarei Trixie care ațipise cu capul pe masa ei de lucru, se întoarseră să privească spre partea unde se țineau registrele. Acolo, un bărbat extrem de înalt, cu păr lung, negru, ridica un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe țărm, între stâncile de marmură. Acolo femeia a dispărut. Se înnorase și marea începuse să fiarbă. Am auzit un zgomot și m-am întors. Filip lovea cu o bară de fier în piatra funerară a Tuberculosului, icnind la fiecare izbitură. Se răzbuna pentru moartea Prințului. I-am strigat: „Ce faci? Îți bați joc de munca mea?” Văzându-mă, Filip s-a așezat în genunchi. Tremura din tot corpul și avea o privire de animal îngrozit. „Să nu mă spuneți, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țipete și Împușcături nu a ieșit nimeni. În concluzie, cei de la centrală le spun să acționeze. Magistratul a dat aprobarea. Agentul principal strivește mucul de țigară cu pantoful și apoi se sprijină de ușă. Una, două, trei. La a treia izbitură ușa cedează brusc, dar el simte o durere puternică În picior și speră să nu și-l fi rupt. Luminile sunt stinse. Hei, este cineva? strigă. — Dumnezeu e pretutindeni și În orice lucru, răspunde o voce masculină. Dar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Marie, deschide ochii! Uită-te la mine! Nu răspundea comenzilor lui. Un val amestecat cu sînge tocmai o Înghițise În abisul coșmarului. Cu capul răsunînd de bătăi surde, tîrÎtă fără putință de scăpare În vîrtejuri Învolburate, simțea că se sufocă. Izbitura valurilor, urlete omenești sfîșietoare, o mînă care se Întinde și caută cu disperare s-o prindă, imagini și zgomote terifiante amestecate o luară pe sus, ducînd-o către un hău negru În care se prăbuși. Îngrozit, Lucas simți ca Marie, inertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
KO! Își reveniseră În simțiri și erau acum În stare să dea explicații cînd Marie și Lucas ajunseră la Ty Kern. Acestea fură scurte: la fel ca și colegii lor, data trecută, nu văzuseră nimic, absolut nimic. Simțiseră doar o izbitură În partea din spate a capului, or, pînă atunci, nimeni nu pătrunsese În sit. Prima mișcare a lui Fersen fusese să se se năpustească spre camerele de Înregistrare: acestea erau intacte. În sfîrșit, aveau să afle cum picura sînge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În spate dar, când dădu să-și abată bâta, mișcările lui se Încetiniră, așa că m-am ferit cu ușurință din calea loviturii. Bâta lui fărâmă un mușuroi când buși În pământ, iar Eklu se aplecă În față, dus de forța izbiturii. Atunci, i-am Împlântat sulița În gât, deasupra osului ce ține brațul, spintecându-l acolo unde știam că-l voi da Umbrei repede și fără chinuri. Mi-am smuls sulița din carnea lui care dădu un fel de fleoșcăit, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
doborându-i care pe unde se nimerea: pe malul lacului, prin mocirla care se năștea sub picioarele noastre și printre tufișurile Înghețate. La un moment dat, l-am zărit și pe Gau: Înconjurat de o mulțime dintre ai noștri, Împărțea izbituri Într-o parte și În alta cu o uriașă ghioagă din lemn. A căzut, izbit de câteva sulițe și, cât era el de vânjos, nu și-a mai găsit scăparea. Ne-am oprit doar după căderea nopții, când deja nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
O încăpere amintind de sălile medievale de arme. Ideea că de foarte multă vreme nimeni n-a mai intrat, și nimeni n-a mai ieșit. Două personaje dau târcoale pe dinafară. Cu eforturile reunite încearcă să forțeze ușa. Înjurăturie, icnete, izbituri. Ușa este împinsă în interior. apare capul mirat al GARDIANULUI. Imediat apare și capul întrebător al lui ARTUR. ARTUR: Cum?!... Aici? GARDIANUL (Rușinat): Da...( Își scarpină barba) Da... ARTUR: Ești sigur? GARDIANUL (La fel de stânjenit.): Cred că da... (Se hotărăște să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BRUNO (Aruncându-și mucul țigării în groapă.): Hai! GRUBI (Aruncându-și și el mucul țigării în groapă.): Hai! (Cei doi încep să lucreze din nou aplecați peste groapă; își schimbă des instrumentele, se ajută unul pe altul; icnete de efort, izbituri; amândoi învârt HYPERLINK "file:///cite"câte ceva, înșurubează piese invizibile.) BRUNO: Parcă s-a mal lăsat... GRUBI: Țțțț... BRUNO: Dacă vrei să se strângă... scoate... scoate capacul. GRUBI (Extrem de concentrat.): Unde-i? Unde-i? BRUNO: Ia! GRUBI: Uah! BRUNO: Am scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lipit de pereți.) Stai așa... Ți-ai pierdut capul... (Duios.) Te doare capul? MACABEUS (Fascinat, dezumanizat.): Capul... întoarce capul... (Îl prinde de un picior și încearcă să-l tragă; PARASCHIV izbește cu picioarele, o luptă penibilă.) Întoarce-te... PARASCHIV (Urlet, izbituri, gâlgâit, de aici încolo cuvintele sale se transformă în mugete.): Uâââ... Hâââ... Ha! MACABEUS: Jos! (Hohot de râs; tremur al brațelor, al capului, cade în genunchi, se rostogolește peste PARASCHIV.) Sfințișorule... (Râs, muget, haine sfâșiate, urletul lui MACABEUS în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
momentul în care simte unghiile lui PARASCHIV în gât.) Uaaa.. Göteburg, ai? Göteburg... (Îl răstoarnă pe PARASCHIV, îl lovește în ceafă.) Göteburg... (Râs grosolan, întuneric, haos, rafale de lumină, gesturile întrerupte ale lui MACABEUS.) (PARASCHIV trece de la urlet în plâns; izbiturile sale devin tot mai lente apoi cedează; PARASCHIV devine un morman de carne care plânge resemnat, încet, până la icnete; râsul și urletul de gorilă ale lui MACABEUS se vor mai auzi un timp; apoi un urlet sângeros aducând a PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bine! PARASCHIV: A aprins lumânarea.! MACABEUS (Realizând despre ce este vorba; cu furie, ridică bara de metal deasupra capului și izbește cu putere în locul unde ar fi trebuit să fie INAMICUL): Aha! Fuge! Lasă că-l prind eu! (A doua izbitură, în scaun.) Îi crăp capul! (Încă o izbitură în masă.) Îl rup în două! INAMICUL (Speriat, fuge prin încăpere, se lipește de PARASCHIV, în spatele acestuia.) MACABEUS: Unde-i? Unde-i? PARASCHIV: Las-o baltă. MACABEUS: Cum? Cum? PARASCHIV: Lasă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ce este vorba; cu furie, ridică bara de metal deasupra capului și izbește cu putere în locul unde ar fi trebuit să fie INAMICUL): Aha! Fuge! Lasă că-l prind eu! (A doua izbitură, în scaun.) Îi crăp capul! (Încă o izbitură în masă.) Îl rup în două! INAMICUL (Speriat, fuge prin încăpere, se lipește de PARASCHIV, în spatele acestuia.) MACABEUS: Unde-i? Unde-i? PARASCHIV: Las-o baltă. MACABEUS: Cum? Cum? PARASCHIV: Lasă-l în pace. E speriat MACABEUS (Triumfător.): Se teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a Început să se enerveze. — mănâncă, spuse el lovindu-mă cu piciorul. A mai așteptat câteva clipe, apoi a dat un șut conservei, care a zburat cât colo, Împroșcând cu picături de ulei peste tot. Am auzit sunetul metalic al izbiturii de pereții igluului și am simțit câțiva stropi de ulei prelingându-mi-se pe față. — Bine, să nu cumva să-mi spui mai Încolo că vrei să mănânci ! S-a retras din nou În colțul lui și a Început să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a început să se enerveze. — Mănâncă, spuse el lovindu-mă cu piciorul. A mai așteptat câteva clipe, apoi a dat un șut conservei, care a zburat cât colo, împroșcând cu picături de ulei peste tot. Am auzit sunetul metalic al izbiturii de pereții igluului și am simțit câțiva stropi de ulei prelingându-mi-se pe față. — Bine, să nu cumva să-mi spui mai încolo că vrei să mănânci ! S-a retras din nou în colțul lui și a început să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]