1,146 matches
-
Slobozii). Vechile toponime, oiconime și hidronime se păstrează: Dunaviciorul a devenit Pârâul Roșu, Runcu, Zarea Ungurenilor, Valea Boțului, Dealul Pârliții, Zarea Bârnii și Poienilor sun completate de altele, mai noi: pe dreapta Pârâului Roșu, de la nord spre sud: Pe Șes (izlaz unde pășteau oile), Bușaga (botul de deal, în dreapta, cum urci în Tochile, abrupt, pe care te urci de-a bușilea), După Vie (deal cu expunere la soare, prielnic pentru cultura viței de vie, era plantat cu nuci și alți pomi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
teren degradat prin alunecări de teren, unde se formau bălți alimentate de izvoare sau de zăpezi și ploi, fiind folosite pentru „murat”, topit inul și cânepa; de aici numele de Tochile (a tochi, în graiul local, pentru a topi). Acum izlazul Tochile este împădurit cu salcâm, numai zarea spre Pârlita (Pârlituri) a rămas izlaz; Dealul Pârlita și cătunul Pârlita (Pârlituri) își trag numele de la practica veche de a arde vegetația arboricolă, pentru a deschide loc de arătură, de pășunat sau pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sau de zăpezi și ploi, fiind folosite pentru „murat”, topit inul și cânepa; de aici numele de Tochile (a tochi, în graiul local, pentru a topi). Acum izlazul Tochile este împădurit cu salcâm, numai zarea spre Pârlita (Pârlituri) a rămas izlaz; Dealul Pârlita și cătunul Pârlita (Pârlituri) își trag numele de la practica veche de a arde vegetația arboricolă, pentru a deschide loc de arătură, de pășunat sau pentru fân. în ce privește cătunul Pârlita (Pârlituri) locuit de țigani, foști robi, lipsiți de pământ
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aparținut moștenitorilor Eufroseinei Rosetti - Sofica, Vasile, Petru: Dealul Velniței, La Mănăstire, La Curtea Sofiței, La Curtea lui Vasilică, Sub Margine, Dealul Petrii, Tureatca, Pe Cal, în Deal, La Scaune, în Huci (loc hucit, cu vegetație arboricolă, impropriu agriculturii, folosit la izlaz pentru oi și pentru vite mari). Dealul Velniței (dealul în partea de răsărit unde a fost „Velnița” lui Rosetti) este o prelungire a Dealului cuprins între Pârâul Roșu și Dunavăț, coborând spre sud în pantă lină, aplatizându-se și dispărând
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
paznici (nemeasnici) care păzeau gardurile arinilor și constatau pagubele făcute de vite. Și în satele de clăcași, țăranii aveau vii și livezi, grădini de legume, pe lângă țarini, aveau acces la apă și la imașurile satului (toloaca satului), aveau fâneață și izlaz. Pentru tot pământul aflat în folosința țăranului clăcaș, acesta era dator cu un număr de zile de clacă, cu zeciuiala din produse, cu zile de reparat (meremet) la iazuri, mori, curtea boierească, cu alte daruri și corvezi. în satele de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu un număr de zile de clacă, cu zeciuiala din produse, cu zile de reparat (meremet) la iazuri, mori, curtea boierească, cu alte daruri și corvezi. în satele de răzeși, țăranii aveau loturi proprii, dar stăpâneau și în devălmășie (pădurea, izlazul, apele), situație care s-a menținut până la începutul secolului al XIX-lea. Ieșirea din indiviziune a unor coproprietari s-a făcut în Filipeni și în Fruntești, ca peste tot în satele răzășești din Moldova, la cerere, după formula „cât mi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țarinile erau înconjurate de garduri și erau porți de ieșire. șarinile formate din loturi și ogoare (sub un hectar) s-au extins odată cu defrișările și creșterea cererii de cereale. De asemenea, în șesuri au apărut loturi de fânea (delnițe), iar izlazurile erau situate, de regulă, pe versanții improprii culturilor agricole. Dacă asupra loturilor, ogoarelor, țarinilor, se mai făcea simțită influența obștii, viile și livezile erau libere de orice amestec al comunității. Interesul obștesc se manifesta asupra apelor și iazurilor și asupra
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
asupra loturilor, ogoarelor, țarinilor, se mai făcea simțită influența obștii, viile și livezile erau libere de orice amestec al comunității. Interesul obștesc se manifesta asupra apelor și iazurilor și asupra drumurilor, a locurilor de trecere a vitelor spre și dinspre izlaz. Satele din Colinele Tutovei, retrase pe văi, în interiorul colinelor izolate, ocupau suprafețe relativ mici; media suprafețelor satelor din Colinele Tutovei era jumătate din media pe țară, - 6,9 km2 (690 ha!), explicabil prin faptul că zona în care se află
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
zicea Dura, iar un fiu de-al lui, Gheorghe, s-a căsătorit în satul Slobozia, în familia Curteanu care era și în Lunca-Filipeni. Primul din familia tirbu-Dura și-a întemeiat gospodăria la locul numit „Fântâna Durii”, situat la liziera dintre izlazul comunal și moșia „Submargine”, avea stână pe moșia boierilor Rossetti. Mai sus de Știrbeni s-au stabilit familia Pâțu, venită din Cașvana și familia Prențu - Prințu și spre apus de familia Pâțu, pe deal, se găsea familia Munteanu și Călinescu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care reglementează raporturile dintre clăcași și proprietari, prevedea pentru fiecare cap de familie înzestrarea atât cu pământ de arătură, cât și cu loc de pășunat și cosit. Legea rurală din 1864 a avut în vedere ca satele să aib și izlaz, loc de păscut vitele. Locuitorii din Lunca (o parte dintre ei!) au fost împroprietăriți cu 20 hectare păscătoare, folosită în devălmășie. Cele 20 ha păscătoare, situate în partea de apus a satului, ar fi trebuit să fie date comunei dar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din 1913, realizarea unei alte reforme agrare, însă evenimentele ulterioare, războaiele balcanice (19121913), primul război mondial (1914-1918), au amânat punerea în practică a reformei până în 1921. O urmare pozitivă a legislației liberale de dupăă răscoala din 1907 a fost constituirea izlazului comunal pentru satele comunei, în afară de satul Fruntești. ranii din Lunca, Slobozia - Filipeni și Valea Boțului care au fost împroprietăriți la 1864 nu au primit și izlaz pentru vite, iar cel 20 ha ale unor locuitori din Lunca, de la locul numit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
O urmare pozitivă a legislației liberale de dupăă răscoala din 1907 a fost constituirea izlazului comunal pentru satele comunei, în afară de satul Fruntești. ranii din Lunca, Slobozia - Filipeni și Valea Boțului care au fost împroprietăriți la 1864 nu au primit și izlaz pentru vite, iar cel 20 ha ale unor locuitori din Lunca, de la locul numit „La Imaș”, erau cu totul insuficiente. Pământul primit în proprietate, insuficient și slab calitativ nu ajungea nici pentru hrana oamenilor, nicidecum pentru animale. Ca proprietari, țăranii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
multe vite, dar nu aveau cu ce le hrăni. După răscoala din 1907, în conformitate cu prevederile Legii învoielii agricole și cu sprijinul financiar al Casei Rurale, proprietarii de moșii au fost 154 obligați să vândă primăriilor suprafețele destinate pentru pășunatul vitelor. Izlazurile și pășunile erau administrate de primării, care reglementau și problemele bugetare: veniturile provenite din taxele de pășunat erau folosite pentru întreținerea izlazurilor. În anul 1909, prin repartizarea suprafeței de 71,5930 ha pentru izlazul comunal din moșia Virginiei Lambrino, a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
al Casei Rurale, proprietarii de moșii au fost 154 obligați să vândă primăriilor suprafețele destinate pentru pășunatul vitelor. Izlazurile și pășunile erau administrate de primării, care reglementau și problemele bugetare: veniturile provenite din taxele de pășunat erau folosite pentru întreținerea izlazurilor. În anul 1909, prin repartizarea suprafeței de 71,5930 ha pentru izlazul comunal din moșia Virginiei Lambrino, a fost rezolvată parțial și problema pășunatului. La 25 mai 1909, a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare între Virginia Lambrino, proprietara moșiei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
primăriilor suprafețele destinate pentru pășunatul vitelor. Izlazurile și pășunile erau administrate de primării, care reglementau și problemele bugetare: veniturile provenite din taxele de pășunat erau folosite pentru întreținerea izlazurilor. În anul 1909, prin repartizarea suprafeței de 71,5930 ha pentru izlazul comunal din moșia Virginiei Lambrino, a fost rezolvată parțial și problema pășunatului. La 25 mai 1909, a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare între Virginia Lambrino, proprietara moșiei Filipeni și Primăria comunei, prin primarul Vasile șarălungă. Prin acest contract, Virginia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
șarălungă. Prin acest contract, Virginia Lambrino vinde de veci comunei Filipeni suprafața de 71,5930 ha, repartizată astfel: 1) 20,6077 ha de la locul numit „La Tochilă”, situat în partea sud-vestică a lotului II din moșia Filipeni numit „Pârlita”, pentru izlazul necesar satelor Slobozia - Filipeni, Valea Boțului și Pârlituri; 2) Pentru izlazul satului Lunca, a fost destinată suprafața de 50,9850 ha la locul numit „La păr” care făcea parte din lotul III, în partea de răsărit a trupului de moșie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
suprafața de 71,5930 ha, repartizată astfel: 1) 20,6077 ha de la locul numit „La Tochilă”, situat în partea sud-vestică a lotului II din moșia Filipeni numit „Pârlita”, pentru izlazul necesar satelor Slobozia - Filipeni, Valea Boțului și Pârlituri; 2) Pentru izlazul satului Lunca, a fost destinată suprafața de 50,9850 ha la locul numit „La păr” care făcea parte din lotul III, în partea de răsărit a trupului de moșie Rânza, având următoarele delimitări: la nord pământurile foștilor clăcași din Lunca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dat bisericii, la sud cu moșia Dobreana a lui Gh. Sterian și cu moșia Virginiei Lambrino, iar la vest cu restul moșiei Rânza. Prețul cu care s-a cumpărat a fost de 715 lei/ha, totalizând pentru întreaga suprafață de izlaz suma de 51.189 lei. Moșia Virginiei Lambrino era ipotecată la Societatea de Credit Român pentru suma de 100.000 lei, având actul de ipotecă înscris la Tribunalul Județean Bacău, la numărul 111/1906. Suma de 51.189 lei a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
anuală în valoare de 3097,50 lei. Actul de vindere-cumpărare a fost autorizat de Consiliul Superior al Agriculturii, prin avizul nr.211 din 9 octombrie 1908 și de Ministerul de Interne în baza ordinului nr.33789 din 16 mai 1909. Izlazul comunal a rămas ipotecat în continuare, conform art.5 din capitolul adițional al Legii creditului din 30 aprilie 1908, până la achitarea integrală către stat a sumei de 51.189 lei. Actul de vânzare-cumpărare a fost autentificat de Tribunalul Bacău cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să se lucreze la boier în zilele de luni, miercuri, joi și vineri; pentru gospodăria proprie, țăranul avea zilele de marți și sâmbătă. Se dădeau și plocoane la diferite zile și sărbători, ori când se încheia o „afacere” (închirierea de izlaz - suhat), o bucată de pădure pentru lemne de focă sau de construcție. Dacă nu era terminat lucrul la termenul stabilit, era trimis feciorul boierescă călare prin sate să-i aducă pe oameni la treab și în zilele de marți și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aici, la 6 aprilie 1924, au fost împroprietărite cu 2 ha școlile din Lunca și Slobozia. A mai fost atribuită suprafața de 0,35 ha pentru sport și tir, și 0,25 ha pentru postul de jandarmi.63 3.3 Izlazurile comunale în 1921 Satele de foști clăcași din comuna Filipeni nu au primit suficient loc pentru văratul vitelor (izlaz, păscătoare) după reforma agrară din 1864 și nici după alte împărțiri de pământ care au urmat reformei lui Cuza. Izlazul comunal
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
atribuită suprafața de 0,35 ha pentru sport și tir, și 0,25 ha pentru postul de jandarmi.63 3.3 Izlazurile comunale în 1921 Satele de foști clăcași din comuna Filipeni nu au primit suficient loc pentru văratul vitelor (izlaz, păscătoare) după reforma agrară din 1864 și nici după alte împărțiri de pământ care au urmat reformei lui Cuza. Izlazul comunal constituit în 1909 (vezi supra) de 70 ha (50 ha pentru satul Lunca, 20 ha pentru Slobozia și Valea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
3 Izlazurile comunale în 1921 Satele de foști clăcași din comuna Filipeni nu au primit suficient loc pentru văratul vitelor (izlaz, păscătoare) după reforma agrară din 1864 și nici după alte împărțiri de pământ care au urmat reformei lui Cuza. Izlazul comunal constituit în 1909 (vezi supra) de 70 ha (50 ha pentru satul Lunca, 20 ha pentru Slobozia și Valea Boțului) era insuficient și de proastă calitate (cel de la locul numit Tochiile). Economia agropastorală țărănească impunea ca pe lângă terenul agricol
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ha pentru satul Lunca, 20 ha pentru Slobozia și Valea Boțului) era insuficient și de proastă calitate (cel de la locul numit Tochiile). Economia agropastorală țărănească impunea ca pe lângă terenul agricol primit prin reforma agrară din 1921, să se prevadă și izlaz pentru creșterea vitelor. De altfel, era în interesul societății românești postbelice, angajate într-un proces de dezvoltare pe multiple planuri, să beneficieze de materii prime și alimente provenite din sectorul agricol. S-a văzut că prin legea pășunilor comunale nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
că în Valea Boțului erau 47 vite mari, iar în satul Lunca 754 vite mari, în total 811 capete vite mari. Socotindu-se ca pentru regiunea de șes câte 3 vite la un hectar de pășunat, erau necesare 270 ha izlaz. Cele 745 ha expropriabile erau compuse din următoarele terenuri: 1. 6 ha imaș impropriu arăturii, fosta vie a căpitanului Boteanu; 2. 2 ha imaș impropriu arăturii, la locul numit „Tureatca”; 3. 258,9 ha pământ arabil rămas proprietarului; 4. 45
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]