273 matches
-
Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o pasăre și frații lui mai mari. I-au smuls hainele și au violat-o pe rând, după care au aprins focul în vatră, au înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat-o ca pe vite deasupra sânului stâng. Avea, într-adevăr, acolo o cicatrice destul de neplăcută pe care și-o ascundea mereu. A doua zi, când s-au lăudat cu isprava lor, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
preajmă se învoaltă din frunziș frumoasele românce cu o ederă de pasiune voioasă pe fustă și pe mînecile umflate de fum alb. (...) Cu sărituri mediteraneiene, artiștii futuriști români rup rîndurile. Sculptorița Pătrașcu cu mîini încîntate sculptează de-a dreptul în jăratec. (Irina) Codreanu elansează ideal sinteza flacărei. Iancu înalță arhitecturi de neon. Maxy precizează formele veloce ale mobilelor și imensifică razele lămpilor sale. Minulescu ritmează versuri albe terenurilor petrolifere, nesfîrșite tuburi inelare ce aleargă. Privighetorile lui Voronca discută cu ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
brățara și, dacă ea confirmă versiunea lui Nicolas... - Nu! Nu face asta! Marie se opri din gest și se pregăti pentru revolta pe care o anunțau trăsăturile chipului lui Chantal, brusc Înăsprite. - Te amuză s-o pui pe pariziancă pe jăratec, nu-i așa? A-ți bate joc de o burgheză Îți oferă probabil o schimbare față de pleava obișnuită! Te credeam mai presus de lucrurile astea, Marie Kermeur, dar ești la fel ca ceilalți. Îngustă la minte și lipsită de imaginație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tot ce se face acum mai bun În materie de Înregistrare. - Cine a putut să-mi pună așa ceva În cameră? Avu un zîmbet misterios, arătînd că știa, dar se vedea că-i face plăcere s-o pună un pic pe jăratec. - N-ai să ghicești. - Hai, spune! Cine a făcut asta? - Vrei să vezi portretul robot? Îi Întinse o foaie de hîrtie pe care ea o contemplă lacomă. Păru uluită. - Seamănă cu... Nu, nu se poate! Privi din nou În detaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de obsedat, încât simțise chiar dorința să o pună la încercare pe învățătoare; să descopere cum dracu’ era în stare ăla să o excite atât de tare pe chiștocul ăla de femeie. O umbră se opri în fața intrării. La lumina jăratecului de la un foc ceva mai depărtat, ghici silueta cu linii curbe a unuia dintre războinicii cu păr prea lung. Făcu pe adormitul, dar rămase cu un ochi întredeschis. „Războinicul“ îl privea, nemișcat și tăcut. Avu inspirația să lase să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
serii. Se înnopta când începură să sosească războinicii. Distanța de la care trebuie că auziseră exploziile probabil că a fost într-adevăr nemaipomenită, pentru că alergaseră toată ziua și doar cei mai puternici ajunseră în sat înainte să se întunece. La lumina jăratecului din fostele lor cămine, priviră spectacolul în tăcere. Un războinic înaintă foarte încet, cu ochii ațintiți asupra colibei sale, se opri în fața cadavrelor fiilor lui de doar cinci și șapte ani și se aruncă pe pământ să se tăvălească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să existați ca trib. A fost o lungă discuție și în final părerile continuau să fie împărțite. Kano se împăcase cu soluția ostaticilor, cu toate că fiul său, Ulla, murise în timpul bombardamentului. Tatăl celor doi copii asasinați, războinicul care se tăvălise în jăratec în prima noapte și care mai prezenta încă un trup acoperit cu bășici și răni supurânde, conducea grupul celor care cereau răzbunare. Deodată, bătrânul Xudura, care nu deschisese gura toată ziua, ridică brațele cerând să se facă liniște, spuse ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vârful bradului singuratec ca o frunte în raze pe umeri negri, apoi coborî pintre crengi de păru un cuib de rubin între ramuri, apoi, după trunchiul gros, aruncă dungi rumene pe stanurile munților și făcea ca ei să-și aprindă jăratecul de argint al frunților lor - până ce se cufundă cu totul după munte, care sta negru și nalt, zugrăvindu-și în aerul albastru mărginile lui tivite cu roșață. Înserează încet, stelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale cerului și tremură voluptos
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un înger, cel mai frumos ce l-a văzut în solarul lui vis, cânta din arfă un cântec atât de cunoscut... notă cu notă el îl prezicea... Aerul cel alb rumenea de voluptatea cântecului. Numai semnul arab lucea roș, ca jăratecul noaptea. "Asta-i întrebarea, zise Dan încet, enigma ce pătrundea ființa mea. Oare nu cântă ei ceea ce gândesc eu?... Oare nu se mișcă lumea cum voi eu? El strânse c-o întunecată durere pe Maria la inima lui. Hurmuzul pământului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dacă a fi dat! Trebuie să înot oricum ar fi vremea, trebuie să-l văd". Ea se dezbrăcă și s-aruncă în mare ca s-ajungă punctul luminos... Ea -nota mereu, mereu, dar părea a sta pe loc, cel puțin jăratecul se ținea în aceeași depărtare. Talazurile o purtau ca pe o frunză și o zvârleau dintr-un roi de spume într-altul... Ea -nota cu toată puterea, un întunerec ca smoala acoperea cerul, numai din când în când se smulgea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
roi de spume într-altul... Ea -nota cu toată puterea, un întunerec ca smoala acoperea cerul, numai din când în când se smulgea câte o scânteie de fulger din nouri... Ea -nota... era deja aproape de jăratic... când... când văzu că jăratecul plutea pe apă.. \ \ Ea strigă... atunci cunoscu că e un foc pe-o luntre în mijlocul mărei. În momentul în care strigă, jăratecul se stinse. Atunci pierdu toată speranța... Ea se mai ținea pe suprafață ca la lumina de fulger să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
smulgea câte o scânteie de fulger din nouri... Ea -nota... era deja aproape de jăratic... când... când văzu că jăratecul plutea pe apă.. \ \ Ea strigă... atunci cunoscu că e un foc pe-o luntre în mijlocul mărei. În momentul în care strigă, jăratecul se stinse. Atunci pierdu toată speranța... Ea se mai ținea pe suprafață ca la lumina de fulger să vadă direcția-n care era insula. Insulă și țărm departe, și ea lăsată pradă mărei nemărginite. Un fulger cumplit încruși noaptea -ntreagă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aurul *** dispăruse toate visurile de fericire... - Le-am plătit ca să mă mintă... Aurul e izvorul fățăriei ș-a minciunei... nimic adevărat. O, amor, amor, șopti el adormind... Simțea iar nebunia cuprinzîndu-i sufletul... simțea iar sufletul contrăgîndu-i-se într-un grăunte de jăratec... Simțea iar că nu-i nebunie *... că o noapte întinsă îi {EminescuOpVII 258} învălește simțirea și cugetarea, că lumea încetează împrejurul lui... și în somnul lui mortuar * parcă mai * ***, încet, ca un sunet de vioară subțire și dulce, vorba: amor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
evreu, negru, sărac, bogat, bolșevic și așa mai departe. Picturile din Evul Mediu ne arată scene apocaliptice. Persecutarea evreilor învinovățiți de otrăvirea fîntînilor. Sînt supuși caznelor, casele lor sînt incendiate în timp ce mulțimea scoate strigăte de bucurie, iar torționarii împing în jăratec, folosindu-și armele, pe acei fugari care credeau că vor scăpa. Or, al doilea război mondial ne-a arătat din nou scene de oroare declanșate de o teamă mereu prezentă pentru care holocaustul reprezintă unul dintre semne. Toate aceste elemente
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
XIII a cărții: (Și totuși tu cititorule Îngîmfat ai voi Înțelesul poemului) Un poem ca atîtea alte stele ca atîtea alte plante Dar nu simți cum izbucnește din țesuturile mele o flacără Nu simți cum armăsari năzdrăvani gîndurile imaginele mănîncă jăratec SÎngele meu ca o lance izbește lespezile cerului Deschidă-să mormintele și iasă fiul omului Pumnii mei zguduie temeliile soarelui Temeliile nopților Și ca Prîzlea cu cuțitul insomniei sub bărbie aștept venirea pasărei măiastre .......................................... CÎnd izbucnirea magneziului Într-o zecime de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
prin el, făcut câlți ? Iadeș nu voia, dar privi spre Pârnaie, care nu zise nimic, și atunci împinse sacul și-l desfăcu. Din el se revărsară câteva vechituri alese cu grijă, râșnițe de cafea din alamă, fiare de călcat cu jăratec, un ceainic din cupru. — Ceva argintărie n-ai ? se interesă Calu, răscolind cu copita prin gura sacului. Apoi, luminat de-o idee : Da’ ceva verighete prin buzunare... ? Cum era lesne de bănuit, îi răspunse o tăcere încăpățânată. Calu nici nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din vârful buzelor, privind cu melancolie în gol. — Ce-are ăsta, de-i așa pleoștit ? întrebă Pârnaie. Ce- i, mă, guguștiucule ? Guguștiucul continua să se legene, privind absent spre tăciunii care mocneau. Bunelu răscoli jarul și trase un bulgăre de jăratec mai aproape, să-și aprindă țigara. Așa îl apucă mereu primăvara și toamna, îi lămuri. Nu știe dacă e pasăre călătoare sau nu. Acuma încă-i bine, toamna e mai rău. Primăvara, păsările migratoare vin încoace. Toamna nu știe dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
al Milanului, Scrisori, scrisoarea a LVIII-a, 13, p. 242. footnote>. Hristos trăia și lucra în sufletele și în trupurile mucenicilor. Cu cât se veștejea mai mult mâna mucenicului, cu atât voința îi era mai înflăcărată, întrecea în strălucire chiar jăratecul cărbunilor, scânteía mai tare decât cărbunii. Că „ardea înlăuntrul lui focul cel duhovnicesc, care-i cu mult mai înflăcărat decât focul acesta material. De asta mucenicul nu simțea văpaia aceasta din afară, pentru că înlăcea fără pricină, ci pentru că mucenica se
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
scrisoarea a LVIII-a, 13, în col. cit., p. 242. footnote>. Hristos trăia și lucra în sufletele și în trupurile mucenicilor. Cu cât se veștejea mai mult mâna mucenicului, cu atât voința îi era mai înflăcărată, întrecea în strălucire chiar jăratecul cărbunilor, scânteía mai tare decât cărbunii. Că „ardea înlăuntrul lui focul cel duhovnicesc, care-i cu mult mai înflăcărat decât focul acesta material. De asta mucenicul nu simțea văpaia aceasta din afară, pentru că înlăuntrul lui ardea focul cel tare arzător
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
anume definește acest statut? Răspunsuri sunt multe, nuanțate și foarte diferite. Sunt artiști ale căror plăsmuiri se nasc la foc mic, în semiumbre, discret, pe parcursul întregii vieți. Gloria acestora nu are strălucire stelară, ci mai degrabă seamănă cu iradierile unui jăratec ascuns sub cenușă. De foarte multe ori opera lor se impune târziu, spre sfârșitul vieții sau postum, dar ea seamănă cu licărirea discretă a unei stele pe care însă o vedem în fiecare seară. Contemporanii artistului, colegi, prieteni, concitadini văd
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
galbenă putrezită de multe zile. Și mâncam niște piele de bou, cu care era îmbrăcată antena cea mare... piei foarte aspre din pricina soarelui, ploii și vântului. Le lăsam vreme de patru sau cinci zile în mare, apoi le puneam pe jăratec și așa le mâneam, și de asemenea de multe ori mâncam rumeguș de lemn. Șoarecii se vindeau o jumătate de ducat unul și nici așa nu se găseau prea mulți. Dar peste toate nenorocirile, aceasta era cea mai rea: creșteau
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
focoasă, să zboare cu elicopterul? Doar Făt Frumos e anacronic, are ca prieten bun ceva nechezător care zboară și vorbește și e magic, dar e prăpădit de cal, un simplu cal. Tot cal e chiar și dacă-l hrănește cu jăratec. Ehei, benzina e cu totul altceva! Până la urmă, chiar și cheliosul a observat, că la final zmeul o ia pe cocoașă. De aceea, își ia și el cum grabnic notițe. Fiindcă zmeul nu are și nu a avut niciodată prieteni
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Prin iarba mare trece, și-aminte luătoare Plivește flori de aur și fire de pelin. Cunună-și împletește și-o 'ncaieră sălbatec În pletele înflate, în păru-i încîlcit Și ochi-i rîd în capu-i, și fața-i e jăratec A lanurilor zînă, cu chip frumos rostit. Și-apoi în codru trece și cîntî doina dragă Sălbatic este glasu-i, răstit, copilăros, El sună-n codru verde, în lumea lui întreagă, Albele ei picioare îndoaie flori pe jos. Ea cîntă și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vetrei în livezi. (Gh.F.C.) Crasnic Se povestește că unele femei nasc în loc de copil [un] purcel, care se zice „crasnic“* și care chiar din timpul apariției în cepe a țipa și a fugi prin casă. Babele dau foc la sobă, fac jăratec mult; apoi îl iau la goană prin casă, pînă cînd, neavînd alt loc de scăpare, țîșnește în sobă; se astupă la gură și se arde. Astfel scapă de crasnic. Creier Cînd mănînci creier de un animal care-i bun de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
grajdului etc. cruci de dohot*, ca, viind duhurile necurate, să nu poată intra. Ouă părăsite nu este bine a se lua, c-apoi din ele ar ieși Necuratul. Să nu strici stîrpitura de ou crudă, ci s-o învălești în jăratec, că-i dracul înăuntru în chip de șarpe. Se crede că, legănînd un casnic deja în vîrstă un leagăn deșert, lea gănă un duh necurat. Dracul iese întotdeauna la miezul nopții pe locul unde s-a făcut vreun omor. Copiii
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]