963 matches
-
după ce se auzise strigătul: „Acțiune!“, Își juca perfect rolul, traversând strada cu o sticlă de băutură În mână, târându-și poalele paltonului după el, cu un rânjet tâmp pe față. Firește, până atunci nu dăduse nici un semn c-ar Înțelege japoneza. Cu toate că-și Încheiase rolul, s-a apropiat de mine, care eram Însărcinat cu menținerea reflectoarelor În poziție dreaptă. Rânjea În continuare și, din când În când, ducea la gură o sticlă de Jack Daniels, urmărind cu interes filmarea scenei. „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tâmpitule, ce naiba faci?“. Cum stăteam eu așa căzut pe gânduri, vagabondul m-a Întrebat Încă o dată: — De ce și-a tăiat Van Gogh urechea? Cum de-a ajuns un japonez În starea de vagabond? De ce n-a vorbit până acum În japoneză? Cu siguranță era beat rangă, dar uimitor cât de coerent vorbea! mă gândeam eu clătinând din cap. Cum nu scoteam nici un cuvânt, vagabondul a rânjit din nou: — Păcat! Credeam că tu cunoști răspunsul - și s-a Îndepărtat, trecând de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Porcușor. Un curcubeu? Nu vedeam nicăieri nici un curcubeu, nici În suflet, nici pe ceafa lui Akemi Yokota, nici pe pereții acestui bar, sau poate era la fel de imperceptibil ca starea mea de beție. Grupul de studenți reproducea În cor, Într-o japoneză stricată, cuvintele unui cântec pop care se revărsa din difuzoarele barului. Obrajii le luceau Îmbujorați din cauza sake-ului ieftin, a cartofilor prăjiți și fripturii de vită, iar deasupra suvițelor de păr negre, date cu gel, se reflectau mănunchiurile de lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o Înghițitură. Era bourbon, o marcă pe care nu o mai gustasem. Mi-a alunecat pe gât la fel de ușor ca un coniac. Pe când tocmai mă Întrebam de unde avea un bețivan o băutură așa de fină, am auzit o voce În japoneză: „Ia te uită, o sticlă de George Dickens!“. M-am Întors și l-am văzut: În fața mea stătea chiar bărbatul pe care Îl căutam. — Așa deci? Te-ai Întâlnit cu Keiko? Ai primit banii? Am dat din cap. Atunci pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să vă Întâlniți cu el, vreau să sunați la numărul pe care vi-l spun acum, și să mergeți să vă Întâlniți cu un bărbat pe nume Gan. E un american de origine japoneză, la a doua generație, dar Înțelege japoneza. Spuneți-i că sunteți un prieten comun al meu și al bărbatului. Gan Îi cunoaște foarte bine, pe el și pe Reiko. Imediat ce Keiko a Închis telefonul, am Început să mă masturbez de parcă cineva mă amenința din spate cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
explicat apoi că se ocupă cu filmări. — Sunt producător. Pe Yazaki Îl știu de multă vreme. De fapt, Îl știu cu mult Înainte de a-l cunoaște Keiko sau Reiko. Am și făcut un film Împreună. Hmm, cum Îi zicea În japoneză? Ceva despre prietenii care doar se distrează și nu muncesc deloc... — Băieții cei răi? — Posibil, dar nu contează, oricum. Au trecut de atunci peste douăzeci de ani. Ce ne-am mai distrat la vremea noastră! Ne-am făcut de cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tu, niciodată nu mi-am dorit să mă culc cu fete japoneze. Mie Îmi plac fetele Înalte. Cu cât mai Înalte, cu atât mai bine. Eu am un metru nouăzeci și cinci, dar Îmi plac fetele mai Înalte decât mine. Japonezele, așa micuțe cum sunt, Îmi provoacă mila. Ce bine-ar fi dac-aș găsi o femeie de doi metri cincizeci! Nu există Însă așa ceva, de-aia sunt Încă celibatar. Nu sunt homosexual, să știi. Nu te mint. Engleza nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
boabă de franceză și singurele cliente erau niște bătrânici japoneze. A avut ocazia să se plimbe cu ele prin Monaco, Maroc, Chamonix și a devenit din ce În ce mai experimentat. S-a deprins repede cum să facă bani, a Învățat ce le place japonezelor și a prins gustul luxului. Însă eu Îl știu cu mult mai dinainte. Pe vremea aceea eram Încă la școală, pe banii părinților. L-am Întâlnit prima oară Într-un restaurant de sushi. Făcea niște fotografii foarte reușite și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a strigat din spate: „Hei!“. Tocmai treceam prin fața intrării unui mic restaurant libanez dintr-o clădire dărăpănată. În drepul ușii erau Îngrămădite cioburi de sticlă și gunoaie menajere. La Început nu mi-am dat seama că mi-a vorbit În japoneză. Era un bărbat cu plete foarte lungi, Îmbrăcat În blugi și În bluză de trening, peste care purta un hanorac pe care scria Nihon Terebi. Îmi făcea semn cu mâna să mă apropii. Nu era Yazaki. — Ești japonez? m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care Yazaki Îl descuie cu o cheie specială. Am intrat și Înăuntru am văzut o scară și un culoar. Spre surprinderea mea, capătul culoarului dădea Înspre un restaurant mititel. Un bărbat alb, mic de Înălțime Îl salută pe Yazaki În japoneză, urându-i bun venit. Restaurantul era Într-adevăr foarte mic și neîncăpător. Probabil că nu putea adăposti decât patru sau cinci mese. Înăuntru nu erau decât doi clienți care se vedea clar că alcătuiau un cuplu de homosexuali, unul mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
format numărul de telefon pe care mi l-a dat Keiko Kataoka. După sunetul de apel s-a auzit o voce care semăna cu a unei prezentatoare de emisiuni pentru copii. Mesajul era repetat În engleză, În franceză și În japoneză. „Vă rog să lăsați un mesaj după semnalul sonor și vă voi contacta eu.“ Mă gândeam oare cum se spunea În franceză la mesaj sonor. Am Înregistrat mesajul meu În timp ce mă gândeam la cu totul altceva. „Am fost rugat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care și-o procurase... La auzul cuvântului cocaină, am privit Îngrijorat În jur. — Ah, scuzați-mă! Și Maestrul mi-a atras de-atâtea ori atenția să fiu prudentă când folosesc acest cuvânt. Oricând se poate găsi un barman care Înțelege japoneza și nici nu-i exclus să se afle vreun polițist prin preajmă... Dar la Paris... Prima dată Maestrul mi-a arătat Parisul. E Într-adevăr un oraș frumos, dar asta e singura lui calitate, În rest e un loc plictisitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că esteticul nu este, fantasmatic vorbind, atât de strict circumscris temporal. În altă ordine de idei, apar destul de des expunerile de corpuri aparținând altor rase, incluse probabil în stereotipiile frumuseții universale. Oricum ar fi, pielea negresei, mulatrei, arăboaicei, țigăncii, indiencei, japonezei etc. sunt mai curând integrări fantasmatice în globalizarea dorințelor, decât un discurs politic împotriva discriminării. Nu încape îndoială că oamenii fantazează azi, ca și ieri, cu imaginea corpurilor care aparțin altor culturi, în care văd chiar un spor de sexualitate
PIELEA ŞI SEMNELE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362868_a_364197]
-
Canada) kats „par“. • țig., v. ind. bal „par“ se aseamănă cu numele dravidian al soarelui bel, *bal; cf. și lat. vellus, sl. volos. • tma „par“ în gruzina (Caucaz) pare toma „soare“ în wiyot (nat. amer.), comparabil și cu kami din japoneză, cf. tomoy „par“ în wintu (California). • lat. pilus e legat de Apolo, dar mai sigur de cor. pil „foc“ (< soare). Din pilus poate derivă rom. par dacă nu trebuie să vedem focul coreean pur, toharic por, slav pară (pară focului
THE ORIGIN OF LANGUAGE. HAIR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363011_a_364340]
-
g = h : hâre în orokolo (Papua Nouă - Guinee), hor, hvar (iraniană) care pot fi și cf. skr. sur, sura, svar cu s > h : cf. și ghali în klatskanie (amerind.). • hayt în Caucaz, hae coreeană, hue în fon (niger-congo), hi în japoneză. • inti în quechua (Peru) ~ init (ilokano, Filipine), utu (sumeriana) ~ kot (melaneziana, mansi pe Obi), kath în etrusca, kuat (kamaiura, Brazilia). • kin (chontal, de Tabasco, chorti, Mexic), kin (turcice) ~ kiin, gün (turcă). • kame, kamo, kamoi, kamui (amerind.) ~ kham în țig., nagameză
OBSERVAŢII ÎN LEGĂTURĂ CU NUMELE SOARELUI.CONFUZIA CER-SOARE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362350_a_363679]
-
suflet emoționat și recunoscător, câteva modeste gânduri: Ninge pe covorul de iarbă, Se scutură florile-n grabă Prin zborul dragoste-lumină... În suflet am pace sublimă, Căci mâine cireșele coapte Par a fi doar un vis printre șoapte! Numele meu în japoneză este „Hana”, adică Floare(a)! Referință Bibliografică: SAKURA-FLOAREA DE CIREȘ JAPONEZ / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 930, Anul III, 18 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ JAPONEZ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364242_a_365571]
-
pe toate cele patru laturi și care se furișează ca o panglică șerpuitoare asfaltată, acompaniată în lungul ei, de o parte și de alta, de tufe tunse simetric și egal ale cine știe căror esențe exotice. Ambele comori ale arhitecturii japoneze tradiționale amplasate aici sunt reflectate tremurând în undele unui iaz din apropiere și la care ajungem traversând Podul Dorinței (Wishing Bridge), prevăzut cu arcade, iar toate privite de pe înălțimile unui tăpșan de alături, par că formează un cerc vegetal perfect
GRĂDINILE JAPONEZE DIN GOLDEN GATE PARK ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367082_a_368411]
-
anotimpuri și cu un anume nesaț tradițiile specific românești. Iată o abordare adaptată a haiku-ului despre care vorbeam cu mulți ani în urmă ca fiind ROHAIKU, contrazisă pe atunci de așa zișii haijini care preferau formularea clasică și tipic japoneză. Acum aprecierile sunt de bun augur pentru acest tip de minipoeme care respectă și tradiția românească în aceleași 17 silabe clasice. “În dealul stânii cântec de fluier- stea căzătoare” “Floarea cicorii- pe foaia desenată o ie albastră” Capitolul Foto-haiku cuprinde
MARA PARASCHIV- ÎN LUNTREA NOPȚII de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368592_a_369921]
-
făcute copii și distribuite în multe țări. Prevăd că în curând vor apărea picturi cu oameni stând la rând pentru un job! Intrăm în Sala Armelor și Armurilor: arme europene, islamice din secolul XV, arme turcești din perioada Imperiului Otoman, japoneze și altele. Nu mă pasionează! Toate aceste arme și armuri dezvăluie ura și dorința de răzbunare a oamenilor din acele vremi, dar și fantezia lor. În vremurile noastre avem alte arme, alte armuri... Fantezia omului lucrează în continuare! Pictori tineri
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER Autor: Mariana Zavati Gardner Publicat în: Ediția nr. 957 din 14 august 2013 Toate Articolele Autorului Platforma japoneză - Mami, bunico! Strigă Scumpa, cârlionți rebeli dansându-i pe față. - Privește, Scumpo! Platforma asta a plutit din Japonia
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]
-
castelele de nisip și sandvișurile cu șuncă, gălețelele, lopățelele și formele pentru nisip și urmăresc fascinați ce se întâmplă pe plajă. - Mi-e de ajuns! Plictisitor! Vreau să merg acasă! Zbiară Scumpa fixând aerul cu ochi furioși. Referință Bibliografică: Platforma japoneza de Mariana Zavati Gardner / Mariana Zavati Gardner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 957, Anul III, 14 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mariana Zavati Gardner : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]
-
multe alte domenii ale vieții. Al doilea dans intitulat SKYSCRAPER (Zgârie-nori) a fost un dans repetat din 2012 executat de șase dansatori: Shawn Fitzgerald Ahern, Benjamin Coalter, Eriko Jimbo, Jordan Kriston, Derion Loman și Nile Russel (cinci americani și o japoneză), executat în duet, cu melancolie elegantă, în ritm de tangou, cu o frumoasă costumație în ton cu coloritul fundalului cu imagini urbane. A fost plăcută apariția fiecărei perechi care exprima un altfel de moment al întâlnirii îndrăgostiților, la sfârșitul dansului
2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349324_a_350653]
-
par să fie mai puțin asertive decât femeia occidentală. Nu sunt semețe. Au un farmec care e numai al lor, se înclină politicos și lasă ochii în jos. Le vezi supuse. Într-un cuvânt: adorabile. De-a dreptul charming sunt japonezele în chimonouri, care le obligă să facă pași marunței. Când umblă în chimonouri simți că se mișcă în alt ritm decât cel al străzii, mișcarea lor nu e sacadată, făcută din pași mari și decisivi. Dimpotrivă, ele par să plutească
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
tot nu-l văd. Apoi, prin ceață și nori, mi se relevă și mie silueta impunătoare a muntelui și tresar. Ce priveliște! Făceam poze cu muntele, care nu se lăsa prins pe peliculă, încercam diverse, și numai ce apare o japoneză. Se uită și ea roată, și atunci am folosit prilejul să-i explic unde era marele Fuji. Ea scoate un mic sunet de surpriză, își împreunează mâinile și își înclină capul în fața muntelui. O întreb dacă se roagă la el
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
Te rugăm Sumirai nu'l răzbuna pe Jean-Claude! O fi el buddhist, și ți-e coreligionar, Dar te implorăm, imită-l pe Buddha Sakyamuni și ne miluiește. Bate-ne soft, arată doctoratu-ți la tot natu' ce țigănește vorbește! 1-Străin în japoneză. a-joc de cuvinte țigănești, lovoro- bănuț, lovar- dialect rom. 2-Străin în romani. 3-Sabie de sumirai. 4-Era Meiji.Octombrie 23,1868 - Iulie 30,1912. 5-Vagin în țigănește. 6-Onoare în japoneză. Referință Bibliografică: Sumirai profesor la țigani / Marian Nuțu Cârpaci : Confluențe
SUMIRAI PROFESOR LA ȚIGANI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350020_a_351349]