292 matches
-
Tunc-Quidative și Quantum-Cortexin împărtășesc aceleași sentimente. Presupun că v-au spus deja? Lanark aprobă cu gravitate și se gîndi: „Dac-ar ști cum mă face să mă simt fața ei ciudată, plină de viață, și cum îi invidiez cusăturile din jeanși care o iau în jos, peste stomac și peste mica ridicătură dintre coapse și apoi sus între... dac-ar ști ce lider neînsemnat sînt, aș plictisi-o. Trebuie să-i adresez același zîmbet ca și cheliosului care face aluzie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușa și zise: — Afară. Haide. Afară. — Aș mai vrea să mai stau puțin aici, zise Lanark fără vlagă. — Haide, afară. Ăsta nu-i hotel. Fu condus spre un birou. Un alt sergent se afla în spatele ghișeului, și o bătrînă în jeanși și haină de blană în fața lui. Avea o față ascuțită și respingătoare; părul rar, vopsit blond, era strîns într-un conci în vîrful capului, și printre bucle i se zărea scalpul. — Salut, Lanark, zise ea. — De ce nu a fost dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și auzi un zgomot confuz de voci. Doisprezece gardieni stăteau în fața ușii unui cort de circ. Porni înainte și întinse pașaportul spunînd cu voce tare: — Delegatul din Unthank! O fată cu o expresie nemulțumită, îmbrăcată într-o bluză roșie și jeanși apăru între bărbații în negru și zise: — Sînt surprinsă să te văd tocmai pe tine aici, Lanark. Vreau să zic, totul s-a sfîrșit. Chiar și mîncarea. Era Libby. Bîigui că venise pentru discursuri. — De ce? Or să fie groaznic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
strălucitor, revărsat peste haina subțire de primăvară. Era Veterinara, îmbrăcată într-un deux-pièces și cu gambele strânse în ciorapi de mătase. Dar dacă nu era ea? Omar nu o văzuse decât cu cizme și în pantaloni cu vipușcă sau în jeanșii mulați ca a doua piele. Și dacă era chiar Veterinara, de ce nu îi spusese la revedere lui Max, iar pe el se făcuse că nu-l cunoștea? Sigur pentru că Max îl jignise cu martori sau pentru că ei doi aveau un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
motoarele sau trebăluia la benzinărie, dispăruse cu totul și gura i se desena acum clar pe obrazul prelung și palid. Avea mănuși fine, de culoarea petrolului, ca de pilot sau motociclist și un sacou sobru, cu cotiere din piele, la jeanși bleumarin și pantofi de sport. Afișa o prudență care o atrăgea și tăceri obosite la fiecare mișcare, dar era convinsă că pe dinăuntru dospea peste flacăra propriei vâlvătăi. Chelnerul le pusese vinul în decantor și lăsase vasul între ei doi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
legii. Cu toată obiectivitatea, liderii chinezi afirmă că luptă în direcția corectării problemei pirateriei, dar aceasta este atât de înrădăcinată și extrem de profitabilă, încât este greu de distrus. Ironia face ca unele mari companii, cum este Levi Strauss, producătorul de jeanși, să fi fost nevoite să închidă operațiunile lor din China, deoarece falsurile ieftine care au fost realizate acolo erau identice, dacă nu chiar mai bune decât produsele reale, faimoșii jeanși 501. Nu este ceva atipic. Nu calitatea producției reprezintă problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ca unele mari companii, cum este Levi Strauss, producătorul de jeanși, să fi fost nevoite să închidă operațiunile lor din China, deoarece falsurile ieftine care au fost realizate acolo erau identice, dacă nu chiar mai bune decât produsele reale, faimoșii jeanși 501. Nu este ceva atipic. Nu calitatea producției reprezintă problema. Este vorba despre incapacitatea sau imaturitatea sistemului legal chinez de a asigura legile și patentele care ar trebui respectate, măsuri necesare pentru protejarea deținătorilor de mărci înregistrate, a patentului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
purta o rochie lungă, cu imprimeuri, colorată manual În tonuri de bej și caramel. La fiecare pas pe care Îl făcea o mulțime de coliere și brățari zornăiau. La rândul ei, Armanoush rămăsese fidelă propriului stil: purta o pereche de jeanși albaștri și o bluză lălâie, pe care scria UNIVERSITATEA DIN ARIZONA, de un roz pal ca un pantof de balet. Porniseră să viziteze salonul de tatuaj. — Îmi pare atât de bine c-o să-l cunoști În sfârșit pe Aram, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
simtă străini. Niște străini simpatici, dar tot străini. Se Întreba dacă și revederea cu Matthew urma să fie o dezamăgire sau nu. Taxiul opri pe aleea minunată a casei lui, iar Kitty coborî. Matthew ieși s-o Întâmpine, Îmbrăcat În jeanși și Într-o cămașă roz, și pe când venea spre ea cu un zâmbet larg pe buze, Kitty avu o bănuială care-o făcu să se-nfioare. Era mai mult decât o pasiune. Asta era. Era Îndrăgostită, iar intuiția Îi spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dintre cei mai bogați oameni din nordul Italiei. — Ce surpriză trebuie să fi fost, zâmbi Matthew. — Da, a fost; era povestea de dragoste perfectă. Eu eram săracă lipită, abia ieșisem din comunism, cu greu Îmi puteam permite o pereche de jeanși, costau mai mult decât câștigam eu Într-o lună. Și eram virgină! Mă iubea atât de mult, Încât a insistat să facem dragoste abia după căsătorie. — Serios? zise Matthew amuzat. Dulce inocență! — Mie nu-mi păsa, voiam s-o facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
noua mea colegă de apartament, o liniști Kitty pe Giulia. E În regulă. — Tu te-ai uitat la hainele ei? E departe de-a fi În regulă. Se Îmbracă exact ca o țărancă. Era adevărat, Olga purta o pereche de jeanși cu multe imprimeuri roșii, care ar fi mers la o petrecere În aer liber În Miami, dar arătau ridicol În decorul stilat art deco, de la Bar and Books. Dar când o femeie e tânără și frumoasă, bărbații nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ar fi avut și Bill aventuri cu cine ar fi dorit. La pauză holul operei și sălile erau pline cu bărbați de toate vârstele: tineri și vârstnici, tradiționaliști sau metrosexuali, intelectuali, oameni de afaceri, artiști, hipioți, bărbați Îmbrăcați În frac, jeanși sau costum și cravată. Toți erau interesanți În felul lor. Toți aveau poveștile lor de viață, visau să ajungă În locuri exotice sau erau conduși de pasiunile lor prin viață, motiv pentru care se trezeau dimineața și Înfruntau lumea. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și Matthew. Dar unde? Kitty trecu de statuia de marmură a lui Cristofor Columb, sări peste o coloană de granit din dreapta și intră În parc, căutându-l. Chiar În fața ei, un bărbat Într-o haină maro de piele de căprioară, jeanși și o pălărie caraghioasă făcea fotografii lucrării, foarte prins de activitatea lui. Se Întoarse spre ea și-i zâmbi. Era el. Matthew se Îndreptă Încet către ea, privind-o cu lăcomie, ca și când ar fi fost curios să vadă cum arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și așteaptă - iar tu râzi, zgribulită, lipicioasă, savurând dinainte vreo moștenire sau vreo pradă, vreun manuscris al Protocoalelor pentru a-l vinde țarului... Cum știi tu să ascunzi În spatele acelui chip de Înger natura-ți de demon, sfios Înveșmântată În jeanșii tăi androgini, În tricoul tău aproape străveziu, ce din păcate ascunde crinul nelegiuit Întipărit În carnea-ți albă de călăul din Lille! A sosit primul nerod, atras de mine În capcană, Îi zăresc cu greutate trăsăturile sub pelerina care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
voia să intre în sângele lui prea des, dar nici nu putea să stea deoparte, era agitat, nefericit, dar aștepta cu sufletul la gură s-o vadă pe Giulia. Și chiar a apărut la timp. Avea o geacă fistic peste jeanșii Kenvelo și părul căzut pe umeri ca o plasă de pescuit. Zogru se uita spre ea cu ochi îndrăgostiți, aproape fără să-i pese că tăinuitorul lui se îndrăgostea el însuși, brusc și poate fără speranță. Giulia și-a comandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
încărcată de oameni hotărâți să nu se lase călcați în picioare de nimeni. Giulia a ajuns la Facultatea de Istorie cu puțină întârziere, așa cum își programase. Andrei era deja pe podium, îmbrăcat ostentativ „studențește“, cu un tricou roșu și cu jeanși negri, ca să câștige simpatie. L-a salutat fluturând două degete și a rămas pe loc. Lângă el era o femeie blondă, genul cu bocanci și fustă, dar care n-a fost în viața ei la un concert rock. Apariția o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cariere, pur și simplu așa e în familia mea. Cum stau așa în fața restaurantului, în fața mea oprește un taxi și ridic repede mâna. Ușa din spate se deschide și apare un șlap jegos cu mărgele, urmat de o pereche de jeanși tăiați trei sferturi, un caftan brodat, un păr blond și ciufulit familiar... Stai aici, tocmai îi spune posesoarea celor de mai sus taximetristului. În maxim cinci minute sunt înapoi. — Freya ? Spun uluită. Aceasta se răsucește pe călcâie și face ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cineva. Mă răsucesc pe călcâie și aproape îmi stă inima. În ușa bucătăriei se află un bărbat. E înalt, lat în umeri și foarte bronzat, și are ochi albaștri intenși. Are părul ondulat blond-castaniu, cu vârfuri decolorate. E îmbrăcat în jeanși vechi și un tricou rupt și are cele mai pline de pământ cizme pe care le-am văzut vreodată. Privirea îi zăbovește curioasă asupra celor zece codri de pâine ce zac printre firimituri, după care se mută la paharul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spunând. Nu sunt deloc ușor de făcut ! Arunc cartea mânioasă, iar aceasta se izbește de ușa bucătăriei. Ce naiba... aud o voce mirată de bărbat. O clipă mai târziu, ușa se deschide larg și în pragul ei se află Nathaniel, în jeanși, cu picioarele solide ca niște trunchiuri de copac, și cu părul strălucind în soarele asfințitului. Are pe umăr un rucsac ; pare că tocmai e pe punctul de a pleca acasă. — S-a întâmplat ceva ? — Nu, totul e în regulă, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nicicum. Poate pot să merg cu mâna pusă absent în creștet, de parcă aș medita profund. Încerc câteva poze firești în oglindă. — Te doare capul ? Mă răsucesc pe călcâie și îl văd pe Nathaniel în ușa deschisă, în cămașă simplă și jeanși. — Ăă... nu, spun, cu mâna încă la cap. Tocmai... N-are nici un sens. Îmi cobor mâna din cap și Nathaniel se uită o clipă la șuviță. — Arăți simpatic, zice. Ca un bursuc. Un bursuc ? spun, ofensată. Nu arăt deloc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
deschide ușa dormitorului. Dar arată minunat. Iar mica pată de cerneală de pe tiv a dispărut complet ! E ca nou ! — Da. Răsuflu ușurată. Păi... asta-i treaba mea, nu ? O urmez în dormitor, unde o femeie subțire cu păr blond înfoiat, jeanși albi și centură cu lanț de aur în talie îmi trage un scaun în mijlocul camerei. — Bună ! Ridică privirea, cu țigara în mână și îmi dau seama că are spre șaizeci de ani. Samantha ! Am auzit atâtea despre tine ! Are vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ieșind din sufragerie cu pași absenți, cu un pahar de cocktail în mână, ochi injectați și obraji îmbujorați. Deci ! spune binevoitoare. Ieși în oraș cu Nathaniel. — Da. Arunc o privire de control în oglindă. Am optat pentru o ținută casual. Jeanși, top simplu, sandale. Păr proaspăt aranjat. Fâl. — E un tânăr foarte arătos. Mă scrutează curioasă pe deasupra paharului de cocktail. Foarte musculos. — Ăă... da. Cred că da. — Așa te duci ? Mă măsoară din priviri. Nu e prea epatant, nu crezi ? Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Spun. Doar că... doar că pur și simplu mă pricep la socoteli. Nu e mare lucru... Spre marea mea ușurare, se aude soneria și mă duc să deschid. În prag se află Nathaniel, puțin mai elegant decât de obicei, în jeanși cafenii și cămașă verde. — Bună, zic iute. Hai să mergem. Stai ! Eddie îmi blochează drumul. Domnișoară, s-ar putea să fii mult mai isteață decât crezi. O, nu. Ce se întâmplă ? întreabă Nathaniel. — E un geniu matematic ! spune Trish cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sferă orbitoare. — La ce oră vă întoarceți ? întreb când se urcă în mașină. — Târziu diseară, spune Trish. Eddie, unde e cadoul ? A, Nathaniel, ai venit. Mă uit ușor stresată peste capota mașinii. Iată-l că se apropie pe alee, în jeanși și espadrile și un tricou vechi gri, cu rucsacul pe umăr. Și iată-mă și pe mine, în capot și cu părul ca toate alea. Și încă nu știu exact cum au rămas lucrurile între noi. Însă anumite părți ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îți ia să fierbi un ou. Când mă trezesc, cuștile de zmeură sunt parțial umbrite. Nathaniel s-a extras de sub mine, mi-a pus sub cap o pernă alcătuită din fusta mea șifonată și pătată de zmeură, și-a pus jeanșii și a adus niște bere din frigiderul familiei Geiger. Mă ridic în capul oaselor, încă amețită, și-l văd pe iarbă, rezemat de un copac, bând din sticlă. — Chiulangiule, zic. Geigerii cred că legi mazărea pe araci. Se întoarce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]