292 matches
-
sferă orbitoare. — La ce oră vă întoarceți ? întreb când se urcă în mașină. — Târziu diseară, spune Trish. Eddie, unde e cadoul ? A, Nathaniel, ai venit. Mă uit ușor stresată peste capota mașinii. Iată-l că se apropie pe alee, în jeanși și espadrile și un tricou vechi gri, cu rucsacul pe umăr. Și iată-mă și pe mine, în capot și cu părul ca toate alea. Și încă nu știu exact cum au rămas lucrurile între noi. Însă anumite părți ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îți ia să fierbi un ou. Când mă trezesc, cuștile de zmeură sunt parțial umbrite. Nathaniel s-a extras de sub mine, mi-a pus sub cap o pernă alcătuită din fusta mea șifonată și pătată de zmeură, și-a pus jeanșii și a adus niște bere din frigiderul familiei Geiger. Mă ridic în capul oaselor, încă amețită, și-l văd pe iarbă, rezemat de un copac, bând din sticlă. — Chiulangiule, zic. Geigerii cred că legi mazărea pe araci. Se întoarce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un bilet care zicea „Samantha, te rog să lustruiești tot argintul mâine.” Trish iese din bucătărie și încep să bat albușul de ou pentru mousse. Și în acel moment observ un individ care se apropie pe alee. E îmbrăcat în jeanși și un tricou polo și are un aparat foto atârnat de gât. Dispare din vizorul meu și mă încrunt nedumerită. Poate e un comisionar. Măsor zahărul rafinat, ciulind urechea la sonerie și încep să-l amestec cu albușurile de ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
împachetat. — Pentru cine este? zice doamna, deschizând o felicitare și scoțând un stilou de argint. — Ăă... pentru Becky, zic vag. În cameră au intrat niște fete și sunt ușor intrigată de conversația lor. — ...cincizeci la sută reducere... — ...reducere de mostră... — ...jeanși Earl... — Și de la cine este? zice doamna împachetatoare, pe un ton plăcut. — Ăă... de la Becky, zic fără să mă gândesc. Doamna de la împachetat îmi aruncă o privire ciudată și îmi dau brusc seama ce am zis. O... altă Becky, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ce rost are să ai o limită de creditare foarte avantajoasă dacă n‑o folosești? Exact. Și o să pot trece totul în bugetul meu pe post de „cheltuieli imposibil de evitat pentru protocol“. În timp ce‑mi semnez chitanța, observ o fată în jeanși și cu pălărie uitându‑se la cărțile de vizită, și mi se pare că o știu de undeva. Mă tot uit la ea, și îmi dau seama și de unde. — Salut! zic, zâmbindu‑i prietenește. Nu ne‑am văzut ieri, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pot nici măcar să gândesc. Mă simt paralizată, de parcă aș sta ghemuită pe marginea unei stânci, încercând să nu alunec. În cele din urmă iese din baie și, fără să‑mi arunce vreo privire, își trage pe el o pereche de jeanși negri și un pulover negru pe gât. Își toarnă ceva de băut și apoi rămâne tăcut. De la geam, văd întregul Manhattan. Se înserează și se aprind luminile la ferestre, până departe în zare. Dar lumea s‑a restrâns la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Da, zic, și simt cum mă copleșește emoția. Nu mă mir. Mă uit în jur, la chipurile care așteaptă, pline de speranță; la cei care mai fac un ultim tur în jurul meselor. O fată se uită la o stivă de jeanși; altcineva încearcă închizătoarea valijoarei mele albe în care‑mi țineam fardurile. Nu‑mi vine să cred că, începând cu seara aceasta, nici unul din lucrurile de aici nu îmi va mai aparține. Se vor afla în șifonierele altor persoane. În camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
auzise atâtea despre fabuloasa ei prezență, dar vocea, nu, niciodată nu o auzise. Emilia se ridicase, în fața biroului. S-a sprijinit în cot, a săltat, hop, se așezase, picior peste picior, pe birou. A recunoscut-o, da, ea era, în jeanși, ca fetele tinere, cu bluza aceea transparentă, ca de obicei, de parcă nici nu exista bluză, nimic. L-a privit, s-a lăsat privită. Aproape, la un pas, doar să întinzi mâna. Avea de gând să vorbească, așa părea. Vocea adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la teatru. Fănică se înclină scurt în fața doamnei care trece.Profesorul o privise, holbat, încă înainte de a se apropia. — Cine e doamna? — Una, n-are importanță. Fănică e gata să reia istoria familiei, dar Tolea nu e atent, doamna în jeanși, care a și dat colțul, a dispărut. — Cine era? — Una... Emilia. N-are importanță. Emilia, Emilia Ianuli o cheamă.. Fănică pare dispus să divulge mai mult, dar fostul coleg se grăbește. Accelerează pașii, se grăbește să prindă din urmă cometa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spre scenă, tânărul actor nu e ieșit deloc din Satyricon-ul lui Fellini, e doar venit de la Caminul Cultural din Cristești și picat în lumea orașului pe care îl visase atât, arată ca un copil trist și cuminte, îmbrăcat cu niște jeanși negri, o scurtă de piele și, pe dedesubt, tricou albastru care-i vine foarte bine, „se pupă cu ochii mei, nu?”, o atenționase bărbatul, pe la ora zece, când plecase la Teatru pentru repetiții. — Eu sunt Ofelia - și fata, mândră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
are o părere extrem de proastă despre sine. Sunt un pic Îngrijorată pentru ea. — Vorbiți despre proporția de aur a frumuseții ? spune Jemima, cealaltă colegă a noastră de apartament, intrând În cameră țaca-țaca, cu pantofii ei cu toculeț. E Îmbrăcată În jeanși roz deschis și un top alb și e, ca Întotdeauna, perfect bronzată și aranjată. Teoretic, lucrează la o galerie de sculptură. Dar, practic, toată ziua are treabă să-și epileze, penseze sau maseze diverse părți ale corpului și e plecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
accent americănesc. După cum vedeți, astăzi este o zi normală de lucru... — Hei, ia uitați-vă, murmură Katie. Kenny a rămas pe-afară. Kenny Davey, unul dintre designeri, bântuie pe treptele de la intrare cu o expresie stresată pe față, Îmbrăcat În jeanși și ghete de baseball, neștiind dacă să intre sau nu. Pune o mâna pe ușă, apoi se retrage un pic, după care se apropie din nou de ușă și se chiorăște Înăuntru. — Haide, Kenny, intră ! spune Cyril, deschizând ușa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Cu părul blond, costumul scump și ochelarii negri. Dar, spre ușoara mea surpriză, face un pas Înapoi, dându-se Într-o parte. De fapt, nimeni nu se uită la el. Atenția tuturor e focalizată asupra celuilalt individ. Un tip În jeanși și helancă neagră, care tocmai iese. Sub privirea mea fascinată, acesta se Întoarce. În clipa În care Îi zăresc chipul, Îmi fuge pământul de sub picioare și mi se prăbușește tot cerul În cap. Dumnezeule mare. El e. Aceiași ochi Întunecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mă să nu par prea nerăbdătoare. — Promovarea ? Mă privește uluit. Ce promovare ? — La funcția de marketing executive. — Ce naiba tot spui aici ? — Așa scria. Așa scria În anunțul pentru jobul ăsta... Scot bucățica șifonată de ziar cu anunțul din buzunarul de la jeanși, unde se află de ieri. Promovare posibilă, după un an. Scrie negru pe alb. Arunc hârtia pe birou, spre el, iar el o privește Încruntat. — Emma, partea asta din anunț se referă doar la candidații excepționali. Tu nu ești pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
blugi. Și poate să mă spăl rapid pe cap, lucru pe care oricum aveam de gând să-l fac. Și poate să-mi fac rapid o mască facială. O oră mai târziu, Lissy apare În ușa camerei mele Îmbrăcată În jeanși, un top negru strâmt gen corset și pantofii Bertie cu toc, care, din Întâmplare, știu că mereu Îi fac bășică la picior. — Ce zici ? spune, pe același ton casual. Vreau să spun că n-am sărit calul cu pavoazarea... — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu avem nici o garanție că vor fi și celebrități ! spune Lissy defensiv. — Știu ! Dar credeam că... — Bună ! ne Întrerupe o voce și, În clipa În care ne uităm În jur, vedem că de masa noastră se apropie două fete În jeanși. Una dintre ele Îmi zâmbește stresată. Te rog să nu te superi, dar eu și prietenele mele ne Întrebam - ești cumva actrița cea nouă din Hollyoaks ? Pentru numele lui Dumnezeu ! Oricum. Nu-mi pasă. N-am venit aici ca să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un rânjet batjocoritor și Îi cade privirea pe batonul de Flake din mâna mea. — Îi plac hainele, dar nu e o victimă a modei, spune Jack pe ecran. Cel mai adesea, o vezi În blugi... Artemis se uită siderată la jeanșii mei Levis. — ... și o floare În păr... Ca În transă, ridic o mână și-mi ating agrafa În formă de trandafir din păr. Doar nu... Doar nu vorbește despre... — O... Doamne ! spune Încet Artemis. — Ce ? zice Caroline, de lângă ea. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o dovedească, cu nu știu ce aparat special, am să spun, pur și simplu, că... — Emma. Da ? spun absentă. Și Îmi stă, de data asta pe bune, inima. Jack se află la câțiva metri de mine. E Îmbrăcat ca de obicei, În jeanși și pulover și Îți sare În ochi de la o poștă Între toți avocații În haine de lux. În clipa În care ochii lui Întunecați Îi Întâlnesc pe ai mei, vechea durere Îmi revine cu putere. Nu reacționa În nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ceva care Îmi pune un nod În gât. Îl fixez și simt că mi se urcă tot sângele În obraji. Intrați ? aud o voce veselă. Tresărim amândoi și, când ne uităm, vedem că de noi se apropie o femeie În jeanși negri. Trebuie să Înceapă ! spune radioasă. Parcă m-a trezit cineva dintr-un vis cu o palmă. — Trebuie... să mă duc și s-o văd pe Lissy cum dansează, spun ca În transă. — Bine. Păi, atunci, te las. Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Patruzeci și patru ! strig peste umăr. Ea e. E Jemima. Care stă În picioare, În foaier. Ce caută aici ? Ușa se deschide iar și sunt atât de șocată, că mă ia cu leșin. E și un tip cu ea. În jeanși, cu păr tuns scurt și ochi de viezure. Are o cameră de filmat pe umăr și privește În jur cu interes. Nu. Nu se poate să fi făcut asta. — Emma, aud o voce În ureche. — Jack ! Mă răsucesc pe călcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cuierul de pe spatele ușii de la baie luă prosopul aspru și se frecă energic pe tot corpul. Își puse schimburile curate și ieși în cameră. Nu apucase încă să-și desfacă bagajele, așa încât scoase din sacul de voiaj o pereche de jeanși și un tricou pe care le așeză pe pat. Începu să se îmbrace încet, bucurându-se de clipele de liniște ale unei vacanțe mult așteptate. Își trăsese deja pantalonii și se ridică în picioare. În fața patului larg se afla un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alternativei pe care unii o văd la modul extremist, zece milioane sau ștreangul. Întârziam cu bună știință intrarea într-o viață pe picioarele mele, disprețuindu-mă pentru precipitarea de om ocupat cu care dimineața, doar dimineața, îmi trăgeam pe mine jeanșii rupți, bluza, vesta model „soldat american“ - ca după maximum cinci minute, încă plin de căldura așternutului, să mă trezesc în fața foii albe cu veșnica întrebare Unde mai mergem astăzi?, întrebarea de care ajunseseră să râdă și copiii din vecini, țipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
curtea dezmembrărilor auto, prim-planuri cu petele de sânge uscat de pe scaunele șoferului și pasagerului. În una dintre aceste poze apărea chiar și Vaughan, uitându-se la mașină într-o postură byroniană, cu penisul mare vizibil în prohabul strâmt al jeanșilor. Ultimul grup de fotografii o înfățișa pe tânăra femeie într-un scaun cromat cu rotile, împinsă de-un prietenă peste peluza împrejmuită de rododendroni a unui azil; apoi tânăra care-și manevra singură vehiculul la o întrecere cu arcul; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acestea două formau o praștie de metal și nailon, din care părea să iasă singur, în gura mea, sfârcul distorsionat. Pe chipul lui Vaughan nu se citea nici o expresie. Pustule infantile îi lăsaseră un arhipelag de ciupituri pe gât. Dinspre jeanșii lui albi se ridica un miros înțepător dar nu neplăcut, un amestec de spermă și freon. Frunzări rapid fotografiile, ici și colo înclinând albumul pentru a-mi arăta câte un unghi neobișnuit al imaginii. Urmărindu-l cum închide albumul, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
producător, pe care-l dădea din când în când în lături cu o mână plină de cicatrice. Lângă el, așezat pe capota din față a mașinii, era Seagrave. Părul blond îi era legat nod în creștetul capului și purta deasupra jeanșilor o geacă de drum, din velur, pentru femei. Sub puloverul roșu pe gât, un sutien bine umplut forma contururile a doi sâni mari. Fața lui Seagrave era deja machiată să semene cu aceea a actriței, rimelul și fardul întunecându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]