272 matches
-
apropiară să vadă scena o auzeau blestemînd: „Și asta e tot o mărturie a Învățăturii lui. Viața omului e cădere și iad, iar lumea e În mîinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tare dintre tirani, Elohim“. Apoi o porni, jeluindu-se, prin deșert. 2. După o altă versiune, Făcătorul de Minuni Își Îndreptase provocarea nu spre al șaptelea cer, ci spre pămînt, cea mai mare dintre iluzii. Simon stătea, așadar, tolănit la umbra unui măslin rămuros, cu mîinile sub cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
este mărturia adevăratei lui credințe. Viața omului este cădere și iad, iar lumea este În mîinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tiran dintre tirani, Elohim!“ Mulțimea Îi făcu loc și ea se strecură printre indivizii tăcuți și o porni jeluindu-se prin deșert. Trupul ei muritor se Întorcea În lupanar, iar duhul ei se strămuta Într-o altă nălucă. ONORURI POSTUME Faptele s-au petrecut cam pe la o mie nouă sute douăzeci și trei sau douăzeci și patru. Și cred că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mascați (strămoșii ?). Este un bocet cules în zona Vrancei, acum doar câteva decenii, care redă într-un mod cât se poate de plastic și de explicit ideea postexistenței defunctului, datorată consubstanțializării acestuia cu copacul : Omule-pomule, nu te milui, nu te jelui ; bucură-te bucură că rădăcina ta murind în pământ a prins în cer și lutul tău s-a încurat de unde-a venit în vis liniștit. Bucurați-vă, bucurați și voi ceilalți oamenilor-pomilor femei și bărbați, beți și mâncați, cântați și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
putea să trăiască singuri, atunci de ce se aud glasuri de jale pretutindeni în lume? Dumneavoastră ați străbătut multe țări. Ați trecut peste mări și oceane și ați înconjurat lumea. Sigur ați văzut în drumul vostru oamenii care plângeau și se jeluiau și care păreau să caute ceva. Erau adevărate spusele lui. Samuraiul văzuse în toate casele, din toate satele, din toate ținuturile pe care le vizitase chipul omului aceluia sfrijit și urât cu brațele desfăcute și capul căzut pe piept. — Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
toate casele, din toate satele, din toate ținuturile pe care le vizitase chipul omului aceluia sfrijit și urât cu brațele desfăcute și capul căzut pe piept. — Cei care plâng caută pe cineva care să plângă împreună cu ei. Cei care se jeluiesc caută pe cineva care să plece urechea la jalea lor. Oricât de mult se va schimba lumea, cei care plâng și cei care se jeluiesc Îl vor căuta întotdeauna pe Omul acela. De aceea există El. — Nu înțeleg. — Cândva o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
piept. — Cei care plâng caută pe cineva care să plângă împreună cu ei. Cei care se jeluiesc caută pe cineva care să plece urechea la jalea lor. Oricât de mult se va schimba lumea, cei care plâng și cei care se jeluiesc Îl vor căuta întotdeauna pe Omul acela. De aceea există El. — Nu înțeleg. — Cândva o să înțelegeți. Cândva o să înțelegeți acest lucru. Samuraiul și Nishi strânseră hățurile și își luară rămas bun de la bolnavul acesta pe care n-aveau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
decât șapte stele laolaltă. Iar acest om strălucitor luă soarele de deasupra capului meu și se urcă iarăși la cerul din care se pogorâse. M-am întristat cumplit pentru că-mi răpise soarele. Puțin după aceea, pe când plângeam eu și mă jeluiam, l-am văzut iarăși pe omul cu pricina coborându-se din cer și luând luna de deasupra capului meu. Atunci, plângând cu lacrimi fierbinți, am zis omului aceluia: «Nu, Doamne, nu-mi lua slava, fie-ți milă de mine și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
porți, pe un tron de aur, stă un uriaș „înspăimântător la chip, asemeni unui tiran”. Este „primul creat” (protoplastos) dintre oameni, Adam. Când sufletele mânate de către îngeri se bulucesc grămadă pe poarta largă, Adam începe să plângă și să se jeluiască, smulgându-și părul de pe cap și din barbă și aruncându-se cu fața la pământ. Când, dimpotrivă, sufletele se îndreaptă către poarta strâmtă, chipul i se luminează și el se reașază pe tron „râzând de bucurie”. „Poarta strâmtă este a drepților; ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
guava în timp ce, pe deasupra capului ei, maimuțele săreau iarăși în el. Crengile sale se mișcau ca marea, cu trosnituri asurzitoare și bulbuci de apă verde. Maimuțele chicoteau și bolboroseau, se frecau la ochi, îi deschideau larg și îi mijeau. — Baba, se jelui domnișoara Jyotsna, care tocmai ajunsese ca să asiste la îngrozitorul eveniment. Se clătină ca și cum ar fi fost pe punctul de a leșina - și fu prinsă de brațele în așteptare ale domnului Gupta. Baba, Baba... Căutară ici. Căutară colo. În sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
unor pari spre a-și lumina calea. Fumegau Îndelung și gros. Lupii destrămaseră Încercuirea, se depărtau, dar se ațineau la pîndă. Raiul de culori și de luciri din cer nu-i În fri coșase. Atîta doar că parcă nu se jeluiau la fel de tare ca-n alte Îm prejurări. Săniile trase de reni ale celor ce le veneau În Întîm pinare Îi Înconjurară. Zahar schimbă cîteva vorbe cu nou veniții. Puțini dintre ei vorbeau rusește, celorlalți li se tălmăcea. Înțeleseră de la ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și nici nu trăgea curentul. Mergeau la Luvru să se uite la tablouri. El i-a arătat o sală Întreagă plină de portrete ale unor figuri eroice, soldați romani pregătindu-se de război cu săbiile deasupra capului, iar soțiile lor jeluind neconsolate. Un alt tablou, În același stil, Înfățișa un bărbat mort Într-o cadă de baie. Margaret nu se omora după asemenea tablouri, dar n-a zis nimic. Le găsea manieriste, pompoase și teribil de artificiale. Lui Karl nu i-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
forme când moara trebuia oprită. Așa s-a întâmplat și odată cu plecarea făurarului Manole la războiul cel mare de unde s-a întors abia după patru ani, că împăratul l-a cătănit pentru bătaie cu toate limbile din jurul împărăției. Și se jeluia morărița văduvită împreună cu toate ropcencele: Ardă-l focu' pe-mpăratu!/ Că mi-o cătănit bărbatu'/ Și l-o dus în țări străine/ Nu știu, Doamne, de mai vine... Dar Dumnezeu l-a ajutat și omul chiar i s-a întors, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din senin pe plantația de la Golf ca să facă rânduială printre cei care au început să cârâie, ziceau. Șapte vieți au curmat nelegiuiții atunci, printre care și pe cea a tatălui acestei numeroase familii, care l-a bocit și l-a jeluit îndelung. În schimb, la moartea fetiței, nimeni nu a schițat nici măcar un gest de regret, fie el și cât un bob de lacrimă. Ba mai mult, John aproape că s-a bucurat în sinea lui că, în sfârșit, va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și pe care satul, dar și comuna întreagă l-au botezat «Ghetu’ om, săracu’!». Și nu întâmplător. În calitatea pe care o avea, intra mai în fiecare ogradă și casă de român, unde, părând a fi ceea ce nu era, ieșea jeluindu-l pe vizitat: «Ghetu’ om, săracu’!». Stând față în față, uneori și la un pahar cu vin și o gustărică, omul se jeluia de strâmbătățile ce-l loveau din toate părțile - cotele, beilicurile, impozitele, își descărca sufletul către cel pe
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
intra mai în fiecare ogradă și casă de român, unde, părând a fi ceea ce nu era, ieșea jeluindu-l pe vizitat: «Ghetu’ om, săracu’!». Stând față în față, uneori și la un pahar cu vin și o gustărică, omul se jeluia de strâmbătățile ce-l loveau din toate părțile - cotele, beilicurile, impozitele, își descărca sufletul către cel pe care îl omenea, și acesta, fariseic, îi promitea rezolvarea problemelor, îl căina, se făcea că suferă și el alături de gazdă, iar la ieșire
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
apropiară să vadă scena o auzeau blestemând: „Și asta e tot o mărturie a Învățăturii lui. Viața omului e cădere și iad, iar lumea e În mâinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tare dintre tirani, Elohim“. Apoi o porni, jeluindu‑se, prin deșert. 2. După o altă versiune, Făcătorul de Minuni Își Îndreptase provocarea nu spre al șaptelea cer, ci spre pământ, cea mai mare dintre iluzii. Simon stătea, așadar, tolănit la umbra unui măslin rămuros, cu mâinile sub cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
este mărturia adevăratei lui credințe. Viața omului este cădere și iad, iar lumea este În mâinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tiran dintre tirani, Elohim!“ Mulțimea Îi făcu loc și ea se strecură printre indivizii tăcuți și o porni jeluindu‑se prin deșert. Trupul ei muritor se Întorcea În lupanar, iar duhul ei se strămuta Într‑o altă nălucă. ONORURI POSTUME Faptele s‑au petrecut cam pe la o mie nouă sute douăzeci și trei sau douăzeci și patru. Și cred că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
N´om jelui ce e vremelnic De plâns, n´om plânge ce-i vremelnic Și nici Prezent înselător C´a fost odată doar un vis Rămas și-acum în manuscris
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93380]
-
APROPIERE. Se scăldă în mare, iar apoi pe linia orizontului urmări coborîrea soarelui galben în apă. Noaptea se lăsă brusc și aduse cu ea o singurătate mai intensă decît cunoscuse vreodată în spațiul cosmic. În tot cursul nopții, marea se jelui pe plaja neînsuflețită, un fel de bocet etern al apei care întîlnește pămîntul. Iar dimineața, în timp ce se înălța din nou pentru a-și continua călătoria, planeta se desfășură îndărătul lui prin pustiul acela întunecat din jurul soarelui ei, încă o odraslă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
vreme cutremurului celui mare am apucat stăpînindu-să acel loc de biserica ungurească”... Dacă ai să crezi cumva că Locman gerahul s-a putut liniști te înșeli, fiule. Drept dovadă, ascultă ce spune el la 8 septembrie 1777: „Pre înălțate doamne, jeluiesc mării tale pentru o mare împresurare ce are locul casălor și a dugenelor mele despre locul dughenei ficiorilor lui Fote lipscanul; și din poronca mării tale au trimes dumnealor veliții boieri vornici de poartă de au cercetat și n-au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ascultător, dar... Dar nu te grăbi, pentru că această danie - după cum aflăm dintr-un „Uric sîrbăscu” - la 14 aprilie 1652 (7160) „Rugătorii noștri călugării de la sfînta mănăstire ce ...iaste făcută și zidită den temelie de răpăosatul Miron Barnovschie vodă...s-au jeluit înaintea noastră,...dzicând așe: cum întărituri ce au avut și alte drese de danie și de miluire...de la ctitorul său...Miron Barnovschie vodă, și de întărire de la alți domni,...toate au arsu în taina (tainița) sfintei mănăstiri și cu multă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mână, și te vei convinge singur.” Îi urmez sfatul: „Io Ieremia Moghila voievod...Facem cunoscut cu această carte...că au venit înaintea noastră...obștea creștinilor rugători călugări de la sfânta mănăstire Zograf...care este la Sfântul Munte Athos și s-au jeluit...cu lacrimi și cu mare jalobă că au fost lipsiți de metohul și mănăstirea lor, Sfântul Nicolae, care este în țarina târgului Iași, care înainte de acești ani a fost dată de sfântrăposatul domn Petru voievod ca metoh sfintei mănăstiri Zograf
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Care-i baiul?” Tocmai am citit aici ceva ce seamănă leit cu necazul călugărițelor de la mănăstirea Socola. „Să auzim!” Uite ce spune vodă: „Io Radul voievod,...Iată au venit înaintea noastră...rugătorii noștri, călugări de la...Balica...și ni s-au jeluit cu mare plângere și au spus că privilegiul de danie și miluire ce l-au avut, pe locul sfintei mănăstiri în semne, de la sfântrăposatul unchiul domniei mele Petru voievod, acel privilegiu a putrezit în pământ cu totul, a rămas numai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
noiembrie 1667 (7176), Iași” „Adică noi, vornicii de Poarta măriei sale domnu nostru lui Iliiaș Alexandru voievoda...Facem știre cu această adevărată mărturie a noastră cum au vinit înaintea măriei sale...Istratie staroste de mișii...din târg din Iași...de s-au jeluit cu mare jalobă înaintea măriei sale...pentru locul ce leau dat vodă Rareș și cu doamnă-sa Ileana în capul Târgului din Sus, despre Zidiu. Deci măriia sa vodă...au trimis pre noi, vornicii de poartă...și am strânsu oameni buni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
domnii mele și a tot Svatul nostru dumnealui Ion Neculce biv hatman de s-au pârât de față cu dumnealui Iordachi vel căpitan de Codru, ficiorul răpoosatului Lupul Costachi biv vel vornic, pentru un sat anume Boianul de la ținutul Cernăuților, jeluind Ion hatmanul precum acel sat este a dumisale drept ocină de moșie. Și tâplându-să de au lipsitu...din țară, de au fostu înstrăinat 9 ani, de pe vreme ce au venit țariul moschicescu cu oștile aici în țară, din văleatul 7219
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]