894 matches
-
lui. Nu știam care era situația între Adam și prietena lui, dacă tipa fugise cu copilul, dar lui Adam trebuie să-i fi fost tare greu, iar eu probabil că reprezentasem un soi de surogat. Mă simțea, mă simțeam... nițel jenată, presupun. Fusesem încântată că Adam mă alesese pe mine. Dar, de fapt, el nu mă alesese pe mine. Ci situația mea. Mă durea. Și mă simțeam ca o proastă fiindcă crezusem că un bărbat superb ca el putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lucrurile între noi și dacă nu mai puteam să încercăm și chestii din astea. Da, am spus. Ce-mi povestea Adam îmi era foarte familiar. —Și de fiecare dată sfârșeam în pat, a zis el. Mi s-a părut puțin jenat când mi-a spus asta. Nu înțelegeam de ce. Adică, toată lumea face chestia asta când s-a despărțit de persoana pe care, cândva, au iubit-o și într-un fel încă o mai iubește, nu-i așa? Asta e regula. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu ușa, că soneria începu din nou, cu și mai multă intensitate. Sunetul strident o scoase din minți. Se hotârî în ultimul moment să-i deschidă, dar pe fața sa stăruia vizibil umbra unui reproș. Deranjez? spuse Simona prefăcându-se jenată. Doina avu chiar impresia, din tonul și din mimica musafirei nepoftite, că există o doză de flegmatism în scuza care se vedea de departe că e formală. Fără a fi invitată, profesoara puse deja primul pas în interior. Tocmai mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
si vous voulez. C’est un endroit bien connu, mais ne demandez pas mon avis. C’est bien ça, vous savez, dans ce cas, la confiance c’est tout. A votre service, monsieur.“ Ceilalți doi clienți ieșiseră, mă simțeam cam jenat. Mă hotărâsem, atrăsesem atenția bătrânului tușind ușor și Îi spusesem că venisem să caut o cunoștință, un prieten care de obicei trecea pe-acolo, domnul Agliè. Mă privise de parcă aș fi fost omul care-i telefonase. Poate că, adăugasem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fetele bune, dar îngâmfate. Stai jos, a îndemnat-o el, împingând grăbit restul de cărți către capătul canapelei negre și uzate. Alice și-a dat la o parte o șuviță de păr și l-a privit cu ochi înlăcrimați și jenați. Te rog să mă ierți, a spus Hugo, dar cred că ne-am mai întâlnit. N-ai fost la cursul prenatal de la Spitalul de Vest? Alice a dat din cap, surprinsă. Nu-l recunoscuse pe Hugo și era mirată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
despre el că e un pervers, atunci probabil că-și schimbase părerea. —Ai un copil de cinci luni și nu știi cum se pune un scutec? a zis Alice clătinând uluită din cap. — Știu că sună ridicol, a răspuns Hugo jenat. Chestia e că am avut o asistentă pediatră, așa că n-am reușit să învăț cum se procedează. Și nici Amanda. —Și asistenta pediatră? l-a întrebat Alice fără prea multă milă. Ea nu vă poate ajuta? N-o puteți chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Măcar atât puteam și eu să fac. Tu ai mers cu mine la spital când Theo a fost bolnav. Mi-ai arătat cum se pun scutecele... —Of, te rog. Asta n-a fost nimic, l-a întrerupt Alice apărându-se, jenată, cu mâinile. Dar... chestia asta cu camera. O să coste o avere. —Nu-mi pasă. Lui Hugo chiar că nu-i păsa. Faptul că nu-și putea permite o astfel de cheltuială nu-l deranja absolut deloc. De când trecuse razant pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
anunțe c-o părăsea pentru Jessamy? Știu c-am spus că mă duc la o demonstrație. Vocea lui Jake era blândă. Avea tonalitatea pe care o folosești atunci când te adresezi unui invalid. Dar n-am fost. Am fost... Jake părea jenat, ceea ce era ceva complet necaracteristic. — Am fost... eu... mă văd cu altcineva. —Știu, i-a răspuns Alice calmă. Jake a tresărit. —Știi? — Sigur că da. Ai o aventură cu Jessamy, nu-i așa? —Jessamy? —Ei, termină, Jake, i-a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în halat alb al unei femei excepțional de frumoase. Gonise prin spital într-un asemenea hal încât nu luase în considerare faptul că, de după colțul spre care se îndrepta, putea să apară cineva. Îmi pare rău, a gâfâit el extrem de jenat. Doctorița Watson, medic pediatru, și-a tras sufletul. I-a aruncat lui Hugo o privire tăioasă. Nu vă cunosc cumva? Ne-am mai întâlnit, a recunoscut Hugo, strângându-i-se stomacul la amintirea momentului când se văzuseră ultima dată. Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
creadă că ne e milă de ea. Și nu ne e milă? zise Vera. E lucru știut că În China nu-ți dau ajutor de șomaj dacă ești concediat. — Eu voi da mai mult, spuse Bennie. Toată lumea protestă. Bennie adăugă jenat: — Păi, cam e vina mea că am ales-o. Nimeni nu se grăbi să-l contrazică, remarcă el, și atunci se simți umilit și respins, ceea ce-l tulbură profund. Dacă știm că o să fie dată afară, de ce nu semnăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
stătea pe marginea patului dublu rămas Întreg, dând cu pumnii În pernă și Înjurând. „Legea lui Murphy! A dracu’ lege a lui Murphy!“ Dacă e să meargă ceva prost, atunci sigur așa va fi. Îi revăzu fața Marlenei, cât de jenată era, cu un prosop prea mic Înfășurat În jurul trupului, Îndoită de spate, rugându-se de fiica ei să se Întoarcă În bungalow-ul lor și s-o aștepte. O oră mai târziu, Harry bău ultima gură din sticla de șampanie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de piatră. Ce noapte lungă Îi aștepta. Gândul Îi zbură la Harry. Ce-o fi făcând? Oare Își făcea griji pentru ea? Oare se gândea măcar la ea? Își imagină din nou chipul lui, nu cu o expresie pofticioasă sau jenată. Îi vedea expresia de pură uimire când se Întinsese prima dată lângă el În pat. Mâine, Își spuse ea, dar fără lumânări și fără plasă pentru țânțari de data asta. —Gândește-te că ești În tabără, Își consolă Marlena fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În câteva ore. Dar Pată Neagră nu făcea altceva decât să dea din cap. Nu putem. S-a dus cineva deja să vadă dacă nu cumva s-a Întors Walter? Îl știi, Walter, ghidul nostru. Pată Neagră avea un aer jenat pentru că urma să insinueze ceva ce nu era adevărat. — Cred că el nu mai venit. Podul căzut. Ghid... cred că ghidul căzut și el... Lui Bennie i se tăie respirația. Doamne! Nu! O, Dumnezeule! O, nu! Când Își recăpătă suflul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ar fi trebuit să se prefacă cum că nici n-a observat. Dar odată ce a Început să chicotească, nu s-a mai putut opri. Încă mai chicotea când el cobora scările. Data următoare când a venit, au fost amândoi prea jenați să pomenească ceva despre sâni sau despre mâna din pantaloni sau despre râsul ei. Au stat Împreună pe pat și abia dacă au zis ceva. S-au uitat la filme de animație pe calculator. Mama ei tot găsea motive să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
m-am furișat repede afară și am sărit în primul taxi disponibil la acea oră târzie. Am mințit deci Ministrul Justiției? Nu mi-am respectat promisiunea făcută. În orice caz, ori de câte ori îmi aduc aminte de acest episod mă simt profund jenat căci, la urma urmei, nu mi-am onorat cuvântul dat. * * * Când am fost numit ministru plenipotențiar în Argentina, încă nu stăpâneam limba țării, dar în răstimpul de la numire până la plecare am apucat să iau în total vreo treizeci de ore
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
lui Shimon Peres meniurile nu au fost cașer. L-am chemat deci la telefon pe șeful Serviciului de Protocol și l-am întrebat dacă s-au luat măsuri ca dejunul oferit de Mitterrand să fie cașer. Interlocutorul meu a răspuns jenat că nu, dat fiind că este vorba de o masă restrânsă. Cum însă i-am explicat că numărul de comeseni nu schimbă datele problemei, m-a întrebat ce-l sfătuiesc să facă. Pe atunci funcționa la Paris un singur restaurant
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ar fi putut așeza pe tejghea, printre cartofi, n-ar fi spus nimic nimănui, nici măcar mie. Oamenii ăștia care însemnaseră ceva pentru mine nu dispăreau, dar eu nu-i mai observam, privirea îi ocolea sau trecea prin ei, grăbită și jenată. Îmi aminteau că propriul meu succes cerea un preț, coincident cu cel al prăbușirii lor; rezultatul, deși inevitabil, nu-mi făcea nici milă, nici plăcere. Mă înfruptasem din seva și energia lor, fuseserăm egali pentru o vreme, aproape invincibili, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bine: atunci sau acum? În drumul meu zilnic dinspre dormitor spre baie (cu oprirea programată la geam, ca într-o stație obligatorie de autobuz), constatam fel de fel de lucruri, fleacuri pe care fiecare dintre noi le observă tăcut și jenat: unghiile de la picioare creșteau și se îngălbeneau, frigiderul de pe hol cam mirosea, faianța se prăfuia. În plus, mă lăsa și memoria. „Înainte“ era un cuvânt frecvent, îl auzeam zilnic pe stradă sau la televizor, iar dacă nu îl auzeam, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
camera lui de la mansarda casei lui Antonio Grimaldi, unde rectorul Îl și vizitase o dată, descoperind cu uimire un morman de hârtii desenate de studentul său. Erau pline de pătrățele, săgeți, linii curbe și linii drepte, iar Cosmin Îi explicase, puțin jenat, că nu erau decât scheme neizbutite ale unor manevre de atac și de apărare executate cu cavaleria. Și, apoi, totul se răsturnase. Cei patru cavaleri cu mantii albe, purtând semnul scutului și al spadei, sosiseră la Universitate, intraseră În cabinetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lucrare scrisă pentru canadieni, în limba engleză. Ambele au apărut în Ed. Geneze. Încărcat cu 200 de exemplare, am călătorit la Toronto, unde urma să susțin în plenul Congresului amintit și punctul de vedere românesc referitor la descoperirea insulinei. Vizibil jenați, nepoliticoși în ultimă instanță (prin intermediul unui coreean sau japonez care lucra la Toronto), au împiedicat expunerea punctului nostru de vedere. Cele 200 de volume, însă, s-au volatilizat ca prin farmec în gențile participanților. După cum mă consola un coleg din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
abdica prin ceva de la credința în arta sa. Și aflați că am câștigat! Da, am câștigat cu vârf și îndesat... Spune-le, Nelule, ce s-a întâmplat, mai departe... Maestrul se uita când la noi, când la ea. Și părea jenat, încurcat. Rușinat. Se înțelegea că doamna a divulgat o anumită chestiune intimă. S-a foit puțin în fotoliul pe care stătea. A zâmbit unui gând tainic, ascuns. A scos din geanta pe care o avea lângă scaun, o sticluță bondoacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a fost atât de uluită de figura mea răvășită de valuri, de zâmbetul meu ușor forțat și a rămas foarte contrariată. Avea o privire jicnită și ușor pierdută. -Eram convinsă că vei veni să mă cauți! Își întoarse imediat ochii jenată de privirea mea revelatoare. -Tu ce crezi că ar fi trebuit să fac? -Să pleci, așa cum mi-ai spus. -Nu în seara asta. S-ar putea să avem o întâlnire interesantă. -Îți găsesc eu slujbă la Paris,i-am zis
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
S-a căsătorit Arthur? am spus, pentru că nu știam nici eu ce să zic. — Și a și divorțat. S-a pronunțat săptămâna trecută, iar noi nici n-am știut. O fată din Champaign. — Deci aveți un nepot. Felicitări! A părut jenat, iar ochii îi luceau de hotărârea de a susține această idee, însă fața lui băgăcioasă era plată, atinsă de o lumină palidă de nefericire. — Și, vă vizitează pentru prima dată? am zis eu. — Să ne viziteze? Ni l-a trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de tare greșea în ceea ce mă privea. Dar atunci ce mai aștepți? mi-a spus ea, bucuroasă. Pe cai! O să-ți fiu o soție bună, doar știi asta. Și eu am nevoie de un început. Atunci m-am înroșit și, jenat, am simțit că mi se împleticește limba în gură. Vezi? mi-a spus cu o franchețe întristată și cu o gură mare, umbrită, rujată, în timp ce lumina electrică strălucea pe umerii ei goi și albi. Nu sunt destul de bună pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
i se scalde într-o pînză groasă de ceață, care se prelinge încet spre rădăcina nasului, transformîndu-se în două picături mari, pornite în jos, de-a rostogolul. Mă duc să mă întind și eu pe o saltea spune el, ridicîndu-se jenat, pornind aiurea, pe lîngă ferestre, dincolo de care, în întunericul lăsat, se aude vîntul învăluind zăpada. Țăranul mai aduce de afară un braț de lemne, din stejarul tăiat, așezîndu-1 peste celelalte, la gura sobei. În bucătărie, femeile au terminat de curățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]