858 matches
-
CCR dă cinstea pe rușine. Nu vede, n-aude! Își cere Curtea Constituțională scuze pentru jongleriile făcute? Ca să nu le zic mârlănii. Mai dă, cumva, o erată? Mică, mică! Prin care să repare ilegalitatea făcută la vedere. USL-lașii, tot mai jenați, coabitează cu spor!?! La ordinul comisarilor. Bravos! Iar noi, boborul, care am pus bază pe ei, am rămas cu ochii-n soare!? Ghișe a avut și are dreptate! Pe el și pe alți câțiva îi așteptăm, cu simpatie, pe 29
TABLETA DE WEEKEND (40): PARA POŞTALO-FILATELICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364252_a_365581]
-
nu prea țineau cont de diferența de vârstă și de starea lor socială. Emanuela, urmărindu-l discret, nu putu să nu-i observe sclipirile pofticioase din privirile care o străpungeau. Spera ca Brigitté să sosească cât mai repede. Se simțea jenată de situație și un pic de teamă i se cuibări în suflet. Ce-i drept îl plăcea pe Condurache nu numai ca profesor de matematică, ci și ca bărbat. Știa că ține la ea și la Brigitté, dar încă nu
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
printre săruturi și nu pentru că se jenau să fie auziți ori priviți. Toți ceilalți ieșiseră tiptil din încăpere, la fel de emoționați, ștergându-și lacrimile de bucurie...* După mai bine de o jumătate de oră, Laura a ieșit pe hol îmbujorată, oarecum jenată, purtând pe chip toate semnele unei bucurii imense. Ochii săi străluceau și nu puteau, chiar dacă și-ar fi dorit, să ascundă fericirea ce-i invadase sufletul. Le-a explicat, printre altele, că emoțiile o stăpânesc atât de puternic, încât nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
eu doar îi vorbeam. O țineam de mână și am simțit mișcarea degetelor. A fost ceva ușor, aproape imperceptibil, dar sunt sigur... A doua oară am și văzut. Poate, datorită faptului că i-am vorbit despre... Dragoș se opri, vădit jenat. Cei doi, asistenta și medicul, așteptau continuarea privindu-l întrebători. - Despre...? - Despre... căsătorie, adică..., adică ceva planuri de viitor, răspunse Dragoș zâmbind atât de încurcat, încât părea asemenea unui adolescent căruia-i fusese descoperită prima dragoste. Cadrele medicale s-au
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
Credeți-mă, că știu ce spun! Am văzut atâtea până acum.... Și, știți ceva? Dragostea, atunci când este curată, nu este nicicum o rușine! Să vă facă Dumnezeu parte și să aveți viață lungă împreună! - Doamne ajută! Mulțumim! răspunse Dragoș, ușor jenat, dar și încurajat de discursul asistentei. La ora 08. 30, Dragoș și medicul rezident erau în fața sălii de raport, cel din urmă având asupra sa ultimele date medicale ale Mariei. În scurt timp, au apărut și ceilalți medici convocați, împreună cu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
învățăminte și necesară pentru a pătrunde în materie mai ușor... Dacă vă plictisiți, vă pot oferi câte o carte. Citind, dacă vă plac povestioarele de dragoste, timpul trece mai ușor. - Chiar aveți ceva bun la dumneavoastră? a întrebat Irina, ușor jenată, îmbujorându-se toată. - Și eu doresc, dacă se poate, a venit în întâmpinare și Adriana. M-am ridicat și am desfăcut geanta în care aruncasem câteva exemplare din prima mea carte, pe care le-am luat cu gândul să le
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
ochii începuseră să joace în lacrimi. S-a șters cu batista și a sorbit puțină apă. Mulțumesc, Eugen! Să mă scuzi, te rog! Se mai întâmplă. Timpul nu a lucrat suficient de mult cu sufletele noastre, se explică ea, puțin jenată, fără să-l privească. - Este normal să se întâmple așa, Iuliana. Nu suntem roboți. Avem trup și în el avem suflet... Mai mult ori mai puțin sensibil, după cum am fost născuți și educați, desigur, o liniști Eugen. Se reașeză și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
fără a se cunoaște și trăi adevăratul sens al credinței. „Ceea ce este și mai grav este faptul că preoții înșiși nu mai au conștiința necesități împărtășirii credincioșilor. La o Liturghie la care nimeni nu se împărtășește preotul nu se simte jenat sau culpabil de aceasta. El are conștiința împăcată de a-și fi împlinit datoria, de a fi slujit corect Liturghia, care de fapt nu s-a împlinit dacă nimeni nu s-a împărtășit” . Părintele Rafail Noica, analizând această realitate, spune
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364643_a_365972]
-
și mi-a plăcut foarte mult...”. ”Mă bucur”, i-am replicat destul de laconic. Eram nerăbdător să trecem peste faza de politețuri și să ajungem la subiect. ”Ai mai scris scenarii pentru film sau teatru?”. ”Doar literatură de sertar”, replică ușor jenat. ”Este primul meu proiect important”. ”Înțeleg”, i-am răspuns și mi-am aprins o țigară. ”Vrei?”, l-am chestionat întinzându-i pachetul. Nu, mulțumesc, nu fumez”, rosti destul de grăbit și clipind des. ”Ai vreo gagică, în timpul liber?”. Liviu s-a
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
nu prea țineau cont de diferența de vârstă și de starea lor socială. Gabriellé, urmărindu-l discret, nu putu să nu-i observe sclipirile pofticioase din privirile care o asaltau. Spera ca Brigitté să sosească cât mai repede. Se simțea jenată de situație și un pic de teamă i se cuibări în suflet. Îl plăcea pe Condurache nu numai ca profesor de matematică, ci și ca bărbat. Știa că ține la ea și la Brigitté, dar încă nu descoperise pe care
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
educat a venit imediat vrând să se scuze că din cauza lui l-am deranjat și am înțeles că Antim era maestrul lui. - Tu ești unul din cei șapte? - l-am întrebat mirat. Cum ai ajuns la acest nivel? A zâmbit jenat că am aflat cât de sus a urcat în ierarhia athonită și a încercat să schimbe vorba, dar văzând insistența din privirea mea mi-a spus modest: - Am avut maeștri buni. Am stat lângă cei mai înduhovniciți călugări de pe Sfântul
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
câte un salut: - Sărut mâinile... - Bună seara... - Salut, domnule... - Hei, salut frumoșilor... - Nu v-am recunoscut, iertați-mă! Eram cu gândul plecat aiurea, s-a scuzat Fănel în timp ce strângea mâna lui Cezar și privea cu vădită plăcere copiii. Era vizibil jenat, ceea ce nu se întâmpla prea des la el. - Mergi spre casă? l-a întrebat, foarte degajat, Cezar. - Da, merg la stația de metrou. Nu sunt cu... - Păi, hai cu noi. Am mașina la vreo două sute de metri doar... - Dacă mă
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
venit acasă, te-am văzut cu o brunetă faină... - Ei, cine mai știe... - Hai, hai! La restaurantul "T..."! - Aha, da, îmi amintesc...Nu e ce crezi... - Nu cred nimic... deocamdată. Sper că nu e ceva serios, a încercat Cezar, destul de jenat, să continue discuția. Știi, lumea vede, vorbește fără să priceapă ce vede și... - Nu, amice! Nu e o problemă. Am să-ti povestesc cu altă ocazie... De fapt, ea este chelnăriță acolo. Întâmplarea a făcut să ieșim împreună din local
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
juca cu șoricelul. „Îl prinde sau nu îl prinde în mreje pe tânărul inginer”, se întreba în sinea sa șoferul. Când fata „cădea” peste el și scăpa mâna printre picioarele tânărului, acesta se înroșea ca un rac fiert și privea jenat când la șofer când la fată. Ajunși cu bine la șoseaua națională și apoi la oraș, cei trei au stabilit mai întâi să o lase pe tânăra tehniciană la Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie, pentru a-și
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
bolnav în data respectivă, aduci o scutire de la un medic; să nu-mi spui că nu te descurci tu fiindcă nu te cred și te prezinți la tine în clasă. A apărut în pragul clasei anului II transfigurat și totodata jenat, ca unul care după ce face un cadou îi cere, persoanei căreia i l-a oferit, să îl restituie: - Știți, doamnă,...vă rog frumos să mă iertați dar nu mai sunt anul II ci anul III, adică, de fapt se va
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
i-a răspuns Eli, cu amărăciune. „Dar mie tot îmi lipsește. Nu sunt sigură că mă mai iubește cineva așa de mult și de dezinteresat ca el. Am pierdut prietenul cel mai prețios.” Ne-am uitat unii la alții, cam jenați, doar eram și noi prieteni cu ea ! Încercam să-mi imaginez ce sacrificii aș fi fost gata să fac pentru prietenie. Nu prea mari. Tot Eli a spart tăcerea, schimbând subiectul, revenind la descrierea acelei fascinante aventuri, în care nimeni
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
fie privite ca o îndepărtare de vechii aliați. - Te-a virusat și pe tine propaganda capitalistă anglo-americană! - îi spuneau vechii secretari de partid, iar el roșea rușinat. - E de-al nostru, măi! - spunea câte unul privindu-l cum se fâstâcea jenat. Încă nu e pierdut, dar nu înțelege prea bine că justiția trebuie să slujească puterea patriotică, nu prostimea și dușmanii țării. Iar el a continuat să execute cuminte ordinele primite până când, tot într-o zi de 15 ianuarie, mașina în
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
cunoscuții, dar pierduse telefonul mobil în căderea pe gheață și nu mai avea datele de contact salvate altundeva. Editura ce urma să-i tipărească noua carte a anulat contractul de editare în urma scandalului din presă. Prietenii scriitori îi întorceau spatele jenați. Rămăsese fără nici un ban, fără adăpost, fără haine de schimb, fără prieteni, fără nici un sprijin. Dormea la un azil de bătrâni, iar ziua căuta pe internet la biblioteca publică să dea de urma unor oameni binevoitori la care apelase în
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
plămâni. Întors în Canada își aștepta sfârșitul într-un spital, unde zilele îi erau numărate. Într-una din zile, au intrat la el în camera un grup de tineri care, i-au spus că vor să se roage pentru el. Jenat, pentru că ușa era deschisă și toată lumea care trecea pe hall privea înăuntru, i-a rugat pe tineri să o închidă. Numai că din fericire “ Isus “ era deja intrat “. Se hrănea artificial de mai mult timp și nouă problemă care a
PREZENT LA INTALNIRE de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356371_a_357700]
-
în brațe... De când îndrăgește el copiii? Mi-a impus tot timpul să iau măsuri să nu rămân însărcinată. Ce naiba se întâmplă? Să aibă legătură cu biletul?". Aceste noi întrebări fără răspuns i-au amintit motivul vizitei și, oarecum speriată și jenată, a scos hârtia mototolită din buzunarul bluzei. Degetele au început să-i tremure în timp ce încerca să netezească coala. Gabi o privea în tăcere. Observase schimbarea bruscă pe chipul Ancăi. Devenise atât de palidă încât s-a îngrijorat și a întrebat
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
noi două și cumnatul meu. “Te duc eu!” se oferi unul dintre musafirii rămași mai la urmă. “Ok! Durează câteva minute să mă pregătesc!” îl asigurai. Și așa a fost. “Ți-am închis geamurile...ca să fim eficienți!” Am zâmbit, oarecum jenată...în dormitor lăsasem ceva debandadă de dimineață...Dar am plecat voioasă. Prânzul a fost minunat. Am savurat acea clipă de liniște...Am primit parfumul preferat, de la sora mea, și o minunată begonie roșie de la cumnatul meu. Abia când m-am
UN ALT ŢĂRM de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354841_a_356170]
-
Te rog să te liniștești. Am promis că voi vorbi, da? - Da, mamă, te cred. Ce se mai aude despre omul acela? Nu‑mi spui nimic? A întrebat Iuliana pe neaștepta-te, privind‑o în ochi, deși era evident cât de jenată se simțea. Silvia s‑a codit să răspundă. Întrebarea a prins‑o nepregătită. Nu știa dacă e bine să vorbească despre acest lucru sau ba. La insistențele copilei, a vorbit rar, șoptit, aproape de urechea fetii. - L‑au dus la judecătorie
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
o reeditare a unei binecunoscute „scenete”, pe care clientul sau o „interpretase” de nenumărate ori, stând de fiecare dată în același loc și cu aceleași gesturi dezordonate și cam neconvingătoare. De data asta însă Bebe nu se mulțumi să accepte jenat propunerea și, cerându-i printr-un gest al mâinii să aștepte, reluă căutarea, începând cu buzunarele pantalonilor, amintindu-și probabil că are unul și la spate, de unde extrase jubilând, o bancnotă de cinci lei, pe care o depuse apoi cu
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
adevărată plăcere să vorbim despre Dumnezeu. Era derutat și dezamăgit de „omul nou” pe care oamenii vor să-l creeze fără Dumnezeu și puterea Lui. Chiar și astăzi, când cel puțin spunem că avem libertatea de conștiință, unii se simt jenați, dacă spui: „Dumnezeu să te binecuvânteze!” De ce oare? Este greu să îți dai seama că suntem creați de El și nu putem ignora existența Lui? Sunt mulți supărați din cauza nedreptăților și a celor care spun că sunt creștini și nu
SĂ VORBIM DESPRE DUMNEZEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346160_a_347489]
-
zis, iar eu am repetat? Tu nu arăți chiar așa. Arăți ca o domnișoară... - De douăzeci de ani sau mai mică? - Ei, nici chiar așa! Dar să știi... De fapt cred că asta este vârsta ta și mă simt oarecum jenat, chiar... Nu cred că ai împlinit 26 ori, hai să zic, 27 de ani... - Aș dori eu să mai am doar 27, dar timpul se scurge nemilos în ceea ce mă privește... Aveam timp să ajung pe o anumită treaptă în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]