324 matches
-
mă spăl bine cu apă de ploaie dintr-un butoi de tablă. Eram mulți copii, toți cam ca noi, săraci. Din case cu garduri înalte veneau alții, bine îmbrăcați și curați, și dacă intrau în mijlocul nostru, până seara erau la fel de jerpeliți și juliți ca noi. Dumneavoastră n-ați avut „fericirea” să fiți ca noi, copiii de după război, orice a-ți spune! Pe șesul acela întins, de unde se termina strada Bularga, de pe strada Sturza până hăt, la margine, cam unde este acum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sprâncenele posomorâte un bărbățel care părea strivit de căciula mițoasă. Un țigan, cu potcoavă vânătă de păr în jurul gurii, ședea umilit în ciubotele ferfenițite. Altul, cu ochii melancolici și capul aplecat pe-un umăr, își încălzea urechea părând, în straiul jerpelit, o ghionoaie ninsă. Amândoi erau bătrâni, cu plămânii copți de tutun. Din când în când, din adunare, câte unul se întorcea cu spatele și, aplecându-se, își astupa nara cu podul palmei ca să sufle cu mare zgomot nasul. Vârându-și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
I, făcut cu o amantă franțuzoaică; că a fost spion al Kaiserului În timpul războiului mondial. Lefty nu descuraja nici o speculație. Profita de ocazia de a se reinventa pe care i-o oferea călătoria transatlantică. Își punea pe umeri o pătură jerpelită ca pe o manta de operă. Pe deplin conștient de faptul că Întâmplările de acum aveau să devină adevărul, că el urma să devină ceea ce părea să fie acum -cu alte cuvinte, deja american -, o aștepta pe Desdemona să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Trăând cu ochiul, am văzut că Jerome Îmi făcea o vizită. Stătea Întins pe spate și se simțea În largul lui, gata instalat. În loc de halat avea pe el o haină de vânătoare din doc. Dedesubt se vedea marginea boxerilor lui jerpeliți. Avea o cană de cafea Într-o mână și am observat că Își vopsise unghiile cu negru. Lumina dimineții, care intra pe geamul lateral, Îi scotea În evidență barba și mustața nerase. Alături de părul lins, răvășit, vopsit, acești muguri portocalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să fac carii sau să-mi pun picioarele pe spătarul scaunului din față. Uneori, când făceam autostopul, vedeam alți fugari. Se adunau și fumau sub pasarele sau prin canale, cu glugile hanoracelor ridicate pe cap. Erau mai duri și mai jerpeliți decât mine. Mă feream de găștile lor. Veneau din familii dezbinate, fuseseră abuzați fizic, iar acum Îi agresau pe alții. N-aveam nimic În comun cu ei. Nu făceam decât să continuu emanciparea familiei mele, fugind. Nu mă Înhăitam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ani, zi după zi: am fost acolo, ducând copiii la pădurea Andronache, traversând calea ferată plină de păcură, făcând meditații peste meditații ca să pot supraviețui... Duminicile mergeam la talciocul popular de la 38 Râul Colentina, vindeam și cumpăram discuri în coperți jerpelite, cărți, țoale, dar mai ales căscam gura la tot ce era etalat pe jos, într-o mizerie apocaliptică, într-o mare de lume. Tocmai în acești ani, cei mai mizerabili ai ceaușismului, m-am găsit și eu să scriu poezie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
neglijat, în principal aur, cam 38 de lucrări dentare de 24k (privilegiul de a fi lucrat la morga spitalului), pe cale de succesiune, nepotului, care dintr-un calcul simplu își vedea achitate ratele și îi rămânea ceva și pentru vreun Logan jerpelit. A, să nu uităm și de garsonieră. Panțiru Toadere Dumitru se știa bine cu notarul, așa că putea scăpa cu o taxă succesorală minimă. A urmat o înmormântare tip rezumat, sumară, fără pomeni și fără praznic. După două luni, omul vindea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
cocteilul pătrundea încetișor și la noi, colorând în 54 tonuri aprinse tembelismul minunat al tinereții. Cui îi păsa de UTC, de televizor sau de ziare? Cine făcea cel mai mic efort să-nțeleagă lumea în care trăia? Magnetofonul, ceaiurile, discurile jerpelite, revistele porno erau realitatea. Unde era suferința? Bătrânul nostru profesor de socialism, bocănind pe podium cu gheata lui ortopedică, îngîna la ore o litanie monotonă, fără să-i pese că fetele citeau pe sub bănci Lorelei iar băieții se-ntorceau la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un lornion care se plia lentilă peste lentilă, niște păpuși rusești... Băieții s-au repezit la secțiunea pentru discuri a bibliotecii, unde se aflau cel puțin două sute de bucăți, atât muzică clasică, în mari cutii elegante, cât și discuri rock jerpelite și lipite peste tot cu scotch gălbui. Mera a mai adus niște saleuri, apoi a pus la maximum o muzică insuportabil de violentă și ne-am apucat de votcă. Aproape că trebuia să strigăm ca să ne auzim. Cu toate astea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a înnegrit în basmaua ei verde cu desene roșii, în haina bărbătească și cu fusta creață, roșie cu flori albastre și portocalii, cu picioarele goale, ca de catran. Pe la cincizeci de ani era o cotoroanță într-un fel de fulgarin jerpelit, cu buzunarele rupte. Avea o mână în ghips legată după gât cu o fașă de tifon împuțit și înainta crăcănată, frântă din șold, o cioară. A crăpat înainte să atingă șaizeci de ani. Toate s-au regăsit însă alături de noi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Numărului de Aur, ajunsese acum să fie reinventată de un maniac care o cânta la infinit, ca un disc zgâriat. Ajuns acasă, în cămăruța sa de doi metri pe un metru și ceva, cu pereții plini până sus de cărți jerpelite și cu un colaj reprezentîndu-l pe Sfântul Augustin privind sânii goi ai unei femei din cine știe ce revisțtă obscenă, agățat pe ușa murdară, Profesorul își notă în jurnal câteva rânduri despre cele discutate la restaurant. Dar se opri la jumătatea unei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înconjura fiecare G. Călinescu rând, susținut pe stâlpi putrezi și unsuroși. După oarecare dibuire, Felix urcă niște scări de lemn murdare și se trezi în geamlâcul de sus în care se juca, alergând cu mult zgomot, o droaie de copii jerpeliți. Podișca răsună grozav la pași, și coridorul mirosea pătrunzător a excremente. Felix ar fi voit să plece, spre a nu fi prins de Weissmann, atât de umilitoare i se părea situația, însă câteva capete ieșiră la o ușă. O femeie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Merită și bietul Țuțulică, care și-a făcut atât de greu o situație ! Pentru că el a mers mai greu cu examenele, nu ca Tudor al tău, ceea ce era într-un fel explicabil ! Ortansa își deschide poșeta, scoate dinăuntru un portfard jerpelit și își retușează buzele. — N-ai de ce, dragă Ivona, să te miri că Țuțu nu a învățat în școală la fel de bine ca Tudor ! Că mai avea câte o corijență, că n-a intrat din primul an la facultate... — Doamne, Ortansa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
caute pe doctorul Manoliu, să-și facă un control, eventual să se opereze. Asta-i! spune șeful secției, după ce ajung afară și-și scot amîndoi măștile de gaze. Haidem la mine în birou să ne spălăm. Așezat în fotoliul vechi, jerpelit, dar cu arcuri moi, păstrînd încă în nări mirosul săpunului cu care s-a spălat, Mihai soarbe din ceaiul chinezesc oferit de șeful secției. Și eu prefer ceaiul, spune inginerul. Cînd beau cafea amestec, imediat mă balonez și am aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fără posibilitatea eschivei, mă răstignea, ca pe un boxeur căzut în ring, pe urâțenia acestei țări: case din chirpici roase de inundații, orătănii evoluând printre șoproane acoperite cu carton gudronat, obrajii scofâlciți ai oamenilor, guri fellinian știrbe, priviri moarte, haine jerpelite, balada mizeriei recitată în fața unui microfon într-o limbă stâlcită, fără nici o propoziție întreagă, fără nici un cuvânt adunat cum trebuie lângă altul; o limbă a nimănui, vestigiu al unei omeniri pe cale de a fi destituită din statutul ei. În fiecare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gata s-o Înghită și o scoase lingînd-o și aplecîndu-și În același timp capul. Julius se apropie de grupul de zidari, care tăcură cu toții cîteva clipe și putu să vadă mai bine cît erau de murdari de var, cu hainele jerpelite și pătate și cu mîinile cu care mîncau pline de ciment și se gîndi că n-aveau să-l mai scoată niciodată de sub unghii. Femeile le Întindeau mereu cîte o sticlă de bere și pe urmă, cînd terminau de răzuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
generalul, stând în picioare în mijlocul camerei și făcând plecăciuni în toate părțile, sunt slăbit, scuzați-mă! Lenocika! O pernă... draga mea! Lenocika, o fetiță de opt ani, dădu imediat fuga după pernă, o aduse și o puse pe canapeaua tare, jerpelită, cu tapițeria din mușama. Generalul se așeză pe ea cu intenția de a mai spune multe, însă, de îndată ce atinse canapeaua, se prăbuși într-o rână, se întoarse cu fața la perete și se cufundă în somn, ca un om lipsit de prihană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sunt bine plătiți, mațe-fripte în căutarea unei mese bune, poeți a căror singură resursă de trai este spiritul... — În țarina săracă, stăpâne, nici taurul nu se silește, îi întrerupe gândurile un individ numai piele și os, înfășurat într-o togă jerpelită și uzată până la urzeală. Germanicus îl recunoaște imediat. Clutoricus Priscus. Poet talentat și inteligent. Scrierile lui, pline de ironie și sarcasm, nu sunt lipsite de originalitate. Iar despre el a vorbit întotdeauna cu respect. — Dacă trupul mi-ar fi mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adulmeci lăcomia pură care plutește În aer ca un abur. Pe când se așterne Întunericul de după-amiază târzie, luminile par vâscoase și macabre. Locul crimei. Am ajuns aici urcând pe scara Playfair Steps. Un vagabond tânăr, Îmbrăcat În țoale jegoase și jerpelite, adidași găuriți și sugând dintr-o veche cutie de bere mov, Întinde plin de speranță spre mine un pahar de plastic. — Centrul de Plasament ien direcția aia frățâne, Îi arăt eu spre West End. — Crăciun fericit, zice el. — Și ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a împiedica producerea unei crime și, cu câteva minute în urmă, auzise apelul prin stația de emisie-recepție. Nici nu apucase bine să-și întoarcă fața către ieșirea din parc, că se și pomeni față în față cu atacatorul - un motociclist jerpelit. Strigase atunci: - Hei, tu! Stai pe loc! Dar bărbatul nu se oprise. Îl evitase pe Burke și se lansase într-o goană disperată spre nord. Așadar, la fel ca în liceul Woodrow Wilson la jocul de la reuniunea generației sale când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Luminăția-ta - zise Metodiu - cele grăite de vârstnica dar înțeleaptă dumitale gură hic et nunc fac lucrul nostru mai ușor. Căci nu m-aștept ca junele luminăției-tale cuget să se tulbure prea tare dacă ar afla că noi doi, așa jerpeliți și flenduroși cum ne vezi, am fost acolo unde ritoriceasca vorbire e ținută la mare preț și cuvintele sunt ca banii: dacă le ai, bine, dacă nu, trebuie să umbli în toate părțile. — Adică? - întrebă Ximachi. — La Râm, luminăția-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și citind în ea o tăcută dezaprobare la adresa lăcomiei ei când poate că pe întinsul Moldovei, în cătunele pitite între dealuri, în bordeie căzute într-o rână, la lumina pe sfârșite a opaițelor, copilași osoși, moșnegi supți la față, mame jerpelite și tați nervoși n-aveau să-mbuce o turtă de mălai, lăsase să alunece ciosvârta înapoi în sos cu firescul aparent cu care încheiem și noi această dificilă frază. Vrând să-și repare greșeala, Iovănuț își îndreptă frumoșii lui ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu băgare de seamă în toate părțile. Episodul 152 îN CARE CETITORIUL O VA CUNOAȘTE PE NESPUS DE FEMEIA LAURA Signora Maxima îi conduse pe o scară de lemn în spirală până la catul al treilea, le arătă o ușă cam jerpelită și le întinse o ditamai cheie. Dragii mei, veți sta aici - le spuse ea. Peste o jumătate de oră puteți coborî la cină, jos, în sala mare. Și plecă. Iovănuț luă cheia, o vârî în broască, deschise ușa și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mă faci să mă simt o ușuratică, am spus. O tentație căreia îi reziști doar atâta timp cât i te poți sustrage. — Asta pentru că ești într-adevăr ușuratică, răbufni el. Își găsise haina, o haină de tot râsul, dintr-o piele maro, jerpelită, care oricum nu îi servea la nimic. —Și asta e sigur ultima oară când îți cedez. — Așa spui mereu. Ochii lui Hawkins se îngustară de furie. Singurul lucru frumos la el erau ochii săi albaștri. Dar fața pe care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mi-a distras atenția de la Tom. M-am dat jos din pat. Dacă o să am o întâlnire fierbinte vineri, trebuia musai să trec pe la sală și cu siguranță să mă epilez după. Și oja de pe unghiile de la picioare era mai jerpelită decât peretele exterior al depozitului vecin. Trebuia să pun serios mâna pe mine înainte să o facă Sebastian. Capitolul 5tc "Capitolul 5" Tony Muldoon, fotograful favorit al lui Duggie, era în întârziere cu aproape o oră când se năpusti pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]