307 matches
-
Merită și bietul Țuțulică, care și-a făcut atât de greu o situație ! Pentru că el a mers mai greu cu examenele, nu ca Tudor al tău, ceea ce era într-un fel explicabil ! Ortansa își deschide poșeta, scoate dinăuntru un portfard jerpelit și își retușează buzele. — N-ai de ce, dragă Ivona, să te miri că Țuțu nu a învățat în școală la fel de bine ca Tudor ! Că mai avea câte o corijență, că n-a intrat din primul an la facultate... — Doamne, Ortansa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
patul tău, răcane. Box Înghite În sec de nervi. Și eu, gîfÎind. Cu două zile Înainte de plecare ni se schimbă ținuta de vară cu cea de iarnă. E deja octombrie. Iar nouă, pentru că tot plecăm, ni se dau cele mai jerpelite uniforme militare pe care le au În magazie, uzate și descusute. Nu cred că sînt singurul care are o senzație de descotorosire. Ni se spune să ni le reparăm cum putem. Cu acul și ața, țipă caporalii, un soldat trebuie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în picioare, ci și cu alte bunuri ale ei, mici obiecte pe care le cumpăra ca să se consoleze: taburete, coșulețe, plante, un elefant din piele, un suport de umbrele din porțelan galben, plin cu bastoane, un stelaj pentru revistele ei jerpelite, lucruri care ocupau spațiile dintre mobilele mai mari. Printre acestea din urmă se afla o pianină, cu lemnăria încrustată cu un desen floral și cu sfeșnice de alamă. Diane, care nu cânta la pian, o cumpărase de ocazie pentru plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și camera în care se născuse și în care, mobila veche, urâtă, ponosită era aceeași ca în clipa când văzuse el lumina zilei și tatăl lui vorbise rusește cu bunicul lui. John Robert nu se uita la vechile, răbdătoarele obiecte jerpelite și prezența lor nu-l înduioșa. Nu-l interesase niciodată lumea exterioară. Ședea pe pat și se gândea, dar nu la subiecte conceptuale. Avea nevoie, ca de un drog, de cineva cu care să discute, preferabil un alt filozof. Dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
părea mai puțin bătrân. Fără să fie invitată, Alex își scoase mantoul de blană și-l aruncă pe un scaun. Măsură dintr-o privire încăperea, atât de mică, cu un șemineu strâmt, afumat și un grătar negru, subțire, două fotolii jerpelite și un bufet scund, lucios, ornat cu un milieu din dantelă șifonată. Se mai găsea în cameră și un pupitru școlăresc, cu capacul deschis, ticsit de hârtii, precum și o puzderie de bibelouri de porțelan, căței, balerine și altele asemenea, adunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stradă! Unde femeia tânără și frumoasă n-are nimic de dat și nimic de primit. În intimitate, sigur, lucrurile se schimbă, acolo ea are întotdeauna de primit!... Și în autobuzul de care vă povesteam se mai afla un bătrân cam jerpelit și guraliv de felul lui, chiar în spatele celor două liceene. "În ce clasă sunteți?", le-a întrebat. Dar ele, nimic, nicio reacție. Sloi de gheață. Erau frumoase și plictisite și nu-i dădeau nicio atenție. "A unsprezecea?", a insistat bătrânul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
gata s-o Înghită și o scoase lingînd-o și aplecîndu-și În același timp capul. Julius se apropie de grupul de zidari, care tăcură cu toții cîteva clipe și putu să vadă mai bine cît erau de murdari de var, cu hainele jerpelite și pătate și cu mîinile cu care mîncau pline de ciment și se gîndi că n-aveau să-l mai scoată niciodată de sub unghii. Femeile le Întindeau mereu cîte o sticlă de bere și pe urmă, cînd terminau de răzuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că n-ar fi simțit niciodată plăcerea. Aruncă un ochi la ceas. — Hai să mergem, spune ea. Le prindem la fix. Se ascund într-un șanț de pândă părăsit, chiar când se lasă amurgul. Se așază pe o prelată veche, jerpelită, pe care o avea ea în portbagaj - ea, îmbrăcată tot cu rochia de mătase verde a lui Bonnie, el, cu haină și cravată. L-a dus într-un adăpost pe care-l știu doar localnicii - o fermă particulară, o proprietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mie, dar cum să o fac? Adunasem în minte tot felul de bucăți, citeam dezordonat, teorii ale vizualului și cărți de parenting și despre cum să rezolvi problemele de somn ale copilului. Uneori îmi făceam niște notițe într-un carnețel jerpelit pe care îl luam după mine peste tot, la baie, la bucătărie, în dormitor. Dar nu mai vedeam mare lucru, iar vizualul fusese pentru mine tot timpul o sursă de inspirație. La un moment dat, în primăvara lui 2014, am
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
tovarășului său, plecase În grabă. S-a Întors peste cîteva minute Împreună cu Încă un polițist. Au stat de vorbă Încet cîteva clipe. Unul se aplecă și căută În buzunarele bărbatului, unde găsi un plic murdar, un portofel și un buletin jerpelit. După ce au cercetat portofelul și-au făcut cîteva Însemnări despre obiectele găsite, polițiștii rămaseră pe loc lîngă mort, În așteptare. Mortul avea o față ofilită; vîrsta nu-i era ușor de stabilit - puțin peste cincizeci de ani, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă de curaj, cu povara ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am fost prea tulburată ca să bag de seamă, dar așa era, zdrențuit și Însîngerat, cu picioarele goale, că-l priveai și te minunai, zău așa: stătea În fața mea fără pantofi, fără haină, n-avea altceva pe el decît niște pantaloni jerpeliți, care arătau de parcă nu-i dăduse jos de pe el tot timpul ce-l stătuse În Închisoare, și-o bluză ruptă-n spate, iar părul Încîlcit și răvășit, ca un cuib de pasăre, Îi cădea În ochi, iar barba care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ea stătea nemișcată sub privirea lui fixă. Uneori ochii ei îi întorceau o clipă privirea, apoi se uita șmecherește spre Drummond. — Ești ca o floare sub o talpă, Janet, spuse Thaw. — Ce vrei să spui, Duncan? — Ești frumoasă, neglijată și jerpelită. — N-o încuraja, zise Drummond mohorît. Nu-ți dai seama că-i o poză? Probabil că vrea ca fetele de la școală să creadă că o bat. De ce trebuie să fii agresiv? îl întrebă Janet. — De ce...? De ce trebuie să fii agresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întrebat dacă Ritchie-Smollet se poate dispensa de mine? — îmi cer scuze. — Nu mă deranjează. Da, depinde de mine, acest bătrîn Smollet. Și Sludden. îmi aleg șefii cu atenție. Tipul ăla mi-a fost șef cîndva. Jack arătă spre un afiș jerpelit care acoperea capătul unui bloc ruinat. Fața bărbatului din spatele biroului plin de telefoane era prietenoasă. Dedesubt erau următoarele cuvinte: CĂUTAȚI UN LOC DE FABRICĂ, O FABRICĂ SAU FORȚĂ DE MUNCĂ? SUNAȚI LA 777-7777 ȘI VORBIȚI CU TOM TALLENTYRE, PREȘEDINTELE CONSILIULUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a experimentării. Era cam cinci după-amiază. Lângă bazinul Lido plutea în aer o decrispare generală, un fel de pașnică bunăvoință. I-am cerut voie portarului să mă uit un pic înăuntru, mi-a spus că se poate, deși sunt cam jerpelit. Era un generos... Apa bazinului făcea valuri albastre, câteva fete frumoase înotau, câțiva băieți de bronz făceau gesturi largi, cuvintele lor se adunau într-un zumzet învăluitor, alții stăteau la mese albe, pe scaune albe, aveau în față pahare înalte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
alergând speriat, gata să fie lovit de niște cai. Se mai vedea un vizitiu care trage de hățuri, cu gura deschisă. Nicu nu se mai văzuse niciodată în întregime într-o poză și era nemulțumit până la indignare. Arăta mic și jerpelit, iar frumosul lui chipiu roșu era, în fotografie, cenușiu. Și nu-și amintea să fi fost înspăimântat, cum îl arăta poza. Aproape că i venea să plângă de ciudă, în timp ce nea Cercel era plin de voie bună. Portarul îi luă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de lângă mine. Am crezut că era beat și, temîndu-mă că se va rostogoli peste mine, m-am ferit bombănind: "ăsta a luat-o de dimineață ca să nu piardă vremea". Abia după aceea am observat că tânărul, îmbrăcat cu un trening jerpelit și cu un tricou roșu, n-avea ambele mâini de la umeri, iar un picior era de lemn. Frizerul s-a aplecat și mi-a spus la ureche că tânărul mutilat fusese muncitor și era victima unei explozii care-l lăsase
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în fața gazdei sale, un bărbat, ca și el, de treizeci de ani, cu o barbă scurtă, îngrijită, de musulman. Casa arăta ca toate celelalte de aici: o cutie rudimentară făcută din cărămizi de zgură, cu podelele acoperite cu carpete subțiri, jerpelite, cu un televizor, un aragaz și niște saltele pe care trebuia să doarmă o familie întreagă. Nu era orașul cu corturi la care se așteaptă în general vizitatorii internaționali când aud cuvintele „tabără de refugiați“. Era mai degrabă un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
De ce nu? Poate una c-o tablă ș-o carte, înțelegi? Care să facă ceva c-o bucată de cretă. Băiatul și Lana își zâmbiră unul altuia. — Înțeleg, spuse Lana și făcu cu ochiul. Hei, ce-ai de ești așa jerpelit, îi strigă băiatul lui Jones. Arăți ca un gunoier. — Și tu ai arata destul de jerpelit dacă ți-ar ieși din fund o matură de la Bucuria Nopții, spuse Jones, foarte încet. Au mătură bun-aci, veche și cu așchii. — Isprăviți, le strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
c-o bucată de cretă. Băiatul și Lana își zâmbiră unul altuia. — Înțeleg, spuse Lana și făcu cu ochiul. Hei, ce-ai de ești așa jerpelit, îi strigă băiatul lui Jones. Arăți ca un gunoier. — Și tu ai arata destul de jerpelit dacă ți-ar ieși din fund o matură de la Bucuria Nopții, spuse Jones, foarte încet. Au mătură bun-aci, veche și cu așchii. — Isprăviți, le strigă Lana. Nu vreau aici un tărăboi rasist. Am investiții care trebe apărate. — Zi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu-l vom putea include în schema de personal a firmei. Domnul Zalatimo privea zăpăcit la fișiere, scărpinându-se. Deschise apoi alt sertar și scotoci prin conținutul lui cu o mână, în timp ce cu cealaltă se scărpina la subțioară prin cămașa jerpelită. Vreți să vi-l prezint? întrebă șeful de birou. — Nu, mulțumesc, spuse domnul Levy. Unde găsești oamenii pe care îi aduci să lucreze la birou, Gonzalez? Nicăieri n-am mai văzut asemenea arătări. — Îmi face impresia că-i gangster, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mine. Am crezut că era beat și, temându-mă că se va rostogoli peste mine, m-am ferit bombănind: „ăsta a luat-o de dimineață ca să nu piardă vremea”. Abia după aceea am observat că tânărul, îmbrăcat cu un trening jerpelit și cu un tricou roșu, n-avea ambele mâini de la umeri, iar un picior era de lemn. Frizerul s-a aplecat și mi-a spus la ureche că tânărul mutilat fusese muncitor și era victima unei explozii care-l lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de bronz. Un freamăt ușor trecea printre zidurile acelea, zgomote inexplicabile se rostogoleau de pe acoperișurile joase și se infiltrau În jgheaburile streșinilor. Casele trădau o existență a lor, fantomatică, doamne oculte ale vieții... Un cămătar bătrân, Învăluit Într-un anteriu jerpelit, aproape se atinse de noi trecând, și mi se păru că-l aud murmurând: — Păziți-vă de Athanasius Pernath... Dee murmură: — De alt Athanasius mă tem eu... Și deodată ne trezirăm În străduța Fabricanților de Aur... Aci, și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de Athanasius Pernath... Dee murmură: — De alt Athanasius mă tem eu... Și deodată ne trezirăm În străduța Fabricanților de Aur... Aci, și trebuie să spun că urechile pe care nu le mai am Îmi mai tremură și acum sub gluga jerpelită când mi-aduc aminte, fără veste, În Întunericul unui nou gang apărut În cale, se proțăpi În fața noastră un uriaș, o făptură oribilă, cenușie și fără expresie, cu trupul mătăhălos de culoare arămie, sprijinită Într-un baston noduros de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Încotro a luat-o? Chiar în clipa aceea l-a zărit pe Gaston îndreptându-se spre ea. Arăta jalnic, cu silueta lui de luptător de sumō, îmbrăcat într-un chimono mult prea scurt pentru el și încălțat cu pantofii lui jerpeliți. În spatele lui venea, șchiopătând, un câine vagabond lihnit de foame. Când a văzut-o pe Tomoe, fața lui de cal s-a luminat toată. — Bietul câine-san. E slab mort. Nu vrei să-i dai ceva de mâncare? — Ce nerușinare! S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]