959 matches
-
slujitorii săi. Luă apoi cu el niște saci în care puse printre altele un mic cufăr căptușit cu piele, apoi totul fu încărcat pe un asin. Porunci apoi slujitorilor săi din Abisinia să aducă palanchinul acoperit și urcându-se în jilț porniră în grabă pe o stradă din Ierusalim, trăgând perdelele. Ajunseră în scurt timp în fața unei porți și porunci unuia dintre oamenii săi să bată la poarta aflată acolo. Aflase prin scrisori pe când se afla încă în Yemen, că prietenul
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
și nu se vedea mare lucru dar Baraba știa că reședința arhiereului era un adevărat palat. Pătrunseră în curte unde li se deschise o poartă apoi intrară pe o ușă într-o încăpere. Arhiereul Caiafa îl aștepta așezat pe un jilț la o masă pe care se afla un sfeșnic care răspândea puțină lumină. Baraba căzu în genunchi și se aplecă cu capul către pământ în fața arhiereului. -Îndurare, prealuminate stăpâne, spuse el ridicându-se în genunchi. Arhiereul nu spuse nimic un
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
la procuratorul Ponțiu Pilat și am cerut gărzi pentru a întări mormântul acelui impostor, cu soldați, pentru ca ucenicii să nu încerce cumva să fure trupul dezbinătorului. Piatra mormântului a fost pecetluită cu pecetea procuratorului. Pricepi? spuse arhiereul aplecându-se din jilțul său. -Acum înțeleg, mărite arhiereu. Ce-mi cereți să fac? -Vom avea nevoie de brațul tău, spuse arhiereul lăsându-se pe spătar într-o atitudine de relaxare. Nu avem încredere în romani iar oamenii noștri sunt puțini și n-au
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
în ureche, ori poate rămâne bătut în cuie de eter la dosarul conștiinței, de unde cleștarul inimii se poate să se chinuie zile ani sau o viață să îl smulgă, analizându-l ca repulsiv... dar poate să fie și așezat în jilț de iubire de mâinile de-mbrățișat ale inimii, dacă-i sărutat de către cine-i după Cuvânt! Distinsa doamnă a unui cuvânt al său, cald ca un sân de soră, bun ca un grâu de pâine, vivace ca un vin de viață
MARILENA ROTARU. CUVÂNTUL REGELUI N-A FOST ERMETIZAT ÎN ÎNTUNERIC ŞI VID de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362353_a_363682]
-
acesta de făurire a omului român politic a luat-o înaintea firii umane și timpului, încât mulți dintre noi s-au culcat de cu seară cu o rugă și s-au întors dimineață cu spatele la icoană. Așa s-a zidit minciunii jilț în inima omului! De ani fără număr fiara minciunii aruncă flăcări pe gură, nimicește totul sub picioare, năvălește în iureș spre conștința umană, dar, i-a fost până azi zadarnică râvna; abia acum a fost încoronată minciuna divă de vocație
TUDORIŢA LUNGU. NU POLITICA A SCHIMBAT-O PE EA, EA A SCHIMBAT POLITICA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362373_a_363702]
-
în camera de lucru a procuratorului iar acesta abia dacă îl recunoscu. Hasim făcu o plecăciune în fața procuratorului. -Pace ție înaltule prinț! spuse negustorul. Ave Cezar! Pleiada zeilor Romei fie cu tine procuratorule! -Ce surpriză! spuse procuratorul ridicându-se din jilț. Pe Jupiter pe Saturn și pe Uranus! Abia dacă te mai recunosc... -Nutresc speranța mărite că vom înnoi contractele pe care deja le aveți cu stăpânul meu. -Toate la timpul lor, spuse procuratorul luându-l pe după umeri. Să ieșim pe
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
în salon cu fețele întunecate. - Ce s-a întâmplat? - Jale mare, Măria Ta!- zise Preda cu lacrimi în ochi. - S-a întâmplat ceva cu soțul meu? - Domnia sa nu mai este printre noi. - Cum? - rosti principesa și se prăbuși pe un jilț. Două servitoare aduseră apă și leacuri. După câteva minute doamna își mai reveni. - Și fiul meu cel mare? Căpitanul rămase tăcut cu capul aplecat. - Vorbiți odată! - se răsti ridicându-se disperată în picioare. Ochii celor doi căpitani se umplură de
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
dăi, și dăi ... la șters urme (pete ale trecutului biografic care nu cadrau) și pupat ... funduri care pe unde vor fi, de orice culoare, doctrină, sus să fie, în vârful ierarhiei sau prin preajmă. Unele strâmte că nu le încape jilțul, altele revăraste peste spetează, parcă pentru a le păstra drept rezervă pentru ai noștri ... Sau ai lor!?...Păi, parcă ... ( din vol. „Confesiuni în pleaznă, cu năduf și sictir!”, în curs de apariție la Casa de editură „Amurg sentimental”) Referință Bibliografică
CONFESIUNILE UNUI AJUNS DE RÂSUL...CURCILOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360830_a_362159]
-
partid de “scrobeală comunistă”, cum să-l numesc altfel ? era condos de profesorul universitar Petre Constantinescu-Iași, un intellectual rasat, dar “îmbrobodit” de comuniști, care erau în căutare de “capete laminate” pentru a-și pregăti fără prea mari împotriviri venirea în jilțurile puterii. Cum au făcut-o din păcate, atâția alții! Și, ca și azi, în politică, “stimată târfă”, cum pe drept eticheta cineva domeniul tuturor posibilităților, exprimate sau care așteaptă la rând să o facă, speranțele de a ieși curat sunt
ERA SĂ INTRU ÎN POLITICĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360862_a_362191]
-
prunc, până a crescut, apoi a sărit din brațe și a ajuns pesemne în alte brațe! În ultimii ani de viață, maestrul Gică Petrescu nu a mai rămas cu nimeni în jurul său dintre cei care-l înconjurau când era ocupantul jilțului scenei! Gloria nu i-a mai bătut niciodată la ușă după ce neputințele l-au învins pe maestru. În apartament, ca și în suflet, locuia cu maestrul numai singurătatea, ca o monstruozitate vie! Amintirile eșuau muribunde în memoria unui artist îmbătrânit
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
Mircea, care se mândrea cu această mică avere, când au revenit în living pentru a servi cafeaua. În mijlocul salonului era o masă grea, ovală, din lemn de nuc sculptat iar în jurul ei șase scaune înalte din același material, ca niște jilțuri domnești. Pe lângă pereți se găseau aranjate diferite obiecte de mobilier sculptate și cu incrustații aurite, deasupra cărora trona colecția de artă a doamnei Trăistaru. Una dintre măsuțe avea și un bar din care s-au văzut, când Maria a deschis
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
șerpuiește spre pinul roditor. La câte două ceasuri, un orologiu sună De miezul noii zile - cortegiu funerar - Si gurile din iad, flamande, se răzbuna Pe viii ce lipsesc din zidul mortuar. Întreaga omenire deplânge neagră frunte A fiecărui zeu din jilțul de cărbuni, În fiecare om sădește câte-un munte, Pe care urcă hoarda proscrișilor nebuni. Optzeci și patru cruci stau țepene, piroane În muchii de pământ, dospit din cărămizi, Optzeci și patru voci se tânguie-n canoane - Copii orfani de
ROŞU DE NICE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367501_a_368830]
-
de vârste diferite, fiecare dintre ei sugând frenetic, din recipiente de plastic, ketchup hot, spre scârba tuturor participanților. Doamna se mai lovi de câteva ori de pereți și, până la urmă, nimeri ieșirea din criptă. Vizibil îndurerat contele se prăbuși în jilțul său și spuse mai mult pentru el: - Doamne, și cât am putut s-o iubesc, acum aproape cinci sute de ani. Dar și cine era atunci contesa Elisabeta Bathory. Esența frumuseții, a educației și culturii, a bunului gust și a
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
în paragină chiar și aceste poeme neterminate, rămân defuncte și fără glas într-un maldăr de hârtii îngropate de gunoaiele timpului sub felinarele încremenite în stele, fără timp fără spațiu și sub pașii pustiului. *Stejărel Ionescu, Poemul meu neterminat din jilțul poeziei, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2016. Timișoara, noiembrie 2016 Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu, Despre realismul liric* / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145, Anul VI, 14 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
viață păgână. Am păstrat ne-ntinat zborul din vis Și acum mai putem să iubim... Și raiul cel de pe pământ, Și timpul longeviv al vieții din abis... Ne vedeam prin sori, prăbușind un vis... UN BASM MĂ VA PEȚI Pe-un jilț cu spatele din lemn Îmi reazem trupul obosit- Încep să depăn timpul, ca pe-un ghem, Citind o carte filozofică, mă-ncânt... Simt, cum tot aerul, din carte, Medieval, e-o veche-nțelepciune, Răsuflu-n el și meditând la moarte
POEME DE DRAGOSTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367788_a_369117]
-
să depăn timpul, ca pe-un ghem, Citind o carte filozofică, mă-ncânt... Simt, cum tot aerul, din carte, Medieval, e-o veche-nțelepciune, Răsuflu-n el și meditând la moarte, Îmi spun, că viața e-o minune. Și-n jilțul grav de epocă mă las, Iar capu-mi e lângă catapeteasma moale, Ce dulce e plăcerea de-a fi singură!..Și-un basm În ochii mei începe derularea clară. De-oi fi un spectator la teatru, De ce atunce mai trăiesc
POEME DE DRAGOSTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367788_a_369117]
-
azi sunt iar! O, Dumnezeul meu, Mă împuternicești!.. Creațiunea spre final nu e plăcere, Și nici un scop, ca să te afli-n ea, E mai întâi lumină și putere Și-un har dumnezeiesc, de-a te visa. Și-am adormit în jilțul epocii curgânde, Pe scena vieții, ca-ntr-un vis, Iar fețele de îngeri albe-blânde Mă înconjoară, de tot ce e plictis. Și-n bucuria de-a mă șlefui, Ating aceste fețe, ca să simt Puterea care crește... de-a iubi, Și
POEME DE DRAGOSTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367788_a_369117]
-
se terminase cu sunarea cornului și cu ieșirea trupelor din fortăreața Antonia. Acum însă, apropiindu-se a treia zi de la moartea lui Iisus Nazarineanul Pilat fusese convins de iudei de faptul că trebuiau luate măsuri excepționale. Procuratorul se postă în fața jilțului pus în mijlocul atriumului. Câțiva legonari care aveau petrecute pe după umeri cornurile romane începură să sufle cu putere în instrumente. Trupele, cu scuturile la picior scandară numele lui Tiberius de trei ori ridicând palmele întinse spre înainte. ,, Ave Tiberius imperator!” apoi
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
era investit și pe care îl folosea ca semn al pedepsei. Centurionul spuse: -Cel care nu va face ceea ce a fost hotărât se va supune pedepsei. Ave Tiberius! Salus Pilate! Înainte de a da libertate trupelor, Pilat vorbi ridicându-se din jilț. Îi făcu semn lui Naulius să consemneze ceea ce dorea să spună. -Legionari! Vă cer loialitate înaintea Romei. Nu aș vrea să vă spun că ceea ce se întâmplă acum în Ierusalim poate fi preludiul unei revolte sângeroase. Acel Iisus răstignit ieri
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
ei. Nu ai auzit? Nimeni, dintre cei care au fost acolo, nu știe nimic nici de Necula și nici de băiatul meu. Doica se ridică în grabă, plecând să ducă la bun sfârșit cele cerute de tânăra sa stăpână. Din jilțul acoperit cu o cuvertură, din catifea albastră, Ana se ridcă și se îndreptă spre fereastră. Dădu la o parte perdelele grele, privind curtea. Flori ornamentale, ce formau aleea de la intrarea în han, își plecau capetele ofilite, cedând parcă dreptului la
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
ar fi spus că avea dreptate, însă exclamă gutural doar: ,,Mhî..!” apoi continuă cu glas prefăcut: -E om ca și noi! E făcut din carne acest Mesia! Asistența izbucnise atunci în râs ca de o glumă bună. Așezându-se pe jilțul lui așezat acolo și privindu-l pe Iisus, îi spuse unui sfetnic pe nume Huza care il descisese pe Iisus în mod favorabil, că nu găsea nimic interesant pe chipul celui pe care poporul îl numise pompos: ,,Mesia!”. Sfetnicul numit
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
amenajaseră însă o arenă lângă Manahat fără a întâmpina rezistență, iar Ponțiu Pilat dorea să asiste la simulacrul luptelor de gladiatori. Acum, micile tribunele erau însă goale și arena era pregătită doar pentru distracția procuratorului. Ponțiu Pilat se așeză pe jilțul anume pregătit pentru el în loja centrală. Alături, pe o măsuță joasă sclavii așezaseră tăvi cu fructe, nectar, suc de citrice și vin, în vase de argint. Procuratorul se îmbrăcase în ținuta militară de gală peste care înfășurase o togă
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
salut prietene Iocentus! îi răspunse Ponțiu Pilat. Îți mulțumesc că ai venit. Doi sclavi îi ajutară pe cei doi să-și scoată fiecare pe rând toga, iar apoi lorica și după ce fiecare își primi înapoi toga se așezară amândoi pe jilțurile aflate acolo. Cei doi începură o discuție despre sănătate și ridicară apoi cupele cu vin în cinstea Romei, a împăratului și a legiunilor cantonate în răsărit. Pe nisipul arenei își făcură apariția în sunetul baritonal al cornurilor romane, trei perechi
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
e dreptate ci o simplă anexă a puterii. Spuneți-i altfel, dar nu dreptate! Însă eu consider că există totuși doar o singură dreptate așa cum există doar un singur adevăr! -Hm! chicoti Ponțiu Pilat lăsându-se pe spate pe spătarul jilțului său într-o atitudine de relaxare. Ce este adevărul, Iocentus Maximus Secundus? mai spuse el. Iocentus se opri gândindu-se la întrebarea procuratorului. -Nu știu mărite! Pentru un mic nobil ca mine ajuns praefectus tocmai la capătul lumii civilizate, adevărul
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
resimți din plin lovitura și dându-se câțiva pași înapoi se prăbuși întâi în genunchi iar apoi pe o parte, pe nisipul arenei. Thracian jubila acum rotindu-și sabia încovoiată deasupra capului. Ponțiu Pilat avea un câștigător. Ridicându-se de pe jilțul său procuratorul ridică degetul arătător în sus ceea ce ar fi însemnat într-o confruntare reală că cel căzut era lăsat să trăiască. -Întotdeauna l-am apreciat pe ,,Thracianˮ, spuse el aplaudând în picioare. La fel făcu și Iocentus. Cele două
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]