485 matches
-
și-mi conduse năvalnicul fierbinte acolo unde vroia ea. Despicarea era caldă și plăcută. Am început să mă opintesc. Parcă eram ieșit din minți. Mângâierile tandre de pe spate îmi transmiteau plăcerile partenerei. Vroiam să mă descarc cu furie în cupa jilavă și caldă. Așteptam ca ea să fie transfigurată de frenezia simțurilor, căci coapsele femeii mă izbeau continuu. M-a aruncat de pe ea și din nou m-a apropiat, apoi m-a îmbrățișat peste șolduri cu picioarele. Mâinile îmi aleargau pe
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
copitele le aveam de cal, când te duceam la izolare, ești totul, dar totuși nimic, ca o perdeauă pusă în geam, la matematici, algoritmic, gaz la chimie, te ardeam, tu ești nebună pasăminte și ciripești în tomberoamne, mormânt, fără de oseminte jilavă moarte prin anale, se scorbură iar roșii focuri, ... Citește mai mult mai caut odată să mă hăuiși mă destram fără să vreau,eu sunt nebunul ce te căuide la ospiciu în care stau,te înebunesc pe tine nebuno,tu blondă
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
Acasa > Poezie > Credinta > PĂȘIND PRIN GHETSIMANI Autor: Victor Bragagiu Publicat în: Ediția nr. 2335 din 23 mai 2017 Toate Articolele Autorului Îmi pătrunde până-n cuget frigul, Haina-mi este jilavă în vânt, Doamne, Tată, sunt atât de singur În această beznă pe pământ. Luna-i adormită pe gherghefuri, Țesătura-n nouri a pătruns, Prind în palme raze de luceferi, Însă-n ele nu-i nici un răspuns. Umbrele mănâncă din secunde
PĂȘIND PRIN GHETSIMANI de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377675_a_379004]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > NU SÎNT ACELA Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată. În ochiul meu jilav dorm cîmpiile și dorm mări. Caut în soartă mereu un ghimpe de cioară spurcată. Sînt visul nesfîrșit al unei lungi și galbene cărări. Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată. Arcul meu dă muguri, din tolbă îmi ies
NU SÎNT ACELA de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380351_a_381680]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > SĂ BEAU DIN POCAL INOCENTĂ ȘI PRADĂ Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Norii se rup din cerul defunct, Vântul se ține de zgarda, jilav, Zarea pliază din linie-n punct Păsări planând din zborul firav. La maluri de-argint, copil-semilună Așază din spumă de mare-n pocal, Din cer și pământuri, el își adună Străfulgere lungi, tăind vertical. „Să beau din pocal inocentă și
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
care tace, el neavând timpan pentru furtuna sorbită negru și numită „pace”! Pătează ochii iar ce spală mâna, nu se mai duce, după-atâtea ape, paragina de toată săptămâna, în ceasuri, timpul gata să ne scape, funingine de juruințe arse, parfum jilav de rădăcini întoarse, la noi și Dumnezeu stă sub pământ ca în adânci depozite gemând de trupuri care încă nu ne dor, și-n norii care murmură trecutul, răcoarea unui sânge viitor, neizvorâtul, purul, neînceputul. (din volumul POEME DIN OMBRIA
PRIMENIRE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375486_a_376815]
-
Acasă > Strofe > Valori > UMBRĂ UNUI CLOPOT Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2014 din 06 iulie 2016 Toate Articolele Autorului La umbră unui clopot vechi Încă mai crește iarbă gri, Cu mărăcini, perechi-perechi, Jilavi de ploi prea străvezii. Se-aude susurul discret De ape limpezi din izvor, Chemând toți cerbii-n menuet Să se adape-ncetișor. La umbră unui clopt vechi Stă poartă nalta, că din lut, Șoptind iubirii în urechi De colbul mut, de
UMBRA UNUI CLOPOT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375595_a_376924]
-
rugăciune, pe când își clătea mâinile cu apă stătută peste noapte, a simțit așa, ca un fel de adiere pe față, ca și când ar fi avut o piele fină și gingașa, de domnișoară. Aproape instinctiv și reflex, și-a atins cu mâinile jilave obrazul și dacă nu a leșinat și nici nu a strigat să-l audă tot cartierul, înseamnă că dumnealui este o fire deosebită. Pentru că lui reb Fisel îi dispăruse barbă! Se înțelege că a alergat imediat la oglindă. Ce a
SCHIŢE UMORISTICE (19) – EXTRAORDINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372836_a_374165]
-
Poezie > Oglindire > O DATĂ-N VIAȚĂ Autor: Alin Adrian Ciolompea Publicat în: Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ciudate pasări mari, copacii, Cum tot visează a zbura, Dar aripi galbene, de toamnă, Porniră a se scutura... Covor jilav de frunze frânte Întinse toamna pe alei. Pășeam pe drum tot înainte, Printre castani, stejari și tei. În dreapta mea, pe o băncuță Roasă de timp, sub un stejar, Un bătrânel c-o bocceluță. Pe jos, un ceas de buzunar. Vrând
O DATĂ-N VIAȚĂ de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372940_a_374269]
-
suspine blând izvorâtoare, Nu am purtat. Și-un gând ivit în grabă Se-așează lin în păru-ți și pe frunte. Ca și un cânt dintru zeiești octave, Mă răscolesc simțiri atât de grave Când curg dorințe-n coapsele-ți jilave; Și zeu de-aș fi, nu-i zeu să le înfrunte! Nici mantie nu este mai regească Cum cea pe care mi-o croiești anume Din mângâieri, săruturi și pasiune, Suspine ce brodesc viu al meu nume Și trupul tău
ÎNNOBILARE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346906_a_348235]
-
suspine blând izvorâtoare, Nu am purtat. Și-un gând ivit în grabă Se-așează lin în păru-ți și pe frunte. Ca și un cânt dintru zeiești octave, Mă răscolesc simțiri atât de grave Când curg dorințe-n coapsele-ți jilave; Și zeu de-aș fi, nu-i zeu să le înfrunte! Nici mantie nu este mai regească Cum cea pe care mi-o croiești anume Din mângâieri, săruturi și pasiune, Suspine ce brodesc viu al meu nume Și trupul tău
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
plin de ardoare-De-adânci suspine blând izvorâtoare,Nu am purtat. Și-un gând ivit în grabăSe-așează lin în păru-ți și pe frunte.Ca și un cânt dintru zeiești octave,Mă răscolesc simțiri atât de graveCând curg dorințe-n coapsele-ți jilave;Și zeu de-aș fi, nu-i zeu să le înfrunte! Nici mantie nu este mai regeascăCum cea pe care mi-o croiești anumeDin mângâieri, săruturi și pasiune,Suspine ce brodesc viu al meu numeși trupul tău, ce vrea să
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
câteva amintiri, poze cu oameni și gândurile ei. Înaintez cu încredere pe sub cupole și turnuri imense distruse, reclame și cimitire de lucruri scumpe învechite. Norii trăiau în aceeași balanță cu timpul, într-o nebună, nebună speranță de veșnicie - un echilibru jilav stabil. Umezeala-mi germina gândurile și visele; în cotloanele uscate ale sufletului îmi creștea dorința de-a întâlni oameni! Merg mai departe... peste pasarele-ntrerupte, cuvintele devin simple sunete spre uitare, o lume fără iarbă, arcuri de triumf ... Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
cu mine câteva amintiri,poze cu oameni și gândurile ei.Înaintez cu încredere pe sub cupoleși turnuri imense distruse, reclameși cimitire de lucruri scumpe învechite.Norii trăiau în aceeași balanță cu timpul,într-o nebună, nebună speranță de veșnicie- un echilibru jilav stabil.Umezeala-mi germina gândurile și visele;în cotloanele uscate ale sufletuluiîmi creștea dorința de-a întâlni oameni! Merg mai departe... peste pasarele-ntrerupte,cuvintele devin simple sunete spre uitare,o lume fără iarbă, arcuri de triumf ... XXXII. ZORI, de Cristian
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
se rostogolesc pe cerul translucid ca niște epave pe fundul plin de corali al oceanului livid muți colorați alunecoși peștii rotesc aripile timpului transexistențial se mai scufundă un titanic nesapiențial ca niște sublime mori de vânt ne macină iubirile /nisipuri jilave în gând / închisori cu gust sau miros de corpuri asudate inimi rupestre capcane de sentimante fade străzile strâmte ademenesc trecători autobuzul iubirii trece prin hâde gări câinii comunității adoră lătratul cerșetori scumpi la vorbă delimitează pătratul existenței cu tocuri aplatizate
ARHIPELEAGUL EROS de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376612_a_377941]
-
când, se vedeau rotocoalele unde sărise în joacă, vreun pui de chefal. O pupăză zbura din păduricea de molid din spatele nostru spre malul celălalt. Probabil că își avea cuibul în găurile dintre pietrele de pe țărmul stâncos de vis-à-vis. Prin iarba jilavă din jurul lacului săreau nenumărate broscuțe verzi, iar Cristian mă exaspera, cerându-mi să-i prind una. I-am promis că-i voi cumpăra de la magazinul de specialitate o broscuță țestoasă cu acvariu cu tot, să o crească acasă și așa
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
seamă, ușor și călduț ca un surâs, ca o speranță înmugurită în mintea unui lacom. Începeau atunci a plânge streșinile caselor, a se înmuia și topi zăpezile ogoarelor dezgolind urma brazdelor groase rămase încă din toamnă. Mirosea a ceva nou, jilav, îmbietor și așteptat de oameni și animale deopotrivă. Mi se porneau atunci toți și toate spre o nouă viață, cu grabă, cu nerăbdare, cu bucurie, iar când plesneau mugurii pomilor, îmbrăcându-se în cămeși de floare, când ghioceii, viorelele și
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
căzute de la masa căpcăunului. De suspectat însă tagma, dacă nu cumva, așa, pocăită, continuă să asude la gen. Deși pare că totul a murit în materie, aflăm din cînd în cînd că budoarul cutărui baron local e burdușit cu portrete jilave încă; vedem cum, printre uși, în vizite de lucru, inevitabilului Iliescu i se strecoară cîte-un protret cu-nvăluitor zîmbet Divertis. Pe care, firește, succesorul maniacului îl efuză (doctrinar). Pielea ei palroză, sub care întrezăresc vascularizări opaline, mă îmbie să-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și, rugîndu-mă celui de sus să-mi dea somn adînc, mă trezesc brusc, e ora 6, și-o șterg humulește. Contact motor. Și urmează cele mai frumoase serpentine pe care, șofînd, le-am făcut vreodată. Nu lipsite de risc: carosabil jilav, relativă ceață. Totuși, fascinația înghițirii distanțelor! Episod insolit: într-un cotlon al pădurii, pe la Pluton, pe dreapta, în mica poiană aburindă, scenă paridisiacă: două trupuri goale, băiat și fată (Mirtil și Chloe?), prinse într-un dans doar de ele știut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu ștaif sclipitor, își doresc pentru o noapte să facă pușcărie, să simtă adică pe propria piele ceva ce alți semeni de-ai lor, năpăstuiții soartei, îndurau ca atare. Numai că și pentru aceștia din urmă zdupul nu era o Jilavă sordidă ci, după cum se vede chiar în operetă, un veritabil hotel, fie el și doar de patru stele. Ei, bine, domnul Dieter Bohmdorfer, ministrul austriac al Justiției, negociază acum cu autoritățile române un plan de finanțare a unei închisori în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adn. 2004) cu activistul u.t.c., și el cazat la Farul, despre viitorul (luminos; adn. 2004) nou Porto Franco. Păcat! Noaptea somn adînc. Dimineață argintie, însorită, cu vînt. Sirenele vaselor, tube de filarmonică. Plaja: vînt puternic. Alerg pe nisipul jilav, conștientizînd armonia mușchilor. Pescărușul mort. Sosirea taberei de copii. Cîinele flocos și femeia grasă alergînd pe nisip. Apa mării rece, nu insuportabilă. Întoarcere printre casele străvechi, cafenii, din lemn. Nu e apă. 4. "Nuferi în Delta Dunării", cu o imagine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Mînjit cu sînge de umane jertfe/ Și lacrima sărmanilor părinți,/ Măcar ca-n larma de țimbal și tobe,/ Nu-și auzeau copiii cînd, prin foc,/ treceau la idolul necruțător./ Pe el îl adorară amoniții-n/ Rabbà și pe cîmpia ei jilava,/ Și-n Argob și-n Basan, pînă în undă/ Cea mai îndepărtată-a lui Arnon./ Cutezătoarea lui vecinătate/ Nemulțumindu-l, prin înșelăciune,/ Chiar pe preaînțeleptul Solomon/ L-a ispitit un templu să-i dureze/ În fața templului lui Dumnezeu,/ Pe muntele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
alcoolului, amenințărilor, torturii... Dimitrici nu spunea - nu știa nici el - ce se întâmpla cu femeile după aceea. Nimeni, în orice caz, nu știa. Am petrecut mai multe nopți fără să dorm. În picioare, în fața ferestrei, cu privirea oarbă, cu fruntea jilavă. Mă gândeam la Beria și la femeile acelea condamnate să nu trăiască decât o noapte. Creierul meu se înfierbânta. Simțeam în gură un gust acru, metalic. Mă vedeam în locul logodnicului sau soțului tinerei femei urmărite de mașina neagră. Da, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
atenian auster, care proslăvește virtuțile ascetice, rigoarea și virtutea virtuoasă, cât la scenografia unui artist care, de altfel, nu și-a ascuns niciodată gustul pentru bani și pentru facilitățile pe care aceștia le procură. Sub piei de animale, în căldura jilavă a culcușului în care lâncezește, Prodicos nu aduce câtuși de puțin cu ascetul celebrat de modelul elen. Philostrat, care povestește aceste anecdote în Viețile sofiștilor, spune clar: Prodicos se deda plăcerilor. Nu ni se spune care erau aceste plăceri, dar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unul personal: „William Blake a fost un om bolnav, / Nebun, lovit de streche și turbare, / Ciumat, lepros și-n țeastă cu-o tumoare / De ne-nțeles, cu bube pe picioare, / În sânge-având cristale mari de sare, / Ochiul uscat și spatele jilav / [...] / William Blake o dată s-a trezit / De dimineață cu un sloi de gheață, / Cu grijă pus pe pieptu-i și pe față, / Mulat pe chipul său ce se topea / Și-a lui topire sloiul o veghea / Și-apoi, cu fața-n
SERBAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]