369 matches
-
dar construiește și noul; ascultă de cei bătrâni, dar dă aripi și celor tineri; e și cu unii, și cu alții. A fost și el copil, tânăr, poate a iubit, poate a suferit, poate s-a Îndoit. Sufletul se-nfioară și jinduiește uneori după ceea ce ar fi putut să fie, dacă alte alegeri sau ocazii s-ar fi ivit pe ale vieții căi... E acum om În toată firea, trebuie să fie atent la tot ceea ce spune, la tot ceea ce crede și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și se pot dovedi de ajutor pentru dumneavoastră, dar sunt, în mod ciudat, și încercări de a redobândi trecutul. Aproape fără excepție, când noi, americanii, prescriem o arhitectură pentru secolul XXI, revenim mereu la jumătatea secolului care tocmai a trecut. Jinduim să restabilim lumea așa cum era când America se afla pe cele mai înalte culmi câștigase războiul, deținea o superioritate economică și militară inegalabilă și era angajată în construirea unor noi instituții pentru a promova prosperitatea și a menține pacea. Este
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
Wilson. Acesta, gr)sun, Încovoiat și scund, f)r) cel mai mic interes fâț) de persoanele care Îi erau prezentate, cu p)rul alb atârnând peste gulerul pr)fuit al smochingului, nu dorea decât s) treac) mai repede seara aceea, jinduind dup) patul și românul lui polițist. Era apoi Humphrey, zvelt, În plin) form), binedispus, viguros, Îmbujorat și plin de verv). Tocmai venisem din hol Împreun) cu Alexandra. La parter, un tan)r infanterist marin În uniform) de gal), plin de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Cantacuzino (zis Nababul) până în iunie 1907, când fuzionează (fiind, de fapt, asimilat de aceasta) cu Epoca, în condițiile în care se realizase, după tratative anevoioase, o largă dar efemeră concentrare conservatoare (a vechilor conservatori cu junimiștii) sub conducerea, de mult jinduită de acesta, a lui P.P. Carp. C.C. Bacalbașa a fost la Patriotul, cu intermitențe, redactor-șef până la 1 martie 1907. De aici a trecut, la început ca redactor, la principalele foi centrale ale partidului conservator, Epoca și Conservatorul, ultima ființând
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ei au mândria obârșiei rurale, cu care chiar se fălesc. Nuvelistul preferă dilemele morale, urmărindu-le în momente decisive, surprinse cu finețe. În genere, personajele caută puritatea sufletească și liniștea interioară, identificată fie cu realizarea dorințelor, fie cu fericirea casnică. Jinduind după cumpătare, acești oameni se feresc de excese și de acte imorale. Opțiunea pentru o conduită corectă este actul de căpetenie al vieții lor, iar cei care șovăie pier în împrejurări dramatice. Pentru a spori dramatismul, aproape toate personajele sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
prin interesul manifestat față de tema identității ori, și mai simplu, prin simpla incantație sau invocare a respectivei formule magice. Cine nu știe că dușmanul de clasă sau de rasă, care nu prea mai are ce altceva să ne ia, nu jinduiește, de fapt, decât la scumpa noastră identitate, pândită nemilos de Leviathanul globalizării? Am făcut eu Însumi această experiență a afilierii tacite la societatea secretă a adoratorilor identității, publicând o carte despre identitatea națională a românilor ardeleni. Ce subiect Înălțător! Ani
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
URSS” în care se descriau ororile sistemului concentrațional circulau ca un preludiu la „Vin americanii”. Cercul basarabenilor din țară se reunea mai frecvent fiecare participant profețind după zvonuri și imaginație. Unii pastelau viața edenică americană glorificând societatea de consum, alții jinduiau ordinea și nivelul de trai occidental visând ca Bucureștiul să revină la situația de micul Paris. Cei formați în democrația interbelică, deja vârstnici ne asigurau că numai „monarhia va salva România”. Încă nu se cunoștea bine existența Comunității europene nici
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
de care pare să fi avut nevoie și Mirel Bănică, asemeni altor pelerini, s-a petrecut în cazul lui, sau cel puțin poate fi bănuit : întoarcerea la rădăcini pentru a încerca să urci intelectual și spiritual. În fond, la asta jinduiește orice peregrinus - adică, literalmente/etimologic vorbind, orice călător, orice om care vine de departe, orice străin. Adesea, notând detaliat tot ce vede și aude în fluxul pelerinajelor, autorul își pune probleme de inadecvare, ilegitimitate, impostură, lipsă de respect pentru ceea ce
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
rupeau mîinile. Dar mă bucur că fac un serviciu balaurului plămădit de revoluție și, mai ales, de la București. Ajung cu dificultate în biroul lui și vesel îl anunț că misiunea a fost îndeplinită. V-am adus obiectele pe care le jinduiți, spun eu mulțumit de fapta mea bună. Oo, să le vedem! Le înșir pe vastul său birou. Doamne, ce frumoase sînt! O minune, nu alta! Da, sînt maeștri. Numai că acum le-au cam scumpit. Toate la un loc fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că prima reacție a fost: bă, ăștia au aflat că avem juma’ de porc în portbagaj și vor să ne jefuiască. Așa era foamea de mare pe atunci. Lucrurile nu s-au schimbat prea tare, pentru că panica scriitorilor români care jinduiau la cârnații mei de povestea asta mi-a adus aminte. O poveste frumoasă. Și, de fapt, pe ea ar fi trebuit să v-o spun mai întâi. 25. Albastru de Bucșoiu În București, în diminețile calde, aerul capătă consistență. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Limbile moderne sînt variabile și instabile, de aceea, ar fi nevoie de o permanentă schimbare a lucrurilor sacre, a căror caracteristică este stabilitatea. Neputîndu-se face atîtea schimbări continuu și cu suficientă pondere, acestea ar pune în pericol credința însăși. Poporul, jinduind după uniformitatea și stabilitatea cultului sacru pe care îl cunoaște de copil, s-ar simți stînjenit de schimbare și ar crede că odată cu schimbarea limbii, i-ar fi schimbată și religia. Limbile moderne nu ar putea exprima îndeajuns toată religiozitatea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
m-a așezat acolo a continuat să mă ghideze, fluxurile luminoase au crescut pe măsură ce mă obișnuiam cu starea de absolut în care, pentru prima oară, mă găseam fără echivoc. Mă aflam, de data aceasta, în acel plan stabil atât de jinduit în care lumea nu se mai mișca cu mine, frumosul era frumos și dreptul era drept, un plan în care oamenii emit acel ceva... acel ceva nedefinit ce te determină să-i iubești fără să știi de ce. În acest plan
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Când berăriile te pofteau la cartofi prăjiți oferiți gratuit numai ca să le bei berea. Când masculii holtei sau plictisiți de neveste erau solici tați la tot colțul de vestalele amorului, oferindu-și farmecele lor profesionale, după care atâția bărbați serioși jinduiesc pe aceste vremuri de raționalizare. și ce mai Încolo? când toată lumea se poftea, se solicita, se chema, se trăgea de mânecă, unul pe altul, la marele ospăț al vieții, unde fiecare Își avea partea sau bucățica lui, mare-mică, dar și-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
alune... Da' Măria ta, ce crezi c-ai fost? Ce-am fost?... Iaca, nu m-am gândit niciodată. Știu eu?... Cred că mi-ar fi plăcut să fiu un lăstun. Să zbor... Să zbor... În copilărie, ore întregi priveam cerul, jinduiam zborul rândunelelor. În vis, am zburat chiar... Mult am mai visat și eu, mormăie el. Și eu care gândeam că o să spui că ți-ar fi plăcut să fii un leu... S-au întors lăstunii la cuiburile lor din turnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mănânce neamul". Recunosc, n-om fi noi ușă de biserică, dar care popor e fără prihană? Bălăcărește-mă pe mine Vodă că ai de ce să te legi, dar nu lovi țara. Și așa, unii și alții din cei ce ne jinduiesc ne cată pricină, doar-doar or găsi motive să ne rupă, să ne împartă. Cu dinții o țin întreagă. Au încercat odinioară s-o rupă, spune Stanciu. Te gândești la Lublau? Păi... eu am luptat la Marienburg, când am dat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Poloniei Vladislav Jagello și Vitold al Lituaniei au încheiat la Lublau un tratat secret, în care au pus la cale ruperea Moldovei în două, "superextirpatione Valachiae", chipurile, de teama că Alexandru să nu se dea cu turcii. Adevărul era că jinduiau după "deschidere la Marea Neagră"... Ungaria jinduia Chilia și Gurile Dunării, Polonia jinduia după Cetatea Albă și amândouă jinduiau după negoțul pe Marea Neagră. Da' ce, Moldova era moșia lui tătâne-su, să și-o împartă după pohte?! se oțărește Mihail. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Lituaniei au încheiat la Lublau un tratat secret, în care au pus la cale ruperea Moldovei în două, "superextirpatione Valachiae", chipurile, de teama că Alexandru să nu se dea cu turcii. Adevărul era că jinduiau după "deschidere la Marea Neagră"... Ungaria jinduia Chilia și Gurile Dunării, Polonia jinduia după Cetatea Albă și amândouă jinduiau după negoțul pe Marea Neagră. Da' ce, Moldova era moșia lui tătâne-su, să și-o împartă după pohte?! se oțărește Mihail. Cu ce drept?! Cu ce drept?! Dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tratat secret, în care au pus la cale ruperea Moldovei în două, "superextirpatione Valachiae", chipurile, de teama că Alexandru să nu se dea cu turcii. Adevărul era că jinduiau după "deschidere la Marea Neagră"... Ungaria jinduia Chilia și Gurile Dunării, Polonia jinduia după Cetatea Albă și amândouă jinduiau după negoțul pe Marea Neagră. Da' ce, Moldova era moșia lui tătâne-su, să și-o împartă după pohte?! se oțărește Mihail. Cu ce drept?! Cu ce drept?! Dreptul?! Dreptatea?! hohotește Țamblac. Cui îi pasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la cale ruperea Moldovei în două, "superextirpatione Valachiae", chipurile, de teama că Alexandru să nu se dea cu turcii. Adevărul era că jinduiau după "deschidere la Marea Neagră"... Ungaria jinduia Chilia și Gurile Dunării, Polonia jinduia după Cetatea Albă și amândouă jinduiau după negoțul pe Marea Neagră. Da' ce, Moldova era moșia lui tătâne-su, să și-o împartă după pohte?! se oțărește Mihail. Cu ce drept?! Cu ce drept?! Dreptul?! Dreptatea?! hohotește Țamblac. Cui îi pasă de nimicuri de aistea? În politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lași să moară, nu te lasă să trăiești", filozofează Vlaicu. Noroc de nobila șleahtă poloneză și de îngerul nostru păzitor, monseniorul Dlugosz, care au protestat că e samavolnic ceea ce vor să săvârșească împotriva Moldovei-prietene, spune Ștefan. Prea mulți ne-au jinduit, oftează Vlaicu. În cancelariile "Marilor Puteri" împărățiile a fiert, fierbe și va fierbe cazanul Satanei, cuvântă Țamblac. Acolo, la masa verde se hotărăște împărțirea Lumii pe procente, o hăcuiesc după pohte, interese și chiar pentru că le-au căzut greu icrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
domnii netrebnici își cumpărau "protecția" vecinilor cu tot felul de peșcheșuri și plocoane; că atunci am pierdut și Chilia oferită în dar ungurilor, drept mulțămire pentru ajutor. Moldova era numai jale, sărăcie, moarte. Nu-i de mirare că vecinii o jinduiau, îi puseseră gând rău, s-o sfâșie, să și-o împartă aidoma însângeratei cămăși a lui Hristos. Cazimir Crai își făcuse socoteala să aburce în tronul Moldovei un principe litvan. Mai rău, un general ungur, Csupor, venit cu oaste ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ale Romei!... Se vor trezi, când Mahomed își va adăpa iapa cu agheasmă din cristelnița Sfântului Petru de la Roma! Când burtoșii neguțători venețieni, pe Canal Grande, se vor ploconi înaintea stăpânilor: "Salamalec! Salamalec efendi!"... Am auzit că Luminăția sa, Padișahul, jinduiește la o catedrală de la Paris, de-i zice Notre-Dame! Ce trăsnaie și aiasta, să-ți duci iapa să se balige prin toate catedralele lumii!... Zău!... Ar merita să le-o tragem! hohotește Ștefan sarcastic. Să simtă pe pielea lor usturimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pricepeți? Cetățile de la Mare sunt mărgăritarele Moldovei, sunt ferestrele noastre către lume. Sunt plămânii Moldovei! Prin ele trec căile pe care se scurg bogățiile și luminile Europei și ale Levantului. Chilia și Cetatea Albă " Ieșirea la mare" -, cât le-au jinduit și Ungaria, și Polonia... Cu dinții am ținut ca Moldova să nu fie ruptă în două. Fără "Ieșire la mare", ne-am sufoca, ne-am rupe de Europa, completează Tăutu. Și "pacea"... Credeți că Mahomed chiar vrea pace? Mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care-i acuma suprema mea fericire?... ?!... Să apuc să dorm... Da' știi, colea, pe săturate, într-un pat cu pernă, cu așternut alb, moale, curat... Săracu' Ștefan Vodă, spune cu milă Daniil. Și noi, muritorii de rând, ce vă mai jinduim fericirea... Ștefan zâmbește trist: Numai domn să nu fii... Și-apoi, unde scrie că trebuie să fii fericit cu orice preț? Să-ți găsești munca și să fii dăruit ei, e și aiasta un soi de fericire. Fiecare, cu fericirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
obținerea de averi imense pe care nu le avusese nici în vremea Austro-Ungariei; în documentele episcopatelor maghiare din Transilvania se vorbea despre "teritoriul ocupat vremelnic de România" ș.a.), iar relațiile diplomatice dintre România și Vatican, precum și aceste privilegii după care jinduiau, încetează încă din 1948. * Doctor în științe economice. A început activitatea în M.A.E. în anul 1960, parcurgând gradele diplomatice, de la Secretar III, până la Ambasador, grad obținut în 1992. A lucrat cel mai mult în relațiile multilaterale, îndeosebi în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]