311 matches
-
în avanscenă, în spatele draperiei care îl despărțea de apartamentele reginei-mamă. Spion prin natura și vocația lui profesională de prim-ministru uns cu toate alifiile, Polonius i se arăta publicului în plină exercitare a obișnuitei lui îndeletniciri, iar publicul percepea, literalmente, josnicia omului și nimicnicia jalnică a faptei lui. Un înalt demnitar pitit după o perdea... pe care un prinț îl înjunghie dintr-o regretabilă eroare! Aici, ca și în alte situații similare, vizibilitatea supraveghetorului mărește impactul prezenței sale și provoacă reacțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
fi nimic, ci mai ales a spaimei de moarte? Din nou, violența, negarea celor din jur, distrugerea propriilor rădăcini ca mască. Sub ea, un timid, uneori sentimental, care se îndoiește de sine. Târziu de tot, prin 1972, exclamă Cioran: „Câte josnicii, câte mojicii, câte acte inumane voi fi comis din timiditate!” (III, 380). Oricum, îi reproșează țării ceea ce își reproșează sie însuși. Iată: „Când ai un suflet elegiac, e cu neputință să trăiești în Istorie și să faci impresie bună. Cum
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
deprindere pe care mai sper încă s-o capăt. Am să-i imit pe ceilalți, pe descurcăreții care-au izbutit, pe transfugii lucidității, am să-i jefuiesc de secrete și chiar de speranțe, fericit să mă agat împreună cu ei de josniciile ce duc înspre viața. M-am săturat de nu, da-ul mă ispitește"31. Că și Nietzsche, Cioran pare să jinduiască după experiență după care traim mai bine cu minciună decât cu adevărul și putem să duram atât cât durează
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ar putea modifica poziția metafizica a omului, profunzimea exprimării trăirilor și a filosofării fiind după Cioran independența de erudiție. Revelațiile vremurilor trecute sunt traduse pe alte planuri de gândire, intuițiile originare sunt exploatate prin mijlocirea ultimelor cuceriri ale gândirii. Urând josnicia lumii existente, Cioran își mărturisește așteptarea pentru un nou univers, într-o stare în care existența și non-existența îi sunt egale și asemenea. Omul este nefericit sau ipocrit, spune Cioran: Dacă sunt oameni fericiți pe acest pământ, pentru ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cipiko și un spațiu real și ideal, matern și generator al mitului, în golful dintre Trieste și Istria, așa cum era pentru Foscolo "marea grecească". Exilarea din insula Lussino se află la originea furiei lui distructive, arătându-ne chipul vulgarității, cruzimii, josnicia unei istorii și a unei vieți "desacralizate", deposedate de călătoriile fantastice și mitopoetice, fără de care rămâne pe poziții de atac doar negația, moartea în primul rând. Au fost date uitării asemeni unor ruine, călătoriile care însemnau aventură, (re)descoperire, formare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vieții sale. Poate niciodată nu s-a aflat într-o relație atât de proastă cu sine și nu s-a acuzat cu atâta vehemență ca în scrisorile din acei ani către Engelmann. În ele revin mereu cuvinte ca purtare rea, josnicie și micime: „Am căzut cu totul. Vă doresc să nu vă meargă niciodată așa! Ar fi trebuit să-mi schimb viața în bine și să devin o stea. Am rămas însă pe pământ și mă afund acum tot mai mult
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
credința în ceva, începeau să creadă cu patimă în altceva. Amintiți‑vă de credința fierbinte a lui Diderot, Voltaire...“1 Ei bine, nepotul lui Rameau este, așa cum îl caracterizează Filosoful, partenerul său de dialog, este „un amestec de trufie și josnicie, de bun‑simț și de sminteală ; pesemne că noțiunile de cinstit și necinstit îi sînt învălmășite în cap într‑un mod cu totul neobișnuit, fiindcă omul acesta nu se fălește deloc cînd arată însușirile bune pe care i le‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
să ne poată salva de singurătate/ această cupolă injectă, șiroind în/ infern, îmbibată cu stârvuri și fum/ cupola sec. XX este lipit de suprafețele sale/ încep să urlu:/ creierul nu-mi folosește!/ picioarele nu-mi folosesc!/ pântecul nu-mi folosește!/ josnicia nu-mi folosește!/ mașina de tocat latră! //...// ieși sânge o dată prin această hârtie scârboasă și/ carnivoră; în șuvițe stranii prelins lasă pentru a/ doua zi (imprimat) capul unui dobitoc. (sângele =/ osatură a morții numai că a început să ricoșeze,/ spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gloria și grandoarea, pentru a se refugia în locuri în care nimeni nu se așteaptă să-l întâlnească. Artistul modern este în căutarea idealului nu atât dintr-o ambiție legitimă, ci din necesitate: sufletul modern are un fond secret de josnicie, comentează Jean Borie [3, 1999, p.206]. Baudelaire demonstrează că eroul poate fi poetic și prin viciile sale. Eroismul modern este un eroism al disperării și al suferinței. Walter Benjamin, pe urmele lui Baudelaire, constată că eroul este veritabilul subiect
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ei amant, cel pe care l-a dorit permanent și care nu poate fi concurat de nici un bărbat în carne și oase, este cel reprezentat de puritatea înghețată: "afară o aștepta Frigul tare, limpede, curat de orice duhoare, de orice josnicie. Ea se codi puțin la ușa antreiașului, dar numai o clipă". Scena pulsează de erotism, ca un epitalam al raptului glaciar: Deschise apoi larg și păși, iar Frigul o cuprinse în brațe și o sărută pe buze. Ea surâse biruită
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vieții comunităților, ale familiilor, copiilor, bătrânilor. Concis, se numește "lehamite". Sociologii adaugă: coeziune socială redusă, atomizare, rânduri îngroșate de protestatari ca homosexualii, alte modalități de exprimare a nemulțumirilor omenești față de viață, sinucideri într-un climat social tot mai dezagreabil prin josniciile care umplu prea des unele ecrane TV. O altă corelație dăunătoare este aceea dintre democratizarea emfatică și zgomotoasă și măsuri permanente de amplificare a birocrației, a guvernării prin ordonanțe de urgență, care împovărează pe cei mulți și facilitează drepturile și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
e stigmatul tristei lor meserii, s'au luat la ceartă. Și pe când una exasperată ridică un cuțit într'un gest criminal, cealaltă cu mâinile în sân o sfidează cu o figură crudă, și calmă... Iar bărbații năuciți de alcool și josnicie stau nepăsători pe scaunele murdare..."602. Tabloul care se intitulează sugestiv, În tavernele din Montmartre, nu prezintă o boemă artistică aureolată de reflexul geniului ci, mai degrabă, în descripția scriitoarei, ceva din atmosfera de detracare a femeilor de lupanar parizian
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
valori argumentative, cu scopul de a susține că enunțarea ei convine perfect contextului pe care [ea] vrea să îl realizeze" (A. Berrendonner, 1981, p. 238). Astfel, în [P4], Gallimard Jeunesse poate mereu să argumenteze în fața eventualilor detractori că toate micile josnicii (dinți ca să ronțăi mai bine; lovituri sub centură; răspunsuri proaste la întrebări idioate) fac parte din viață și copilul trebuie să le cunoască. În sfîrșit, ironia apare ca un vicleșug care permite supunerea enunțătorilor față de regulile raționalității și ale binelui
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
N-am venit precum bietul zeu al supei Binevoitor, clipind din ochi în aburul cărnii și al verzei. Strigă tare, suflete-al meu, ia-o cu avînt înainte! Vă propun să vă curățați de rușinea voastră și să ieșiți din josnicia voastră. Și să vă răzbunați pe o soartă dură și demnă de tot disprețul [...] Unul trăiește pentru a șicana și pentru mîncare, pentru somn, pentru timpul liber, pentru necazurile de care nu poate scăpa, pentru buzele dulci ale fetelor, pentru
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ce i-a fost conferit de-a lungul istoriei Occidentului 74. Dacă principii Evului Mediu, mai scrie Maistre, n-ar fi fost îmblînziți, ar fi ieșit la iveală moravuri păgîne". Afirmarea autorității papale a ferit popoarele creștine de "neputința, de josnicia și de ferocitatea suveranilor de dinainte". Marile tragedii ale timpurilor moderne s-au produs tocmai din pricina prăbușirii acestei autorități, care a căzut victimă "orbirii" sau dorinței pătimașe a principilor de a fi stăpîni. Nu văd ca timpurile modeme să-și
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
modestă deopotrivă, supunându-se direcțiunii lor și acceptându-le forma de viață, și-au construit mici locuințe. Dar, vai! Mulți, din ambele părți, care puseseră mâna mântuirii pe plugul lui Dumnezeu (cf. Lc 9,62), s-au uitat înapoi cu josnicie abandonându-se din nou luxului și plăcerilor lumești, întorcându-se ca și câinele la vărsătura lui (cf. Prov 26,11; 2Pt 2,22). Mă gândesc totuși că este mai bine să nu mai discutăm despre ei. D) Filippe Mousket Provine
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
degetele, când cu vârful ascuțit al unei pene. Astfel este această breaslă deosebită care nu se amestecă nici cu românii, nici cu vreun alt trib din rasa ei. Lăutarii merg cu capul sus și nu au nimic din servilitatea, din josnicia celorlalți țigani. Fizionomia lor e aceea a unor adevărați artiști; au în general trăsături frumoase; când cântă, privirea lor are ceva ce ține de inspirație. Se îmbracă bine și, fapt remarcabil, dirijorii poartă costumul vechilor boieri: ișlicul, anteriul, centura și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Valahia, cel care i-a corupt măruntaiele, care i-a stricat moravurile, care i-a pervertit obiceiurile naționale, care i-a slăbit curajul e suirea pe tron a domnitorilor fanarioți, neam josnic și nefast... Titlul de hospodar a devenit prețul josniciei celei mai nerușinate...; supuse acestor servitori ai Porții, cele două provincii nu mai fură de acum încolo decât ferme cedate licitantului care oferă cel mai mult... De îndată ce fanariotul ajungea în Principat, nu-l mai preocupa decât un gând: să se
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
al deșănțării umane ceea ce își spuneau doi vecini cu muierile lor. Totul era terfelit și mânjit, viața intimă, inocența copiilor și a fetelor, credința în Dumnezeu și ai fi spus, dacă ai fi crezut până atunci altfel, că trivialitatea și josnicia în care era aruncat cuvântul erau fără limite... Tata se ducea prin grădină, își vedea de treburi, mama ne chema la masă, căci se făcea seară, mâneam și unul din noi ieșea afară ca din întîmplare și se întorcea cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
autorul ei. Mulți ani mai târziu, recitind această povestire, am rezistat mai bine, fiindcă celelalte opere, de astă dată în bune traduceri, o copleșeau. Am înțeles că Dostoievski avea el însuși o aversiune nepotolită împotriva trufiei umane, generatoare de atâtea josnicii pe care le acoperea cu ideea orgolioasă că am fi înălțători, plini de virtute, expresia divinității și perfecțiunii pe pământ și că el vroia să-i pună în genunchi pe acești ticăloși, și să-i umilească, umilința fiind primul pas
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
le ocupa (Young 1963). La vremea aceea a circulat o poezioară umoristică, sunînd în felul următor: Christine i-a spus: ce naiba ai făcut pe deșteptul Ai întors pe dos tot partidul pentru că n-ai păstrat secretul; Să minți acasă E josnicie crasă Dar să minți în parlament, e obscen de-a dreptul. Într-o anchetă socială, oamenii au fost întrebați ce au considerat mai important, riscul implicat de amestecul atașatului rus, faptul că Profumo avea o amantă sau pur și simplu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cea uscată, lichefierea sau incinerarea. Cea mai neplăcută vederii unui om viu este imunda, amorfa, inomabila băltoacă putrefiată. Iremediabila murdărie. Imaginea fizică, dublul dublat, mă protejează de ce e mai rău, spectacolul distrugător al putrefacției. Piatra înăbușă putreziciunea prin solid, transcende josnicia prin marmură sau obsidian. Stela expurgă răul prin spectacolul lui. Catharsis optic. Într-o populație de profiluri precum cea prezentată de imageria ceramică greacă, Gorgona (la fel ca Dionysos) este arătată din față, în pragul regatului Persefonei. Faciesul malefic cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
oamenilor și a întâmplărilor, este, cum spune Benedetto Croce (în Ariosto, Shakespeare, Corneille), o „Indulgență elevată, pentru că era în stare să discearnă cu severitate între bine și rău, între noblețea pe care știa atât de bine să o recunoască și josnicia de care îi era atât de silă. Astfel că nu risca să alunece în acea falsă îngăduință care coboară idealitatea pentru a o învecina realității și șterge sau face incert hotarul dintre virtute și răul omenesc.“ Dar mai este și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
oamenilor și a întâmplărilor, este, cum spune Benedetto Croce (în Ariosto, Shakespeare, Corneille), o „Indulgență elevată, pentru că era în stare să discearnă cu severitate între bine și rău, între noblețea pe care știa atât de bine să o recunoască și josnicia de care îi era atât de silă. Astfel că nu risca să alunece în acea falsă îngăduință care coboară idealitatea pentru a o învecina realității și șterge sau face incert hotarul dintre virtute și răul omenesc.“ Dar mai este și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
decât pe om. În interiorul acestor mari criterii, Aristotel introduce subdiviziuni, opunând trei tipuri de obiecte de reprezentare, personajele "nobile" sau mai bune decât noi, personajele asemănătoare nouă și personajele "josnice" sau mai rele decât noi. Să precizăm că termenul de "josnicie" era înțeles într-o accepție atât socială, cât și morală. Noblețe a inimii și noblețe de clasă se confundă pentru greci, ca mai târziu pentru clasicii noștri. Pe o scară de valoare aristocratică, frumosul și binele sunt apanajul celor însemnați
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]