233 matches
-
-l simpatiza în acel timp. În timpul acela, băiatul, deși nu era o eminență în materie de rezultate la învățătură, se remarca prin ușurința cu care se făcea plăcut atât în rândul profesorilor, cât, mai ales, în rândul colegilor/colegelor prin jovialitatea lui, printr-o manieră plăcută a comunicării și disponibilitatea de a întreține o atmosferă plăcută în orice grup se afla. În plus, era un foarte bun sportiv, participant merituos la multe concursuri interșcolare de atletism și de fotbal. Nu se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
era cam același. De la fereastra clădirii priveai în curtea unui liceu. Se auzea mersul cadențat al elevilor la ora de instruire, vedeai figurile lor vesele, îmbujorate încă după jocul nebun din recreație, ropotul pasului lor de defilare strivea ceva din jovialitatea aceea, se auzea strigătul răstit al instructorului: Stângul, stângul, răzbătând dincolo de ritmul cadenței. Mă, acela, păstrează distanța, stânga împrejur. Grupul albastru de elevi mergând în susul și-n josul aleii, printre sălciile cu frunzele crețe. Acest final nu-i tocmai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
primordialul constă într-o bună pregătire profesională. Iurie Matei are propria sa filosofie, ușor descifrabilă din pânzele sale, în plus el este un pictor cu un pronunțat simț al culorilor; pe de o partegăsim îmbinări coloristice ce emană o anumită jovialitate, dar, pe de altă parte, împletirea de corpuri omenești ascunde în sine o dramă; artistul simte foarte bine timpul în care trăim...El creează o artă serioasă, profundă, mai important, însă, este faptul că poate fi ușor recunoscut. Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
saluturile de bună revedere și întrebările reciproce despre ce a mai făcut fiecare, a intrat în birou și maiorul Irimia, însoțit de procurorul criminalist. Se fac prezentările de rigoare, cu strângeri călduroase de mâini, dar și cu brusca dispariție a jovialității pe care D.N. o manifestase până în acel moment. Seșizându-i deruta pșihologică, mr. Irimia a abandonat schema de interogare prestabilită și cu un gest scurt, îi oferă fotografia mărită a ,,Ciudatului’’ăîn postura unui cadavru) și , pe cel mai firesc ton
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mai țin sus, ca la macaua. S-ar duce naibii cacealmaua. Sunt ordonate cu fața-n jos, pe masă, dar le știu pe de rost. Blonda renunță la patru cărți. Celălalt, la una. Are mână bună, zic. Ridică miza, cu jovialitate, de parcă ne-ar face o favoare. Iubita lui se retrage. Mă uit la tentativa ei de lenjerie intimă. Râde. Îmi ascund neliniștea într-o gură de vin sorbită cu sete. Întoarce cărțile. Full de patru cu șase. Jubilez. Careu de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
negură albastră, iar liliecii Împrejmuiau cu flori albe terenurile de tenis și cuvintele cedau locul țigărilor fumate În tăcere... Pe urmă coborau pe pustiita Prospect Avenue și de-a lungul lui McCosh, auzind cântece pretutindeni În jur, până ajungeau la jovialitatea fierbinte de pe Nassau Street. În acele zile Tom D’Invilliers și Amory se plimbau până târziu. O febră a jocurilor de noroc se răspândise printre studenții anului al doilea, care petreceau multe nopți Înăbușitoare aplecați deasupra zarurilor. După o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În uniformă sau fără. Era un bărbat masiv, gălăgios, care emana o afecțiune fizică brută, ce trezea În copii, femei și chiar În bărbați dorința de-a fi Îmbrățișați de el. Semăna puțin cu actorul Anthony Quinn. Afișa Întotdeauna o jovialitate grosolană. Avea obiceiul să atingă tot timpul oamenii cu care vorbea, bărbați sau femei, Împungându-te În burtă sau Înconjurându-ți umerii cu brațul sau odihnindu-și pe genunchiul tău mâna enormă, plină de pistrui. Dacă era binedispus, putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care li se oferea. Întrebau care era atmosfera în clubul studenților în acele zile și în camerele de lectură. La sfîrșitul după-amiezii, gulerele erau slăbite. Doi domni îndesați cu părul alb ca zăpada își scoseseră jachetele. Tați în vacanță. Dar jovialitatea exista numai grație profundei seriozități cu care fusese organizat totul și cu care se lua aminte la reguli. În felul acesta era de așteptat să fie înmînate premiile învingătorilor. Privite obiectiv, medaliile erau niște obiecte din metal, lipsite de valoare
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
așteaptă mireasa în fața ofițerului stării civile. Tournesol îmbrăcase cea mai elegantă dintre redingotele sale, în vreme ce Milou fusese instruit să nu se lase pradă instinc telor sale canine în aceste clipe solemne. În sala centrală, președintele-mareșal îi aștepta, zâmbind larg, cu jovialitate contagioasă. Costumația sa era adaptată spre a fi în acord cu nuanța marină a lui Haddock - spre a cinsti flota Azaniei, recent constituită cu ajutorul Borduriei, președintele-mareșal alesese să poarte ținuta de amiral al flotei. O sumă de fireturi multicolore îi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
înainte de termen, în cadrul cooperării azanieno-borduriene !” Cu grația unui balerin, grație ce contrasta cu masivitatea sa marțială, președintele-mareșal se apleca asupra machetei, explicând fiecare detaliu oaspeților săi. Și ca și cum ar fi anticipat întrebarea lui Tintin, președintele-mareșal excla mase volubil, cu aceeași jovialitate pe care nu o abandona niciodată : „Aș fi bucuros să vedeți cu ochii voștri rodul muncii noastre ! Centrala de la Bulundi îi așteaptă pe Tintin și pe prietenii săi”. Un fotograf oficial tâșni ca din pământ, spre a imortaliza momentul în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
simțit obligat să mă explic. — De fapt, am o treabă urgentă la Teheran, n-am făcut decât o ocol prin Tabriz ca să văd un prieten care predă la dumneavoastră, Howard Baskerville. La simpla menționare a acestui nume, atmosfera deveni Încărcată. Jovialitatea, Însuflețirea, reproșul părintesc dispăruseră. Nimic altceva decât o mină stânjenită și chiar rezervată. O tăcere apăsătoare, apoi: — Sunteți un prieten - al lui Howard? — Într-un fel, sunt răspunzător pentru venirea lui În Persia. — Grea responsabilitate! În zadar am căutat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de grăbiți. Cu toate acestea, când am ajuns pe punte, domnea o anumită efervescență, iar pasagerii erau conduși spre bărcile de salvare. Steward-ul Întâlnit mai devreme se afla acolo, m-am Îndreptat spre el; nu-și pierduse nimic din jovialitate. — Mai Întâi femeile și copiii, spuse el, făcând haz de formulă. O prinsei pe Șirin de mână, vrând s-o trag spre ambarcațiuni, dar ea refuză să se clintească. Manuscrisul! implora ea. — Am risca să-l pierdem În Înghesuială! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mare, dar care nu se poate compara cu nimic. Gheorghe Ioniță „Am intrat în Academia Bârlădeană... Am fost chemat și primit de generosul poet (George Tutoveanu n.n.) cu multă amabilitate. Acest mod de comportare, la care trebuie să adaug o jovialitate firească, o candoare care aparține, de fapt, întregii lui poezii, mi‐a inspirat un respect și o dragoste pe care o merită doar oamenii de înaltă distincție sufletească, senti ment care nu m‐a părăsit niciodată.” Gheorghe Ioniță” FATA MEA
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și poa’ să fie și Dumnezeu, el n-are ce face! Pe mă-ta n-ai ce face, hai, sictir! i-am zis, vă dați seama că l-am mâncat cu fulgi cu tot... Trăncănea și se umfla În pene, jovialitatea lui de mitocan viclean. Degeaba făcuse aluzie la ședința de la Institut, degeaba se uitase de două ori la ceas. Celălalt se tolănea, din ce În ce mai confortabil, pe canapea, cu diplomatul Între picioare, și paharul Îi era iar gol. A dat să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
norocoasă ești să fii așa de frumoasă și de tânără! mi-a atras ea atenția, deși nu pricepuse ce voisem să spun. Mai târziu, mi-am dat seama că fusese un gest deliberat. —în orice caz, a continuat ea cu jovialitate, uită de bărbați pentru o vreme. Abia ai ieșit din centrul de tratament. Chestia asta m-a făcut să mă simt frustrată, dar Nola era așa de drăguță încât n-am putut să mă plâng. — Știi ceva? a ciripit ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Apoi Luke m-a făcut knockout zicând: —Ei, haide, Rachel, coboară-te de pe cruce! Am nevoie de lemnele alea! — Poftim? Adică stai jos și hai să vorbim, a exclamat el cu o voce complet diferită în care am recunoscut o jovialitate forțată. Nu te-am văzut de-aproape un an și jumătate. Spune-mi cum îți merge. Cum e în Irlanda? Nu era chiar o ramură de măslin. Era doar o măslină. Dar era de-ajuns. Mi-am împins geanta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
făcătoare. Și la dânsul e mai grav, căci știe precis că a fost părăsit cu scârbă, deci amorul lui propriu e rănit. Probabil că acum spune cu aceeași inepuizare, altcuiva, istorii cu strigoi, evenimente amuzante din cine știe care secol sau cu jovialitate reface isprăvile lui de copil inventiv în obrăznicii. Să mă chinui atât pentru un motiv la care celălalt ar fi putut renunța cu atâta ușurință! Ca să-mi bat joc de Ahmed, l-am pus tocmai pe dulap. A mieunat puțin
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
legătură între un anume „muntenism” activ și plebeu (propriu inclusiv lui Arghezi) și fervoarea polemică a futurismului. La fel - teatralitatea cabotină (futuriștii erau mari admiratori ai teatrului de varietăți), aerul de Charlot (figură mitică a primei avangarde istorice), prozaismul căutat, jovialitatea iconoclastă și spiritul „goliardic”, villonesc. Poemele publicate în anii ’20 în Contimporanul lui Vinea („Dragoste falită“, „Idilă“ ș.a.) confirmă, cu asupra de măsură, această întîlnire. Pe de altă parte, sintaxa minulesciană rămîne una cvasitradițională: s-a observat de la început faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu pierde niciodată controlul și care (spre deosebire de dicteul automat al suprarealiștilor „gravi” și „lirici”) produce rîsul. Cum? Prin „calambururi de esență sofistică” manifestate prin relațiuni „absurde și totdeodată cu aparențe de corectitudine”. Criticul rămîne însă mereu la suprafața textului. Apropierea „jovialității” lui Urmuz de fumismele lui Alfred Jarry și Charles Cros, stabilită în „Curs...” (și deja loc comun al receptării avangardiste), e corectă; percepția rămîne totuși a unor simple „farse”, fără un sens mai adînc. Este subliniat, apoi, divorțul dintre „stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ei. — Mi-am dat seama că puneți ceva la cale, zise ea apropiindu-se, așa că n-am îndrăznit să vă întrerup. Totuși, am venit mai devreme, adăugă ea cu mândrie. Paul o urmă. —Care-i treaba? întrebă el cu o jovialitate ușor excesivă. Îmi dădusem deja seama de cât de posesivi erau actorii când venea vorba de atenția pe care le-o acorda regizorului; erau ca niște copii geloși care se țin după fusta mamei. Tabitha, care încă radia, le spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dus să-i spună vestea lui Mariam, care, pentru prima oară de la internarea ei, a reînceput să tragă nădejde și să zâmbească. Numai că Harun a fost cel care și-a pierdut, de la o zi la alta, orice urmă de jovialitate, de veselie, de haz poznaș. Fruntea îi era mereu îngrijorată. În seara aceea am înțeles în sfârșit ce anume îi umbla prin minte prietenului meu. Stăruia să-mi afle părerea. — Nu putem totuși s-o lăsăm la nesfârșit pe Mariam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
există, printre morți, decât un mic număr de călăreți. Ceilalți nu sunt decât pedeștri, calici, neciopliți, coate-goale, așa cum există sute de mii în regatul meu, mult mai mulți decât aș putea eu înarma vreodată!“ Tonul său oscilează între nepăsare și jovialitate. Sub un pretext oarecare, îmi iau rămas-bun și părăsesc cortul. Afară, la lumina unei torțe, niște soldați sunt strânși în jurul unui cadavru care a fost adus. Văzându-mă că tocmai ies, un bătrân luptător cu barbă roșcată se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
arătă spre mine, prezentându-mă ceremonios ginerelui său: — Messer Giovanni-Leone, geograf, poet, diplomat la curtea papală. Condotierul sări din șa. Unul din oamenii săi îi aduse spada, pe care o vârî la loc în teacă, înfățișându-mi-se cu o jovialitate excesivă: — Eu sunt brațul înarmat al Bisericii! Avea părul scurt, o mustață brună și deasă, ajustată la vârfuri, și o privire care m-a străpuns mai iute decât o lance. Pe moment, omul mi s-a păru foarte neplăcut. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mică țară. Când ajunse lângă noi, Lauren Îl sărută pe amândoi obrajii și Îl Îmbrățișă Îndelung. —Vai, cât timp a trecut! Ce mai face tatăl tău? Întrebă, privind-o cu căldură. Apoi, făcându-ne cu ochiul la amândouă, continuă cu jovialitate: — Voi două sunteți singurele persoane respectabile din locul ăsta. Toți ceilalți au câte șase gărzi de corp. Gerski, care s-a dovedit a fi el Însuși Însoțit de numeroase gărzi de corp, urma să ne aibă În grija lui În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu poate fi bănuit. Nu mai este deci cazul să revenim. Ce-a vrut atunci să spună președintele nostru ? în gura sa, sentința a vrut să sune cam ca aceea de comunism în gura lui Truman, plus nota personală de jovialitate marinărească : un trădător „de stînga” s-a infiltrat în rîndurile guvernului (devenit astfel implicit... de dreapta). De fapt, etichetarea de „stîngist” era mai mult o înjurătură. Dar ce înseamnă de fapt înjurătura și la ce slujește ea ? Rădăcinile - ca și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]