60,190 matches
-
fi călugării-cerșetori din Evul Mediu! Văzând în ce lux stau, cu ce frenezie construiesc adevărate biserici închinate nu sufletului, ci paranoiei, nu mai vrem să avem de-a face cu ei!" problemele de azi își au, desigur, originea în rolul jucat de către biserică în societatea românească începând cu 22 decembrie 1989. Luând ca prin farmec locul activiștilor de partid, preoțimea, organizată ierarhic și funcționând, deci, pe bază de ordin, s-a putut mobiliza în slujba intereselor puterii iliesciene. Inubliabilele "soboare de
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
Nu. Singura soluție este aplicarea legilor - cu strictețe și imediat! La noi, de pildă, ar trebui să fie restabilită pedeapsa cu moartea. În privința asta este necesară o dictatură a legii. Acum, dacă omori pe cineva, iei maximum zece ani și joci șah în închisoare! Cum s-a ajuns aici? Trecerea de la totalitarism la un regim democratic s-a făcut prea brusc. Sub dictatură nu erau atâtea crime, oamenii stăteau liniștiți de frică. Individul care nu e prea evoluat înțelege prin democrație
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
care, în fond, aduce salvarea: "Trebuie să admiteți că inutilul ușurează sufletul. Luxul este o nobilă virtute, pe care nu trebuie să o confundăm cu confortul. Voi aveți confortul, dar vă lipsește luxul. Și să nu-mi spuneți că banul joacă vreun rol în privința asta. Luxul la care eu mă gândesc nu are nimic de-a-face cu banul. El nu se cumpără. El este răsplata celor ce nu se tem de inconfort. El ne angajează față de noi înșine. Este hrana sufletului". îndemnurile
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
se pregătește să acționeze prin străinătăți. Dacă pune ochii pe Ungaria, visul cel mai scump al P.R.M.-ului capătă o nesperată șansă de împlinire. Numai pe anonimul telespectator îl pasc halucinațiile. I se năzare că-l vede pe dl. Tucă jucând la fileu cu dl Gyuri Pascu, asistați de trei nude-goale, cu obrajii către ei, iar către spectator, cu partea opusă. Voi lua o aspirină: dacă mă paște un proces?
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
Natașa zice: "Vreau doar să îngrop această hîrtie". Dar paznicul zice: "Degeaba mă rogi". Natașa a îngropat hîrtia în stradă, a pus pe acel loc ciorapii săi și a pornit spre casă. Ajungînd, îl vede pe tatăl său care se joacă singur cu biluțele de fier la măsuța de biliard. Natașa s-a mirat, dar n-a zis nimic și s-a dus în camera ei să crească. A crescut, a crescut și peste patru ani a devenit domnișoară. Iar tatăl
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
a cvasi-masacrat - din punct de vedere al ritmului, al atmosferei, al tonusului - prin întreruperi și comentarii eșuate în studioul protevist. Cei doi animatori locali - Andrei Gheorghe și Ioana Moldovan, altfel, probabil, cinefili plini de bune intenții - n-au realizat că joacă rolul de pietre de moară atîrnate de gîtul unei libelule! Ar fi ușor de scris un pamflet - dar nu o fac -, despre replicile lor "personalizate", de tipul "sînt leșinat după acest actor", sau "am o teribilă slăbiciune pentru ea", sau
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
Norocul e ca turul Franței: îl aștepți mult și trece repede!" (Norocul lui Amélie va fi un tînăr salariat la un sex-shop și la un tunel al groazei, colecționar de poze ratate, fost colecționar de urme de pași pe ciment! -, jucat, cu un aer dur-aerian, de Mathieu Kassovitz). În întunericul sălii, văzînd Amélie, am avut, la un moment dat, revelația temei lui majore; am scos un carnețel și mi-am notat (ca să nu uit): Amélie, un film despre ratare. Exact în
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
gândești "politic corect"" - catedrala-dornaromania) sau - chiar mai frecvent, cu o topică mai firească și mai puțin ambiguă în română - corect politic ("pînă aici, argumentul "corect politic" se susține" - cotidianul.ro); în fine, corectitudine politică ("toată tragedia - sau poate vodevilul? - se joacă între faimoasa "corectitudine politică" și nu mai puțin faimosul "e interzis să interzici" - orizontliterar.ro). Gradul de asimilare al îmbinării e și mai puternic în cazurile în care adverbul politic primește un sufix adverbial specific, caracteristic cuvintelor vechi, devenind politicește
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
într-un teatru, la următorul fenomen: un spectacol - excepțional! - se încheie, iar sala privește înmărmurită, incapabilă să aplaude! Lumea s-a ridicat și a ieșit într-o tăcere totală... Mai tîrziu, în studenție, am citit voluminoasa piesă a lui Hochhuth (jucată în premieră la Berlin, în 1963, și însoțită de vii polemici încă de la lansare); un text, fără îndoială, impresionant, dar mai degrabă literar-istoric-filosofic decît propriu-zis teatral. Spunea autorul: "Am ales teatrul și nu romanul, pentru că teatrul îmi oferea avantajul de
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
distrat, cu un aer excentric, dezordonat, dehămat (umbla cu cascheta așezată invers, cu pistolul atîrnînd neglijent, avea o biografie destul de încîlcită și, de la un moment dat, i s-a interzis portul uniformei). În film, lucrurile sînt mult mai limpezi: Gerstein, jucat cu o teribilă putere de concentrare de Ulrich Tukur, e un om "normal", împovărat de crima la care asistă și la care participă, un om care se vrea "ochiul Domnului" în infern, un mesager al adevărului înnebunit de ineficiența demersurilor
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
om care se vrea "ochiul Domnului" în infern, un mesager al adevărului înnebunit de ineficiența demersurilor lui și încadrat, mereu, de un înger și de un diavol. Îngerul e un tînăr iezuit - jucat, tulburător, de Mathieu Kassovitz; rolul a fost jucat, pe vremuri, la Bulandra, de Ion Caramitru, cel care acum, în film, e tatăl acestui preot care nu poate accepta oroarea, își pune steaua galbenă pe sutană ("ficțiune!", s-a scris, "un asemenea caz n-a existat"), și merge să
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
la crochiurile spectaculoase ale unor Dorina Chiriac, Marin Moraru, Horațiu Mălăele, Theodor Danetti... Deși nu e un "film de public", am convingerea că, la noi, Amen va avea, în context, mulți spectatori. Pentru un public care, ani de zile, a jucat rolul de martor tăcut, un asemenea film, despre vinovăția tăcerii, înseamnă, inevitabil, ceva în plus...
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
au găsit emancipate de fosta ocupație. Mai mult decît atît, din aceste instituții s-au ridicat, răspunzînd prezent chemării din decmbrie 1989, diverse edecuri, uitate de lume, dar nu și de cei care le-au plantat acolo. Ele și-au jucat rolurile cuvenite. Este cazul lui Teodor Brateș și Al. Ștark de la Televiziune, spre exemplu, este cazul lui Silviu Brucan, al lui Ov.S. Crohmălniceanu la Uniunea Scriitorilor, al lui Radu Florian, al lui Paul Cornea și al multor altora. Misiunea acestora
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
charismă). Trăind atitudinal la temperatura incandescentă a frondei de enfant terrible, recurge la gesturi extreme, al căror exces îl va dezavua ulterior. Astfel, în 1926, la nici 20 de ani, îl critică violent pe Iorga, rupîndu-se definitiv de profesorul care jucase în viața lui "un rol aproape magic". În 1937, după acuza de "scriitor pornograf" care-l va îndepărta de cursurile de la Universitate, cade în păcatul "hagiografiei", proiectînd editarea operelor lui Hasdeu în... "20 de volume mari". În final își recalibrează
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
la protagoniști, unul și unul. Ani de zile. Fiecare se vedea orice ar fi interpretat, fiecare a rămas în memoria spectatorilor. Existau și fricțiuni, și orgolii, și invidii, să nu le idealizăm, dar toți știau foarte bine ce înseamnă să joace împreună pentru cariera fiecăruia și pentru prestigiul teatrului. Contează enorm ce energii se adună pe scenă, cine îți dă replică și cui o dai tu. Nu e nevoie să exemplific acum. Nici n-aș ști ce să aleg, ar trebui
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
regulă, o tridimensionalitate: profesor, regizor, director de teatru. Exista o perfectă continuitate într-un travaliu foarte special. Un actor era adus în trupă de Ciulei sau de Penciulescu sau de Vlad Mugur știind exact ce anume registru acoperă, ce va juca imediat și într-un interval mai lung, ce roluri și ce succesiune de personaje îi vor pune în lumină valoarea. Se îngrijeau și construiau aproape fiecare destin. Un regizor mare, pe lîngă har, vocație, inteligență, cultură, carismă trebuie să fie
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
după mutare. Decît în rare cazuri, care se transformă în excepții și confirmă regula. M-am gîndit cum ar arăta un spectacol, fie într-o unică reprezentație (care să-mi dea măcar iluzia că se mai poate) în care să joace, împreună, Marcel Iureș, Maia Morgenstern, Oana Pelea, Claudiu Bleonț, Mircea Rusu, Adrian Pintea, Răzvan Vasilescu, Cornel Scripcaru, Valentin Mihali, Mihai Constantin... Competiția, forma, ștacheta, profesionalismul se provoacă pe scenă, cînd alături și peste tot sînt piese grele... Viziuni pe care
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
roman al lui Adolpho Bioy Casares, Dormind la soare. Cea mai scurtă povestire a volumului, Lumina e ca apa, e construită inspirat și ingenios pe o surprinzătoare "găselniță" metaforică, și care culminează cu o imagine extraordinară: câțiva puști se îneacă jucându-se fericiți într-o casă inundată dintrodată de... lumina scursă din toate becurile aprinse. Cu foarte mici excepții fantasticul e, așadar, difuz; se simte poate datorită mai mult unei prejudecăți de receptare. Impresia e deseori de fantastic vlăguit, unele scene
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
o Marie bigotă și nu prea inteligentă), și face silogisme amare. Sentimentele acestei ființe cu atâta nevoie de afecțiune au ceva de comedie, fericirea lui Schnier e simplă și seamănă cu o scenetă pentru două păpuși cuminți. El și Maria joacă cu pasiune "Nu te supăra, frate", și dezbat problema hăinuțelor de ploaie pentru copii. Morala, catolicismul cel sever, căsătoria și Papa sunt și acestea niște fantoșe. E adevărat că acest roman poate funcționa drept critică a moravurilor, așa cum s-a
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
și toți merită compasiune, ("Inexplicabil și ciudat îi iubesc pe cei din specia căreia îi aparțin și eu, adică pe oameni."). E o carte despre bucurii naive și drame reale, însă totul are un aer de spectacol trist în care joacă și asistă un clovn bețiv și cu umori negre. Schnier seamănă cu nebunii shakespearieni, cu Zacharias Lichter al lui Matei Călinescu sau cu orice alți proscriși și filosofi la beție pe care îi puteți găsi prin literatură. Schnier e un
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
altă ruptură importantă se produce în relația celor doi în acel moment. Exemplele doamnelor libertine pe care le admiră le ia tot din familie. în copilărie își alege modele dintre cele mai curajoase boieroaice, cele care au știut să-i joace pe bărbați pe degete. Nu marile pasiuni romantice inflamează imaginația adolescentei. Bîrfele de salon sînt mult mai pline de viață, mai reale. Aflăm povestea Mariei Roznovanu, eroina unor "aventuri de înaltă clasă", anecdote cu strămoși cartofori, "boieri educați, dar orientali
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
Gogol, Suflete moarte. Teorie care s-a dovedit valabilă pentru orice artist trăitor într-un regim totalitar. Spectacolul lui Pintilie cu Revizorul a fost considerat o provocare ordinară și un pericol serios. A avut premiera în septembrie 1972, s-a jucat doar de trei ori și a fost in-terzis oficial de către autorități care au demis și conducerea Bulandrei: Liviu Ciulei, directorul teatrului, Maxim Crișan, director artistic, Toma Caragiu, secretarul de partid (și Primarul din piesă). Cazul Revizorul este cunoscut astăzi pînă
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
o enormitate pentru anul 1836 cînd a fost scrisă piesa). Sînt și elemente redundante care fac parte deja din stilul lui Claudiu Goga. Unele funcționează mai bine, altele devin neajunsuri. Caleașca, prezentă și folosită excepțional în Cerere în căsătorie, își joacă și aici funcția, transformîndu-se, la un moment dat, nu doar în semnul central al grobianismului, cît și într-un fel de axis mundi al guberniei. În jurul ei și în ea se petrec situații semnificative: din ea coboară, aproape inepuizabil, lanțul
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
recordul vânzărilor de la Polirom, fiindcă nu numai acțiunea (vie, misterioasă, palpitantă) sau "mesajul" (optimist, umanist: binele va învinge!) dar și arta narațiunii, conturul personajelor și mai ales "trama filosofică" destăinuie un maestru care, à la Calvino sau Umberto Ecco, se "joacă" și comercial. Profesor universitar, lusitanist, cu unele cochetării diplomatice (a fost director al Institutului Italian de Cultură din Lisabona între 1987-1989), trăitor în diferite capitale europene, inclusiv la Paris, traducător de poezie portugheză, autor al unor zeci de romane în
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
populația nu-și poate plăti un confort minim - căldură cînd e frig, și apă caldă, cînd vrea să se spele. Aceste produse banale egalează, dacă nu chiar depășesc, salariul minim pe economie, apropiindu-se amenințător de cel mediu." În pofida comediei jucate la TVR1, pe tema așa-numitei identificări a cauzelor, cu variațiunile promisiunilor de tot soiul (sancționată de Cornel Nistorescu în Evenimentul zilei), Puterea se confruntă cu o criză de fond în această privință. O criză în care promisiunile frumoase se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]