207 matches
-
gr.or. în Sita Buzău și Nicolae Rusu, mare proprietar tot acolo, au cumpărat împreună de la contele Mikes Benedek, moșia Barcani (în Sacuime), dimpreună cu așezămintele fabricii de sticlă deacolo, cu prețul de 110.000 florini. Moșia constă din 4-5000 jugăre de pădure și pășune". În timpul primului război mondial, pr. Gheorghe Burlea din Barcani-Covasna, a fost închis în perioada 23 octombrie decembrie 1915. Fiind învinuit de spionaj, a fost arestat din nou în decembrie 1916 și închis 7 luni la Brașov
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
de Fosztó Mária, soția lui Leszai András. O cană cu capac a fost dăruită în 1799 de Solymosi Pál și Liszki Anna. În 1865, biserica reformată din Panticeu avea în proprietate un teren cu o suprafață de cca. 35 de jugăre, care era dat în arendă pentru suma de 168 de florini. La aceasta se adăuga și terenul ocupat de cimitir. Preoții reformați ai comunității din Panticeu au fost Papolczi Mózes (1681-1699), Köpeczi Sámuel (1699-1720), Léczfalvi Bálint (1720-1723), Bányai István (1723-1725
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
către ecclesia reformată din Dârja de către familia Varsány la 1753. Parohia reformată din Dârja a primit în proprietate, în 1732, teren arabil și pășune pentru 10 care de fân. La sfârșitul secolului al XIX-lea avea în stăpânire 21 de jugăre de teren și o gospodărie agricolă anexată școlii. A beneficiat de-a lungul timpului de diferite donații venite din partea credincioșilor, din care amintim din 1770 o cupă donată de Varsányi Benedek și Gáspar și o față de masă primită de la Hársanyi
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
1736. Din punct de vedere al componenței sociale, majoritatea locuitorilor satului erau "iobagi" ai Cetății Sibiului, sub jurisdicția primarului, la care aveau drept de apel. Fiecare iobag poseda o sesie iobăgească a cărei suprafață a variat între 10 și 15 jugăre și pe care nu o putea vinde sau zălogi. Aceasta era indivizibilă și era muncită în comun de către toți membrii familiei căreia îi era atribuită. Din cauza deselor emigrări și răscoale, conscripțiile vremii consemnează adesea sesii fără iobagi, pustii, care făceau
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
al XX-lea. Urmașul lui Sava Branković, Varlaam, a stabilit astfel simbria (salariul) preoților din Ardeal: Episcopul Petru Pavel Aron (1751-1764) a reușit să obțină și el de la Curtea din Viena pentru preoții uniți sesii în suprafață de circa 5 jugăre (9 „gălete”) și fânețe de patru care de fân. Printr-un decret al Mariei Terezia din 15 iunie 1759, porțiile canonice ale preoților au crescut la 20 gălete și 15 care de fân. Starea precară a preoților s-a menținut
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
că porțiile canonice ale preotului și capelanului erau doar de 10 feldăre de semănătură și cinci care de fân. Cu timpul, porția canonică a preotului racovicean a fost substanțial mărită, astfel încât în anul 1840 aceasta avea o întindere de 10 jugăre pământ arabil și cinci jugăre de fânețe, de pe care se obțineau 15 care de fân. Venitul porției canonice în 1887 a fost de 41 de florini și 91 cruceri iar valoarea „capețiilor” de 64 florini. În 1927 „"clejia popii "” avea
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
și capelanului erau doar de 10 feldăre de semănătură și cinci care de fân. Cu timpul, porția canonică a preotului racovicean a fost substanțial mărită, astfel încât în anul 1840 aceasta avea o întindere de 10 jugăre pământ arabil și cinci jugăre de fânețe, de pe care se obțineau 15 care de fân. Venitul porției canonice în 1887 a fost de 41 de florini și 91 cruceri iar valoarea „capețiilor” de 64 florini. În 1927 „"clejia popii "” avea o suprafață de 15 jugăre
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
jugăre de fânețe, de pe care se obțineau 15 care de fân. Venitul porției canonice în 1887 a fost de 41 de florini și 91 cruceri iar valoarea „capețiilor” de 64 florini. În 1927 „"clejia popii "” avea o suprafață de 15 jugăre, dintre care șase jugăre teren arabil iar restul fânețe. Pe de altă parte, biserica a avut și averea sa proprie, constituită fie din înzestrări datorate organelor statale, fie din danii ale credincioșilor. Dacă în anul 1733 aceasta era în suprafață
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
care se obțineau 15 care de fân. Venitul porției canonice în 1887 a fost de 41 de florini și 91 cruceri iar valoarea „capețiilor” de 64 florini. În 1927 „"clejia popii "” avea o suprafață de 15 jugăre, dintre care șase jugăre teren arabil iar restul fânețe. Pe de altă parte, biserica a avut și averea sa proprie, constituită fie din înzestrări datorate organelor statale, fie din danii ale credincioșilor. Dacă în anul 1733 aceasta era în suprafață doar de o câblă
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
gălete și jumătate. Unsprezece ani mai târziu, din motive necunoscute, averea bisericii scăzuse la 1/2 câble. Situația s-a îmbunătățit doar în perioada graniței militare, astfel încât în 1851 numai suprafața arabilă a acestei averi se ridica la peste șapte jugăre. În anul 1921, structura averii bisericii a fost următoarea: suprafață care în 1950 a intrat în patrimoniul CAP din localitate. Preoții satului în ordine cronologică după anul atestării documentare au fost: "Preoți suplinitori": [[Categorie:Religia în România]] [[Categorie:Racovița, Sibiu
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
o lungime de 4,657 km, cel stâng de 14,775 km. Cele mai vechi date găsite până acum privind întinderea suprafețelor de teren ale satului aparțin secolului al XIX-lea, astfel în anul 1845 aceasta era de 4152.27 jugăre, pentru ca în 1881 ea să crească la 6417 jugăre așa cum se consemnează în recensământul general din 1910 și-n anii următori în diferite publicații cu caracter statistic. În linii mari suprafața terenurilor a rămas aceeași cu toate litigiile cu comunitățile
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
14,775 km. Cele mai vechi date găsite până acum privind întinderea suprafețelor de teren ale satului aparțin secolului al XIX-lea, astfel în anul 1845 aceasta era de 4152.27 jugăre, pentru ca în 1881 ea să crească la 6417 jugăre așa cum se consemnează în recensământul general din 1910 și-n anii următori în diferite publicații cu caracter statistic. În linii mari suprafața terenurilor a rămas aceeași cu toate litigiile cu comunitățile vecine Bradu și Avrig și a reambulărilor ce au
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
hireanul""([[hrean]]ul) și "napul turcesc". Dintre plantele aromatice mai cunoscute sunt: [[cimbru]]l, [[leuștean]]ul, [[mărar]]ul și [[Tarhon|tarcănul]]. [[Pădure|Pădurile]] erau în trecut mult mai întinse decât acum, astfel în [[1885]] ele cuprindeau o suprafață de 2372 jugăre(cca 1365ha). Tradiția orală confirmă că până la sfârșitul secolului trecut, pădurile de [[fag]] de pe ""Valea Lupului"" coborau spre sat până deasupra ""Răzurelelor"", în timp ce ""Braniștea"" se unea cu ""Arinii"", care coborau și ei până la actualul drum județean [[Tălmaciu]] - Racovița - [[Avrig]] unde
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
cât era nevoie” în perioadele de vârf ale acestora; transporturi și cărăușii; încartiruirea și întreținerea oastei; de "crâșmărit"; obligații militare etc. Din punct de vedere al componenței sociale, în sat trăiau: "iobagi", dotați cu „sesii iobăgești” în suprafață de 10-15 jugăre; "jeleri" fără sesii, dar obligați să presteze și ei anumite „robote”; "plăieși" ce erau obligați a păzi granițele țării; "pușcași", "curieri" și "libertini", unul dintre aceștia fiind Ion Bobanga, menționat în anul 1765, căsătorit cu Maria, una din surorile lui
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
a aceluiași an. După 86 de ani de viață militară s-a trecut la predarea în administrație civilă a Racoviței în ziua de 30 martie 1851. Foștilor grăniceri le-au rămas în posesiune sesiile personale în suprafață de circa 15 jugăre de pământ, pădurile, pășunile precum și dreptul de folosință asupra așa-zișilor „Munți Revendicați”. Presa vremii menționează că la adunarea care a avut loc cu acest prilej, grănicerii au vărsat „"cele din urmă lacrimi de suvenire"”. Ca „"predător"”, actele au fost
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
de capre și 732 de porci. Ca unelte agricole se mai găseau 139 de pluguri și 171 de căruțe, dintre care doar 102 aveau roți „"încălțate cu rafuri"”. Grănicerii aveau 199,2/5 sesii militare în suprafață de 997 de jugăre (574ha) de pământ arabil categoria a III-a și 130 ha de livezi, 38,6 ha de grădini și 1440 ha de păduri. Principalele efecte pe care le-a lăsat militarizarea Racoviței sunt: Ca urmare a desființării regimentului de la Orlat
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
în opinci și când au ajuns la terenul în litigiu au jurat cu mâna pe „Sfânta cruce” că ei stau cu picioarele pe pământ avrigenesc. În anul 1914, racovicenii și-au vândut avrigenilor dreptul lor de proprietate asupra celor 746 jugăre din muntele „Racoviceanu”, pentru suma de 29.000 de coroane, conform „Încheierii judecătorești” nr. 8630/1914. Justificarea acestei cedări a dreptului de proprietate după 300 de ani de procese a fost „"că muntele era peste mână"”, pe de-o parte
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
foștii combatanți au fost împroprietăriți cu pământ din proprietățile comunei Tălmaciu, din hotarul „Peste Olt”, cu o parcelă de pădure de stejar în „Cioru” precum și cu pășunat alpin în „Jidu” din Munții Lotrului. De asemenea, a primit și biserica opt jugăre de teren arabil. Principala realizare economică din perioada interbelică a fost electrificarea satului. Hotărâtă încă din anul 1924, din lipsă de fonduri, lucrarea a fost executată între anii 1929-1931 de către Societatea Electrică Transilvana pe Acțiuni (SETA) din Sibiu. Punerea în
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
timp de campanie. Pentru perioadele de pace se prevedea ca doar 1/7 din efectivul activ să fie în serviciu. Grănicerii urmau a fi împroprietăriți proporțional cu numărul membrilor din familie, cu sesii grănicerești în suprafață de cel puțin 15 jugăre (ca. 8,63 hectare), care se puteau moșteni însă numai pe linie bărbătească. Ei erau scutiți de prestații și sarcini publice precum și de încartiruiri, fiii lor putând urma în mod gratuit cursurile școlilor grănicerești de orice fel, inclusiv institutele superioare
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
catolici, 4 evangheliști și 8 reformatori. Numătul s-a ridicat la 87 de gospodării și tot atâtea case. Din anul 1848 aparține plasei Modoș. În 1854 au fost înregistrați 1390 de locuitori iar hotarul comunal a avut în posesie 1009 jugăre de pământ pe când cel alodial (privat) 1088 de jugăre. Numărul locuitorilor, de acum, variază. După recensământul din 1921 sunt 1350 de suflete dintre care: 3 sârbi, 1312 români, 23 germani și 12 magheari. Din 1919 Sărcia, din nou aparține Districtului
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
ridicat la 87 de gospodării și tot atâtea case. Din anul 1848 aparține plasei Modoș. În 1854 au fost înregistrați 1390 de locuitori iar hotarul comunal a avut în posesie 1009 jugăre de pământ pe când cel alodial (privat) 1088 de jugăre. Numărul locuitorilor, de acum, variază. După recensământul din 1921 sunt 1350 de suflete dintre care: 3 sârbi, 1312 români, 23 germani și 12 magheari. Din 1919 Sărcia, din nou aparține Districtului Torontal. În anul 1794, și-au construit o bisericuță
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
aparține comitatului sau districtului croat. Posesorul Anton Mandić, în partea de nord a coloniei românești, înființează o colonie nouă. Coloniștilor nou veniți le împarte 31 de sesii sau loturi de pământ. O sesie sau un lot a cuprins 24 de jugăre de pământ arabil, 6 jugăre de fânețe, 3 jugăre pășune și un jugăr pentru casă. Din acest moment au existat două Sărcii. În ceea ce privește forma satului, a străzilor pe cum și locul caselor, deși satul a fost mixt, deosebiri aproape că
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Posesorul Anton Mandić, în partea de nord a coloniei românești, înființează o colonie nouă. Coloniștilor nou veniți le împarte 31 de sesii sau loturi de pământ. O sesie sau un lot a cuprins 24 de jugăre de pământ arabil, 6 jugăre de fânețe, 3 jugăre pășune și un jugăr pentru casă. Din acest moment au existat două Sărcii. În ceea ce privește forma satului, a străzilor pe cum și locul caselor, deși satul a fost mixt, deosebiri aproape că nu au existat. Localitatea este
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
partea de nord a coloniei românești, înființează o colonie nouă. Coloniștilor nou veniți le împarte 31 de sesii sau loturi de pământ. O sesie sau un lot a cuprins 24 de jugăre de pământ arabil, 6 jugăre de fânețe, 3 jugăre pășune și un jugăr pentru casă. Din acest moment au existat două Sărcii. În ceea ce privește forma satului, a străzilor pe cum și locul caselor, deși satul a fost mixt, deosebiri aproape că nu au existat. Localitatea este construită pe principiul construcției
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
coloniei românești, înființează o colonie nouă. Coloniștilor nou veniți le împarte 31 de sesii sau loturi de pământ. O sesie sau un lot a cuprins 24 de jugăre de pământ arabil, 6 jugăre de fânețe, 3 jugăre pășune și un jugăr pentru casă. Din acest moment au existat două Sărcii. În ceea ce privește forma satului, a străzilor pe cum și locul caselor, deși satul a fost mixt, deosebiri aproape că nu au existat. Localitatea este construită pe principiul construcției satelor din secolele 18
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]