237 matches
-
privea cu interes, caporalul își închidea la loc platoșa, prinse patul relicvei bine întreținute și o încărcă. ― Unde-ai găsit-o, Hicks? Când am văzut umflătura aia am crezut că ai luat o sticlă cu tine, deși nu obișnuiești. Ai julit-o dintr-un muzeu? ― Se transmite din tată în fiu de mult timp. Frumoasă, nu? ― Mai vorbești? Mai e bună de ceva? Hicks îi arătă un cartuș.. ― Nu este ca muniția noastră regulamentară, performantă și ultrarapidă, dar te asigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de mine ca să scape. ― Ce prostie! declară neabătut Hicks. Nimic nu poate ieși cu de la sine putere dintr-un tub de stază. ― Și după ce au ieșit din cilindru, au închis blocul operator dinafară, au întrerupt alimentarea electrică de rezervă, au julit pușca, au mișculat pe la securicamuri așadar, supralicită Ripley, epuizată. Știi, Burke, îmi vine să cred că aceste ființe sunt mai bune decât tine. Nu cred că ar fi în stare de asemenea mizerii pentru bani. ― Omul e mânjit. Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Încercând să capteze privirea domnilor trecători. Otto și Else Oloaga se Încadrează bine În acest cartier. Locuiesc pe o stradă laterală, la câteva stații de gară, dar, din când În când, aici Întâlnești și bărbați cu fețe Înroșite și gâturi julite de guler. Pășesc Întotdeauna cu viață, nu se uită niciodată Într-o parte, ca și când ar purta ochelari de cal. Oare cred că ceea ce nu văd, nu-i va vedea nici pe ei? Sunt sigur că, dacă s-ar putea, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Înveți sensul cuvântului dad, nu ca În „Daddy“, ci ca În „DAD“: Deliberată Amânare a Durerii. Principiul DAD era aplicat fiecărui moment al vieților lor. Dacă, de pildă, se Întâmpla ca una din fete să se Împiedice și să se julească Într-o cameră Învecinată cu a lui, Își ținea plânsul În frâu, Își apăsa strâns mâna pe rană, cobora În vârful picioarelor până În bucătărie sau În grădină, se asigura că era destul de departe ca să nu poată fi auzită, și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai grave cu cât le comiți mai târziu. Nu mai ai timp să înveți din ele. Din acest punct de vedere, nu pot să mă plâng. Soarta m-a ajutat să greșesc grav la o vârstă când alții abia își julesc genunchii. Destinul m-a luat de mână într-o după-amiază, m-a scos pe stradă și m-a dus până la micul cimitir din cartierul nostru, un cimitir aproape părăsit, năpădit de ierburi și de păsări. Intrasem de multe ori acolo
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în Germania. Anul 2007 reprezintă anul maturității artistice a Ansamblului, delegat să reprezinte România la Festivalul Internațional de Folclor de la Scheeβel unde se bucură de aprecierea deosebită a presei (v. Magische Geschichten und Kreaturen der Nacht din ziarul Mittwoch,18 Juli 2007) , obținând Diplom Tänzer aus Rumänien stellen Könner unter Bewels . Tot anul 2007 înseamnă participarea la Festivalul Internațional de Folclor Peștișorul de Aur de la Tulcea, unde cea de-a treia generație a Ansamblului Trandafir de la Moldova a obținut locul II
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
În pantofii de golf. În ultima vreme, amețea foarte des. Doctorul Ransome Îl atenționase să nu alerge, dar atacurile aeriene americane și perspectiva iminentă a sfîrșitului războiului Îl făceau prea nerăbdător ca să meargă Încet. Încercînd să protejeze broasca țestoasă, Își juli genunchiul sting. Traversă șchiopătînd pista de zgură, și se așeză pe treptele stației de apă potabilă, acum distrusă. Aici, apa sălcie din bălțile din lagăr fusese cîndva fiartă de deținuți. Mai exista Încă o mică rezervă de cărbuni În magazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-mi-o pe directoare, nu-i nimic, s-au dărâmat niște sticle și am ridicat tot, exces de autoritate... căcat... sclavi... deschide ușa! cum adică nu mă lași tu pe mine să ies... un pumn zboară pe lângă urechea mea, îmi julește falca, cu palmele îi țin la distanță, beți pe stradă, cu risipă de energie la mers, în semicercuri, râzând, ne ținem sudați, mergând tare peste continente, asta mai trebuia, să te bați cu portarul... trebuie să plec, spun cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
sau cu un vin alb de Prokuplje, simplu. PÎnă la urmă l-am Împins să-și scoată un pașaport. S-a Întors furios și prost dispus, plouat, certîndu-se cu mama; pantofii cumpărați de ea luaseră apă și-l mai și juliseră, iar miliția, cînd l-a ajuns pe la Indjia, i-a cotrobăit și i-a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cuvântului și la variantele ei, ni s-ar dezvălui „cronica unor reprimări și reduceri culturale“ (e lucru știut că, începând cu poststructuralismul, tonul discursului teoretic devine cam prăpăstiosă. Astfel, sker, rădăcina indo-europeană despre care e vorba, însemna: a cicatriza, a juli, a jupui. Latinescul scribere avea următoarele sensuri: a zgâria, a face o incizie, a scrijeli, a înscrie, a prescrie etc., iar cribrum (tot din latinăă desemna ori acțiunea de a cerne prin sită, ori a deforma. Trecem de skariphos, skrifla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
uitându-se la ceas. Mi-am îndoit brațele din nou, le-am întins, mi-am balansat picioarele și am căzut iar pe șine. A mai fost nevoie de încă trei încercări până să mă urc pe peron. Brațele îmi erau julite și pline de sânge, iar genunchii și gambele mă dureau de la cât le lovisem de ciment. Când m-am întors în mașină, am văzut că îmi rupsesem pantalonii. Am pus cartea la loc în torpedou. Deocamdată o să fie în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
roșii - așa că a ratat expresiile de șoc și panică care au trecut pe chipul lui Mike. Când, într-un final, a deschis și ea ochii, Mike căpătase o mină prăbușită, de parcă mariajul ar fi fost o piatră, de care te julești sau de pe care cazi în gol, iar el arăta ca și când Jina i-ar fi făcut deja vânt. Jina, a spus Mike. Nu m-am așteptat ... Trei ani sunt oare suficienți ca să fii sigur ? Ținând cont și de celelalte două căsnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dacă Zach mai era acolo. Se poate să fi țipat, dar sunetele scoase de ea nu erau decât o șoaptă în zgomotul torentului. Barca era ca o pietricică în mijlocul apei, acum pe vârful valului, pentru ca, în secunda următoare, să se julească de fund. Jina a uzit sunetul acela înfiorător de pietre hârșâindu-se pe lemn și-apoi un trosnet înfricoșător iscat dintr-un lateral. Și-a închipuit că barca s-a făcut țăndări, că lemnul s-a spart și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zâmbetele de a doua zi dimineață, degetele lui Dominique străduindu-se neîndemânatic să cârpească o pereche de ciorapi de lână, Alioșa mușcând dintr-o gutuie, cu buzele strânse ca pojghița de smântână în gulerul cănii de lapte. Îi vedea genunchiul julit din pantalonii cenușii, suflecați dea supra gleznei, croiți de Colette, soția postăvarului din colț, cu trei luni în urmă. Îi simțea sângele viu, sub crustă. Sânge din sângele lui. Umărul lui Dominique între cutele rochiei ei albastre de duminică. Ridurile
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în vreme ce sub noi barca se comporta cam în același fel, un șarpe de mare scuturîndu-și spatele în cele mai neașteptate momente, aplecîndu-se spre dreapta ori spre stînga cu un plesnet, în vreme ce partea opusă se ridica cu aceeași viteză amenințînd să julească cîteva degete. Am încercat să-mi spun că vîslitul era ceva mecanic și că barca nu era o ființă vie, ci un instrument care poate fi stăpînit în mod rațional, dar nu-mi pot găsi calea proprie printre instrucțiunile pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a rămas nimic. Nici măcar mirosul. Chiar poarta de lîngă adăpostul bărcilor, care dădea spre debarcader a fost pe jumătate demolată. De-a curmezișul deschizăturii a fost întinsă neglijent sîrmă ghimpată. Mă las pe o parte, în mîini. Degetele mele sînt julite și zgîriate și încep să sîngereze. Din cauza frigului, am simțit durerea numai după ce am văzut. Am smuls un panou din poarta temporară, care a plesnit sonor în mijlocul liniștii. Nici măcar nu m-am ostenit să aștept să văd dacă fusesem auzit
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
televizorul, doar Daniel, care își făcea drum cu lama groasă a cuțitului, lăsând în urmă o adevărată cărare. Emil îl ascultă. Picioarele lui călcau lianele tăiate ca și cum ar fi plutit peste ape. Amândoi înaintau greu, dar încercau să nu-și julească mâinile și picioarele. Ploaia continua să cadă și să înmoaie pământul, care se făcea tot mai cleios și se întindea pe pantalonii și bocancii lor. Mai e mult? — Nu cred. Mergem de mai bine de șase ore și nimic. — Trebuie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
trăiască în afara paginii care îl cuprindea și pe celălalt. Nici unul nu se putea accepta în afara privirii iubite. Iar lui Emil îi rămăsese destule imagini cu Laura, cu părul ei negru răsfirat peste umeri, cu unghiile roase până în carne și genunchii juliți de la căzăturile de pe bicicletă. Pe atunci nu știa ce vârstă avea Laura, dar și o închipuia mai mare de fiecare dată când o saluta în treacăt fără să se uite la ea; iar răspunsul ei amabil îl făcea să se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pentru a nu mai polua. Unii specialiști speră să folosească fulgerele cerului ca sursă de energie. Nu-i chiar specialitatea mea dar vă spun că violența fulgerului pare impresionantă, dar într-un an fulgerele produc aproximativ 400 de milioane de juli de energie. Cifra poate înșela pentru că toată această energie este echivalentă cu consumul doar a două gospodării, deci doar un fulger pe kilometru pătrat din suprafața Pămăntului pe an. Priviți ecranul: legumele, fructele vor crește în zăpadă. Mașinile personale, datorită
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sau cu un vin alb de Prokuplje, simplu. Până la urmă l‑am Împins să‑și scoată un pașaport. S‑a Întors furios și prost dispus, plouat, certându‑se cu mama; pantofii cumpărați de ea luaseră apă și‑l mai și juliseră, iar miliția, când l‑a ajuns pe la Indjia, i‑a cotrobăit și i‑a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
împușc pe toți, scârbelor! Un pomelnic întreg de înjurături în ușa stăreției; de pe acoperiș s-a desprins o șindilă aprinsă; starețul încercă să se ferească, s-a împiedicat, s-a rostogolit pe scări: oasele trosneau ca vreascurile putrede, s-a julit la coate, la frunte, sângera fața parcă poleită cu sare. Doi frați au sărit să-l ajute; nervos, a lovit în stânga, în dreapta, s-a ridicat și a început, disperat, să cerceteze cu privirea siluetele fumegânde. Ion, unde-i Ion? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tine ajunge cu nasul aproape lipit de perete. Pentru a-și demonstra sieși că are deptate, Cipriano Algor se strecură ușor între un capăt al băncii și peretele lateral și se așeză. Descoperi că nasul lui nu risca să se julească de cărămizile refractare, și că genunchii, deși mai avansați în plan orizontal, erau și ei feriți de rosături incomode. Mâna, în schimb, putea să ajungă la perete fără nici un efort. Or, chiar în momentul când degetele lui Cipriano Algor erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
i obosită, i se părea doar lungă, lungă așteptarea până să‐și vadă‐n poale plodul, fericită. De ce n‐ am numărat de câte ori în brațe m - a ridicat și m‐a purtat cântând, s‐ adorm sau să mă liniștească când îmi juleam genunchi pe uliți alergând. Ducea ades pachetul greu la poștă flămândă, dar să prindă rând, plecat departe la școli înalte băiatul ei să nu steie flămând. Mă mângâia dăunăzi bătrânica cu mâna tremurândă pe obraz; « Ce te apasă ? Spune, măi
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
informat și despre prima rochie de varè pe care i-a cusut-o croitoreasa, obțin informații despre culoarea rochiei, despre croialè, despre aspirațiile și visele croitoresei, fostè modistè, o unguroaicè frumoasè, dupè cum sunt informat, măi aflu cè o chema Juli, a avut-o că și croitoreasè pânè acum cativa ani, când, fiind prea în vârstè, Juli a încetat sè mai lucreze, nu știe dacè astèzi mai trèiește sau nu, Juli i-a cusut de-a lungul timpului cele mai frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
despre culoarea rochiei, despre croialè, despre aspirațiile și visele croitoresei, fostè modistè, o unguroaicè frumoasè, dupè cum sunt informat, măi aflu cè o chema Juli, a avut-o că și croitoreasè pânè acum cativa ani, când, fiind prea în vârstè, Juli a încetat sè mai lucreze, nu știe dacè astèzi mai trèiește sau nu, Juli i-a cusut de-a lungul timpului cele mai frumoase haine, îi este recunoscètoare pentru asta, Matei își cenzureazè drastic închipuirea atunci când, stârnindu-l cuvintele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]