204 matches
-
am mai îngînat timid. "E de la ruj, îmi răspunde, și se vede cu ochiul liber că tu ai nevoie de ceva de frig pentru că tremuri tot." Avea dreptate, eu ieșisem din apă și aveam pielea zburlită de frig ca găina jumulită proaspăt. Nu puteam să o încolțesc deloc, așa că m-am hotărât să plec să mă schimb, pentru că într-adevăr mi-era frig. Când am ieșit din baracă, nu mai era acolo. M-am ofticat că nu reușisem să-i smulg
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fotografiile cu orori, cu mutilați și avortoni. Altele au acea perfecțiune de sitcom cu hăhăieli și zâmbete deformate gen reclamă la pastă de dinți. Trec peste ele, ca peste fotografiile retușate. Mă regăsesc, câteodată, umplut de scârnăvie, pe blogurile astea. Jumulit. Dezbrăcat până la os. Furia anonimului, pusă pe high speed, mă descompune până când râmân și eu un stârv, un avorton, un scelerat, un autor de imbecilități. Prima oară a fost un șoc, acum m-am obișnuit să dau, din când în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
îndoială, a devenit deja trecut. Așa ne spune și Papagalul surdului, Vetucă. El îndrăznește să facă ordine în alchimia asta și stăruie asupra esențelor din viața oamenilor așa cum este ea, nenorocită-fericită. Și să vezi mare minune mare, nevastă! Papagalul, deși jumulit și ciufulit de mângâierile numeroșilor trecători, vorbește, Vetucă! Zilnic înaripatul articulează, ce-i drept, cam din gușă, câte două-trei cuvinte. Astăzi, de pildă, striga din răsputeri Aici viitoru' adivarat! Mai zilele trecute, Vreu mâncare! Altă dată, Ni-onghețat chicioarili! și Vreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu pălimarul Tihon Niconorovici și a lui Bran cu preceptorul Lațko Teoteș, ce venea de două ori pe an să strângă impozitele pe venit și care, după ce lua și pielea de pe om, pleca În geantă și cu două trei-găini gata jumulite, de aceea se și-ngrășase ca un porc. În viața cea de toate zilele, fostul pălimar se purtase ca un om destul de chibzuit și, În afară de faptul că Își bătea la sfârșitul fiecărei luni consoarta, alte păcate nu prea avea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
au potolit, le vedeam din nou, clar, fețele, semănau în mod ciudat cu mine, nu înțelegeam și nici nu încercam să înțeleg cum de îmi semănau atât de mult puștiul ăla amărât și bătrânul senil, cu mutra lui de capră jumulită, simțeam că există între noi o comuniune de nedefinit, ne zbenguiam parcă, toți trei, în aceeași apă răcoroasă și i-aș fi pocnit pe toți trei fiindcă nu mă lăsau să dorm. Pe urmă Dragoș s-a instalat tacticos pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pînă la apartament, În timp ce eu Închideam prăvălia. Cu multă oratorie și adoptînd o tactică de Învăluire, am izbutit să-l vîrÎm În cadă și să-l despuiem de zdrențe. Gol, părea o fotografie din război și tremura ca un pui jumulit. Avea semne adînci la Încheieturi și la glezne, iar torsul și spatele Îi erau acoperite de cicatrice cumplite, care te dureau numai cînd te uitai la ele. Tata și cu mine am schimbat o privire de groază, Însă n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Un nume care răscolea memoria lecturilor mele și se oprea de fiecare dată când Îl pronunțam, la Ema Bovary, personajul feminin celebru al cărții cu același nume, a unui scriitor celebru: Gustave Flaubert, de care tu, habar nu ai, găină jumulită. Dar nu-i nici o supărare, acum nu sunt profesorul tău de literatură. Până când am Întâlnit-o pe ea, fetele, femeile, nu fuseseră pentru mine o obsesie. Evitam relațiile profunde și de lungă durată, mi se părea că ele mă Împiedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Cel mai bine ar fi să câștigi niște bani, publicând o carte....,, Antoniu pufnește În râs, pentru prima oară după mult timp. I se pare de-a dreptul hilar, ca cineva să-i plătească o eventuală carte publicată. -Kawabata, păun jumulit, când am hotărât să duc viața de vagabond, am Înlăturat din ea două lucruri, care făceau din mine un bărbat Întreg: rușinea de-a nu munci, pentru a-mi câștiga existența și apropierea fizică de femei. În momentul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
stau acolo? Judecând după mână, de la distanța asta, ar trebui să aibă spre patruzeci de ani sau puțin peste. Dar aspectul acela pergamentos care trece drept frumusețe după o anumită vârstă este la ea prea bătrânicios. Are deja pielea exfoliată, jumulită, pătată, hidratată și reconstruită, încât începe să arate ca o mobilă refăcută. Retapisată în roz. Restaurată. Renovată. Țipă în telefonul mobil: — Cred că glumești! Da, sigur că știu ce înseamnă demolare. E o casă de patrimoniu! Își ridică umerii, adunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ce culoare are ciuperca pe care ați contractat-o? Bursuc iese din baie, aplecându-se ca să încapă cu papagal cu tot pe sub pragul de sus; în crăpătura fundului i-a rămas un petic de hârtie. Are pielea buboasă și înroșită. Jumulită. Nici nu vreau să mă gândesc că stă pe veceu cu pasărea pe umăr. Și în capătul celălalt al camerei este Mona. Coacăză. Râde cu Caprifoi. Și-a prins codițele roșii și negre într-un coc de sub care îi iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cade de pe umărul lui Bursuc. Stridie îndinde mâinile, cu degetele rășchirate, și zice: — Liniștește-te, tati! Și se duce, cu Vrabie și toți ceilalți, să se uite la papagalul care zace mort la picioarele lui Bursuc. Mort și pe jumătate jumulit. Și Bursuc împinge pasărea cu sandaua și zice: — Jumulici? Mă uit la Helen. La soția mea. Soția mea, în felul ăsta ciudat și care-ți dă fiori. Până când moartea ne va despărți. Și poate că, dacă ai puterea să omori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
niciodată. Trebuie să prevenim lumea. Viața mea s-a sfârșit. Asta e noua mea viață. Taxiul oprește în parcare; Mona e la intrare, încuind ușile cu cheile de pe un inel uriaș. Ai putea zice că-i Helen. Mona, cu părul jumulit, pieptănat pe spate, tapat într-un balon roșu și negru. E îmbrăcată într-un costum maroniu, dar de maroniul ciocolatei. E mai degrabă maroniul acela al unei trufe de ciocolată cu cremă de alune așezate pe o perniță de satin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vegheaseră Saabul furat cît timp șterpelea el din magazine În Plaza Iglesias. Extenuat de efortul depus În urmărirea lui Crawford, m-am așezat pe o bancă de lemn dintr-o stație de autobuz și am stat acolo uitîndu-mă la automobilul jumulit. La cîțiva metri de mine, o scară de piatră urca dealul către culmea stîncoasă de deasupra casei Hollinger. Coincidență sau nu, Crawford abandonase Saabul aproape În același loc În care fusese găsit Jaguarul lui Frank cu tot cu sticla incriminatoare, conținînd amestecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care făcea de câteva zile înconjurul cartierului evreiesc din Granada, hotărând-o în cele din urmă să aleagă calea bejeniei. Se spune că un înțelept din comunitatea noastră a așezat la fereastra casei sale trei porumbei. Unul era mort și jumulit; acestuia îi agățase de gât o tăbliță pe care scrisese: „Convertitul ăsta a plecat ultimul“; al doilea porumbel, jumulit, dar viu, purta de gât tăblița: „Convertitul ăsta a plecat ceva mai devreme“; al treilea își păstrase și viața și penele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bejeniei. Se spune că un înțelept din comunitatea noastră a așezat la fereastra casei sale trei porumbei. Unul era mort și jumulit; acestuia îi agățase de gât o tăbliță pe care scrisese: „Convertitul ăsta a plecat ultimul“; al doilea porumbel, jumulit, dar viu, purta de gât tăblița: „Convertitul ăsta a plecat ceva mai devreme“; al treilea își păstrase și viața și penele, iar pe tăblița lui se putea citi: „Ăsta a plecat primul“. Sara și cu ai săi plecară așadar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scrisesem versuri. Nu reușeam să prind mingea - și o scoteam din plasă. Soarta se Îndura de mine și jocul se deplasa În capătul opus al terenului mizerabil. Începea o burniță slabă, sâcâitoare, care ezita la Început, apoi continua. Niște ciori jumulite se roteau În jurul unui ulm desfrunzit și croncănitul lor surd se prefăcea parcă Într-un tandru gungurit. Se aduna ceața. Jocul devenea o masă de capete mișcătoare pe lângă cealaltă poartă a terenului de la St. John sau Christ sau alt colegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a ars și e făcut cu ou și cu oțet. Omul, speriat, e pe jar ; înspăimîntat mai tare, tremură ca piftia ; înfrînt, e opărit rău ; dacă e chiar prins cu ocaua mică dintr-o pricină sau alta, poate ieși cam jumulit, ba chiar pus la saramură sau la rece, de unde, ieșind prea tîrziu, ajunge să fie doar o murătură. Speranța e să nu se lase prins : nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase. :i, în caz că tot n-am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
îngustă, capabilă, cum s-a dovedit, a-și conserva și rolul de soție, și cel de mamă a două fericite odrasle. În spatele lor, retras, Tomski, stagiarul visând apartamentul, televizorul, mașina. Lucica Zaharia, grăsana, lângă doamna Veturia Voicu. Grupul de păsărele jumulite : Mica, Valy și Consuela, zisă Lala, zisă Cățelușa. În jurul protagonistului rămân, așadar, familia Manole și Ortansa Mitulescu. Lucian Vornicu stă, ca și altădată, chiar lângă dânsul ! Aceeași subțire mustață, aceeași ostili tate de neînțeles față de vechiul prieten. Manole rezervat, Vera
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
început să-și extindă sfera operațiunilor. A înființat o serie de divizii specializate: Ouă rapide (slogan: „Facem cinste cu gălbenușul!“), Carne de porc sănătoasă („Dacă e porc, e bun“), Legume și zarzavaturi fragede („Ați luat destule, doamnă?“) și Pui vii jumuliți („Ei continuă să piuie, noi continuăm să-i jumulim“). Emblema Brunwin era rezervată pentru ceea ce, în privința profitului, era perla coroanei corporației: departamentul de mâncăruri congelate și pudding instant, al cărui slogan era cât se poate de simplu: „Brunwin Fantastic!“. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Pe vremea când George a plecat în Lake District, el era deja la apogeu. De exemplu, statisticile de atunci arată că Ouă rapide furniza națiunii peste douăzeci și două milioane de ouă pe săptămână, iat producția anuală a diviziei Pui vii jumuliți era de peste cincizeci și cinci de milioane. De pui, nu de kilograme, desigur. Într-o după-amiază, când aveam aproape douăzeci de ani, m-am certat cu Verity în casa părinților mei și când am terminat cu cearta, am ieșit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că... Glasurile se topiră. Am coborât de pe contanier și mi-am scuturat praful de pe haine. În timp ce mă îndreptam spre gardul de la marginea pădurii, am văzut o furgonetă venind pe alee și oprindu-se. Pe o parte era scris PUI VII JUMULIȚI - O DIVIZIE A GRUPULUI BRUNWIN. Pe atunci nu-mi era cunoscută denumirea. Dorothy credea foarte mult în cercetare și dezvoltare și pe parcursul anilor, Grupul Brunwin își construise o reputație de inovatori în tehnologie și cu deosebire în creșterea puilor. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu un constant interes trecerea fie și evanescentă a unei cît de miniaturale femei prin fumul atîtor secole de aprige dispute teologice legate de Întrebarea cu acul. De undeva se auzi rîsul dantelăresei. Michael Își strînse aripile uriașe dar cam jumulite și, Înainte de a plonja spre Andy McDowell, care semăna cu Isabelle Hupert În imaginația-i Înfierbîntată, spuse: „RÎsul este singura cale spre adevărata iubire”. Și plonjă. Ceilalți tăcură. Dacă Michael avea dreptate, devenea greu dacă nu imposibil să mai poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Roentgen din ochii lui Rusalin, mă rog, din ochiul lui. Nu suporți să-i apari în forma asta imperfectă a existării tale. Ridică-te și pleacă. Ori nu te mai plînge atîta că atîrni pe pereții lui ca o găină jumulită, spintecată, umplută cu iordană, cu iordană tocată mare, cu iordană tocată mărunt și cusută la loc, pe burtă". De la fereastră, grădina e ultra-ordonată ca și casa. De ce-mi spun că o viață afectivă cu un idealist, cînd foarte rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din Fayum", "Oricine și ceva" ne trimit la L. Blaga, la Barbu și la Arghezi. Transformările o uimesc și parcă o neîncredere în armele ei o handicapează: " Stai acasă, i-am spus/ speriatului, zburlitului suflet,/ ce seamănă cu o pasăre jumulită." Înspăimântată de singurătate nu-și mai găsește nici un suport: "stai acasă, i-am spus,/ dacă te sperie piața, mașinile,/ ochii de lup care licăre-n șiruri/ mereu curgătoare." Rămân izbutite descrierile orașului și ale străzilor bucureștene: ("Geamlâcuri de han și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vulturi lăsându-se pe stârvul unui cal care, fiind otrăvit, îi omorî. Băiatul îi jumuli, îi puse în desagi și porni mai departe. Printre copaci, zări o flacără, lângă care 12 hoți frigeau un vițel. Băiatul îi cinsti cu vulturii jumuliți să-i frigă, zicându-le că-s curcani, și ei muriră. Luă banii hoților, alese un bidiviu și ajunse la curte unde spuse: un mort a omorât doi și doi au omorât 12. Fata de împărat nu știe răspunsul la
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]