370 matches
-
trei era „vasul lui Dumnezeu” și că, în esență, omorârea moldovenilor a constituit o crimă politică 145. Și Domnul și boierii avuseseră grijă, în poruncile lor dinainte de moarte, de soții: Doamna Candachia (Caterina), jupâneasa Magda, soția lui Ion Moțoc, și jupâneasa Marica, nevasta lui Drăghici Spancioc 146. Unul dintre cazacii care au tulburat domnia lui Petru Șchiopul (întrerupându-o chiar, între 18 noiembrie și 28 decembrie 1577147) a fost Ioan Potcoavă (era în stare să îndoaie cu mâinile goale o potcoavă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
boierii aflați de partea Doamnei Chiajna 172) sau a Domnilor pe care voiau să-i înlăture de pe tron (între cei care l-au combătut pe Petru cel Tânăr s-a aflat și marele postelnic Marcu, patron de carte, însurat cu jupâneasa Marga - „Marga cea bătrână” din care vor coborî Brâncovenii -, sora lui Neagoe Basarab; el a căzut în războiul cu Petru Vodă de la Boian în 1559173). Fidelitatea presupunea sacrificiul. Boierii care au înțeles ideea politică a lui Radu de la Afumați nu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în tabloul votiv de la Dolheștii Mari o pălărie cu calotă joasă și cu boruri răsfrânte, după cum italienească pare a fi pălăria Doamnei Cătălina, soția lui Radu cel Mare, de la Mănăstirea bulgărească Kremikovți; tot cu pălărie și voal este pictată și jupâneasa Iuliana, soția lui Luca Arbore, în ctitoria bărbatului ei - și, peste rochia lungă cu mâneci ample, o mantie bizantină din stofă plină, cu flori de aur, tivită cu blană 320), cercetătorii iau în seamă, atunci când privesc moda feminină de Curte
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cele de ceremonie. Adică spațiul privat din palatul domnesc din Orașul de Scaun (camerele sau casa Doamnei) sau din cele aflate în reședințele pasagere (odaia Doamnei și iatacul) de la moșii sau din mănăstiri, încăperea unde ea mânca împreună cu domnițele și jupânesele ori cu Vodă, paraclisul Doamnei - loc al rugăciunilor particulare și al clipelor de reculegere, capela domnească ori altă biserică unde asculta liturghia, locurile presărate pe traseele plimbărilor (palatele voievodale din țară, conacele boierilor, mănăstirile), grădinile. Nici în aceste locuri (în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
socrul lui Matei aga, și pre Ghiețea clucerul, socrul lui Șărban spătarul, și pre Stoica logofătul Ludescul, care au fost slugă bătrână la casa răposatului Costandin postelnicul...”). Stoica Ludescu a fost cel ce a redactat, după „învățătura bunii stăpânii méle, jupâneasa Elina, stara Postelniceasa”, în 1681, testamentele Elînei, doua - unul la 1 septembrie, înainte ca postelniceasa să plece în pelerinaj la Locurile Sfinte, al doilea o lună mai târziu, în același an. Aș vrea să mai evoc un „om de casa
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
încredințarea la cea ce s-ar cuveni întărită cu iscălitura noastră și cu a mărturiilor ce s-au întâmplat la această tocmeală. Leat, (Op. cit., p. 394). 288. Ar putea fi comparată, de pildă, secțiunea bijuteriilor din dota primită de o jupâneasă Maria, la nunta ei din 1571, cu David postelnicul - o „boartă de 1000 aspri și cercei de 1000 de aspri și inele și două perechi de brățări de aur de 80 de galbeni și două perechi de brățări de aur
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dabija Voevod, Domn al țării Moldovei, și s-a pus în ruga sa, mănăstirea cea nouă ce se chiamă Bârnova, în anul 7174 [1665], luna lui septembrie, 11 zile, 2 ceasuri”79; „Și s-au pus această piiatră de dumneaei jupâneasa Stanca Cantacuzini [la Mănăstirea Brâncoveni], care au fost jupâneasă Papei postélnicul, moța iunie, dni, leat 7176 [1668]”80 „ Această piatră a făcut-o și împodobit-o Safta dumisale jupânului ei Ioan [...] Vistier, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pus în ruga sa, mănăstirea cea nouă ce se chiamă Bârnova, în anul 7174 [1665], luna lui septembrie, 11 zile, 2 ceasuri”79; „Și s-au pus această piiatră de dumneaei jupâneasa Stanca Cantacuzini [la Mănăstirea Brâncoveni], care au fost jupâneasă Papei postélnicul, moța iunie, dni, leat 7176 [1668]”80 „ Această piatră a făcut-o și împodobit-o Safta dumisale jupânului ei Ioan [...] Vistier, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io Constantin Marele Vornic [în loc de Constantin Cantemir - Nicolae Iorga] [...] 7196
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Și dintr-acelŭ război să răni la obraz și peste trei săptămân(i) să tâ(m)plă morit”103. Dacă prezența Doamnei Ruxandra în preajma celui ce a dăltuit inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați o putem doar bănui, în legătură cu existența jupânesei Sima Buzescu (fiica lui Gheorghe Pribeagul din Bogdănești), rudă cu doamna Stanca, în grupul celor ce au compus și așezat pe marmură „permisul pentru eternitate” al lui Stroe Buzescu nu ne putem îndoi. Pe muchia din partea stângă a pietrei tombale
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doftori și acolo cât au fost, iar după ce l-au adus la scaunul Târgoviștii, numai trei zile mai zăcând, poate că mai mult lui Dumnezeu au plăcut decât părinților și tot neamului lui, s-au pristăvit lăsând jale mare foarte jupânesei sale, părinților lui și tot rodului și neamului lui; fiind de vârstă de ani 22 și căsătorit numai de un an și jumătate, nelăsând în urmă nici semeție”. Inscripția de pe piatra mormântului (aflat„în tinda” catedralei mitropolitane din Târgoviște) îl
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
învățătură, în vârstă de ani douăzeci și patru, de pe pământ zbură spre lăcașuri cerești, prea mare durere tatălui preaiubit și jale mare lăsând rudelor sale152. Nici văduvia Ilincăi nu va fi lungă, căci ea se va recăsători cu Șerban Greceanu (din nou „jupâneasă”, fiica lui Brâncoveanu o va cununa în 1712, de Sfânta Treime pe soră-sa, Smaranda, care se va mărita cu postelnicul Constantin, fiul marelui logofăt Grigorie Băleanu, căruia Ilinca îi era nașă de botez). Văduvia (despre care nu știm cât
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a stins la 15 martie 1647, „în zilele lui Vasile Lupu voievod”, la moșia lui, Crivești 250. Mormântul lui, acoperit cu o piatră frumoasă, se afla la biserica din Crivești-Neamț, ctitoria sa 251. După ce a murit Dumitru Buhuș, în 1647, jupâneasa Dafina-Ecaterina, rămasă cu mulți copii, s-a măritat cu (a respectat, verosimil, „anul jalii” 252, cu Ștefan, care era probabil, pârcălab de Soroca. S-a recăsătorit, fiindcă era încă tânără și pentru a reface echilibrul („celula familială” dar a avut
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la Mărginenei, Marica (pe care o putem vedea pictată în biserica Mănăstirii Hurezi și în cea de la Măgureni împreună cu părinții, frații și surorile sale), a dăruit o cruce de lemn, împodobită cu smalț și pietre scumpe: „Cruce împodobitî cu cheltuiala jupânesei Marica, fata lui Constantin Cantacuzino și soția lui Panî Filipescul vel spătar și datî la mănăstire la Mărgineni pentru sufletul său: 7171” (probabil că este vorba de sufletul donatoarei, fiindcă - zice Iorga, în Inscripții din bisericile României, în 1662-1663 Pană
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ce va prisosi de pamenți, iară ce va mai prisosi și de datorii, după pamenți, ca să aibă a da pre la mănăstiri, să-mi facă slujbe și sărăcuste cu bucatele mele”), să corecteze unele nedreptăți făcute de acesta în timpul vieții (jupâneasa Grăjdana - pomenită mai sus -, văduva fostului mare sluger Buzinca a dat înapoi Mânăstirii Malamar moara de apă de la Vodânân, răpită călugărilor cândva de soțul ei). Văduvele erau datoare să multiplice semnele depuse spre iertarea păcatelor celor morți (precum jupâneasa Slavna
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vieții (jupâneasa Grăjdana - pomenită mai sus -, văduva fostului mare sluger Buzinca a dat înapoi Mânăstirii Malamar moara de apă de la Vodânân, răpită călugărilor cândva de soțul ei). Văduvele erau datoare să multiplice semnele depuse spre iertarea păcatelor celor morți (precum jupâneasa Slavna, văduva banului Hamza, care, în 1535, dăruia Mănăstirii Glavacioc satul Scârești și sălașele de țigani care îi dădeau dreptul să-l îngroape în mănăstire pe soțul ei; la fel, Mara și Draga, văduve ale popii Stan și stolnicului Sbărâu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
soției sale, (sub incidența cărora - am văzut și mai sus - citatele Legiuiri civile așezau și darurile dinaintea nunții „ale unei văduve cu copii”) întărit prin testament: „Și las pre fii-meu, Fiera, stăpân casei și a tuturor bucatelor mele. Iar jupâneasa mea, Evda, să aibă a șederea decindéle casele méle și să se hrănească cu moșăile méle carele sânt acolo cu bună pace”. în cazul Elinei Cantacuzino folosirea „roadelor” se întemeiază pe o stăpânire absolută a averii întregi (consolidată de un
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țării și își imprima pe epistole pecetea cu capul de bour. N-a dus un trai ușor în Moldova cea care își ajutase soțul să facă din manevrele lui de ocupare a tronului (Miron Costin ne lasă a înțelege că jupâneasa Safta a avut o funcție importantă în scenariul complotului, furnizând - printr-o plecare la țară, unde a căzut „boleacă” - pretextul pentru ca uneltitorul - actor de talent în stare să afișeze o „față scornită de mare mâhniciune” - să se poată îndepărta de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pomenit” - Radu Greceanu; Maria-Constantin Duca: „gătit-au Măria sa pre fiica Mării sale cu toate céle vrédnice, cuvioase și domnești cinsti și orânduiala și împreună cu cinstite și mari obraze o au trimis anume cu cinstită, cea cu de toată creștinătatea împodobită, jupâneasa Stanca, maica Mării sale lui Costandin vodă și cu cinstitul și blagorodnicul unchiul Mării sale Costandin Cantacuzino, carele au fost vel stolnic, i Diicul Rudeanul vel logofăt, i Cornea Brăiloiu vel păharnic, i Mihalcea vel stolnic, i Matei Filipescul stolnic
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doliu perpetuu (camera de toaletă își restrângea vădit funcțiile), văduva cultiva mai departe, în camerele ei, acel spațiu particular al sociabilității unde Domnițele (am putea evoca aici droaia de fete care le înconjurau pe Elena-Ecaterina Rareș ori pe Ruxandra Lăpușneanu), jupânesele și jupânițele - „Curtea”, restrânsă dar privilegiată, a Doamnei (și lucrurile nu stăteau altfel nici în casele boieroaicelor) -, în straie „de casă”, nelipsite însă de strălucire, lucrau, ajutate de slujnice și roabe, țeseau, coseau la gherghef, brodau cu pricepere obiecte de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a fost măritată cu Mircea Ciobanul, după ce tatăl ei murise - ori să intre în familiile de mari boieri - Maria, o altă fiică a lui Petru Rareș s-a căsătorit cu marele logofăt Ion Movilă - sau ale unor nobili străini), de jupânese și jupânițe, de „copii nevîrstnici, încredințați până foarte târziu, mamei” (Mihnea, fiul lui Alexandru al II-lea Mircea, când a fost asociat la domnie de tatăl său, în 1574, avea - ziceam - nouă ani, iar învestirea de la Stanbul a venit trei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
părinți apăreau și copiii (garanție că afacerea nu va fi contestată mai târziu), iar când mijloacele de cumpărare erau furnizate de zestrea soției, bunul achiziționat aparținea acesteia (un anume Borce vindea un teren cu case și grădină jupânului State și jupânesei Chirea, soția lui, dar preciza că „le vinde numai jupânesei Chirea, pentru că și-a vândut un chirteș ce-l cumpărase”; jupan Dobromir, fost mare ban, a cumpărat de la jupânița Neacșa, călugărița din Drăgorești și de la nepotul ei Radul Bidiviul, un
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
contestată mai târziu), iar când mijloacele de cumpărare erau furnizate de zestrea soției, bunul achiziționat aparținea acesteia (un anume Borce vindea un teren cu case și grădină jupânului State și jupânesei Chirea, soția lui, dar preciza că „le vinde numai jupânesei Chirea, pentru că și-a vândut un chirteș ce-l cumpărase”; jupan Dobromir, fost mare ban, a cumpărat de la jupânița Neacșa, călugărița din Drăgorești și de la nepotul ei Radul Bidiviul, un sat gorjean - Voinigești (Neacșa îl moștenise) și a dat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
decât cumpără și înstrăinează mai cu seamă bunuri achiziționate, nu dintre cele moștenite (așa cum a făcut preoteasa Stanca a popii Neculaii, cu fiii Chirca, Radu și Vasile, vânzând - la 10 aprilie 1681 - mitropolitului Theodosie Vestemeanu „un loc de cumpărătoare de la jupâneasa Stanca hătculeasa, ce este pe lângă un loc al sfinției sale, cumpărat de la Chirca Hulubescu, ce e pe lângă vale”). Ștefan cel Mare a avut de-a face, notărând, cu multe vânzări și cumpărări. Defilează în hrisoavele sale multe nume de văduve care
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Trifan, împreună cu Rusca, sora lui Trifan, vând lui Ionașco Ghianghea (Ghenghea), mare vornic de țara-de-Jos, niște „case cu pivnițe de piatră și cu cuhne” pe Ulița Mare a Iașilor (tranzacție întărită de Miron Vodă Barnovschi la 7 februarie 1627); Nastasia, jupâneasa fostului logofăt Arsenie, și fiul ei Gheorghe vând lui Gheorghe Boțul un sat. Demne de atenție sunt aceste femei active (ele nu-și declară niciodată - sau o fac foarte rar - calitatea de văduve, spun foarte rar că soțul lor a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Nicolae Iorga a numit „administrarea prin delegație”, încredințând anumite pricini spre judecare dregătorilor (în funcție sau depuși din rang) sau ierarhilor Bisericii. Văduvele - din cauza caracterului „pricinilor” în care erau amestecate (unele foarte grave cum a fost acuzația de crimă adusă jupânesei Marica [Maria din Albești], învinuire cu care boieroaica a încercat să scape pârându-l pe logofătul Stanciul Cepariul că i-a sustras niște valori Doamnei Marghita Movilă) - puteau să compară în fața marelui vornic (în Moldova, acesta avea și o temniță
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]