687 matches
-
să stea legați de mâini câteva zile ca să-și salveze viața. Sunt de acord cu tine, interveni Suleiman, care se întorsese după ce le împărțise ostaticilor o parte din apa adusă de Gacel. Eu unul prefer să-i las să-și jupoaie încheieturile mâinilor decât să mă văd obligat să le trag un glonț în cap. Fratele său se îndreptă spre locul unde stăteau ostaticii, cu spatele rezemat de perete; se lăsă pe vine în fața lor și, după ce se uită la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că peste cinci luni Îmi va deveni socru - am Încremenit: doi ochi verzi mă priveau fix din Întunericul unei Încăperi În care se Înghesuiau de-a valma boccele de rufe, vase cu smalțul sărit, pantofi scîlciați, scaune și mese vechi jupuite la colțuri, porțelanuri pătate de muște, pahare de baccara desperecheate cu irizări roșiatice și verzui În rotunjimile sticlei, relicvele unei existențe care se anunțase cîndva strălucitoare. Fotografiile Îngălbenite pe care le ținea Într-o cutie de pantofi, Înfățișau un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Ritualul se păstrează, doar imaginile par mai palide, mai fantomatice. Pe toată lungimea culoarului sînt Înghesuite dulapuri și birouri, sertare puse unele peste altele, fișiere și maldăre de dosare și manuscrise. Pereții sînt jupuiți, fisurile tăind pieziș zidurile sînt astupate cu ciment, stropi mari de humă proaspătă, smîntînoasă, dau linoleumului un aer stenic de primenire. Siluete cunoscute se strecoară sfios, aproape imponderabile, prin conglomeratul acela de materie inertă, exact ca atunci, a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am recunoscut fără tragere de inimă. A băut doar câteva pahare, ca să spunem așa? D.I. Fincham s-a uitat la mine cu sprâncenele ridicate, așteptându-mi acordul. Pleoapele lui rozalii, alunecând de sus în jos arătau de parcă ar fi fost jupuite, întoarse pe dos, cu genele roșcate abia vizibile. Mă întrebam de ce nu și le vopsește. într-o nuanță de șaten deschis ar arăta chiar autentice. în ziua de azi poți să-ți cumperi unul din acele seturi cu care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-l administrator al moșiei ar fi un mare păcat pe capul nostru, mai ales că d-na proprietară , prin administratorul ei, are la îndemână autoritatea comunală: primar, ajutor etc. care le facă orice acte numai în scop de a ne jupui și lua și zdrenșele de sumane ce avem pe noi.”38 Al doilea document este o reclamație a țărancei Ana Ojog din Mărăști (Mărăștii făceau parte din comuna Filipeni la 1906) adresată regelui României, Carol I, în legătură cu deposedarea de proprietatea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lacrimi În ochi, l-a Întrebat dacă nu cumva Înnebunise. El, orb de mînie, s-a răsucit și i-a ars o scatoalcă. „O tîrfă, la fel ca toate celelalte“, scuipă el azvîrlind-o În șuturi pe palierul scării după ce o jupuise În lovituri de curea. A doua zi, cînd Antoni Fortuny a deschis ușa casei pentru a coborî să deschidă magazinul de pălării, Sophie era tot acolo, acoperită de sînge uscat și tremurînd de frig. Doctorii nu i-au putut repara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
el ceva primitiv. Părea să se împărtășească din acele obscure forțe ale naturii pe care grecii le personificau în ființe pe jumătate umane, pe jumătate animalice - satirul și faunul. M-am gândit la Marsyas, pe care zeul Apollo l-a jupuit de viu pentru că îndrăznise să-l înfrunte în întrecerea cântăreților. Strickland părea să poarte în inima lui niște armonii stranii și niște tipare absolut banale, și-i prevedeam un sfârșit de chinuri și disperare. Din nou îmi dădea senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-o să-și mai găsească de lucru. Dată afară de peste tot, umblând de colo-colo, refuzată, distrusă. Ani întregi nu i-a mai rămas decât comerțul urât mirositor cu piei de iepuri, cârtițe, nevăstuici, dihori și vulpi, încă sângerânde, de abia jupuite cu briceagul. Mai bine de treizeci de ani trecuse pe străzi cu căruța ei greoaie, strigând mereu: „piei de iepuri! piei de animale! piei de iepuri!“, căpătând astfel mirosul de carne crudă al cadavrelor și expresia animalelor sacrificate, pielea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
McCosh după un seminar. — Încotro, mărite țar? — La redacția lui Prince, să vorbesc cu Ferrenby. A fluturat sub nasul lui Amory un exemplar din ediția din acea dimineață a lui The Princetonian. — El a scris articolul de fond. — O să-l jupoi de viu? — Nu, dar m-a surprins. Ori l-am judecat complet greșit, ori a devenit pe nepusă masă cel mai Înverșunat radical din lume. Burne și-a văzut grăbit de drum și au mai trecut câteva zile până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
scrierea unei recenzii pentru The New Democracy, În redacția căreia lucra. S-au privit un moment În tăcere. — Ei? — Ei? — Pentru Dumnezeu, Amory, cum te-ai ales cu ochiu’ ăla-nvinețit și cu maxilarul umflat? — Un fleac, a râs Amory. A jupuit haina de pe el și și-a dezgolit umerii. Aici să te uiți! Tom a fluierat Încet. — Ce te-a lovit? Amory a râs din nou. — Ia, o grămadă de oameni. M-au bătut. Serios. Încet, și-a tras la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o explozie mult mai puternică, e un fulger orbitor care vine direct din natură. După cum știi și tu, desigur, doar mă iubești de mult, deși nu recunoști față de tine însăți. Anna distruge un obiect, mai exact un lăstar de vie, jupuindu‑l de coajă. Apoi, continuă Sophie cu glas tărăgănat, după ce s‑a umplut vasul Erlenmayer cu eter, se bagă cele două eprubete în el, astfel încât fiecare din ele să se sprijine cu fundul pe fundul vasului. Apoi se astupă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să renunțe la tot, la imaginea despre sine, la gesturile deprinse prin antrenament, la tot ce a Învățat că trebuie să facă. În momentul În care țintește cu pușca vânatul, În care Își Încordează arcul, În care jumulește păsările sau jupuiește pielea animalelor răpuse, Își urmează instinctul, purtat de un uragan de agresivitate de care numai un vânător e În stare. La fel și barmanii italieni sau irlandezi, nu au nevoie să măsoare cantitatea de gin sau de vodcă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Aveam impresia că stăteam deasupra unei prăpastii, agățat de o funie gata să se rupă În orice moment. Am auzit clar un pârâit, ca și cum funia Întinsă la maximum ar fi plesnit, și am simțit o durere ascuțită de parcă cineva Îmi jupuia pereții stomacului. În timp ce Încercam cu stoicism să rezist durerii insuportabile, mi-am dat seama că substanța excitantă Îmi străbătea pereții stomacului, răspândindu-se În Întreg corpul. Am simțit o asemenea energie Încât am avut impresia, doar o secundă, că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
îi frecventează pe cei puternici; proferează neîncetat obscenități; vomită de două ori pe zi din cauza exceselor alimentare; cheltuie zilnic averi pe mâncare; se dedă, noaptea, unor practici sectare; îi detestă pe toți ceilalți filosofi; ce-i drept, n-a omorât, jupuit și mâncat copilași - de astfel de fapte vor fi învinuiți însă creștinii când le va veni rândul să fie calomniați. Pentru a calomnia cu succes, trebuie să travestești realitatea, să o deformezi, să-i aplici ușoare distorsiuni, trebuie ca, plecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Acasa > Strofe > Timp > HAZ DE NECAZ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 384 din 19 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului geaba merg desculți prin ploaie și copiii și nevasta resetează soarta casta celor care ne jupoaie geaba rafturile pline lipsă banii pentru poame s-a umplut târgul de foame și de luxul din vitrine redingotă clovn mister curg iluziile snop răsturnate dintr-un clop într-un bâlci de cartier intră dacă ai răgaz într-un circ
HAZ DE NECAZ de ION UNTARU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361378_a_362707]
-
Și povestești cu zâmbetul pe buze?! - Cum altfel? Câtă vreme vorbesc despre poporul meu?! - Mama lor de bandiți! - ar fi sărit moș Gheorghe și-ar fi pus mâna pe cuțit. - Și? - Le-ar fi făcut el ceva, i-ar fi jupuit și își făcea din pielea lor, opinci. - Sara, draga mea, când ești un popor mic, orice ai face, umbli tot dezbrăcat și desculț. Tu crezi că întâmplător suntem noi pe-aici? Maria, Katy, n-ați vrea să fiți la voi
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
derbedeii ăia de unde ar mai fura? - Mai nou, acolo, ce știi tu, se ia și sufletul și pielea de pe om! Că și din cele două se face avere, pentru cel ce a luat, un fel de lume nouă! - Cum, ne jupoaie? Vai de mine și de mine! Vreau ca mami să mă ducă la mamaie! - Ușurel, puiul meu, bunica ta și a mea au plătit deja. Pe vremea comunismului, șapte piei, când de pe una, când de pe alta. Ăștia de acum, cu
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
mea au plătit deja. Pe vremea comunismului, șapte piei, când de pe una, când de pe alta. Ăștia de acum, cu democrația tăbăcesc deocamdată tineretul, adică pe noi, însă și nici de la generația mea nu se mulțumesc doar cu una. - O să mă jupoaie și pe mine? - Nu se știe... Deocamdată, ai pielea prea subțire. Nu prea pot face cine știe ce din ea. Apoi, vor sau nu, măcar de ochii lumii trebuie să respecte legea. Voi, copiii, vorba vine, sunteți protejați. Vi se flutură sub
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
-mi scuipa în buzunar 1000 euroi, dacă le dau adresa uneia așa, ca matale.. - Și-ai rezistat tu la suma asta? se uită uimit la el Nae Cosor. - Când ai o oaie, mai bine s-o mulgi, nu s-o jupoi. Decât 1000 euroi odată, mai bine câte 10, dar tot timpul, plus mqncare și-un ambalaj, acolo... ! filozofa Vania. - Cum arătau? - Mari, voinici, cu niște mutre negre că de țigani, să-mi fie cu pardon. Chiar mai negricioși că matale
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
acum câteva zile, că în urmă cu 60 de ani, sistemul administrativ al lumii era foarte stufos: existau multe țări, cu granițe între acestea, limbi diferite și monede diferite, cursuri de schimb între monedele țărilor, precum și conducători avari, preocupați să jupoaie oamenii de rând de ultimul ban pe care îl aveau în buzunar, prin legi sau prin acoliții lor. Acum este mai simplu, oamenii vorbesc limba terrană, derivată din limba engleză, dar cu mici influențe regionale de accent. Granițele au fost
O ZI BANALĂ... DIN VIITOR de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362813_a_364142]
-
Impozite pe notele de 10. Cafeaua, ceaiul, apa de fântână, Fereastră, ușa, merita accize Când, cu o pofta tragică, Guvernul Îi dă un nou impuls acestei crize. Impozite și taxe pe cuvinte, Dar biruri pe ecou și pe tăcere, A jupui poporul este nobil, Când nu-i mai lași nici dreptul să mai spere. Hei, Românie, parcă răstignita, Degeaba vrem să te-ntrebăm “Quo vadis?”, Nici să trăim aici, nu-i cu putință Nici să murim acum nu mai e gratis
CINE IESE ULTIMUL DIN ŢARĂ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363330_a_364659]
-
Te farmecă marea Dobroge într-atât încât emoția să intre singură în cântecele tale, sau o cauți tu pe ea? Eu creez o emoție constructivă. Totul în viață e fermecat, iar artistul nu face decât să întoarcă farmecul de la ea, jupuit de scoarțe și învelit în cămășile de mătase ale artei sale, în cazul meu, ale poeziei și cântecului. Dobrogea are drumeagur, de-a lungul și de-a latul podite, de la castrele romane, până azi, cu o istorie adunată de două mii
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
de Dumnezeu În locuri blestemate, oameni blestemați își trăiesc ultimele clipe; Pe sub genele lor se petrec orori numai de ei știute, Medicul și popa zilnic dau chefuri, Și zbârnăie ca apucații după o Tarantella Printre leșuri și oameni în agonie, Jupoaie tot ce se poate, de pe sărmanii samariteni, Oglinda ochilor lor e veșnic închisă în față durerii Și fericirii pentru sosirea reginei reginelor: Moartea șleampătă, fățoasă spre distracția nebunilor, și cu gândurile inundate de țicneli de epocă,... În locuri blestemate, oameni
MEDALION MARIN SORESCU (29.02.1936-08.12.1996) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367425_a_368754]
-
ului meu. Cum vara plec dimineața foarte devreme din parcarea din capătul blocului pe la trei și jumătate dimineața spre mare la pescuit, nu știam că pisicul doarme la răcoare pe roata din față. La întoarcere am găsit pisica cu blana jupuită pe spate și un picior din față fracturat. Fugi cu ea imediat la medicul veterinar care după un consult general, mi-a spus că de fapt nu este piciorul rupt (a zis el dar eu nu am fost convins, a
MĂRŢIŞORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367454_a_368783]
-
lucrul acesta. Așa că nu ignorați, nu refuzați suferința. Nu căutați Crucea, dar dacă vine, țineți-o! Mântuitorul Iisus Hristos n-a vrut Crucea, dar când I S-a dat n-a mai lepădat-o. N-a cedat deloc. L-au jupuit, dar n-a cedat. N-a zis deloc precum vroiau dușmanii Lui. Așa că numai și numai prin Cruce putem ajunge la înviere, În concluzie, trebuie să știi să mori și să înviezi în fiecare zi. Pentru că viață înseamnă moarte continuă
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366756_a_368085]