368 matches
-
pînă atunci știusem și-acum uitam și-acum un deșert cu venele trandafirii își agăța de moliciunea craniului ventuzele mestecîndu-mi trecutul scuipîndu-mi obosit viitorul și urletul poros a spart sticla ferestrelor și dopul de parafină a umplut țestele și labele jupuite ale țipătului au zdrobit tunelul de catran în timp ce vocea de 26 de ani a mamei bubuia ca un picamer sfredelind nefericirea de-a mă ști dintr-un pîntec de care atîta s-a rugat să nu fie să nu mai
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
femeie respiră aerul meu îmbracă rochiile mele îmi încalță pantofii îmi folosește cerceii calcă peste luciul podelelor mele bea din același pahar în zilele cele mai calde își caută umbra în umbra mea în zilele friguroase intră pe sub pielea mea jupuită doarme în același pat când n-o mai suport las gândul meu negru să-i închidă scâncetele ca pe niște sertare Siluetele erau șapte la număr înalte mult prea înalte le puteai bănui șoldurile sânii goi brațele încolăcite deasupra capului
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
mă trimisese c-un slujbaș al său, de Jos, ghebos și cu eczema pe țeasta capului. Rodioții îi spuneau Keran, fiindcă din gură-i ieșea cheratina. Nici tînăr, nici bătrîn, cu ochi de codoș priceput, cu fata că o hartă jupuita, Keran zălogit era să-mi fie paznicul nădejdilor de dragoste. Doar el ar fi izbutit, gîndea bărbatu-mi Haidoș, să-l dibuiască pe Korin, meșter fiind în licori de-amor, alifii noptatice și semințe de-mbiere la așternut. Norocu-mi atîrnă acum
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
că se află, fiindcă nu-i părea regește să sufere de o zonă atât de sensibilă în trupul său, încât dacă ar fi atins-o cineva, ar fi fost ca și când ar fi pus piper pe o rană, pe un loc jupuit și când Luciia termină și se ridică în picioare vădind că vrea să plece plutind, Ștefan sări în picioare, își trase nădragii și cămașa uscate și cam scorțoase pe el, dar în fugă, fără să se încheie și auzindu-l
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
cedării către Ungaria a părți de nord a Ardealului, se descurcase foarte greu în ultimul an școlar. Taxele nu le plătise, după sfatul și modelul tatălui său. Asta nu fusese posibil pentru că directorul școlii ar fi fost un fel de Jupuitul bucureștean, ci, probabil, pentru că acela găsise o soluțe pentru un tânăr fără resurse. N-avusese bani nici pentru manuale și nici pentru o pereche de ochelari. Cei din preajmă, chiar și Nilă, observaseră de mult că ochii tânărului studios simțeau
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
vorbit de Finnegan's Wake, dar e totuși altceva. Refuzul sintaxei băiețelului Eli (știm ce-nseamnă numele în ebraică), care cunoaște fără noimă doar cuvintele, nu ne duce propriu-zis undeva. E o metaforă al cărui sens trebuie altfel căutat. Realitatea jupuită, văduvită de sintaxă seamănă cu orice, inclusiv cu ea însăși. Prea multele căi pot însemna, astfel, inclusiv nici una. Esența ține tocmai de conștientizarea numeroaselor straturi suprapuse parcă la infinit și în mijlocul cărora nu se află nimic: teoria rizomului deleuzian. "Parcă
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
Parcă-l și văd pe temerarul explorator pornit în aventura-i solitară, spintecând noi și noi straturi și dispărând între nesfârșitele spirale de coajă... Adus la disperare de jungla asta de coji luxuriante, răzbătând mereu prin izul amar al scoarței jupuite, chinuit de dorința de a vedea odată și odată miezul lucrurilor ș...ț chinuit totodată de aprehensiunea că acea clipă va fi o cruntă deziluzie." (p. 283) În mod surprinzător, mulți comentatori au căutat Sensul, au vorbit de inițiere, euristică
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
Dumnezeu Însuși e mereu doar un martor ocular. Gheorghe Crăciun, Mecanica fluidului: Culegere de lecții introductive cu exemple, definiții, întrebări și 36 de figuri incluse în text, Editura Cartier, Chișinău, 2003, 156 pag. Adrian Oțoiu, Coaja Lucrurilor sau Dansând cu Jupuita, În loc de prefață de Paul Cernat, ed. a II-a, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, 494 pag.
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
ocupă de Import-Exportul ilegal al paturilor sale!" - Lăsați-mă să trec, de când mă știu amenda o plătesc! Mă învelesc în carnea copacului abia plantat, adorm epuizată printre seve milenare. Dorm dreaptă ca soldatul în picioare. Și doar din respirare, copacul jupuit mi se alungește la picioare, desfoiat Ah ... ce mânere ... ce capac" rabdă tăierea cu-mpăcare, mi se transformă, iar, în pat. TĂIAT ȘI CUSUT Tăiat și cusut, cusut și tăiat. Dogoarea infirmierei peste răni aplecată. Mort proaspăt înviat, căutat pe
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
Constantin Țoiu 1972. Avea mănuși de piele, negre, jupuite, pe care și le uita peste tot pe unde se nimerea și care păreau că-l anunță ca niște mesageri. Felul lui B., conspirativ, de a te apuca de braț cînd voia să-ți comunice ceva important, sau să-ți
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
aleagă, dintre atîți eroi posibili, ,... O doctoriță evreică vieneză blondă cu ochii foarte albaștri, stinși. A plecat cu fetița ei pe munte și s-au rostogolit amîndouă căzînd pe un grohotiș o sută de metri în prăpastie. Amîndouă au fețele jupuite. Au stat toată noaptea în prăpastie țipînd. Pînă dimineașa cînd le-au auzit niște turiști care le-au salvat. Femeia, doctorița vieneză de curînd stabilită în România, unde are niște neamuri, a învățat ceva românește, dar după niște traduceri proaste
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
fiindcă nu s-a mai păstrat nimic din casa lui Barbu Catargiu (mai rămăsese o aripă în 1940). Un foarte mare teren viran se întinde astfel de-a lungul Caii Victoriei în dreptul numărului 129. Un paravan urît, acoperit de afișe jupuite, ascunde crîngul care a răsărit acolo de cînd se așteaptă o noua construcție. Ultima, de prin anii ’70, adăpostea un birou de arhitectură al Ministerului Învățămîntului. Dacă există un proiect de a construi, ar trebui să fie semnalat, dar o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4360_a_5685]
-
miros de cadavru”, obiect concret urmărit de jocul umbrelor ce „dau nebunie”. Nostalgia paradisului lipsește. „Chemări de dispariție sorb” ființa, iar nu „dorul nemărginit”. La adăpostul precar al unui cer nevrotic, artificial, Bacovia își poartă „firma” sceptică, de o luciditate jupuită, la discreția intemperiilor existențiale. Cel ce gândește și simte, creier „ce palpită de tristețe și tăcere”, este secondat și subminat de cel ce vorbește. Existența prin limbaj, superioară, își îngăduie inițiative rebele, neașteptate, de care „celălalt” se înspăimântă. Între „inițierea
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
redobândirea suflului și, implicit, a sufletului) reușește în cele din urmă, iar în „ochii” brusc deschiși ai poemului se văd lucruri simple, esențiale, familiare: „case, dealuri, mesteceni”. În alte versuri, metafora poemului care deabia mai respiră reapare din nou. „Sleit, jupuit, bolnav de-oboseală”, acesta zace printre smârcuri. În pofida stării deplorabile, agonizante, poemul își păstrează aura de noblețe, căci este „poemul care nu poate fi împărțit cu nimeni/ pâinea noastră/ cea de toate zilele”. Versuri sensibile, de vibrație interioară comunică, în
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
dintr-o experiență de 25 de ani, în care am mâncat de multe ori acest fel și altele asemănătoare. În ciuda aparențelor uneori șocante, broaștele sunt omorâte uman. În restaurantele în care se oferă acest fel de mâncare, broaștele sunt omorâte, jupuite și apoi servite in mai multe feluri de mâncare, începând cu sashimi. În ceea ce privește cruzimea față de animale, Zinnern este mai îngrijorat de practicile americane de producție în masă a carnei de vită, pui, porc și nu numai.
Vezi clipul în care o broască este mâncată de vie într-un restaurant - VIDEO by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64127_a_65452]
-
rus, Soutine (cu chipurile sale chinuite, de neuitat), adăpostit într-o mansardă a lui Chagall. De ei este legată o întâmplare semnificativă pentru amândoi. Soutine cumpărase o carcasă de vită, cu puțină carne pe ea, pentru vestitul său tablou ,Bou jupuit". Până să-l termine, carnea s-a înverzit, putrezită. Cum nu-și permitea să cumpere alt ,model", și-a luat o căldare de sânge. A împroșcat oasele ca să pară roșii, dar lichidul a îmbibat podeaua și a străbătut până la atelierul
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
Următoarea zi, munca migăloasă de a desprinde din scîndură o așchie lungă, la capătul căreia să pună o scamă din haina proprie, cu ajutorul căreia să obțină, lipind-o de becul încins, o scînteie. A treia zi, cu degetele și genunchii jupuiți, epuizat și furios, a reluat salturile, cu ajutorul scîndurii sprijinite de perete. În fine, victoria: scama, și apoi țigara aprinsă. Vizualizam scena și aș fi făcut un film după cartea autobiografică a lui Vladimir Bukovski începînd cu această scenă tratată fără
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
macul cu socul și cu mîna culege gingaș doamna omidă vorbindu-i mirat ca Alisa O. Îi place. Ea înfruntă viațamoartea umblînd singură singură cuc și desculță pe plita încinsă a vieții și ea calcă pe moarte ca un om jupuit care intră în mare Pe dig urlă cîinii la lună Da. Singură cuc ea se calcă pe ea în picioare O doare. E fericită. Ea sfidează orice cruțare și n-are de nimeni nevoie Destinul Ea a ajuns în țara
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
bătută cu pietre Ea știe că se află în război cu umanul Dar ea stă sfidătoare îmbrăcată în înfrîngerea ei ca-ntr-o armură știind că armura e propria-i piele și că pielea ei a fost de șapte ori jupuită și trasă la sorți cum a fost trasă la sorți atunci cămașa aceea Iar acum și aici sfidează viața și moartea tăvălindu-se în singurătatea ei mare ca în mătase Mîțișorii roșii de plop îi atîrnă-n fereastră Este singură în
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
am putut citi pe chip satisfacția de a fi ademenit un adolescent, sau o nemărginită plictiseală, oricum mulțumirea de a căpăta cîțiva bani. Cred că în mintea mea nu mai era nimic decît graba de a ignora acel decor, pereții jupuiți, patul și rochia de un roșu țipător din care apărea acel chip cu trăsături grotești, mai de grabă o mască purtată de-a lungul străzilor din jurul cimitirului, la căderea nopții. Ce-mi rămînea decît să-mi arunc pe mine hainele
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
autor direct de la sursă! În toane bune, Ilie Moromete concede nevestei o moarte asistată religios: lovi-te-ar moartea cu popa-n brațe. Alt personaj urează: prăpădi-te-ar cîinii. Poreclele sînt însultătoare: Guica, Pațanaghel, Guica al doilea mai prost, Jupuitul, Chiorul (numele real e chiar mai rău - Bălosu). Urîtă e chiar A lui Parizianu, care amintește jignitor condiția de bastard a numitului. Cel care înjură de lucruri concrete (briceag, candelă etc.) e Cocoșilă. El își abordează prietenii cu pîrlitule, prostule
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
Ileana Mălăncioiu reface (mai ales în primele ei volume) o lume ființînd arhaic, o copilărie în care inocența este frecvent surprinsă - dacă nu chiar contrazisă - de ,vinovăția" unor ritualuri care își au întotdeauna prețul într-o jertfă. Pasărea tăiată, boul jupuit sau mielul sacrificat atîrnînd de grindă sînt tot atîtea grozăvii pe care întîi ochiul și apoi cuvîntul refuză să le atenueze în vreun fel. Maturizarea nu se clădește pe neliniști benigne, ci pe ideea de ,vină" absolută, de la păcatul originar
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
Ca și cum n-a fost tăiată bine,/ Și să nu se zbată trupul singur/ Stau să treacă moartea-n el prin mine" (Pasărea tăiată). O altă imagine elocventă e cea a boului dintr-un abator. Irezistibil atrasă de detaliile înfățișării animalului jupuit, poeta se lasă pradă unui estetism crud, morbid. Dizgrațiosul se substanțializează estetic: "Boul jupuit atîrnă cu picioarele în sus,/ Pielea nu mai învelește carnea lui cea muritoare,/ O lumină dinăuntru și-o lumină din afară/ Lasă coastele să facă cercuri
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
să treacă moartea-n el prin mine" (Pasărea tăiată). O altă imagine elocventă e cea a boului dintr-un abator. Irezistibil atrasă de detaliile înfățișării animalului jupuit, poeta se lasă pradă unui estetism crud, morbid. Dizgrațiosul se substanțializează estetic: "Boul jupuit atîrnă cu picioarele în sus,/ Pielea nu mai învelește carnea lui cea muritoare,/ O lumină dinăuntru și-o lumină din afară/ Lasă coastele să facă cercuri albe de răcoare.// Locul inimii așteaptă însemnat cu cheag de sînge/ Capul cel cu
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Eu rămîn tăcută-n preajma trupului ce se lungește/ Și se leagănă în aer parcă-anume ca să știu/ Că din el acum se vede doar o umbră și-o lumină/ Dată de acea putere de-a fi fost odată viu" (Boul jupuit). Nu mai puțin impresionantă apare jertfirea intempestivă, de către un Ion nebunul, cu prilejul unui "praznic împărătesc" rural, a unui miel cruțat la început, pentru că este încă prea firav și pentru că, în consecință, ar mai trebui lăsat o vreme să crească
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]