24,565 matches
-
întreb ceva pe Sibyle despre vânător, că eu sunt ucenicul de la moară, că apa vine peste mine, când m-am trezit. Deschisesem ochii și, iată, vedeam acum pe perete tabloul, iar ceasul arăta puțin înainte de șase. M-am uitat în jur, eram singur. Lângă mine, cu capul pe pernă, Arlechinul. Voiam să o strig pe Sybile, când am auzit-o vorbind într-o altă cameră. Nu înțelegeam ce spune, mai ales că vocea ei era acoperită de alta, mult mai puternică
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
omului de specialitate", întrecute de informarea pasionată a unui "simplu meloman". La rândul său, Ernst von Siemens ( 1903-1990), moștenitor al firmei înființate de bunicul său, Werner von Siemens, a studiat fizica. A învins în tinerețe o paralizie căreia cei din jur nu i-au dat șanse de recuperare. A preluat imperiul industrial de la tatăl său, Carl Friedrich von Siemens. A mărturisit adesea că muzica stă permanent în centrul existenței sale, că din ea își extrage puterea, prin ea își colorează natura
Ernst von Siemens și tinerii compozitori români by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13987_a_15312]
-
vremea respectivă de noi, stă mărturie, printre altele, monografia La Princesse Bibesco 1866-1973 de Ghislain de Diesbach, publicată la Paris în 1986, reeditată în 1997 și tradusă în limba română, în 1998. El constă în agende, caiete sau carnete, în jur de două sute, în afara altor mii de hârtii cu însemnări, adunate când anul se arătase debordant în evenimente. În al său "cuvânt de mulțumire", autorul recunoaște că în ciuda tuturor dificultăților de lecțiune și a formei lor "adesea eliptică" acesta reprezintă "o
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
cârje, apărut ca din pământ la poarta unei biserici de pe Calea Victoriei. Era un ger cumplit, mi-era foame și rupeam dintr-o pâine fierbinte pe care abia o cumpărasem. Băiatul se uita la mine, de departe, cum mâncam. Totul în jur parcă se pustiise deodată din voința cuiva. Nici mașini, nici trecători, nici sunete. Nimeni. Am trecut strada ca plutind, ca împinsă de la spate de o mână nevăzută, știind însă că nu mai aveam nimic prin buzunare. Oprindu-mă din mestecat
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
s-o facă. Lui Dumnezeu îi aparține tot ce e în ceruri și pe pămînt. Cum suna asta în arabă? Mai frumos decît în bengali, își zise ea, căci acelea erau cu adevărat Cuvintele Domnului. Închise cartea și privi în jur, să vadă dacă era destul de curat. Cărțile și hîrtiile lui Chanu erau vîrîte sub masă. Trebuia să le mute, ca doctorul Azad să aibă loc pentru picioare. Carpetele pe care le scuturase mai devreme pe fereastră și le bătuse cu
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
singură. Pînă cînd se măritase. și venise la Londra, ca să stea zi de zi în cutia asta mare, cu mobile pe care trebuia să le șteargă de praf, înconjurată de sunetul înfundat al vieții altora de deasupra, de dedesubt, din jur. Doctorul Azad era un bărbat mititel, precis, a cărui vorbă, spre deosebire de obiceiul bengalez, depășea doar cu un sfert de decibel nivelul șoaptei. Dacă voiai să auzi ce spune, erai obligat să te apleci în direcția lui, așa încît toată seara
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
un fel sau altul, sau care, dacă vreți, într-o formă mai înaltă, transfigurează datele realului. Dar există o a doua categorie, la care mă înscriu eu și din care mi-am ales maeștrii, care constatând ce se-ntâmplă-n jurul lor în realitate, sunt nemulțumiți de ce li se oferă, fac ceea ce se numește tabula rasa, adică dau la o parte de pe masa realității toate obiectele și ființele pe care le cunosc și proiectează pe această masă... a realului, propriile lor
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
dominat de mii și mii de ochi, de mii și mii de pași care se îndreaptă spre teatru, care au venit pentru teatru, care văd orice formă de spectacol. Zile și nopți în șir. Stau pe valize și privesc în jur. Cerul, piatra Palatului papilor, piatra podului Saint-Benezet, ruine și splendori, aceleași culori, Rhonul, iarba și o întreagă vegetație ce pare uscată, aproape ucisă de soare, aerul inconfundabil din Provence, mirosuri și sunete care mă țin trează. Este un ritual de
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
un scriitor caută și ocazia de a face unele reflecții. Dacă stai prea mult într-un singur loc, dacă rămîi acasă prea mult timp îți vin prea puține idei. Cei rămași acasă înțeleg mai puțin din ceea ce se întîmplă în jur. Cu scriitorii sedentari lucrurile nu stau cu mult altfel. Cînd călătorești, îți vin idei care de fapt nici nu au de-a face cu călătoria... R.B.: Resimțiți faptul de a vă fi născut în România drept un avantaj sau un
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
sălbatică și barbară, păzind de departe ca pe ceva vrednic de laudă faptul ca nu cumva vreun mort să fie răpit, în schimb fiarele sălbatice și câinii ori păsările răpitoare să poată ciopârți ici-colo din mădularele omenești. Întreg orașul, de jur împrejur, era presărat cu măruntaie și oase omenești, încât nici chiar celor care mai înainte nutriseră ură amarnică împotriva noastră, niciodată nu le-a fost dat să vadă o cruzime atât de mare. Ei nu deplângeau atât de mult nenorocirea
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
aruncau în el ca în izvoare de ape; le-am scrijelit coastele, am tăiat brazde adânci în trupul lor, am făcut să curgă din ele pâraie de sânge, iar ei se lăudau cu ele ca și cum i-aș fi îmbrăcat de jur împrejur cu aur; i-am aruncat în prăpăstii, i-am înecat în mare, iar ei așa săreau de veseli, ca și cum i-aș fi urcat la cer, și nu i-aș fi aruncat în adânc; alergau la chinuri ca și cum i-aș
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
dar după ce am câștigat. Așadar, când murim de fapt învingem, când suntem zdrobiți ne vedem scăpați. Acum puteți să ne numiți sarmentari și semiacși, ca unii ce suntem legați la jumătatea axei unui stâlp și arși cu vreascuri așezate de jur împrejur. Aceasta este haina victoriei noastre, aceasta este decorația pe pieptul nostru, acesta este carul pe care ne sărbătorim triumful”. (Tertulian, Apologeticul, L, 2-3, în PSB, vol. 3, p. 108) „Ce priveliște mai încântătoare pentru Dumnezeu, decât să vadă un
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și pentru judecătorul care l-a osândit la moarte, pentru împărați și pentru cel care avea să-i taie în curând capul. În toate acestea se ruga așa, încât să fie auzit de călău și de toți cei aflați în jur, cerând lui Dumnezeu să nu li se pună la socoteală păcatul pe care-l fac (Fap. 7, 60). Și deoarece rostea aceste rugăciuni și altele asemenea cu glas tare, aproape toți erau convinși că el a fost omorât nevinovat, plin
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
persoane, scrisoarea a 125-a către episcopul Chiriac, aflat și el în surghiun, în vol. Scrisorile către persoane oficiale, către diaconița Olimpiada, către alte persoane, Edit. I.B.M.B.O.R., p. 210-211) Rugăciuni ale martirilor înainte de moarte „Au fost puse în jur toate materialele necesare pentru rug, iar când a fost vorba să fie Țintuit, el le-a zis: lăsați-mă așa, căci Cel ce-mi dă tăria să îndur focul, Acela îmi va da și puterea să rabd nemișcat pe rug
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
mii și mii de vorbe; dar când unul dintre mucenici își bagă în foc nu numai piciorul, nici numai mâna, ci tot trupul, atunci fapta lui e mai puternică decât orice îndemn și sfat și izgonește din sufletul celor din jur neliniștea și teama”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Sfinții Mucenici, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 450-451) Măreția martiriului „Ce poate fi asemenea, spune-mi, cu a fi bătut pentru
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
suferințe, ci la premii! Nu la osteneli, ci la cununi! Nu la sudori, ci la răsplăți! Nu la dureri, ci la răsplata durerilor! Nu la focul care arde, ci la Împărăția care stă înainte! Nu la călăii care stau în jur, ci la Hristos, Care încununează”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la toți Sfinții din toată lumea care au suferit mucenicia, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 530) Martiriul astăzi „Chiar dacă
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
melancolic-tulburătoare, gestul frecvent de a încerca să evadeze, îndreptându-se automat spre ferestrele încăperii unde era și rămânând mult timp tăcut, absent parcă, în fața lor. Dar nu evita niciodată să te privească în ochi, ci, dimpotrivă, căuta privirile celor din jur; poate și pentru a deduce un consens, o tacită aprobare..." (p. 107) Covorul cu scorpioni de Gelu Ionescu este o carte fascinantă care, pe alocuri, ne face să vedem cu alți ochi lumi despre care credeam că știm totul sau
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
plumburiu/ pietruită, a bufetului nurca, își spune-am să scriu/ despre remușcările mele care vor să mă tragă în jos// în apele dense ale conștiinței de mine însumi - am să/ scriu în sfîrșit un roman lung cu personaje nenumărate./ (în jur, amiaza se răsturna înspre ploaie - și mate/ pale de umbră peste curtea de piatră iar se revarsă// și-l înconjoară cu răutate meticuloasă acum pe mopete)./ alături - pe stradă - trece un tramvai, și o foarte ciudată/ ființă din vagonul, altminteri
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
postmoderne, în vremea cînd nu mai sînt așa de noi. De pildă, teoria rolurilor inversate. Cititorii consumă ficțiune, dar și personajele gustă lumea noastră. Alice în țara lucrurilor obișnuite: "Și ca cel ce se deșteaptă cu clipit te uiți în jur:/ O bucătărie mică prinde-n ochiul tău contur./ Ceașca de cafea pe masă, vase multe în chiuvetă/ Și, privind în ochii-ți negri, un bărbat cu verighetă/ Ce își odihnește palma p-o claviatură gri./ Ai urcat acum o treaptă
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
și-a scos secretara la restaurant și a cărui principală metodă de seducție este să-i caute pricină chelnerului. Care este elementul comun al tuturor acestor oameni din sfere sociale atât de diferite? Agresarea voluntară sau involuntară a celor din jur. Și imposibilitatea acelora de a-i determina să-și schimbe comportamentul. Dacă există o dictatură a minorității, cu siguranță patria acesteia este arealul nesimțitului. Odată declanșată, acțiunea nesimțitului, nu mai poate fi oprită, nici cu rugămintea, nici cu vorba bună
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
dureroase pentru că - nu-i așa? - bătrânețea, ca și moartea, este o chestiune care îi privește exclusiv pe ceilalți: "accelerează încetinind și pe zi ce trece mai/ insistent revenind/ ca de la înflăcăratele baluri ale adolescenței/ cu o purpură de confuzie-n jurul ochilor// ... uimirea de a te vedea bătrân// cine? eu?/ cine? eu?" În banalul existenței cotidiene zilele se scurg aparent identic, ai sentimentul că nimic nu s-a schimbat în viața ta, temperatura sufletească este aceeași, dar deteriorarea trupului sub acțiunea
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
personaj față de care simt o scârbă profundă? Deși o lume întreagă îl privește cu dezgust, deși partida politică e defintiv pierdută, Dan Voiculescu nu se oprește din zvârcolelile dizgrațioase ale unei fiare rănite ce-ar dori să sfâșie totul în jur. El nu înțelege că o Românie care l-ar accepta în funcția de vicepremier ar fi una ce nu și-ar merita locul în lumea civilizată. Oricât ar da-o pe patriotisme și pe grija față de națiune, Dan Voiculescu rămâne
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
pe jos și nu cu mașina - lucru cu totul neobișnuit la mine. Știu doar că era căldură mare. Caniculă, de-a dreptul. Asfaltul fierbea, se topea, scotea aburi ciudați, în plină zi. Lumina era atît de strălucitoare, încît totul în jur părea ca un film supraexpus, în care imaginile sînt arse. Nimeni pe stradă. Nimeni, nimeni. Cînd, mă trezesc, sub pălăria mea cu boruri mari, cu un zîmbet cald, dintr-o barbă încercată de căldură: profesorul nostru, Emil Iordache, cu care
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
unor puneri în scenă de teatru sau de operă, ale relației dintre ucenic și discipol, ale relației regizor-actor, se explică sieși. Își explică forme ale sinelui. Scrie cu fața spre una din ipostazele sinelui mărturisit aici. Se privește privind în jur, privind în urmă. Artistul și omul se însoțesc pe acest drum, cedîndu-și unul altuia partitura protagonistului. Cred că autorul a găsit tonul potrivit pentru o astfel de scriitură și asta i-a atras un număr mare de cititori, cerința pentru
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
nimeni n-o mai citește..." (p. 247). Fiecare dintre cei patru semnatari de scrisori ai romanului lui Mihai Zamfir are propria sa marcă stilistică, la conturarea căreia au contribuit cultura, experiența de viață, stările de spirit date de întâmplările din jur. Petru este intelectualul puțin bizar, rupt de viața socială, care trăiește mai mult în amintire. Poartă în suflet Portugalia tinereții sale, pentru el timpul a înghețat în Lisabona de la mijlocul deceniului opt, este încă îndrăgostit de fata la care visa
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]