3,080 matches
-
sociale: cu o ierarhie în permanență schimbare, cu mereu alți noi îmbogățiți, cu noi repere - uzul a oscilat permanent între seriozitate și ironie. Folosirea actuala a sintagmei lumea bună - au mai remarcat-o și alții - e, cel puțin în limbajul jurnalistic, destul de laxa, devenind uneori de-a dreptul șocantă. Pe de o parte, se desemnează cu ajutorul ei orice elită a unei categorii - profesionale, sportive, artistice etc.: "nu peste multă vreme, în lumea bună a fotbalului românesc va apărea Dumitrescu ÎI, nimeni
Lumea bună by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17730_a_19055]
-
etc., e destul de șocant. Terminologia tradițională implică aproape întotdeauna un cod de norme ale onorabilității și folosește din plin mecanismul eufemismului; vocabularul modern, în schimb, e de natură neutru juridică și ia în considerare în primul rînd agresarea persoanei. Relatările jurnalistice tind astfel să suprapună două scenarii și mai ales două ierarhii de valori - cu un rezultat destul de incert și cu un umor în ultimă instanță discutabil (tocmai pentru că e voit și cam forțat). Verbul a dezonora, de exemplu, e un
Necinstiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17749_a_19074]
-
expr.) Ce hram porți (ori poartă) sau ții (ori ține)? = ce fel de om ești (sau este)?". În orice caz, expresia cu ce se mănîncă apare cu o frecvență tot mai mare în texte contemporane, în primul rînd în limbajul jurnalistic foarte (și chiar prea) permeabil la elemente de tip colocvial: "neștiind la ce folosește și cu ce se mănîncă un Consiliu Local" ("Libertatea", 1866, 1996, 4); "cei care nu stiu cu ce se mănîncă repatrierea" ("Evenimentul zilei" = EZ 2054, 1999
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
moment dat, izolat și glumeț, și o formă destul de ciudată, electoros, produsă prin substituție de sufix în adjectivul electoral: "vine o campanie electoroasă" ("Opinia studențească", 16, 1992, 9); conotația peiorativă mi se pare în acest caz destul de clară. Între atestările jurnalistice recente se pot cita desigur cele ale unor derivate familiare cu -os, bine fixate în limbă și incluse în dicționare, ca mămos ("o femeie aproximativ mămoasă", "Evenimentul zilei" = EZ, 2327, 2000, 10), clonțos ("atitudinea clonțoasă" - "Libertatea", 2206, 1997, 4), haios
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
EZ 2319, 2000, 4). Unele dintre derivatele recente sînt producții umoristice efemere, precum chicios (din Kitsch), pe care l-am mai citat cu altă ocazie ("Doar copiii nu sînt "chicioși". în rest..." - "România liberă", 816, 1992, 5). Într-o rubrică jurnalistică de cronică de televiziune, scrisă într-un stil colocvial juvenil și inventiv, apar caracterizări precum: "nonșalantă și sexoasă" (EZ 2309, 2000, 10), unde sexos pare să adapteze englezismul adjectiv invariabil sexy - sau "vedetistic foc, talentos și cîntăcios" (EZ, 2327, 2000
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
Rodica Zafiu Pătrunderea masivă a elementelor de oralitate în stilul jurnalistic scris e un fenomen foarte evident, care a fost de mai multe ori comentat din punct de vedere lingvistic și care a trezit reacții contradictorii: de la satisfacția în fața expresivității, a vivacității inventive și a pitorescului pe care le aduce în
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
text bine scris e de a crea impresia oralității, adaptînd-o însă la alte condiții de comunicare, prin decontextualizare (absența mimicii, a intonației, a corecției imediate) - și recontextualizare: e deci sugerare, și nu simplă înregistrare, reproducere fidelă. Tot mai multe texte jurnalistice renunță însă, cu o ușurință discutabilă, la mijloacele transpunerii: se produc astfel texte ambigue, care nu marchează clar diferența dintre stilul direct și cel indirect, nu înlocuiesc intonația cu alte mijloace de subliniere - ajungînd să semene în mod dezolant cu
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
Rodica Zafiu Că stilul jurnalistic actual preia numeroase elemente din oralitate, fixînd în scris forme populare și argotice, e un fapt evident, repetat și deja banalizat; caraterul oral este una din principalele inovații produse în acest registru la noi, după 1989. Deși are trăsături specifice
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
amintind de convențiile literare sămănătoriste. De aceea, și în analiza oralității publicistice de azi mi se pare că merită să fie făcute o serie de disocieri, printre care cea între elemente populare preluate din oralitate și care stabilesc legătura textului jurnalistic cu stilul conversațional al momentului - și elemente populare de sursă predominant literară, care pot crea o impresie de oralitate dar se folosesc de fapt mai mult în scris; acestea din urmă contribuie la a marca specificul stilului publicistic în contrast cu discursul
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
fapt mai mult în scris; acestea din urmă contribuie la a marca specificul stilului publicistic în contrast cu discursul cotidian. Mi se pare de pildă interesant că anumite cuvinte considerate populare sau regionale, deci de uz limitat, revin destul de des în textele jurnalistice, ca alegere conștientă, "estetică", impunînd o modă care nu reflectă neapărat uzul oralității colocviale. Un asemenea cuvînt e adjectivul șturlubatic: pentru care, de altfel, principalele dicționare românești (DLR, DEX) au selectat ca formă de bază varianta fonetică sturlubatic și definiția
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
nu e lipsită de un anumit simbolism fonetic, tipic cuvintelor calificative, mai ales dacă au și valori peiorative, îi atribuie un oarece interes, ca unei "curiozități estetice". Oricum, următaoarele ediții ale dicționarelor vor înregistra probabil varianta fonetică preferată de uzul (jurnalistic) actual.
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
unui întreg an Eminescu după ce au tras cartușele tradiționale, cu toată solemnitatea, în jurul zilei de 15 ianuarie. Un an Eminescu desfide festivismul pentru a se deschide normalității. Cel puțin teoretic. N-a fost ziar care să nu-și încerce puterile jurnalistice cu prilejul sărbătoririi a o sută cincizeci de ani de la nașterea poetului național. Dar, dacă e să privim lucrurile mai cu luare aminte, Eminescu a fost și în acest an mai mult un pretext de răfuieli politice sau de atacuri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17383_a_18708]
-
și funcție denominativă curentă, cu avantajul, desigur, de a oferi un singur cuvînt pentru desemnarea a ceea ce era descris mai înainte cu ajutorul unor sintagme: "un maidanez ce ne lătra cu patos" ("Evenimentul zilei" = EZ, 2245, 1999, 12). într-un text jurnalistic, în care se observă pasiunea pentru variația sinonimică, obiectul prezentării e identificat prin termeni generici, sintagme descriptive, elipse lexicalizate, substantive colective: "zeci de mii de cîini vagabondează", "mușcăturile patrupedelor", "înmulțirea animalelor", "apariția haitelor", "omorîrea cîinilor vagabonzi", "deparazitarea... vagabonzilor", "cîini comunitari
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
de gazeta ce se întîlnesc, de exemplu, în opera lui Filimon sau a lui Negruzzi aveau rolul de a conferi seriozitate întreprinderii literare, de a legitimă ficțiunea, la Caragiale "textul alotopic", realizat prin relaționarea a două tipuri de text eterogene, jurnalistic și literar, este "însuși nucleul povestirii", precum și "reflex parodic față de textul clasic care se sprijină pe citate savante, folosindu-le drept argument al autorității" (p.94). În cadrul unor categorii precum ficționalitatea, raportul autor/narator, ironia, absurdul, ambiguitatea, Liviu Papadima urmărește
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
nu te supără cînd se vorbește despre tine" etc.), ceea ce ar impune o reorganizare a modului lor de prezentare. În plus, existînd mai multe posibilități, e importantă explicarea eventualelor diferențe - de uz și de valoare semantico-stilistică - dintre ele. În limbajul jurnalistic se pot urmări destul de bine preferințele contemporane pentru una sau alta dintre modalitățile de expresie ale genericitătii: reflexivul impersonal sau pasiv-impersonal - "cu declarația de impunere s-a mers că la un meci de fotbal, cînd se aruncă mingea în teren
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
un maximum de asumare generica ("noi, nu alții"), în timp ce persoană a II-a poate juca între diverse grade de generalitate, pînă la cea maximă, întotdeauna cu includerea vorbitorului ("noi, oamenii"). Din acest punct de vedere se pot interpreta diverse enunțuri jurnalistice: în care atitudinea e de evidentă distanțare critică - "prea tare se apasă pe contribuabil" (RL 2668, 1999, 20) - sau de asumare ipotetica - "Dai sau nu dai viza, ilegalii tot vin" (RL 2462, 1998, 5). Ultimul caz poate fi un veritabil
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
de acumularea fatală a neplăcerilor, dar pînă la urmă o acceptă cu resemnare: "în următoarele zile, nu ajunge viscolul, mai vine și gerul" (2696); "Astăzi nu ajunge frigul, măi și ploua" (2670); "dacă plouă, scăpăm de viscol" (2684). Tonul pur jurnalistic - catastrofic - e mai rar ("estul și sudul - sub teroarea viscolului"; "nordul terorizat de polei", 2684). Din punct de vedere strict lingvistic, e interesantă comparația care se poate face între sistemul cult, standard de indicare a circumstanței vagi și aleatorii ("temporar
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
din biblioteci. Slavici, pe care așezarea în manuale l-a impus circuitelor editoriale, e retipărit parțial. Aceste pagini lipsesc chiar și din ediția de Opere. Am putea spune ca e un Slavici aberant, strict legat de nervii și de dispută jurnalistică a unui timp de cumpănă. Spune scriitorul: "Europa, atât de milostiva față cu evreii, trebuie să se îndure și de noi și să aibă în vedere că sunt în această țară patru milioane de români care nu iau parte la
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
numai printr-o muncă îndelungată." Slavici nu și-a recunoscut nici odată aceste pagini și nu a revenit asupra lor. Le putem considera deci provizorii, apărute pe fondul unei iritări care nu a durat. O iritare stimulată și de presiunile jurnalistice ale momentului; și de dialogurile cu colegii de la Timpul; și de necesitatea de a lămuri, cu cât mai multă elocventa, situația "celor patru milioane de români." Fiindcă în fiecare moment al acțiunii sale Slavici va urmări cu atenție complotul, încercarea
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
pedant exactitatea reproducerii lor, riscă să descopere varii stîlciri, ciudate și chiar comice. Experiență lecturii unor articole din presa străină despre evenimentele românești i-ar putea convinge pe mulți că exactitatea filologica nu e chiar o trăsătură caracteristică a scriiturii jurnalistice contemporane. Recentele evenimente minerești au avut de pildă dezavantajul de a aduce în discuție toponime și antroponime pe care era puțin probabil ca un cititor străin să le cunoască dinainte. În reportajele corespondenților străini au apărut astfel forme stranii că
Cuvinte italienesti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18103_a_19428]
-
de obicei doar de cea în indicarea cifrelor - inca mai usor de constatat, dar neavînd, desigur, relevanță lingvistică). Acestea fiind zise, e stabilit cred fundalul de scepticism pe care se proiectează cele cîteva observații de mai jos. A enumeră grafii jurnalistice greșite e în mare măsură redundant și inutil. Există totuși o ierarhie a inacceptabilului și o gradație a indignării. Mi se pare evident că erorile grafice sînt mai supărătoare cînd apar în reproducerea nu a numelor proprii, ci a cuvintelor
Cuvinte italienesti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18103_a_19428]
-
pagina sportivă recurge la un umor mai vulgar, cu jocuri de limbaj la limita obscenului, iar pagina politică prezintă informații pe un ton depreciativ-sarcastic. Umorul de limbaj apare adesea an reportajele și anchetele asupra marginalilor, iar știrile de senzație, relatările jurnalistice asupra unor violențe sau catastrofe, recurg la jocul de cuvinte și la tratarea persiflanta a victimelor. Devenit un ingredient obligatoriu al discursului public, o probă de inteligență sau o scuză comoda pentru agresivitatea pamfletului (eventualul protest riscă să-l compromită
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
Elveția, ci și-a găsit un adăpost aurit an instituțiile de fațadă ale României căzute pradă "dezmățului bolșevic". Al doilea, care-i mărturisise patetic lui Ioan Hudița indefectibila lui admirație pentru Iuliu Maniu, se va angaja frenetic an corul campaniei jurnalistice antitărăniste și antimaniste orchestrate de comuniști, producând el ănsusi un teribil pamflet ămpotriva istoricului lider țărănist. Tot an primăvara anului 1944, când guvernul Antonescu preconiza trimiterea an Elveția a circa 140 de demnitari și profesori universitari, cărora urma să le
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
Rodica Zafiu În limbajul politic și jurnalistic internațional există o categorie de derivate cu sens metaforic, formate de la nume de țări sau popoare, pentru a desemna situații și evoluții politice sau economice de un anume gen, analoge cu cele din țările respective. În română, principalele derivate de
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
în special cele puse în gură "faimosului paparazzo", personaj cu a cărui incongruenta a avut de luptat Marcel Iureș). În schimb, de o mare naturalețe reușește să fie povestea "sentimentală" a filmului, care eclipsează - în ordinea viabilității artistice a vînătoarea jurnalistică. În rolul prostituatei Miss, care se agață de dragoste mai tare decît se agață de viață, Maria Ploae are o excepțională forță expresiva, profunzime, subtilitate. Mai toată distribuția propune, daca nu partituri, cel puțin cîteva crochiuri notabile: Gheorghe Dinică - un
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]