676 matches
-
integră frumusețe existențială. Demonul comparației imediate mă trimite, evident, la alte cîteva nume, nu de anvergura suprarealistului, se-nțelege, dar prea vînturate public, pentru a nu isca motivate mirări. Nici chiar perplexe, avînd în vedere subgabaritul lor și deci excluderea juxtapunerii cu nobilul caz. Într-o recentă serată t.v., Eugenia Vodă (perplexîndu-ne, cu adevărat, avîndu-l invitat, în altă serată, pe... pe... Iliescu!) îi deschidea inteligentului Hurezeanu o acoladă nostalgică, observîndu-i părăsirea poeziei. În care debutase excelent. Deși reacția vag ofuscată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să augmenteze eterna frustrare. Din cînd în cînd, opinia autohtonă e tulburată de vînturarea cîte unui nume ce i-ar îndreptăți pe compatrioți să spere. Dacă un Blaga prin amploarea multiformului său demers ar fi meritat cu adevărat încununarea suedeză, juxtapunerea unui caraghios Sorescu pigmentează și mai mult tenta de bagatelă a chestiunii. (În altă ordine de idei nu însă diferit supărătoare aceeași jenantă juxtapunere Blaga-Sorescu o întîlnim în mai toate incintele cu postere ale vîrfurilor literaturii noastre.) Decurgînd din același
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spere. Dacă un Blaga prin amploarea multiformului său demers ar fi meritat cu adevărat încununarea suedeză, juxtapunerea unui caraghios Sorescu pigmentează și mai mult tenta de bagatelă a chestiunii. (În altă ordine de idei nu însă diferit supărătoare aceeași jenantă juxtapunere Blaga-Sorescu o întîlnim în mai toate incintele cu postere ale vîrfurilor literaturii noastre.) Decurgînd din același freudian complex se arată a fi și insistența cu care e raportată literatura ce se scrie acum, aici, la celelalte literaturi neapărat vesteuropene intenționîndu-se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Silueta magnifică din care picioarele își luaseră partea... leoaicei era așadar sediul acelei voci bizare, cu aspre modulații mascule, ce mă-nnebuneau cîndva, ce, iată, mă-nnebuneau și-acum, dîndu-mi seama că mă aflam/ ne aflam în fața unui fenomen irepetabil. (Juxtapunerea imediată cu precaritatea vulgară a genului pe teren autohton producea, compensator, o jubilație suplimentară. Nemaifiind necesare stînjenitoare raportări la manele sau la șlagăre debile, în care limba română suferă nemeritat.) Altceva, însă. Dacă Cher și ca ea încă vreo cîteva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
desuetudine greu de mascat. De vreme ce alte... locații, administrate vivant de incitantele soluții alternative ale Perifericului, de pildă, merită, și ele, cu prisosință, aceeași luare în calcul. Chiar împreună. Numai că vectorul al doilea, prin probabil justificate orgolii, nu admite... desueta juxtapunere. Dar, hai, în creștinească îngăduință, fie și împreună. Pentru că, dacă memoria nu ni se alterează, atunci trebuie să avem în vedere și trecutul unui Iași în care s-a pictat serios și eminamente... desuet. Dacă, respectuos chiromantic, i-am convoca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
referințe bibliografice la sfîrșitul multor articole, pentru a permite cititorului să cerceteze temele de unul singur și să identifice cel puțin o parte din sursele pe care se bazează formulările mele. Din nou, puținele excepții de la această practică de ex. juxtapunerea, modelul constituțional, mediatorul sînt cazurile în care contextul, trimiterile transversale și/sau aserțiunile transversale fac superflue indicațiile bibliografice. Cînd un cuvînt-titlu are două sau mai multe definiții (de ex., competență, contact, intrigă) și, dacă ele sînt pertinente, formularea articolelor în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
simți foarte bine" rezultă din cuplajul: "Ea se bucura de o bună sănătate, apoi mîncă un măr putred, apoi se îmbolnăvi" și "Ea se îmbolnăvi, apoi luă niște medicamente, apoi se simți foarte bine". ¶Împreună cu INSERȚIA și ALTERNANȚA, cuplajul sau JUXTAPUNEREA e unul din modurile de bază ale combinării de secvențe narative. ¶Bremond 1973 [1981]; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Prince 1973, 1982; Todorov 1966 [1972a], 1981. Vezi și POVESTIRE COMPLEXĂ, ÎNLĂNȚUIRE, TRIADĂ. D decor [ground]. Entitatea sau seria de entități pe
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
în interpretarea semantică a secvenței originale: de comparat "Ion servi prînzul; apoi Ion se culcă" cu "Ion se culcă; apoi Ion luă prînzul". ¶Pentru Labov, o NARAȚIUNE MINIMALĂ este cea care conține o singură junctură temporală. Labov, Waletzky 1967 [1981]. juxtapunere [conjoining]. Vezi CUPLAJ. L laitmotiv [leitmotif]. Un MOTIV care apare frecvent, legat de un personaj, situație sau eveniment și exprimîndu-le în ultimă instanță. Fraza muzicală a lui Vinteuil din În căutarea timpului pierdut funcționează ca laitmotiv. ¶Termenul a fost inițial
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Vezi și NARAȚIUNE. mișcare [move]. 1. Orice secvență de FUNCȚII, dezvoltîndu-se de la Prejudiciere sau Lipsă la un DEZNODĂMÎNT. După Propp, fiecare basm (skázka) constă dintr-una sau mai multe mișcări. ¶Mișcările se pot combina prin INSERȚIE, ALTERNANȚĂ și CUPLAJ sau JUXTAPUNERE. 2. O FUNCȚIE CARDINALĂ; un NUCLEU; un NAREM. În GRAMATICA NARATIVĂ a lui Pavel, o Mișcare e o acțiune cerută de o Problemă (de ex., "Viața lui Ion era amenințată"), reprezentînd un efort direcționat către Soluție (de ex., "Ion a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
rostit de personaj se face în principal prin cuvinte care vin cu siguranță de la personaj. ¶Cohn 1966, 1978. Vezi și MONOLOG CITAT, MONOLOG AUTO-NARAT. montaj [montage]. O tehnică prin care înțelesul unei serii anumite de situații și evenimente rezultă din juxtapunerea lor, mai curînd decît din trăsăturile lor constituente (cf. "Jurnalele de actualități" din romanul S.U.A. de Dos Passos). Termenul e îndeobște asociat cu filmele de artă. ¶Metz 1974; Souvage 1965. motiv [motif]. 1. O unitate tematică minimală. Cînd un motiv
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ai spune că luna ne arată cînd o jumătate, cînd cealaltă. Desigur, nu e nimic misterios sau nou într-o asemenea situație: complementaritatea aspectelor reciproc exclusive face loc, prin alunecarea în limbajul natural, complementarității obișnuite, care este mai degrabă o juxtapunere. Deci, nu trebuie să ne surprindă faptul că, chiar și materialiștii dialectici dogmatici, atît de suspicioși în privința aspectelor "dubioase" ale fizicii cuantice, au primit cu satisfacție această interpretare a principiului complementarității. Întreaga problemă se rezumă la aceea că fenomenele cuantice
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sa mijlocitoare între mistic și vocație (în genere, personalitate energetică). Astfel, în Personalismul energetic, cap.II, tipul este opus personalității: aceasta din urmă "este o structură dinamică, complexă, care se descoperă din înlățuirea ascunsă a manifestărilor, iar nu din aparenta juxtapunere a similitudinilor"; pe când "tipurile sunt ieșite din acumularea similitudinilor"194; desigur, în acest context, autorul are în vedere prin termenul de personalitate, doar personalitatea energetică. Sensul termenului "tip" care se impune, pentru o sistematică istorică a formelor personalității, în orizontul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Războiul nu constituia un motiv serios pentru invocarea clauzei de force majeur. Verdi s a întâlnit cu câțiva dintre cântăreți la Paris și a terminat ultimul act în August-Septembrie 1866. Verdi s a simțit atras de dramă lui Schiller datorită juxtapunerii chestiunilor politice de stat cu chestiunile de ordin privat. În nici una din celelalte opere inspirate din creația lui Schiller, compozitorul nu a încercat să urmărească mai fidel textul și parfumul original al piesei scriitorului german. Verdi a compus o operă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
imaginile de microscopie electronică SEM din figurile de mai sus, se constată că apare și o anumită „zonă de influență”, ce se manifestă printr-o deteriorare mai puternică pe orizontală a suprafețelor re-solidificate. Acest aspect presupunem că este cauzat de juxtapunerea celor două zone de influență prin incidență cu fasciculul laser, fenomen ce a condus la formarea unui mic strat de oxizi pe suprafață. Fig. 5.77. Imagine SEM a zonei de inscripționare femtolaser. Mărire X 140 Fig. 5.78. Imagine
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
se poate observa din imaginile de microscopie electronică din figurile de mai jos, se constată că apare o anumită zonă de influența termică, cu o deteriorare mai puternică a zonei centrale a benzii de marcaj. Acest aspect este cauzat de juxtapunerea celor două zone de influență, ce a condus în final la formarea masivă a unor oxizi, rezultați ca urmare a expunerii duble la fascicul, în atmosferă fără protecție. Fig. 5.89. Imagine SEM a dublei inscripționări femtolaser a paletei. Mărire
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
perceput ca o translatare puțin modificată, inerțială chiar, a unui sistem de impozitare stufos, caduc în multe privințe, advers și confuz pentru contribuabil, într-un cod ambițios ca formă. Pe fond, acest cod este perceput mai mult ca o simplă juxtapunere a fostelor legi de natură fiscală și de taxare. Numărul mare de impozite și taxe centrale și locale, niciodată cunoscut cu exactitate, sugerează în fapt lipsa de coerență a politicii fiscale, de natură să-i pună în pericol propria sustenabilitate
Identificarea politicilor macroeconomice sustenabile şi de tip anticriză. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
269. 5.2. Perspectiva și prezentarea spațiului În Laokoon, Gotthold Ephraim Lessing demonstrează că adevăratul subiect al literaturii, îndeosebi al celei în proză, este acțiunea 270. Ca artă temporală, dimensiunea sa specifică este succesiunea întîmplărilor. Prezentarea vie a spațiului, adică juxtapunerea spațială a lucrurilor într-o narațiune, necesită un efort suplimentar, de care nu este nevoie în narațiunea acțiunilor succesive, pentru a depăși înclinația inerentă către temporalitate a narațiunii 271. În timp ce ordonarea temporală a întîmplărilor este o condiție necesară a actului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Perspectiva internă Perspectiva internă Lumea interioară Lumea exterioară Viziune internă Nicio viziune internă Modul Personaj-reflector (personal) Personaj-reflector (impersonal) Prezentare completă a conștiinței Prezentare redusă a conștiinței Structura conținutului Prin percepție, asociație, memorie (predominant metaforică) Doar prin percepție (predominant metonimică) Această juxtapunere atrage atenția asupra unui număr de aspecte relevante pentru cele două tehnici. Primul punct se ocupă de opoziția persoană. Tehnica de tip "camera eye" nu permite o distincție între referința la persoana întîi și cea la persoana a treia. Această
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
verificat, confruntat, respins. De separat interpolarea variantei, atestatul îndoielii. Recitire. Comparare. Și la început "compunere"; adică descompunere, cuvînt cu cuvînt, literă cu literă. Literele manuscrise, mai ales în gotică, intră unele în altele. (Re-)compoziția textului, rînd cu rînd, prin juxtapunerea caracterelor, presupune decompoziția semnelor grafice în elemente simple; fie "divizarea fiecărei dificultăți care ar fi examinată în cîte bucăți era nevoie, pentru cea mai bună rezolvare". Trebuia ca alfabetul să aibă un număr limitat de caractere (aceeași operațiune în cazul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
definește exact comunitatea și dezleagă problema raporturilor dintre individ și societate, fără a mai înțelege prin aceasta doar statul și Biserica. Individul și comunitatea sunt priviți ca având aceeași valoare. Comunitatea este concepută ca o realitate închisă, organică și nu juxtapunere de elemente componente, elemente deosebit de importante raportat la ideea fundamentală a Romanticii, și anume "spiritul poporului" (Volksgeist). "Comunitatea, după romantici, trebuie socotită ca un întreg organic (în sens spiritual, nu biologic), opus oricărui concept mecanic, contractualist sau atomist" (Herseni, 1982
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
valorilor. Aici voința individului este spontană și afectivă. Pe de altă parte, cineva poate concepe societatea ca gesellschaft, în care unitatea are consecințe evidente în sensul individualizării și diferențierii. În gesellschaft părțile întregului sunt în cea mai mare parte doar juxtapuneri fizice, relațiile sunt impersonale, iar voința individuală este deliberată și rațională, fiind o dezvoltare a civilizației, gemeinschaft este observabilă în familie și predominantă în societățile primitive și cele rurale. Așa cum arată și Redfield, o aceeași orientare observăm la Durkheim. Acesta
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pragmatic al acțiunii, fiecărei operații pot să-i corespundă moduri variate de realizare practică, adică diferite procedee de lucru profesor-elevi sau elevi-elevi implicate În cursul desfășurării unei lecții. Comparația, de exemplu, se poate efectua În moduri foarte diferite: prin opunere, juxtapunere, analogie, paralelă, teză-antiteză etc. Depinde pentru care dintre acestea se optează, la un moment dat. La aceasta se pot asocia, În mod firesc, alte și alte procedee, care reprezintă alte și alte operații pe care le parcurg elevii: raportarea detaliului
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
introducerea, În forme diferite, fie a unor activități practice, În cuprinsul programelor școlare, fie a activităților productive În programul de studii al școlii ori a ambelor variante În programul de pregătire profesională. Prin asemenea integrări, și nu doar prin simple juxtapuneri, Învățământul urmează exemplul cunoașterii științifice (științei) care este percepută deopotrivă ca idee și acțiune, ca teorie și acțiune, ca producție de cunoștințe care, totodată, induce și acțiune, care dezvoltă acțiune. Într-o asemenea abordare, a cunoaște (a Învăța) nu mai
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
seamă cu toate că nu a lăsat tratate despre teoria culorilor. Are un aport deosebit în domeniul contrastelor complementare, în cel al relațiilor culorilor pure compuse. Pasul următor va fi făcut de Paul Cezanne care, a înlocuit modelul clasic al clarobscurului cu juxtapunerea petelor de culoare abolind în fapt noțiunea de lumină și umbră. Aceasta însemnând în ultimă instanță împăcarea legilor construcției clasice și ale ritmului universal cu cele ale culorii care fac corpurile străvezii și străbate opacitatea. Dar cel care a cercetat
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
clasică, făcută în secolul trecut, arată că dacă izolăm perfect un ochi de celălalt printr-un ecran perpendicular pe nas și proiectăm apoi un fascicol roșu în ochiul stâng și unul verde în cel drept, privitorul percepe lumina albă. Prin juxtapunerea a două culori complementare pure se produce un contrast violent, nearmonic, strident. (Planșa nr.6). Se știe că amestecul fizic a două culori complementare duce la fenomenul de acromatism total, la obținerea griului perfect, la neutralizarea lor cromatică. Depinde de
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]