1,485 matches
-
fi gândit" (și căruia îi corespunde existența necesară). Gaunilon a greșit trecând de la un nivel al existenței (existența contingentă) la altul (existența necesară) și a pierdut astfel adevăratul înțeles al argumentului anselmian 91. Critica lui Gaunilon este oarecum asemănătoare criticii kantiene deoarece pentru nici unul dintre ei existența nu este predicabilă. Gaunilon este contemporan cu Anselm dar se apropie prin ideile sale mai degrabă de modernitate, decât de epoca sa și cu atât mai puțin, de sursele neoplatoniciene ale gândirii anselmiene. Interpretările
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
logică. Conceptul divin se manifestă în lucrurile înconjurătoare. Această desfășurare logică a conceptului este chiar trecerea de la conceptul lui Dumnezeu la existența sa, în conformitate cu logica conceptului, și nu în concordanță cu gândirea finită. Iată cum se raportează Hegel la critica kantiană: "Această critică, prin exemplul popular pe care l-a adus a devenit în general plauzibilă; cine nu știe că 100 de taleri reali se deosebesc de 100 de taleri numai posibili? Deoarece, în exemplu acesta cu suta de taleri, această
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
acestuia că adepții argumentului au confundat un predicat real cu un predicat logic. Se pune în continuare problema: ce este un predicat real? Prin ce se deosebește un predicat real de unul logic? Adrian Niță consideră că, problemele interpretării respingerii kantiene sunt legate chiar de acest cuvânt: "real"145. Unii autori au considerat că, la Kant, este susținută teza conform căreia existența nu este un predicat (de exemplu Carnap, Ayer, Hintikka). Alții au considerat că se susține ideea că existența nu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
recunoască o distincție absolută între planul logico-lingvistic (al predicatului logic) și planul metafizic (al predicatului real). Procedând în acest fel însă, ar însemna că nu mai există corespondență între ideile noastre și lucruri, idee care este contrară spiritului demersului critic kantian 147. În al doilea rând, predicatele ca determinări, ca ceva ce se adaugă conceptului unui lucru și îl sporesc, sunt note ale conceptului și, în acest fel, este greu de înțeles de ce nu sunt și atribute (calități, proprietăți) ale obiectului
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
greșește, atunci când afirmă că în cazul în care dolarii ar conține ceva (un penny) mai mult decât dolarii posibili, conceptul nu ar exprima întregul obiect și nu ar fi deci conceptul lor adecvat. Hartshorne nu este de acord cu expresia kantiană de: "concept adecvat". Există o sută de penny în realitate, așa cum există o sută de dolari în sfera posibilului, dar nici un dolar și nici un penny nu poate fi exprimat în totalitate într-un concept. Acest lucru poate fi făcut doar
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
propoziția Dumnezeu are existență necesară, deoarece indică o proprietate care îi aparține lui Dumnezeu (ce fel de ființă este acesta). Dacă atribuirea de calități unui subiect este o funcție a unui predicat, atunci "existența necesară" îndeplinește această funcție 155. Critica kantiană nu a vizat "argumentul puternic", în cadrul căruia se vorbește de "existența necesară", ci a vizat argumentul prezentat în capitolul II, argumentul reluat de altfel de majoritatea filosofilor care au criticat argumentul ontologic. În acest argument apare existența obișnuită, iar aceasta
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
sens din punct de vedere logic. În cazul conceptului de existență, putem identifica diferențe semnificative între utilizarea logică și cea gramaticală a acestuia. Una dintre contribuțiile semnificative cu privire la problema filosofică a conceptului de existență îi aparține lui Gottlob Frege. Distincția kantiană dintre un "este" copulativ și un "este" al existenței este preluată de Frege și îmbogățită 157. Temeiul acestei distincții este la Frege următorul: în două propoziții, "este" apare cu sensuri diferite dacă cele două propoziții au forme logice diferite. De
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
a fost identificarea celor două versiuni diferite ale argumentului ontologic în opera lui Anselm, recunoscând totodată insuficiențele primei variante prezentate în capitolul doi, în sensul că această variantă este ușor criticabilă. Totuși, versiunea "modală" prezentată în capitolul trei, răspunde criticii kantiene deoarece pune în prim plan "existența necesară", un concept complet diferit de conceptul "existenței". În cazul celei de-a doua versiuni nu se mai susține că existența este o perfecțiune, ci existența necesară este o perfecțiune. 4.5. Alvin Plantinga
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
terminologiei anselmiene. Nici Anselm nu a reușit să furnizeze un argument valid care să sprijine propria lui formă de teism 342. Utilizând concepte ale logicii modale, Anselm construiește un argument ontologic superior, care nu poate fi respins pornind de la critica kantiană: existența nu este un predicat. Argumentul din capitolul II a fost un argument ușor de criticat, iar acest lucru a fost recunoscut de cei mai importanți apărători ai argumentului ontologic. Principiul din Proslogion II poate fi sintetizat astfel: a exista
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
aceste versiuni sunt de fapt versiuni ale obiecției generale prezentate de Oppy. Cele două obiecții pun la îndoială faptul că poate exista o corespondență între modalitățile logice sau lingvistice (de dicto) și modalitățile ontologice sau reale (de re). Avem perspectiva kantiană care afirmă că nu se poate face o mișcare corectă în cadrul unui argument dinspre o necesitate logică către o necesitate ontologică. O a doua formă a obiecției modale, o formă mai puternică, susține că "modalitatea ontologică necesară" nu are sens
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Introducere în istoria filosofiei medievale, Editura Enciclopedică Română, București, 1973. Weiner, Jhoan, Frege, Editura Oxford University Press, Oxford, 1999. White, John D., "God and Necessity", în International Journal for Philosophy of Religion, vol. 10, nr. 3, 1979. Windelband, Wilhem, Filosofia kantiană, traducere de Mureșan Marius, Editura Grinta, Cluj Napoca, 2005. Wittgenstein, Ludwig, Tractatus logico-philosophicus, traducere de Mircea Dumitru și Mircea Flonta, Editura Humanitas, București. Wood, Alan, Bertrand Russell the Passionate Skeptic, Simon and Schuster, New York, 1958. Indice de nume A Adămuț, Anton
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
de ficționalizare, Însoțit de explicația „a crede fără credulitate” sau „a fi un om care crede fără ca În același timp să devină un credul”. Mi se pare un concept important, fiindcă el ne ajută să depășim niște dihotomii de tip kantian sau chiar de tip modernist, care ne-au determinat să lăsăm la o parte, să declasăm și să nu canonizăm o serie de fenomene fizice și antropologice sau niște texte și niște opere literare și artistice pur și simplu fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
discuție să fie atent acum, căci urmează partea realmente importantă): pentru Kant, subiectivitatea reală, empirică (cea căreia noi Îi spunem În mod naiv eu), este importantă doar În măsura În care ea reprezintă, În act, matricea apriorică ce procesează/„vede” fenomenele. Răsturnarea subiectivă kantiană nu ne aduce așadar În prezența unui subiect care este el În măsura În care se diferențiază de alți subiecți; ci, dimpotrivă, În prezența unuia care contează numai Întru cât (cititorul va sesiza, desigur, că despărțirea acestor două cuvinte e intenționată) el este
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În măsura În care se diferențiază de alți subiecți; ci, dimpotrivă, În prezența unuia care contează numai Întru cât (cititorul va sesiza, desigur, că despărțirea acestor două cuvinte e intenționată) el este la fel ca toți ceilalți. Iată de ce sarcina originară a imaginației kantiene este să mă facă să schematizez așa cum ar face-o oricine altcineva În locul meu. Dimpotrivă, Humboldt știe că tocmai atunci când schematizez Într-un mod cu totul și cu totul original (fără concept, ar fi zis Kant), cu totul și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dominat În fiecare limbă de o analogie constantă; și cum, În fiecare națiune, o subiectivitate omogenă Își exercită acțiunea sa asupra limbii, În fiecare limbă există o viziune particulară asupra lumii 1. Pentru cititorul de-acum bine familiarizat cu răsturnarea kantiană (ba chiar cu fenomenologia), textul citat nu mai poate ridica - asta cel puțin până la un punct - dificultăți serioase. Nu putem cunoaște lucrurile În sine, așa cum vor fi fiind ele În afara modurilor noastre omenești de a le percepe și gândi. Orice
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care eram obișnuiți a-l considera perceptiv-conceptualizant, ea oferind structurile primare pe baza cărora Înțelegem 1 realitatea. Subiectul Înțelege și structurează lumea fenomenelor pe baza categoriilor eminamente istorice pe care i le oferă limba. Simplificând foarte mult: răsturnarea humboldtiană = răsturnarea kantiană + relativitatea lingvistică (recunoașterea rolului limbilor istorice). Aceasta deoarece conținuturile mentale intuitive (ca semnificate), eidos-urile pe baza cărora se structurează gândirea și realitatea trebuie considerate din principiu ca diferite de la o limbă la alta. Aceasta Înseamnă că nu trebuie plecat de la
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Condiționare și libertate „Limba este ordonatorul comun al naturii și libertății”, spun traducătorii lui Humboldt 2, inferând o consecință firească a modului cum lingvistul s-a raportat, În cele din urmă, la doctrina maestrului său filosofic Kant. Din moment ce schemele transcendentale kantiene au fost Înlocuite de conținuturile limbilor istorice 1, e firesc ca atât determinismul specific fenomenalității, cât și gradul libertății noastre În raport cu lumea să fie comensurabile cu limbajul. Entuziasmul deloc ascuns al comentatorilor humboldtieni În privința indiscutabilului pas Înainte săvârșit odată cu răsturnarea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe marginea tabloului. Eu văd un lucru prin tabloul respectiv, el vede alt lucru și totuși stăm pentru un moment Împreună, prin tabloul acela, către două lumi diferite, pentru că noi suntem diferiți. Aceasta este Înflăcărarea imaginației prin imaginație, scoțând imaginația kantiană din subordonarea ei față de o constituire similară - fiindcă la Kant și la toți cei care-l urmează oarecum orbește, imaginația trebuie să ne aducă pe toți să constituim la fel. Prin imaginația adevărată, sugerează, cred eu, Humboldt, când ne uităm
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din start cu ideea că noi nu reflectăm decât reflectările noastre asupra realității. Problema nu e deloc nouă, sună neokantian, dar ea mi-a fost suscitată de textul tău. Și aș accentua faptul că nu o văd ca o problemă kantiană, ci mai degrabă ca o problemă metodologică. Fiindcă dacă reflecția nu este o reflectare a unei imagini obiective, ci a unor reflectări colective, atunci apare imediat paradoxul lui Heisenberg, și anume acela că atunci când Încearcă să reflecteze o realitate - sigur
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
putea fi arhetipal Într-o asemenea interpretare. Cred, dimpotrivă, că e o lume mișcătoare, că această lume a locurilor memoriei este prin excelență un loc al subiectivității, al intersubiectivității, dacă nu cumva exagerez, pentru că - și cu asta vin la chestiunea kantiană, neokantiană sau postneokantiană sau cum vrem s-o numim -, am foarte mari rezerve În ceea ce scriu și În micile mele meditații de seară cu privire la utilizarea termenului obiectiv. Nu neg existența unei lumi exterioare eului nostru, sinelui nostru (ori cum vrem
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
că putem influența mersul lucrurilor prin invocații când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și a acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi, indiferenți față de tot ce nu-s ei, lipsiți de pasiuni, ei îi îndeamnă cu atât mai mult pe oameni să se ocupe de ei
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
armoniei stilistice. Un alt merit al cărții stă în scoaterea poetului de sub incidența limitativă a romantismului și în sublinierea dimensiunii moderne și anticipatorii a gândirii și poeticii lui. Modelul ontologic eminescian (1992) adâncește teza arhaității, prin care scriitorul depășește „schisma” kantiană („numen” vs. „fenomen”, „conștiință în genere” vs. „conștiință individuală”) și fundamentează filosofia practică din publicistică. Într-o secțiune a ei, lucrarea Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997) continuă demonstrarea modernității și actualității scriitorului (operația se bazează pe „reconstruirea” eminesciană a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
difuze, mai potrivit mi se pare să se utilizeze termenul de poemă decît cel de baladă. Structura complexă și „îmbinarea imposibilă” de genuri asigură unicitate textului și îl ridică la înălțimea capodoperei. Îmbinarea presupune un efort creator „exemplar”, în accepțiunea kantiană a termenului, realizabil de către o personalitate genială. Nicăieri în folclorul românesc (dacă nu și în cel universal), nu mai întîlnim o situație asemănătoare. Și nu este singura surpriză destinată să contureze liniile capodoperei. „Îmbinarea imposibilă” se prezintă asemenea unui soclu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
similară (op. cit., p. 87): "Un scriitor ostil poate prezenta următoarea dilemă: sau o intenție avînd un caracter practic explicit, si un țel conceptual precis spre care se tinde și care este atins, sau o desfătare pasivă, fără nici un scop. Antinomia kantiană și paradoxul lui Bertram Morris care vorbește de un scop estetic, care nu reprezintă un scop precis, scot în evidență dilema degajînd în mod limpede acest al treilea mod de activitate intelectuală care nu reprezintă nici cunoaștere, nici senzație, ci
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
posibil servicii medicale rămâne, totuși, cea mai dezirabilă stare de distribuție a acestor servicii din perspectiva dreptății. Altfel spus: că, în ciuda fezabilității ei (doar) parțiale, egalitatea de acces la cele mai bune posibil servicii medicale rămâne idealul regulativ (în sens kantian) pe care trebuie să încerce să îl aproximeze cât mai mult orice societate care își dorește să își organizeze distribuția serviciilor medicale în conformitate (și) cu exigențele dreptății Weale și apărătorii idealismului au dreptate, în opinia mea, atunci când observă că
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]