238 matches
-
înainte, orice expresie a unei opoziții organizate este imposibilă. Centralizarea și personalizarea accentuate ale puterii vor fi duse la extrem de către Stalin* și vor deveni norma tuturor partidelor și partidelor-state, inclusiv după destalinizare*. Cel mai radical caz este acela al khmerilor roșii* și al PC cambodgian ajuns la putere, clandestini în propria lor țară, deoarece nu apar în fața populației decât sub numele de „Angkar” - „Organizația”. Internaționala Comunistă și modelul de organizare leninist După ce a creat în 1919 Internaționala Comunistă* (IC), al
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
greutăți. La începutul anilor 1980, polițiile politice sunt peste tot și supraveghează cvasi-totalitatea societății și a culturii. Totuși, dacă, în anii 1970-1980, URSS, democrațiile populare și Cuba* au intrat într-o fază de totalitarism de mică intensitate, China populară*, Cambodgia khmerilor roșii*, Vietnamul* pe de-a-ntregul „comunizat” continuă să traverseze faze de teroare intensă, ba chiar neegalată. Aceste poliții politice au niște moduri de funcționare identice. Nu dețin exclusivitatea mijloacelor coercitive, statele comuniste dispunând de forțe regulate de poliție, însărcinate cu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
China, au fost excomunicați. în timp ce omogenitatea regimului lor politic pacifică relațiile dintre democrații, omogenitatea în sistemul comunist nu a avut acest efect pacificator și chiar nu a împiedicat războiul*, așa cum o arată conflictul chino-sovietic* sau conflictul dintre Vietnam* și Cambodgia khmerilor roșii*. Ultima caracteristică - probabil cea mai importantă - rezidă în dualitatea politicii externe, atât în obiectivele, cât și în mijloacele sale. Obiectivul este creșterea influenței și spațiului comunismului, exportarea acestui sistem politic și social, remodelarea ordinii internaționale pornind de la propriile valori
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Este instituită o imensă birocrație* sindicală care, la începutul anilor 1980, va înregimenta peste 113 milioane de sovietici, adică 99% dintre salariați. Acest sistem va fi extins la toate regimurile comuniste după 1945, cu excepția cazurilor extreme precum China* maoistă, Cambodgia khmerilor roșii* sau Coreea de Nord*, unde predomină munca forțată. Sciziunea sindicală mondială în 1919, sindicalismul a reușit să se coordoneze pe plan mondial în cadrul Federației Sindicale Internaționale (FSI). Ca răspuns și în siajul Internaționalei Comuniste* (IC), Lenin creează în 1920 sucursala sa
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ai lui Castro* în Cuba și la mujahedinii FEN-ului algerian, se răspândește o întreagă mitologie a victoriei omului lipsit de mijloace, dar drept, asupra unei tehnologii inumane. Cambodgia este locul în care această idee va fi împinsă la extrem, khmerii roșii* întemeindu-și noua societate pe munca manuală. Retardul științific și tehnic al URSS în momentul sosirii sale la putere, M. Gorbaciov constată cu amărăciune că nivelul științei și tehnicii în URSS „nu corespunde” raporturilor sociale și cadrului politic la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este experimentată o inginerie psihologică menită să distrugă, printr-o tortură fizică și psihică intensă, personalitatea studenților naționaliști și creștini, în scopul transformării lor, printr-un reflex pavlovian de frică/obediență, în „oameni noi”*, apți să devină cadre comuniste. Sub khmerii roșii*, în închisoarea de la Tuol Sleng, peste 15 000 de deținuți, de multe ori membri de partid - inclusiv copii de cincisprezece ani - sunt torturați până când „mărturisesc” crime imaginare, apoi asasinați; în Cambodgia, teroarea atinge o asemenea intensitate, încât dezintegrează societatea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de 8 milioane de locuitori. Coreea de Nord*: circa 2 milioane de morți. Africa: 1 700 000 de morți (foamete, război civil). Afganistan*: 1 500 000 de morți. Să subliniem, în plus, că o teroare scurtă, dar de mare intensitate - ca sub khmerii roșii, în 1975-1979 - a avut tot atâtea, dacă nu mai multe efecte devastatoare ca aplicarea, timp de mai multe decenii, a unei terori de mică intensitate - de exemplu, în România. De altfel, dincolo de bilanțul contabil, trebuie luate în considerare profundele
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
clasă, cât și de popor: aproximativ 30% din populația care, la nivel etnic, poate fi considerată ucraineană dispare atunci de pe teritoriul țării prin împușcare, inaniție, deportare sau exil - în principal elitele politice, intelectuale și țărănești. în ce-i privește pe khmerii roșii, ei au practicat un genocid asupra propriului popor, lucru pe care unii istorici îl numesc „un democid”. Iar în Tibet*, China comunistă exersează de decenii ceea ce se numește „un etnocid”. TERORISM Dacă în 1881, Marx* aprobă asasinarea* țarului Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la stabilirea categoriilor de indezirabili, la organizarea de deportări* masive, la planificarea crimelor în masă - cum a ordonat Lenin*, odată cu „decazacizarea” din 1919, apoi Stalin, cu „deschiaburirea”, odată cu colectivizarea*, Marea Foamete*, Marea Teroare* și deportările în masă sau, în Cambodgia khmerilor roșii*, exterminarea progresivă a „poporului nou”. Se mai poate întrezări aici ceea ce distinge totalitarismele moderne de dictaturile clasice: alianța monstruoasă între ideologie și industrialism, mobilizarea unei rațiuni strict instrumentale în scopul fabricării masive și demențiale de cadavre, birocratizarea Terorii. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aura utopică. Marele Salt înainte*, însă, orchestrat de Mao Tzedun* în 1958, victoria lui Fidel Castro* în Cuba, în 1959, misterele comunismului albanez, Revoluția Culturală* chineză din 1966, victoria Vietnamului* de Nord asupra americanilor, în 1975, experimentul comunist total al khmerilor roșii*, între 1975 și 1979, reprezintă însă tot atâtea momente și spații care hrănesc supraviețuirea utopiilor comuniste. în întreg Occidentul, reactivarea pasiunii revoluționare în jurul lui Mai 1968* provoacă resurgența utopiilor comunitare urbane - în mod deosebit în comunitățile din Berlinul de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în China*, Revoluția Culturală* a fost un dezastru pentru arte și pentru viața culturală în general, trecută sub oblăduirea ideologică a soției lui Mao*, Jiang Qing. în Coreea de Nord* și în Vietnam*, modelul stalinist este aplicat cu strictețe. Iar în Cambodgia, khmerii roșii* puseseră capăt oricărei vieți culturale, înlocuită cu neîncetate mitinguri constând în repetarea neîntreruptă a lozincilor lui Pol Pot. VIAȚĂ COTIDIANĂ PENURIE șI PRIVILEGII Cu toate că a impus distrugerea proprietății private și etatizarea întregii economii, Revoluția din Octombrie a generat, în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fost mai scurtă și mai puțin violentă decât în URSS. Dimpotrivă, ea a fost de mult mai mare intensitate în China Marelui Salt înainte* și a Revoluției Culturale*, în Coreea de Nord* a lui Kim Il-Sung*, pentru a atinge paroxismul în Cambodgia khmerilor roșii*, unde populația a fost literalmente supusă sclaviei. VIETNAM Teatru, în mai puțin de patru decenii (1946-1979), a trei războaie împotriva a trei mari puteri - Franța, Statele Unite și China* - membre permanente ale Consiliului de Securitate ONU, Vietnamul a cristalizat dinamicile
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
spectaculoasă a Washingtonului de China lui Mao. Pe plan regional se înregistrează, însă, consecințele cele mai grave. Nu numai că sistemul comunist nord-vietnamez este extins în sud, în 1975, dar mai cu seamă Cambodgia cade în același an sub cizma khmerilor roșii*, care se vor deda unui adevărat genocid împotriva poporului lor. în timpul acestor peste treizeci de ani de conflicte, Vietnamul a fost o miză esențială pentru URSS, China și mișcarea comunistă internațională. A fost un spațiu de expansiune teritorială a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
boat people - plecați în exil*, cu ambarcațiuni improvizate, și, mai ales, noile războaie dintre țările comuniste. Pe fondul conflictului chino-sovietic, de competiție pentru hegemonie în Asia de Sud-Est, de exacerbare a naționalismelor, Vietnamul invadează Cambodgia la sfârșitul anului 1978 și elimină regimul khmerilor roșii. Ca represalii, China lansează în februarie 1979 un „război pedagogic” împotriva Vietnamului, dar eșuează în această întreprindere, în timp ce trupele de la Hanoi se instalează în Cambodgia pentru un deceniu. Dacă conflictele cu Franța și SUA au constituit unul din elementele
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vezi ICT) Internaționala Rezistenței Internaționala Muncitoare Socialistă (IOS) Internaționala Țărănească Internaționala Situaționistă Internaționala Socialistă Internaționala Sportivă Roșie (ISR) Inturist islam Izquierda Unida J JCR Jedwabne tineret organizații comuniste de tineret Joint evrei K Kaliningrad calmuci Karaganda Karaciaiși Katyn Kazahstan KGB khmerii roșii Kolhozuri Kolîma Kominform Komintern (vezi Internaționala comunistă) Komis Kommunistische Arbeitbund Deutschlands Kommunistische Bund Westdeutschland Kommunistische Partei Deutschlands/Marxiste Leninisten Komsomol Kommunistiscka Strana Slovenska Kőnigsberg KOR Kouropaty Kuzbass Kozielsk Krestintern Kronstadt Kurdistan L Labor Party La Cause du Peuple limba
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
național regal Chitwan Localitatea Lumbini (locul de naștere a lui Buddha) CAMBOGIA (KAMPUCHIA DEMOCRATĂ) ȘI RELAȚIILE CU ROMÂNIA Date generale: Suprafața: 181.035 km2. Populația este de 13.971.000 locuitori. Cea mai mare parte a populației aparține grupului etnic khmer. Limba oficială este khmera, dar se vorbește și franceza. Religia oficială: budismul. Capitala: Phnom Penh. Forma de guvernământ: monarhie constituțională. Așezarea: Cambodgia se învecinează cu Thailanda la vest și nord-vest, Laos la nord-est, și Vietnam la est și sud-est. Teritoriul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
ale Cambodgiei. Cambodgia este o importantă țară turistică. Turiștii vin în această țară să viziteze palatele și templele budiste. Scurt istoric Triburile thai și annamite se stabilesc în mileniul I e.n. pe teritoriul cambodgian locuit de populația khmeră. Primul regat khmer a luat ființă în secolul VI, la începutul secolului IX a luat ființă Regatul khmer de la Angkor, care cuprindea în secolul XII (sub suveranul Suryavarman) Cambodgia de azi, aproape întreaga peninsulă Malacca și părți ale Siamului, afirmându-se ca statul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
palatele și templele budiste. Scurt istoric Triburile thai și annamite se stabilesc în mileniul I e.n. pe teritoriul cambodgian locuit de populația khmeră. Primul regat khmer a luat ființă în secolul VI, la începutul secolului IX a luat ființă Regatul khmer de la Angkor, care cuprindea în secolul XII (sub suveranul Suryavarman) Cambodgia de azi, aproape întreaga peninsulă Malacca și părți ale Siamului, afirmându-se ca statul cel mai puternic din Asia de Sud-Est. Atacat de triburi thai, șan și de mongoli, Regatul Angkor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cambodgian, care a fost predat în aprilie 1968. În septembrie 1967, guvernul român făcuse o declarație de recunoaștere și respectare a integrității teritoriale a Cambodgiei, în limitele frontierelor ei de atunci, fiind primită cu profundă satisfacție de poporul și guvernul khmer și apreciată ca un act politic, ca un semn al întăririi legăturilor de prietenie și cooperare între cele două țări (presa română, Ziarul Scânteia din 23.09.1967). România s-a numărat printre primele state care au salutat constituirea Guvernului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a fost recunoscut oficial ca unic reprezentant legitim al Cambodgiei. Totodată, guvernul român a condamnat cu indignare, la 1 și 6 mai 1970, invadarea Cambodgiei de trupe americano-saigoneze, fiind afirmată deplina solidaritate a poporului român cu cauza dreaptă a poporului khmer, Comunicatul comun româno-cambodgian, încheiat cu prilejul vizitei efectuate de șeful statului cambodgian în 19-22 iunie 1972, în România, consemnând poziția României în acea problemă. Vizita efectuată în România de șeful statului cambodgian, Samdeek Norodom Sianouk, în perioada 19-27 iunie 1973
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
proces de reeducare a poporului, găsindu-și moartea, în perioada 1976-1979, peste un milion de cambodgieni. La 7 ianuarie 1979, elemente ale unui front unic de salvare națională, secondate de forțe militare vietnameze, a ocupat Phnom Penh-ul, reprezentanții vechiului regim ("khmerii roșii") continuând o luptă de guerilă la granița cambodgiano-thailandeză. Noul guvern, condus de Heng Samrin, instalat cu ajutor vietnamez, la Phnom Penh, a proclamat, la 11 ianuarie 1979, Republica Populară Cambodgia, care nu a fost recunoscută de O.N.U
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
11 ianuarie 1979, Republica Populară Cambodgia, care nu a fost recunoscută de O.N.U. și de majoritatea statelor lumii. În lupta armată împotriva guvernului Heng Samrin și a trupelor vietnameze staționate în țară s-au afirmat trei grupări: a khmerilor roșii, conduși de K. Samphan, cea a adepților prințului N. Sihanouk și cea conservatoare, a fostului prim-ministru Son Sann. În anul 1982, cele trei grupări au constituit, sub președinția lui N. Sihanouk, un guvern în exil, care a inițiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
revenit în țară, a devenit președintele Consiliului Național Suprem și a fost recunoscut oficial ca șef al statului. Cele 16.000 de căști albastre și cei 6000 de civili U.N.T.A.C. s-au lovit în anii 1992-1993 de opoziția khmerilor roșii, care nu respectau prevederile Acordului de pace de la Paris. * Statul cambodgian este republică prezidențială, șeful statului fiind președintele C.N.S. Consiliul Național Suprem. Activitatea legislativă este exercitată de Consiliul Național Suprem (C.N.S.) și de Adunarea Națională, iar cea executivă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
bogat și cel mai vast din sud-estul asiatic. Angkorul a fost construit în plină junglă tropicală, în centrul Cambodgiei, la nord-est de marele lac Jonle-Sap, de către regele Jayavarman al II-lea, în jurul anului 85o, în perioada de apogeu a Regatului khmer. Angkorul urma să devină esența regalității și a civilizației khmere. De-a lungul veacurilor, fiecare rege a decis construirea a câte unui templu cu semnificație sacră și consacrat zeului protector al regatului. Astfel, Udayâdityavarman al II-lea a construit templul-munte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a câte unui templu cu semnificație sacră și consacrat zeului protector al regatului. Astfel, Udayâdityavarman al II-lea a construit templul-munte Baphuon, monument gigantic, cu o înălțime de 5o de metri, una din cele mai impresionante dovezi ale genului creator khmer. Pe pereții templului, vizitatorii pot admira basoreliefuri reprezentând scene mitice, scene de luptă sau aspecte ale vieții cotidiene. În anul 1113 , urca pe tron Suryavarman al II-lea, de numele căruia este legată construirea celui mai faimos templu cambodgian: Angkor-vat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]