286 matches
-
și în principatele care se întind până la Lviv, Chełm și Halici”. Pentru delagația poloneză a devenit clar că Hmelnițki se erijase nu doar în poziția de lider a cazacilor zaporijieni, ci al întregii Ucraine și prezenta pretenții pentru moștenirea Rusiei Kievene. Într-un panegiric în onoarea lui Hmelnițki se subliniază că „Atâta vreme cât în Polonia este rege Jan al II-lea Kazimierz Waza, în Rusinia este hatman Bogdan Hmelnițki”. După o primă perioadă de victorii militare, a început procesul de fondare a
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
pe ideea că Hmelnițki a hotărât să intre în uniunea cu Țaratul Rusiei ca urmare a dorinței de a „reunifica” Ucraina cu „patria mamă”. Această viziune corespundea cu teoria oficială a Moscovei asupra dreptului de a se considera moștenitoarea Rusiei Kievene și a teritoriilor pe care le stăpânise aceasta. Dat fiind acest punct de vedere, Hmelnițki a fost privit ca un erou național al Rusiei, pentru faptul că a adus Ucraina în „uniunea eternă” a „tuturor Rusiilor”: Rusia Mare, Rusia Mică
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
Kiev -20 Februarie 1054, Kiev) (În limbile slavice estice: Ярослав Мудрый ; nume creștin: "Gheorghe"; În nordica veche: "Jarizleifr") a domnit de trei ori ca Mare Cneaz al Novgorodului și Kievului, unind temporar cele două principate. În timpul îndelungatei sale stăpâniri Rusia Kieveană a atins apogeul înfloririi culturale și al puterii militare. Nu se cunosc prea multe despre primii ani de viață ai lui Iaroslav. Era doar unul din numeroșii fii ai lui Vladimir cel Mare. Una dintre ipoteze este că ar fi
Iaroslav I cel Înțelept () [Corola-website/Science/309087_a_310416]
-
omenești cu toate fațetele sale. Saga despre Olaf Haraldsson acoperă cea mai mare parte a operei. Celor doar 15 ani de domnie ai săi le este dedicată o treime din lucrare. Saga despre Harold Hardrade povestește aventurile sale în Rusia Kieveană, cariera sa spectaculoasă în serviciul Imperiului Bizantin cu expediții și fapte de arme în Siria și Sicilia, amintind și despre talentul său poetic, și bătăliile sale din Anglia cu Harold Godwinson, fiul seniorului Godwin, care i-au adus moartea la
Heimskringla () [Corola-website/Science/308879_a_310208]
-
Orașul s-ar fi numit "Petridava" sau "Klepidava", termeni ce provin din grecescul "petra" sau din latinescul "lapis", ambele însemnând "piatră" și din sufixul dac "dava" care însemna "cetate". Camenița actuală este atestată documentar din 1062 ca oraș al Rusiei Kievene. În 1241, el a fost distrus de invadatorii mongoli. În 1352, el a fost anexat de regele Poloniei Cazimir al III-lea, și a devenit capitala voievodatului Podolia și sediul administrației civile și militare locale. Vechiul castel a fost reconstruit
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
a lui Orda și a cucerit litoralul nordic al Mării Negre, incluzând în forță să armata popoarele turcice autohtone. La sfârșitul anilor 1230 și începutul anilor 1240, Bătu a condus campanii încununate de succes împotriva hanatului bulgar de pe Volga și statul kievean rus. Campaniile militare ale lui Bătu Han vizând expansiunea în Europa au continuat în Polonia și Ungaria (bătăliile de la Legnița și de la Muhi). În 1241, Marele Han Öghedei (au Ogotai, Ugotai) a murit în Mongolia, iar Bătu a ridicat asediul
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
Țaratului bulgar. Atunci apar noi state care vor știrbi puterea Țaratului bulgar la nord de Dunăre: Maghiarii, care se stabilesc în jurul anului 896 în Panonia, de unde se întind după anul 1000 și asupra Munților Apuseni și a Transilvaniei, și Cnezatul Kievean care încearcă să ajungă la gurile Dunării și la Marea Neagră. Conform legendarei cronici "Gesta Hungarorum", Tuhutum, unul dintre cei șase conducători ai triburilor maghiare, a cucerit la răsărit de Munții Apuseni voievodatul lui Gelu, păstrându-l pentru urmașii săi. în
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Țări”: Numele unora dintre conducătorii lor s-au păstrat: În 1241, o mare invazie mongolă, sub conducerea lui Batu-Han, nepotul lui Ginghis Han, pustiește Europa și toate teritoriile locuite de români. Mongolii formează un mare hanat pe teritoriul vechiului Cnezat Kievean. Marea invazie mongolă, slăbind puterea regatelor suzerane ale formațiunilor medievale românești timpurii, a favorizat emanciparea acestora, care s-a efectuat sub egida celor mai puternice dintre ele. În Transilvania, o parte din pătura conducătoare s-a maghiarizat, trecând la catolicism
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
recenzorilor. Primele descoperiri arheologice privind locuirea teritoriului Mordoviei sunt din perioada neoliticului. În secolul al VI-lea apar primele însemnări care îi menționează ca poporul fino-ugric mordvin. Mai târziu, mordvinii au ajuns sub controlul Bulgariei de pe Volga și a Rusiei Kievene. În ciuda acestei relații de subordonare feudale, conducătorii mordvini au atacat și jefuit în repetate rânduri suzeranii protobulgari sau ruși. Mongolii au cucerit zone vaste în Europa răsăriteană în secolul al XIII-lea. Ei au înființat Hanatul Hoarda de Aur în
Mordovia () [Corola-website/Science/305930_a_307259]
-
În anul următor ungurii suferă o înfrângere decisivă în bătălia de la Bugul de Sud. Împreună cu toată Dobrogea, localitatea este cucerită de forțele ruse ale Țarului Sviatoslav I al Kievului în 969. După doar doi ani, în care orașul aparținu Rusiei Kievene, acesta este asediat de către bizantini, care îl denumesc "Theodoropolis", după sfântul militar Teodor Stratilat, despre care se spune că a venit în ajutorul împăratului Ioan Țimiskes în timpul luptei. În anul 976, Samuil, țarul Bulgariei, recucerește Dobrogea pentru cinci ani, când
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
recunoscut că Boleslav este câștigătorul războiului). Conducătorul polonez a fost în stare să păstreze Mărcile de Luzația și Meissen nu ca fiefuri, ci ca parte a teritoriului polonez. Boleslav a primit, de asemenea, ajutor militar în expediția sa împotriva Rusiei Kievene. De asemenea, Boleslav I (pe atunci văduv) a întărit legăturile sale dinastice cu nobilimea germană prin căsătoria sa cu Oda, fiica Margrafului Eckard I de Meissen. Nunta a avut loc patru zile mai târziu, la data de 3 februarie, în
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
I a organizat prima sa expediție împotriva vecinului de la răsărit în 1015, dar confruntări decisive au avut loc în 1018, după ce s-a semnat pacea de la Budziszyn. La cererea ginerelui său Sviatopolk I al Kievului, ducele polonez a invadat Rusia Kieveană, cu o armată de cca. 2.000-5.000 de războinici polonezi, alături de (posibil) 1000 de pecenegii, 300 de cavaleri germani și 500 de mercenari unguri. După ce a aduncat aceste forțe de-a lungul lunii iunie, Boleslav I și-a condus
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
Roșie și, eventual, Polonia Mică. În acel moment, Polonia era fără îndoială o putere considerabilă din punct de vedere militar din moment ce Boleslav a fost în stare să ducă campanii de succes, atât împotriva Sfântului Imperiu Roman cât și împotriva Rusiei Kievene. Pe de altă parte, trebuie subliniat faptul că lupta îndelungată împotriva Germaniei a permis Pomeraniei Occidentale să-și obțină independența față de "protecția" poloneză. O altă latură negativă a domniei lui Boleslav I este aceea că îndelungatele campanii militare au avut
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
avut o influență dăunătoare asupra economiei regatului polonez. Cu trecerea anilor, Boleslav a avut nevoie de sume din ce în ce mai mari pentru a-și finanța războaiele, mai ales atunci când lupta se ducea pe două fronturi, atât în Germania cât și în Rusia Kieveană. Războiul neîncetat a dus la taxe din ce în ce mai mari asupra supușilor săi, ceea ce a dus la sentimente negative, resentimente care au crescut de-a lungul domniei sale și care au dus la izbucnirea unei revolte populare păgâne la scurt timp după moartea
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
istoria Siberiei, ca scrierile din secolele al IV-lea și al V-lea găsite în peștera Magao din China. Ermitajul expune cea mai veche mărturie a scrierii mongole - piatra de Dchingis - dar și un mare număr de obiecte aparținând Rusiei Kievene. În jur de o treime din piesele expuse sunt monede, din care 120.000 aparțin Antichității, 220.000 Asiei orientale și 300.000 Rusiei. Camera numită "Comorile" expune istoria bijuteriei și fabricarea obiectelor din aur începând cu mileniul al 3
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
Termenul „mic” este folosit, în acest caz, cu același sens folosit pentru Asia Minor ori Malopolska (Polonia Mică), adică „apropiat”. În conceputul geopolitic elen, prin „mic” se înțelege centrul teritoriului, iar prin „mare” sunt denumite teritoriile colonizate mai târziu. Rusia Kieveană a fost primul stat puternic din Europa Răsăriteană, cel care poate fi considerat leagănul statelor naționale de mai târziu Ucraina, Belarus și Rusia. De vreme ce capitala Rusiei Kievene a fost Kievul, teritoriile înconjurătoare au primit numele de „Rusia Mică”. Termenul „Malorusia
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
înțelege centrul teritoriului, iar prin „mare” sunt denumite teritoriile colonizate mai târziu. Rusia Kieveană a fost primul stat puternic din Europa Răsăriteană, cel care poate fi considerat leagănul statelor naționale de mai târziu Ucraina, Belarus și Rusia. De vreme ce capitala Rusiei Kievene a fost Kievul, teritoriile înconjurătoare au primit numele de „Rusia Mică”. Termenul „Malorusia” a fost introdus, în Rusia, prin secolul al XVII-lea. Prima atestare scrisă a folosirii termenului „Rusia Mică” este atribuită lui Boleslav Iuri al II-lea al
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
serie de colonii hazare stabilite din diverse motive în diferite așezări rusești, de-a lungul principalelor căi comerciale. Partea de jos a orașului Kiev era denumită în această perioadă prin etnonimul "Kozarî", ai cărui locuitori instruiți i-au propus principelui kievean Vladimir I (980-1015) trecerea la iudaism. Însuși toponimul Kiev este probabil de origine hazară. Numărul comunităților iudaice din statul kievean rus a crescut și datorită imigrării evreilor originari din Imperiul Bizantin, în timpul împăratului Romanos I Lakapenos (920-924), din cauza persecuțiilor la
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
jos a orașului Kiev era denumită în această perioadă prin etnonimul "Kozarî", ai cărui locuitori instruiți i-au propus principelui kievean Vladimir I (980-1015) trecerea la iudaism. Însuși toponimul Kiev este probabil de origine hazară. Numărul comunităților iudaice din statul kievean rus a crescut și datorită imigrării evreilor originari din Imperiul Bizantin, în timpul împăratului Romanos I Lakapenos (920-924), din cauza persecuțiilor la care au fost supuși. În cadrul unui proces istoric, care debutează spre mijlocul secolului al IX-lea și se termină în
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
și politic fiind preluate de un beg (sau "bek", "bey"). Concomitent, se intensifică procesul de aservire și destrămare a păturii războinicilor hazari. Atacurile susținute ale alanilor, oguzilor și ale „bulgarilor negri”, la care, uneori, au participat și trupe bizantine sau kievene, au dus treptat la slăbirea și, în cele din urmă, la destrămarea Imperiului Hazar. Din veacul al X-lea până spre mijlocul secolului al XIII-lea sunt amintite comunități hazare în Kiev, în Tmutorokan (sau "Tmutorakan, Tmutarakan"), în Peninsula Taman
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
al XIII-lea sunt amintite comunități hazare în Kiev, în Tmutorokan (sau "Tmutorakan, Tmutarakan"), în Peninsula Taman, în teritoriile de pe Volga, stepele din Kuban, litoralul de nord al Mării Caspice in preajma Astrahanului precum și în Caucaz. Devastarea așezărilor din Rusia Kieveană, inclusiv a capitalei Kiev, în timpul invaziei mongole din 1239, urmată de nesiguranța drumurilor comerciale din această zona geografică au determinat emigrarea masivă a comunităților iudaice spre Regatul Poloniei. Diverși cercetători, în frunte cu cei din prima parte a sec. XX
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
găsesc artefacte din cultura Dridu, apoi în secolele IX-XII apar mici formațiuni statale (cnezate denumite "Sklavinii" sau "Vlăsii", în funcție de predominanța slavă sau romanică) dintre care cele mai apropiate de cursul mijlociu al Nistrului intră în zona de infuență a Rusiei Kievene, ulterior a cnezatului Galiției. În 1223 hoardele tătare trec Nistrul, călăresc în sus pe Răut jefuind satele sau stânele întâlnite, și, dînd de această vale prielnică de la cotitura rîului își dau seama, ca toți predecesorii lor, de avantajele pe care
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
de multe ori raidurilor acestora. Împăratul bizantin Theophilos le-a consemnat abilitățile războinice, și i-a invitat să facă parte din garda lui personală, cunoscută ca garda varegă. Vikingii suedezi, denumiți "rusii" (sau "varegii rus"), sunt considerați și fondatorii Rusiei kievene. Călătorul arab Ibn Fadlan i-a descris pe vikingi cum urmează : „"I-am văzut pe ruși cum vin în călătoriile lor de negoț, făcându-și tabără pe Itil. Nu am văzut indivizi cu o" "mai bună construcție fizică, înalți precum
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
și Europa, ținuturile Moldovei au fost deseori prădate sau invadate temporar pe parcursul istoriei antice și medievale de diverse populații sau popoare migratoare, printre care se pot aminti: sarmați, goți (germanici), huni (mongolici), gepizi, avari, bulgarii turcofoni (inițial, apoi slavofoni), ruși kieveni, maghiari (ugro-finici), pecenegi și cumani (turcofoni), și tătari. După marea invazie mongolă (1241), întreaga regiune este controlată politic de către Hoarda de Aur. Principatul Moldovei, întemeiat la jumătatea secolului al XIV-lea, include în hotarele sale către sfârșitul secolului, teritoriul dintre
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
După asasinarea sa în 1263, Lituania păgână a devenit țintă a cruciadelor creștine ale Cavalerilor Teutoni și ale Ordinului Livonian. În ciuda devastatoarei lupte seculare cu cavalerii, Marele Ducat al Lituaniei s-a extins rapid, cucerind fostele principate slave ale Rusiei Kievene. Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, Lituania a fost una din cele mai mari țări din Europa și cuprindea Belarusul și Ucraina actuale, precum și părți care astăzi sunt în Polonia și Rusia. Situația geopolitică între vest și est a determinat
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]